Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 308/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 308/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 5756/285/2014
Dosar nr._ - ordonanță președințială -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 308
Ședința publică din data de 10 martie 2015
Președinte- T. M.
Judecător - M. C.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanții I. C. D. și I. B. G., domiciliați în mun.Rădăuți, ..17 A, Jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.3644 din 18 decembrie 2014 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ), intimat fiind pîrîtul I. G. C., domiciliat în mun.Rădăuți, ..17, Jud.Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul apelant I. C. D. asistat de avocat D. O. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, procedând la verificarea competenței sale, așa cum prevăd dispozițiile art.131 al.1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că este competent din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze pricina, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 95 pct. 2 și art. 482 din Noul Cod de procedură civilă.
Avocat D. O. C. pentru reclamanții apelanți, a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei cu chitanța . Nr.3652/2015, împuternicire avocațială, înscrisuri, de care a luat cunoștință ulterior declarării căii de atac și a arătat că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța admite proba cu înscrisuri, avînd în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și de administrat alte probe, declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul apelului.
Avocat D. O. C. pentru reclamanții apelanți, a cerut admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și admiterea cererii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 10 decembrie 2014, reclamanții I. C. D. și I. B. G. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul I. G. C., ca pe cale de ordonanță președințială să dispună obligarea pârâtului să permită de îndată reclamanților accesul nestingherit cu piciorul și mașina pe parcela nr._ până la imobilul casă și garaje situate în mun. Rădăuți, ..17 și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că în baza contractului de donație nr.3737/13.08.1998 au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 104 mp. identic cu . C.F. nr.8459 Rădăuți situată în mun. Rădăuți, ..17, jud. Suceava, care prin dezlipirea a fost înscrisă în C.F. nr._ Rădăuți.
Prin declarația autentificată sub nr.3872/24.08.1998 s-a constituit un drept de servitute de trecere cu picioarele și vehiculele peste . C.F. nr.8459 Rădăuți, proprietatea autorilor I. C. și E., în favoarea reclamanților. Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.2501/17.06.2009 reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului nr._ curți-construcții în suprafață de 162 mp., cu menținerea servituții de trecere peste imobilul nr._ ca fond aservit, în favoarea proprietarilor parcele nr.5503 din C.F. nr._ Rădăuți, ca fond dominant și s-a instituit servitute de trecere peste imobilul nr._ ca fond aservit în favoarea proprietarilor imobilului nr._ ca fond dominant, cele două fonduri dominante fiind comasate în imobilul nr._, curți-construcții, în suprafață de 266 mp. cu anexă.
În baza autorizației de construcție nr.144/05.10.1998 s-a edificat imobilul cu destinație de locuință P+1, cu garaj la parter, iar conform autorizației nr.422/11.09.2011 s-au realizat lucrări de extindere și s-a atribui numărul de imobil 17A.
În prezent, proprietarii imobilului nr._ sunt reclamantul și pârâtul, în calitate de fii, moștenitori sezinari ai autorilor I. C., decedat la data de 05.07.2014 și I. E., decedată la data de 18.06.2014, dar pârâtul locuiește în imobilul cu nr.17 din . accesul reclamanților prin blocarea porții cu lacăt și a căi de acces prin parcarea autovehiculului în fața porții și a drumului de acces.
Reclamanții au precizat că cererea este admisibilă întrucât vizează o măsură provizorie până la soluționarea litigiului pe fond, fără o rezolvare a fondului dreptului, urgența rezultă din împrejurările de fapt concrete, situația tensionată, lipsa de folosință a suprafeței de teren asupra căreia există constituită o servitute de trecere, paguba iminentă prin închiderea drumului de acces, cât și aparența unei situații juridice legale în favoarea lor și justificarea unui interes legitim.
În drept, au fost invocate prev. art.996 C.proc.civ..
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat în fața instanței, fiind asistat de apărătorul ales.
Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr.3644 din 18 decembrie 2014 a respins cererea ca nefondată.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
Ordonanța președințială reprezintă un mijloc procedural ce întrunește condițiile unei acțiuni civile, având însă caracter specific determinat de caracterul particular al măsurilor ce pot fi luate pe această cale.
Potrivit art.996 C. proc. civ., două sunt condițiile specifice exercitării procedurii ordonanței președințiale: urgența și caracterul vremelnic al măsurii ce se ia pe această cale. Din caracterul vremelnic decurge și o a treia condiție, și anume ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul.
Aceste condiții trebuie să existe cumulativ, inexistența uneia dintre ele făcând inadmisibilă cererea de ordonanță președințială.
Urgența reprezintă o cerință esențială a ordonanței președințiale, legea nedefinind conceptul de urgență, instanța de judecată urmând să aprecieze, în concret asupra dispunerii măsurii, având în vedere criteriile obiective ale speței.
Reclamanții au motivat că urgența măsurii rezidă din împrejurările de fapt concrete, situația tensionată,lipsa folosinței suprafeței asupra căreia există deja instituită o servitute de trecere, paguba fiind produsă prin închiderea drumului și prin blocarea parțială prin parcarea autoturismului pârâtului, sens în care au fost depuse planșe foto.
La dosarul cauzei au fost depuse un număr de 3 fotografii, dar în urma analizei acestora și a interogatoriului pârâtului s-a constatat că autoutilitara de culoare roșie și autoturismul tip monovolum de culoare gri aparțin reclamanților și doar în prima fotografie apare autoturismul de culoare albastră proprietatea pârâtului.
Totodată pe poarta de acces sunt montate două lacăte, unul de culoare aurie, montat de direct pe cele două porți de acces auto și unul montat pe un lanț de culoare argintie, ultimul fiind montat de pârât, după ce reclamanții au blocat accesul cu primul lacăt.
Instanța a reținut că pârâtul nu a contestat drepturile reclamanților, dar nu a cunoscut cu exactitate situația juridică a imobilelor până la decesul părinților, iar parcarea din data de 15.11.2014 a fost una ocazională, fără intenția de a bloca calea de acces.
Instanța a constatat că autoutilitara reclamanților cu nr. de înmatriculare_ este cea care blochează calea de acces, fiind parcată permanent de reclamanți pe fondul aservit, în curtea interioară, așa cum rezultă din fotografiile realizate de reclamanți în data de 15.11.2014 și de pârât în data de 17.12.2014, iar o singură parcare ocazională realizată de pârât parțial pe trotuarul de fața imobilului unde locuiește nu poate reprezenta o acțiune de blocare permanentă, acesta având același drept de a folosi imobilul situat în ..17, unde a locuit în permanență împreună cu autorii I. C. și E..
În mod evident, montarea unui lanț și a unui lacăt de către pârât, constituie un răspuns la blocarea porților de către reclamanți prin montarea unui lacăt direct pe poartă, fără a preda și pârâtului o cheie în vederea folosirii corespunzătoare a curții interioare, încuietori ce au fost înlăturate, așa cum rezultă din fotografia realizată în data de 17.12.2014.
Din interogatoriul pârâtului a rezultat că reclamanții nu locuiesc permanent în municipiul Rădăuți, având domiciliul în municipiul C., jud. D., iar după decesul părinților aceștia nu au locuit mai mult de o lună în imobilul din ..17A, jud.Suceava.
Instanța a apreciat că nu poate constitui unicul temei al prezentei cereri faptul că pârâtul a parcat ocazional în fața imobilului în care locuiește, în condițiile în care reclamanții folosesc fondul aservit ca loc de parcare permanent și doresc blocarea porților de acces doar în folosul lor, prin montarea inițială a unui lacăt și fără a preda o cheie și pârâtului.
Instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 996 și urm. din Noul Cod proc. civilă și având în vedere motivele mai sus menționate a respins cererea ca nefondată.
Împotriva sentinței civile au declarat apel reclamanții I. C. D. și I. B. G., criticînd-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, au arătat că în mod greșit a fost respinsă cererea de ordonanță președințială întrucît, în cauză, sînt întrunite cerințele art.996 Cod procedură civilă.
Au susținut că au dovedit că au în favoarea lor aparența de drept a unei situații juridice legale întrucît sînt proprietarii tabulari ai imobilului teren și construcție în favoarea căruia a fost instituită prin convenția părților o servitute de trecere, nerespectată de pîrît.
Au precizat că sarcina servituții de trecere a fost notată în CF, fiind transmisă și prin contractul de vînzare-cumpărare nr.2501 din 17 iunie 2009, pîrîtului, proprietarii parcelei_, ce constituie fond aservit, împiedicînd accesul reclamanților prin blocarea porții cu lacăt și a căii de acces prin parcarea autovehiculelor în fața porții sau pe drumul de acces.
De asemenea, au arătat că este dată și urgența, aceasta rezultînd din împrejurările de fapt concrete, situația tensionată dintre părți, lipsa folosinței asupra căreia există deja constituită o servitute, paguba iminentă produsă prin închiderea drumului cît și prin blocarea parțială prin parcarea autoturismului care fac ieșirea la calea publică sau accesul autovehiculelor reclamanților și a celor de pompieri sau a ambulanței.
În întîmpinare, pîrîtul a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
A arătat că afirmațiile reclamanților privind faptul că împiedică în mod constant accesul prin blocarea porții cu lacăt sau parțială a căii de acces prin parcarea autoturismului în fața porții și pe drumul de acces, sînt neadevărate, situație confirmată și prin probatoriul administrat în dosarul de fond în care a fost respinsă acțiunea reclamanților.
A precizat că nu contestă dreptul reclamanților, însă clarificarea situației invocate urmează a fi făcută în cadrul partajului.
În răspunsul la întîmpinare, apelanții au reiterat motivele de apel precizînd că deși se recunoaște montarea lanțului și a lacătului de pîrît, instanța dă un aspect de legalitate acestei acțiuni, apreciind că reprezintă un răspuns la o situație anterioară (reținută doar în urma susținerilor pîrîtului).
Intimatul susține că apelanții locuiesc în C., aspect reținut și de instanța de fond în mod netemeinic întrucît fac dovada cu cartea de identitate că domiciliul actual și stabil este la adresa din petitul acțiunii, unde apelanții locuiesc în nod constant.
Pîrîtul intimat susține că nu ar fi adevărate susținerile lor referitoare la împiedicarea accesului prin blocarea porții cu lacăt sau blocarea parțială a căii de acces prin parcarea de autovehicule, făcând trimitere la probatoriul administrat fața instanței de fond.
Învederează instanței că începând cu momentul dobândirii dreptului de proprietate și până la decesul autorilor, accesul la proprietatea reclamanților s-a realizat în mod liber, fără nici un fel de opoziție din partea proprietarilor ce consimțiseră la realizarea servituții de trecere, împrejurare ce a si permis edificarea unei construcții cu destinația de casă de locuit, în care locuiesc în mod efectiv și continuu, care în prezent este finalizată, precum și folosirea acesteia și a anexelor - garaj, și nu în ultimul rînd, amenajarea imobilului grevat de servitute prin montarea de pavele în mod exclusiv de către reclamanții apelanți.
In cursul anului 2014, pârâtul a refuzat să permită reclamanților accesul către proprietatea lor, fie i-a șicanat prin parcarea autoturismelor, blocând astfel accesul auto la construcția lor si nesocotind dreptul de servitute înscris în cartea funciară.
Urmare a comportamentului pîrîtului care la data de 9.09.2014 a parcat un autoturism pe calea de acces, refuzând eliberarea acesteia, reclamanții au formulat plângere la poliție, iar la data de 10.10.2014 au trimis o notificare prin care se solicita eliberarea căii de acces, blocată de pîrît prin parcarea autoturismului marca Opel Zafira (SV_) la data de 9.09.2014. aspect înregistrat de camerele de supraveghere montate la clădirea reclamanților (în care se află punctul de lucru al S.C. COMBILD IMPEX SRL).
Situația conflictuală dintre părți de la data de 4.11.2014 a fost aplanată prin intervenția reprezentanților societății de pază care monitorizează locația mobilul proprietatea reclamanților (anexează raportul din 4.11.2014).
Ulterior, pîrîtul a montat un lacăt pe poarta de acces, care a dispărut după primirea citației în prezentul dosar. Astfel, au fost in imposibilitate obiectivă de a folosi imobilul grevat de servitute în mod integral și în scopul pentru care a fost constituită.
Nu este reală susținerea pîrîtului că nu ar avea acces la locuința sa. Pîrîtul locuiește in imobilul - casa ce provine de la autorii comuni, situata în Rădăuți, ., amplasată în fata proprietății lor (casa de locuit și teren), având acces direct din ., având în vedere configurația casei în care locuiește pîrîtul, modalitatea de realizare a accesului în casa a acestuia (direct din stradă și nu pe suprafața grevată de servitute), se poate lesne constata reaua credința a pîrîtului.
Mai mult, deși pîrîtul nu contestă dreptul de servitute, se impune, cu caracter provizoriu, pînă la soluționarea dosarului de fond, să-l respecte astfel cum a fost constituit.
Fiind accesorie dreptului real asupra terenului fond aservit și decurgând din existența în patrimoniul vânzătorilor a terenului cu destinația de cale de acces, obligația de respectare a dreptului de servitute înscris în cartea funciara constituie o veritabila obligație propter rem, opozabilă oricăruia dintre titularii ulteriori ai dreptului de proprietate asupra imobilului aservit. În consecință, pîrîtul în calitate de succesibil al autorilor, a preluat și obligația de a respecta dreptul de servitute al lor, ce purta asupra imobilului respectiv, dreptul de trecere urmând a se face de la drumul public și pînă la proprietatea lor.
Astfel, apreciază că atitudinea pîrîtului reprezintă un abuz ce trebuie curmat imediat, orice zi scursă aducând grave prejudicii.
Verificînd actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul este nefondat.
În raport de prevederile care reglementează ordonanța președințială, admisibilitatea acesteia este condiționată de urgența și caracterul vremelnic al măsurii solicitate, ambele subsumate obligației instanței de a nu prejudicia fondul cauzei.
Ori, reclamanții pretind, pe calea ordonanței președințiale, obligarea pîrîtului să respecte o servitute de trecere constituită voluntar, ceea ce impune instanței luarea unor măsuri ce implică evocarea și judecarea fondului.
Pe calea ordonanței președințiale instanța poate interveni cînd se impune prevenirea unor pagube iminente sau înlăturarea unui pericol, ori, din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanții au domiciliul în județul D., astfel că starea conflictuală și blocarea parțială a unei porți, invocată de apelanți, nu poate constitui motive care să justifice urgența sau caracterul vremelnic al măsurii solicitate.
Nefiind date motivele de apel invocate, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții I. C. D. și I. B. G., domiciliați în mun.Rădăuți, ..17 A, Jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.3644 din 18 decembrie 2014 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ), intimat fiind pîrîtul I. G. C., domiciliat în mun.Rădăuți, ..17, Jud.Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10 martie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
T. M. M. C. P. T.
Red. T.M.
Jud.fond – C. G. O.
Tehnored.P.T. – Ex.5 – 6 aprilie 2015
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 172/2015. Tribunalul SUCEAVA | Servitute. Decizia nr. 185/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
