Rezoluţiune contract. Decizia nr. 172/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 172/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 3481/314/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._ REZOLUȚIUNE CONTRACT REJUDECARE
DECIZIA NR. 172
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03 MARTIE 2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE C. M.
JUDECĂTOR M. T.
JUDECĂTOR D. D.
GREFIER C. D. I.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții S. P. și S. M. împotriva sentinței civile nr. 5850 din 05.12.2014 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), pârâți intimați fiind C. V. C., C. P. V. M., C. P. V., I. A., D. M., C. V., A. I., C. D. și C. F..
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat: reclamantul recurent, asistat fiind de av. O. V. și av. I. C. pentru pârâții intimați C. V. C. și C. P. V. M., lipsă fiind aceștia și celelalte părți, reclamanta recurentă fiind reprezentată de av. O. V..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constată că reclamanții recurenți au depus la dosar chitanța nr. 2208/2015 prin care au făcut dovada achitării taxei de timbru aferentă recursului formulat, în cuantum de 385 lei și timbre judiciare de 5 lei (acestea fiind anulate de către președintele completului de judecată).
Apărătoarea reclamanților recurenți depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța nr. 628/2015 reprezentând onorariu avocat în cuantum de 500 lei.
Apărătoarea pârâților intimați C. V. C. și C. P. V. M. depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța nr. 010/2015 reprezentând onorariu avocat în cuantum de 400 lei.
Apărătoarele părților, întrebate fiind, arată că nu mai au de formulat alte cereri în cauză.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătoarea reclamanților recurenți, criticând sentința civilă atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, solicită admiterea recursului așa cum a formulat și motivat (f. 3-7 dosar), modificarea sentinței în totalitate în sensul de a dispune admiterea acțiunii, iar pe fondul cauzei a se constata că înscrisul intitulat contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2514/2004 de BNP A. I. – Suceava a fost perfectat și autentificat prin înserarea în cuprinsul lui a unor date false, necorespunzătoare realității cu privire la suprafața de 1000 mp descrisă la pct. 3 din contract și, pe cale de consecință, a se dispune desființarea parțială a contractului sus-menționat cu privire la această suprafață de teren, cu cheltuieli de judecată.
Apărătoarea pârâților intimați C. V. C. și C. P. V. M., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.10.2012, sub nr. de dosar_, reclamanții S. P. și S. M. au chemat în judecată pe pârâții C. V. C., C. P. V. M., C. P. V. și I. A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea parțială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2514/30 septembrie 2004 de Biroul Notarului Public „A. I.” și să se constate în condițiile prevăzute de art. 184 Cod procedură civilă înscrisul intitulat „contract de vânzare cumpărare” a fost perfectat și autentificat prin inserarea în cuprinsul lui a unor date false, necorespunzătoare realității cu privire la suprafața de 1000 m.p. menționată la pct. 3 – contract.
În motivare, reclamanții au arătat că la data de 30.09.2004 între pârâții C. P. V., în calitate de vânzător și C. V. C., C. M. în calitate de cumpărători, s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare având ca obiect și o suprafață de 1000 m.p. teren din suprafața de 1300 m.p.. Acest contract a fost autentificat sub nr. 2514 la BNP „A. I.” Suceava. In cuprinsul acestuia la pct. 3 se stipulează că vânzătorul vinde suprafața de 1000 m.p. teren, din suprafața de 1300 m.p. teren arabil situat în intravilanul satului și comunei Dumbrăveni, jud. Suceava, la locul numit „Grădina S.” învecinat cu șosea, H. V. și O. Lucreția, însă la data încheierii contractului de vânzare cumpărare 2514/2004, vânzătorul C. P. V. nu avea un drept de proprietate asupra acestuia, întrucât din toate actele de proprietate prezentate în fața notarului public pentru încheierea și autentificarea contractului de vânzare cumpărare nu rezultă că acesta deține în proprietate suprafața de teren identică cu cea descrisă la pct. 3 din cuprinsul contractului.
Au mai precizat reclamanții că această suprafață de teren se află în posesia lor încă dinainte de anul 1991, pe această suprafață au construită o anexă gospodărească.
Reclamanții au arătat că au formulat plângere penală împotriva notarului public I. A. care a perfectat și autentificat contractului de vânzare cumpărare nr. 2514/30.09.2004 pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal, iar prin rezoluția din data de 14 mai 2012 – dosar nr. 119/P/2012 s-a constatat că în cauză acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare întrucât s-a împlinit termenul prescripției răspunderii penale și s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceasta.
În dovedire, reclamanții au depus la dosar înscrisuri( f. 8 - 11 dosar fond).
La termenul din 15 februarie 2013, au fost introduși în cauză în calitate de pârâți, moștenitorii def. C. P. V., numiții D. M., C. V., Adamaniu I., C. D. și C. F..
Pârâții C. C. V. și C. V. M. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în promovarea acțiunii, întrucât reclamanții nu au fost parte nici în contractul de vânzare cumpărare nr. 2514/2004 încheiat la BNP A. I. și nici în actele juridice subsecvente acestuia, precum și excepția lipsei de interes a reclamanților, întrucât prin sentința nr. 1072/02.03.2012 dată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, definitivă și irevocabilă, a fost recunoscut dreptul lor de proprietar, în contradictoriu cu reclamanții, asupra suprafeței de 631 m.p. teren situată în intravilanul comunei Dumbrăveni, jud. Suceava, la locul numit „G. S.”, suprafață de teren ce face parte din cei 1000 m.p. cumpărați de ei prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2514/30.09.2004 încheiat la BNP A. I., iar reclamanții nu justifică interes în promovarea prezentei acțiuni întrucât nu au solicitat recunoașterea dreptului lor de proprietate asupra terenului în discuție și nu au opus nicio dovadă a proprietății asupra terenului.
Pârâții, au mai solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât contractul de vânzare cumpărare nr. 2514/30.09.3004 încheiat la BNP A. I. a fost încheiat în mod legal și temeinic, iar susținerile reclamanților sunt lipsite de temei.
La data de 18.02.2013, pârâta Carpăn V. a formulat întâmpinare (filele 67-68).
La data de 25.04.2013, reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare.
În cauză, instanța de fond a încuviințat și a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2992 din data de 26 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în promovarea acțiunii, excepție invocată prin întâmpinare și s-a respins acțiunea civilă având ca obiect rezoluțiune contract, ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au promovat recurs reclamanții.
Tribunalul Suceava prin decizia nr. 2726 pronunțată de Secția Civilă la data de 12 decembrie 2013 a admis recursul formulat de reclamanții S. P. și S. M., a casat sentința civilă nr. 2992 din 26 aprilie 2013 a Judecătoriei Suceava și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
Judecătoria Suceava a fost investită cu rejudecarea cauzei la data de 31.02.104, dosarul fiind reînregistrat sub nr._ .
La data de 28.04.2014 prin serviciul registratură reclamantul S. P. a depus la dosar un memoriu și înscrisuri ( filele 18 – 28 dosar).
La termenul de judecată din data de 6 iunie 2014, instanța a pus în discuția părților și a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea prezentei acțiuni invocată de pârâții C. C. și C. V. prin întâmpinare, motivat de faptul că prin susținerile făcute de reclamanți se arată că ei se află în posesia suprafeței de teren din litigiu încă de dinainte de 1991 și, dacă, într-adevăr în contractul a cărui desființare se solicită trebuia inserat un alt teren de aceeași suprafață, atunci interesul lor se regăsește chiar și în apărarea posesie invocată.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 5850 din 05.12.2014, Judecătoria Suceava a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă având ca obiect „rezoluțiune contract”, formulată de reclamanții S. P. și S. M., în contradictoriu cu pârâții C. V. C., C. P. V. M., D. M. C. V., A. I., C. D., C. F. și I. A., obligând reclamanții la plata în favoarea pârâților a sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 184 cod procedură civilă, dispoziție normativă invocată de către reclamanți în susținerea acțiunii, când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă prin orice mijloc de probă.
În cauză, reclamanții au solicitat desființarea parțială a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2514/2004 încheiat la BNP A. I., cu motivarea că respectivul contract a fost perfectat și autentificat prin înserarea în cuprinsul lui a unor date false, necorespunzătoare realității cu privire la suprafața de 1000 mp, menționată la pct. 3 contract.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2514/30.09.2004, pârâtul C. P. V. a vândut pârâtei C. V. C. V. mai multe suprafețe de teren, printre care, așa cum rezultă din pct. 3 al obiectului contractului, și „suprafața de 1000 m.p. teren, din suprafața de 1300 mp teren arabil, situat în intravilanul satului și comunei Dumbrăveni, jud. Suceava, la locul numit „Grădina S.”, învecinat cu șosea, H. V., H. V. și O. Lucreția”, dobândit de către vânzător în baza actului de adjudecare din data de 05.12.2003, dat în dosarul de executare nr. 167/2001 de BIEJ J. C. din Suceava.
A rezultat, astfel, că documentele ce au stat la baza contractului de vânzare cumpărare mai sus amintit sunt documente aflate și în dosarul de executare amintit, respectiv titlul de proprietate nr. 390/1994, plan de situație, procese verbale de licitație (în care inclusiv reclamantul S. P. a fost prezent în calitate de licitator), actul de adjudecare din data de 05.12.2003.
Suprafața de 1000 mp teren ce a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare este înscris în titlul de proprietate nr. 390/08.09.1994 emis pe numele moștenitorilor defunctului C. I. P..
Potrivit susținerilor reclamanților, aceștia nu au contestat existența și valabilitatea actului de adjudecare din data de 05.12.2003, ci învederează faptul că există două suprafețe de teren de 1000 mp, și că, profitând de identitatea de suprafață (1000 mp) s-a vândut o altă suprafață, proprietatea reclamanților și nu a pârâtului.
Potrivit art. 516 cod procedură civilă, actul de adjudecare din data de 05.12.2003 constituie pentru adjudecatar titlu de proprietate.
Cu privire la cealaltă suprafață de teren de 1000 de mp, reclamanții invocă, de asemenea, un titlu de proprietate și invocă o confuzie referitoare la identitatea celor două parcele de teren.
Potrivit principiilor codului civil, atât vechiul, cât și noul cod, vânzarea lucrului altuia, dacă chiar așa stau lucrurile, nu constituie un fals.
Ambele părți având titluri, reclamanții putând promova o acțiune în revendicare, în cadrul căreia se vor compara titlurile, nedovedindu-se în prezenta cauză, în condițiile art. 184 cod procedură civilă, existența elementelor constitutive ale unui fals.
Față de aceste motive, instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată, iar în temeiul art. 274 cod procedură civilă, a obligat reclamanții la plata în favoarea pârâților a sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții S. P. și S. M. pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.7 și 9 C..
Au susținut că sentința recurată nu este motivată în condițiile în care instanța de fond s-a raportat la o cu totul altă situație, existența falsului și îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.184CC nefiind analizate.
S-a reținut greșit că actele care au stat la baza perfectării contractului de vânzare cumpărare nr.2514/2004 sunt documentele aflate în dosarul de executare nr.167/2001 a B. J. C., în condițiile în care aceste acte sunt: actul de adjudecare din data de 05.12.2003 dat în dosarul nr.167/2001 a B. J. C., certificat fiscal emis de Primăria comunei Dumbrăveni și titlul de proprietate nr. 392/1994 și nu titlul nr.390/1994.
Conform actului de adjudecare vânzătorului i-au fost adjudecate mai multe suprafețe printre care și suprafața de 0,13 teren situat în ”Grădina S.” proprietatea debitorilor Stefănuca D. și M.. Această suprafață nu este identificată prin vecinătăți, iar în act se stipulează că toate terenurile adjudecate se află în intravilan, cu excepția suprafeței de 0,13 ha, de unde concluzia că aceasta se află în extravilan.
Cum suprafața descrisă la pct.3 era cea dobândită prin actul de adjudecare iar în cuprinsul contractului trebuiau inserate datele din actul de adjudecare, este dat falsul ca urmare a menționării unor date false.
De asemenea în certificatul fiscal prezentat de vânzător la perfectarea contractului nu este trecută și suprafața de 1.300 mp de la locul ”G. S.” intravilan așa cum este descrisă la pct.3 din contract.
În fața instanței de fond nu s-a invocat faptul că vânzătorul ar fi vândut o suprafață care ar fi proprietatea altei persoane, ci că vânzătorul a vândut un teren pentru care conform actului de adjudecare justifica un drept de proprietate însă căruia i s-a dat o altă identificare decât cea reală conform contractului, menționându-se date false cu privire la vecinătățile și amplasamentul acesteia.
Suprafața de 1.000 mp teren ce a făcut obiectul contractului nu este înscrisă în titlul de proprietate nr.390/1994 iar la perfectarea convenției vânzătorul a prezentat titlul de proprietate 392/1994.
Nu s-a invocat existența unei confuzii la identitatea celor două parcele de teren, ci doar că în contract au fost inserate date neconforme cu amplasamentul real.
Au apreciat că în cauză se impunea admiterea acțiunii în condițiile în care s-a dovedit că, contractul a fost falsificat cu ocazia întocmirii de către notarul public prin inserarea în cuprinsul acestuia a unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, mențiuni false cu privire la vecinătăți și amplasamentul suprafeței descrise la pct.3 din contract, respectiv suprafața de 1.000 mp teren din suprafața de 1300 mp teren arabil.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor invocate și care se pot circumscrie motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art.304 pct.7 și 9 C., tribunalul constată următoarele:
Astfel, conform pct. 3 din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2514/30.09.2004, numitul C. P.V. vinde numitei C. V. C. V. suprafața de 1.000 mp teren din trupul de 1.3oo mp teren arabil situat în intravilanul satului Dumbrăveni la locul numit ” G. S.” învecinat cu șosea, Huzdub V. și O. Lucreția, teren dobândit în baza actului de adjudecare din data de 05.12.2003 dat în dosarul nr.167/2001 a B. J. C..
Conform actului de adjudecare din 05.12.2003 în favoarea numitului C. V. s-a adjudecat și suprafața de 0,13 ha teren situat în „Grădina S.” despre care s-a menționat că nu s-ar afla în intravilan și care ar aparține debitorilor Stefănuca D. și M..
Conform adeverinței nr.925/2012 emisă de primăria Dumbrăveni (fila 64), suprafața de 1.000 mp teren ce a făcut obiectul adjudecării este cuprinsă în titlul de proprietate nr.390/1994 și face parte din totalul de 1.300 mp intravilan dispus în două trupuri, conform actului de proprietate menționat (fila 62).
Susținerile din adresa nr.1824/27.03.2012 emisă de aceeași primărie sunt contradictorii, și sunt combătute inclusiv de schița de punere în posesie a debitorului Ștefănuca D. precum și de adeverința nr. 925/09.02.2012 conform cărora, suprafața de 0,13 ha teren ”G. S.” din actul de adjudecare nr.167/05.12.2003 este înscrisă pe titlul de proprietate nr.390/1994.
Anterior încheierii actului de adjudecare, prin procesul verbal de licitație din data de 11.11.2003, pentru suprafața de 1.300 mp situat în ”Grădina S.” proprietatea debitorilor Stefănuca D. și M. se menționează că nu se află în extravilan, fiind evident o eroare de redactare în cuprinsul actului de licitație în ceea ce privește categoria de folosință, de altfel vecinătățile din contractul de vânzare cumpărare sun identice cu cele din titlul de proprietate nr.390/1994.
Deosebit de acestea, prin S.c. nr.1072/02.03.2011 a Judecătoriei Suceava, sentință irevocabilă, numiții S. P. și M. au fost obligați să lase numiților C. C. și C. V. M. în deplină proprietate și posesie suprafața de 631 mp teren intravilan, de la locul numit ”G. S.”. S-a reținut la acea dată că, suprafața de 1000 mp ce a făcut obiectul adjudecării este identică cu suprafața de 1000 mp teren ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2514/30.09.2004.
Din raportul de expertiză efectuat în dosarul menționat, se reține că suprafața de 1000 mp teren din contractul de vânzare cumpărare cuprinde și suprafața înscrisă în titlul de proprietate nr.2435/2006. De asemenea, deși numiții S. P. și M. aveau titlul de proprietate doar pentru 250 mp, nu au respectat amplasamentul atribuit în baza Legii nr.18/1991 aferent casei de locuit ci prevalându-se de autorizația de construire emisă strict pentru cei 250 mp nu au respectat limitele impuse de autorizație și au construit șura și o parte din anexele gospodărești pe terenul proprietatea reclamanților.
De altfel prin întâmpinarea depusă în acel doar, numiții S. P. și M. au invocat existența unei înțelegeri între ei și fostul proprietar Ș. D. referitor la atribuirea unei suprafețe de 905 mp teren intravilan, însă nu au putut face nici o dovadă în acest sens.
Ca atare, regimul juridic al terenului în litigiu a fost tranșat definitiv prin sentința menționată, iar numiții S. P. și M. nu au invocat la acea dată nici un moment faptul că amplasamentul terenului din contractul de vânzare cumpărare este greșit.
Așa fiind, față de probatoriu administrat, tribunalul constată că susținerile reclamanților recurenți sunt nefondate, în cauză nefiind dovedită existența vreunui fals, după cum în mod eronat au susținut aceștia.
De asemenea, nu se poate reține că hotărârea de fond este nemotivată în condițiile în care aceasta cuprinde considerentele care au format convingerea instanței chiar dacă s-au avut în vedere alte argumente decât cele susținute de parte.
Mai mult, instanța a preluat susținerile reclamanților când a arătat că aceștia nu contestă actul de adjudecare ci doar faptul că s-a vândut o altă suprafață de teren decât cea din actul de adjudecare, în condițiile în care amplasamentul din contract nu este, conform acestora, identic cu cel din actul de adjudecare, amplasament care este în proprietatea lor.
Față de toate acestea, tribunalul constată că soluția de respingere a acțiunii reclamanților este legală, astfel încât față de dispozițiile art.312 C. va respinge recursul ca nefondat, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII ,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții S. P. și S. M., ambii domiciliați în ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 5850 din 05.12.2014 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), pârâți intimați fiind C. V. C., C. P. V. M., C. P. V. – toți domiciliați în ., I. A., din Suceava, .. 1, jud. Suceava, D. M. din oraș Salcea, ., C. V., din ., jud. Suceava, A. I. din . nr. 544, jud. B., C. D. din Suceava, ., ., . și C. F. din Suceava, .. 7, .,, ., jud. Suceava .
Obligă recurenții S. P. și S. M. să plătească pârâților intimați C. V. C. și C. P. V. M. cheltuieli de judecată în sumă de 400 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.03.2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M. C. T. M. D. D. I. C. D.
RED. D.D.
JUD. C. B.
TREHNORED. I.C.D.
2 EX. 03.03.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 211/2015. Tribunalul SUCEAVA | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 308/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
