Servitute. Decizia nr. 185/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 185/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 10097/314/2012
Dosar nr._ servitute
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 185
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.03.2015
PREȘEDINTE C. L.
JUDECĂTOR S. A.
JUDECĂTOR G. P. V.
GREFIER S. M. G.
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții D. V. și D. L., ambii domiciliați în mun. Suceava, ., nr.8,județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.4600 pronunțată la data de 09. 10.2014 de Judecătoria Suceava, intimată fiind reclamanta B. M., domiciliată în Otopeni, ., ..
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 03.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, față de solicitarea apărătorului reclamantei av. I. M., a amânat pronunțarea pentru astăzi 10.03.2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 5. 12. 2012 sub nr._ , reclamanta B. M., a chemat în judecată pe pârâții: D. V. și D. L., solicitând stabilirea unei servituți de trecere cu piciorul și atelajele peste terenul proprietatea pârâților pentru ieșirea la calea publică de pe suprafața de 423 m. p. teren arabil situat în Municipiul Suceava, Cartier Burdujeni, ., la un loc înfundat.
În motivare, a arătat că este proprietara terenului în suprafață de 423 m. p. situat la loc înfundat, în baza titlului de proprietate nr. 3535 din 25. 07. 2006 și a sentinței civile nr. 5492 din 17 decembrie 2009 a Judecătoriei Suceava, irevocabilă la 25. 09. 2012 și că singura modalitate de ieșire la calea publică este peste terenul pârâților, care sunt proprietarii unui teren cu construcții pe care l-au cumpărat de la ea în anul 2002.
Pârâții au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii, arătând că nu ar fi îndeplinite condițiile pentru constituirea servituții de trecere peste terenul lor și că reclamanta și-a închis singură ieșirea la calea publică, vânzând o suprafață de 152 m. p. peste care putea trece și acceptând să primească titlu pentru terenul de 423 m. p. la 25. 07. 2006, ulterior vânzării pe care le-au făcut-o la 27. 08. 2002.
În cadrul probei cu înscrisuri s-au depus la dosar: plan de situație ( fila 7 ), titlul de proprietate nr. 607 din 15. 11 1994 ( fila 8 ), titlul de proprietate nr. 3535 din 25. 07. 2006 ( fila 9 ), certificat de moștenitor nr. 65 din 27. 05. 2005 ( fila 10 ), contract de vânzare cumpărare nr. 3738 din 27. 08. 2002 ( fila 11 ), sentința civilă nr. 5492 din 17. 12. 2009 a Judecătoriei Suceava ( filele 12 – 13 ), decizia nr. 1729 din 25. 09. 2012 a Tribunalului Suceava ( filele 14 – 15 ), copia cărții funciare nr._ ( filele 16 – 17 ), autorizația de construire nr. 25 din 8. 02. 2013 ( filele 30-31 ), decizia nr. 1524 din 6. 10. 2006 a Tribunalului Suceava ( filele 36 – 37 ), contract de vânzare cumpărare nr. 3738 din 27. 08. 2002 ( fila 38 ), contract de vânzare cumpărare nr. 3651 din 30. 08. 1973 ( fila 42 ), adresa nr._ din 18. 04. 2013 eliberată de Inspectoratul de Stat în Construcții – Direcția Regională în Construcții Nord-Est ( fila 43 ), contract de vânzare cumpărare nr. 699 din 28. 02. 2013 ( filele 53 – 55 ).
În cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză topo, lucrarea expertului Șlemco M. B. fiind depusă la filele 71-84, 96-97, 102-105 dosar.
În data de 17. 09. 2014 s-a efectuat o cercetare local, întocmindu-se în acest sens un proces verbal, atașat separat la dosar.
Prin sentința civilă nr.4600 din 09.10.2014, Judecătoria Suceava a admis acțiunea introdusă de reclamanta B. M., în contradictoriu cu pârâții: D. V. și D. L..
A obligat pe pârâți să permită reclamantei trecerea cu piciorul și cu atelajele peste terenul proprietatea lor, identificat cu A-B-C-D și cu roșu în schița Șlemco de la fila 76 dosar ( traseul 1 ).
A obligat pe pârâți să plătească reclamantei suma de 3. 207 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanta este proprietara suprafeței de 423 m. p. teren arabil, în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, care nu mai poate fi discutată.
Fiind proprietara acestui teren, reclamanta are dreptul să îl folosească potrivit destinației sale, folosire care include și posibilitatea ieșirii la calea publică cu piciorul și cu atelajele.
Reclamanta nu poate ieși de pe terenul ei peste suprafața de 152 m. p., pe care a vândut-o lui G. P. la 28. 02. 2013, deoarece, de la terenul ei și până la suprafața de 152 m. p. este o distanță de 14, 5 m și pe această suprafață de teren, cu o lățime de aproximativ 5 m, există construcții care sunt proprietatea cumpărătorului.
Situația existentă se datorează faptului că terenurile pârâților și reclamantei au avut inițial același proprietar, respectiv, G. M., care a decedat în 2005, astfel, explicându-se obținerea de către reclamantă a titlului de proprietate în 2006, în calitate de unică moștenitoare.
Faptul că reclamanta a acceptat titlul de proprietate în 2006 și că, a vândut în februarie 2013 terenul în suprafață de 152 m. p. lui G. P., nu constituie delicte ce ar atrage sancțiunea de a fi lipsită de dreptul de utilizare a terenului asupra căruia instanța i-a dat dreptul de proprietate printr-o hotărâre irevocabilă.
Cum singura modalitate de ieșire la calea publică este peste terenul pârâților care nu au cerut despăgubiri, în baza art. 617 din codul civil, s-a admis acțiunea și pârâții au fost obligați să permită reclamantei trecerea cu piciorul și cu utilajele peste terenul proprietatea lor, identificat cu A-B-C-D și cu roșu în schița expertului Șlemco de la fila 76 dosar ( traseul 1).
În baza culpei procesuale pârâții au fost obligați să plătească reclamantei cheltuielile de judecată.
Împotriva sentinței au formulat recurs pârâții D. V. și D. L., solicitând admiterea acestuia modificarea sentinței recurate, cu consecința respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată din toate instanțele.
În motivarea recursului lor pârâții au arătat că, la data de 5 dec. 2012 reclamanta B. María a promovat prezenta acțiune solicitând ca în contradictoriu cu pârâții, să se stabilească o servitute de trecere cu piciorul și atelaje peste proprietatea acestora din urmă, servitute cu o lățime de 4 ml ca acces la proprietatea reclamantei de 423 mp ce ar constitui loc înfundat.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, expertiză topo și cercetare locală, iar la termenul din 11 aprilie 2013 (fila 27 dosar) ei au depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii.
De asemenea, după răspunsul la întâmpinare al reclamantei din data de 23 mai 2013 (fila 41 dosar fond), răspuns în care s-a precizat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 617 din Noul Cod Civil, au formulat o nouă întâmpinare pentru termenul din 13 iunie 2013 (fila 46 dosar fond) indicând argumentele scriptice și faptice pentru care solicită respingerea acțiunii. Majoritatea înscrisurilor depuse de părți sunt hotărâri judecătorești - pentru că părțile s-au judecat în mai multe dosare - contracte de vânzare-cumpărare, titluri de proprietate, toate acestea conturând faptul că acțiunea reclamantei nu poate fi admisă.
Pentru lămurirea instanței și a părților s-a efectuat și un supliment la raportul de expertiză, expertul a fost prezent la fața locului la momentul efectuării cercetării locale (pentru a da lămuriri), s-a depus și practică judiciară și s-au formulat concluzii scrise pentru concretizarea probatoriului administrat.
Pe parcursul soluționării cauzei, a intervenit o modificarea în ceea ce privește vecinul dinspre sud estul terenului pentru care se solicită servitutea de trecere, în sensul că reclamanta care se învecina cu terenul proprietatea lor pe care solicită instituirea servituții si-a înstrăinat la data de 28 fev. 2013 soților G. P. si G. A. R. terenul proprietatea sa în suprafață de 152 mp, așa cum rezultă din copia contractului de vânzare-cumpărare nr. 699/28 fev. 2013 al BNP I. L., depus în copie la fila 53-55 dosar fond. Nu ar fi menționat de schimbarea proprietarului dinspre SE terenului proprietatea lor - cel pe care se solicită servitutea - dacă nu ar fi fost extrem de important că reclamanta a înstrăinat terenul învecinat, în prezent si-a închis practic 80% din calea de acces la terenul său de 423 mp, instituind servitute asupra terenului proprietatea lor, teren pe care tot reclamanta l-a vândut acestora în anul 2002. Din planurile de situație întocmite de expertul topo rezultă în mod clar că reclamanta nu a dorit să folosească propriul său teren pentru a ajunge la cei 423 mp dobândiți ulterior înstrăinării terenului către pârâții D. V. și L., astfel că a dorit împovărarea proprietății lor.
În urma analizării întregului probatoriu instanța de judecată a admis acțiunea, obligându-i să permită reclamantei trecerea pe traseul nr. 1 din raportul de expertiză și totodată la plata sumei de 3.207 lei cheltuieli de judecată.
Criticile pe care le-ar putea aduce sentinței civile nr. 4600/9 oct. 2014 ar fi mai clare, pertinente dacă si sentința ar fi fost motivată, dar în cauză s-au încălcat prevederile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă în sensul că lipsește motivarea hotărârii judecătorești în condițiile în care instanța nu a răspuns în nici un fel argumentelor lor în sensul respingerii acțiunii, de ce nu se consideră o culpă a reclamantei în devenirea terenului proprietatea sa ca loc înfundat, de ce nu a introdus în cauză pe cei cărora le-a înstrăinat terenul pe care se putea face accesul la restul terenului proprietatea sa, de ce nu s-a judecat cu terțe persoane pentru care prejudiciul ar fi fost minim sau deloc. In doar 3 aliniate instanța de fond a ales din cele trei trasee menționate de către expertul topo pe cel mai împovărător pentru ei, nu a explicat care este motivul alegerii acestui traseu și nu a altuia, nu a explicat de ce nu este culpa reclamantei în a deveni terenul proprietatea sa loc înfundat în înțelesul legii, care este motivul pentru care pârâții sunt considerați în culpă procesuală.
Față de aceste nelegalități solicită în primul rând:
-Admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în condițiile în care sentinței instanței de fond îi lipsește motivarea (practic instanța de fond constată în cele 4 aliniate referitoare la cererea reclamantei că aceasta are loc înfundat, că nu contează că a înstrăinat un teren prin care putea ajunge la restul proprietății sale, că singura modalitate de a ajunge la calea publică este pe terenul lor și ....atît). Instanța de fond nu analizează faptul că reclamanta a obținut ulterior vânzării terenului către ei diferența de 423 mp teren pentru care solicită servitute, nu a explicat care sunt argumentele pentru care a respins apărările lor, astfel că sentința instanței de fond este nemotivată (nu pot critica doar dispozitivul sentinței).
-Invocînd în drept dispozițiile art. 617 Noul cod civil instanța de fond admite acțiunea reclamantei fără a constata că în aliniatul 1 al acestui articol legiuitorul s-a referit la „..trecerea pe fondul vecinului...” situație care în cauză a fost încălcat de reclamantă pentru că: și-a înstrăinat propriul teren cu care se învecina la sud est cu fondul aservit și nu a ales varianta pe la un alt vecin ce ar fi fost mai economicoasă din toate punctele de vedere. De asemenea, în aliniatul 2 al art. 617 NCC se prevede că „trecerea trebuie să se facă în condiții de natură să aducă o minimă stînjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică; în cazul în care mai multe fonduri vecine au acces la calea publică, trecerea se va face pe fondul căruia i s-ar aduce cele mai puține prejudicii” ori în speța de față reclamanta a ales să-i cheme în judecată pe ei pentru care constituirea unei servituți de trecere este extrem de împovărătoare în condițiile în care traseul solicitat de reclamantă este exact ., aceștia nemaiavând practic nici cîțiva mp de teren curți construcții, în același timp vecinii reclamantei dinspre nord și nord est au fost chiar dispuși să-i permită accesul dar aceasta a refuzat. Neîndeplinirea prevederilor art. 617 NCC atrage sancțiunea reclamantei în sensul respingerii acțiunii astfel că în mod greșit instanța de fond a admis cererea privind instituirea servituții de trecere ce a făcut obiectul dosarului, împovărarea lor este extrem de gravă cât timp din cei 648 mp curți construcții prin stabilirea servituții aleasă de instanță - ca traseu - mai pot folosi doar 516 mp ce sunt ocupați de construcții în condițiile în care datorită drumului de acces ce se creează nu pot edifica nici gard pentru a-și proteja proprietatea, iar . le este blocată deoarece mai au doar 1 ml de la drum și până la casa lor. De altfel expertul a explicat situația în partea descriptivă a raportului de expertiză, traseul nr. 1 fiind de altfel și cel mai împovărător dintre cele 3 trasee identificate de expert. Contractul de vânzare cumpărare prin care au devenit proprietarii suprafeței de teren pe care se solicită instituirea servituții de trecere a fost clar, reclamanta nu a prezentat cumpărătorilor faptul că ar avea dreptul la obținerea unui teren învecinat cu cel înstrăinat lor, teren ce nu ar avea ieșire la drumul public și ar trebui creată o trecere pe terenul lor, aspect pe care instanța trebuia să-1 aibă în vedere, ceea ce nu a făcut încălcând prevederile art. 304 pct. 8 din Codul de procedură civilă.
-Dacă reclamanta nu înstrăina proprietatea sa de 152 mp, accesul la terenul său de 423 mp se putea face parțial prin proprietatea sa și doar pe o lungime de 5-8 ml pe proprietatea lor, nefiindu-le îngrădit acestora accesul în propria gospodărie. În nici un caz legiuitorul nu a avut în vedere ca fondul aservit să devină inutilizabil pentru proprietarul său, să-i îngrădească dreptul de proprietate în condițiile în care nici măcar autoturismul părților nu poate fi parcat în propria curte iar pe drumul public este interzis a se parca, așa cum rezultă din indicatoarele din zonă, fiind vorba de un drum public foarte îngust, fără trotuare, unde nu se poate parca, în zonă de case cu regim mic de înălțime. Așa cum se poate observa din raportul de expertiză nici nu este posibil acordarea unei servituți de 4 ml lățime cum solicită reclamanta, traseul nr. 1 ales de instanță având o lățime de 2,5 ml, ceea ce face să nu poată fi folosit pentru utilaje agricole cum solicită reclamanta, fiind vorba de o imposibilitate practică de a fi lucrat mecanizat (oricum este vorba de 423 mp care nici nu pot fi lucrați ca atare, terenul fiind curți construcții în realitate și nu agricol cum i-a fost reconstituit reclamantei.). Tocmai pentru a evita orice discuții și conflicte viitoare au propus reclamantei să înstrăineze terenul lor dar nu a fost de acord preferind să facă propuneri de vânzare unor terțe persoane. Din pozele depuse la dosar se poate observa cu ușurință că parcarea mașinii nu se mai poate face în curtea lor dacă s-ar crea drumul de servitute și de asemenea se poate observa că lățimea drumului ales de instanță este exact lățimea dintre casă și proprietatea vecină.
Faptul că atât terenul reclamantei cât și terenul lor (pe care l-au dobândit prin cumpărare de la reclamantă) provin de la un autor comun nu justifică stabilirea unei servituți pe terenul lor, ci în baza art. 618 NCC este necesar acordul lor care în mod cert nu și l-au dat.
Chiar dacă s-ar fi admis crearea unei căi de acces la terenul proprietatea reclamantei, ignorându-se toate argumentele legale invocate de către ei, traseul cel mai puțin împovărător pentru eii și care ar fi în cea mai mare parte pe terenul reclamantei este traseul nr. 3 din raportul de expertiză, aspect asupra căruia instanța nu a motivat.
Sentința nr. 4600/9 este criticabilă si sub aspectul stabilirii cheltuielilor judecată pe care instanța de fond le-a pus în sarcina lor în totalitate, deși aceștia nu au nici o culpă procesuală, dimpotrivă reclamanta este cea care a înstrăinat parcele de teren pentru a-și limita accesul la calea publică, a înstrăinat teren dintr-o indiviziune fără a se asigura de posibilitatea unui acces la calea publică. Ei au cumpărat terenul pe care reclamanta solicită servitute de trecere în anul 2002 iar reclamanta a dobândit dreptul său de proprietate pentru cei 423 mp în anul 2006 prin TP 3535/25 iulie 2006, iar pentru servitutea creată acesteia făcând inutilizabil terenul proprietatea lor aceștia sunt obligați să plătească cheltuieli de judecată pentru care culpă procesuală.
Având în vedere cele sus menționate solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată din ambele instanțe.
Consideră că instanța se va lămuri pe deplin din înscrisurile de la dosar, un număr de 3 poze făcute la locuința lor și unde au subliniat traseul pe care dorește reclamanta să-1 folosească și care este efectiv prin interiorul curții lor. De asemenea se poate observa din aceste poze că terenul reclamantei este în fapt intravilan curți construcții și nicidecum arabil cum figurează pe titlul său de proprietate.
Reclamanta intimată B. M., a formulat întâmpinare în motivarea căreia a arătat că situația de fapt prezentată de recurenți este eronată în ceea ce privește fondul dominant cât și cel aservit. La locul litigiului, antecesoarea intimatei reclamante, G. M. a avut în proprietate, anterior colectivizării suprafața de 1623 m.p. teren ocupat de construcții, curte și arabil, parte din acesta, respectiv 1200 m.p. fiind înscrisă în primul titlu de proprietate eliberat acesteia.
După decesul mamei intimatei reclamante, Găinarua M. survenit în anul 2005 a fost emis și titlul de proprietate nr.3535/25 iulie 2oo6, pentru suprafața de 423 ar.p. care în prezenta cauză constituie fondul dominant. Această suprafață de teren nu se învecinează cu terenul în suprafață de 152 m.p. fiind separat de aceasta de terenul care potrivit hotărârilor judecătorești irevocabile este proprietatea recurenților pârâți.
Fiind un teren situat în intravilanul municipiului Suceava reconstituirea dreptului de proprietate nu se putea face pe un alt amplasament câtă vreme terenul solicitat nu era afectat de lucrări de interes public ori de constituirea dreptului de proprietate în favoarea altei persoane îndreptățite.
Suprafața de 423 m.p. constituie loc înfundat ne având ieșire la calea publică, astfel cum este definit de disp. art. 617 din noul cod civil. Accesul la acest teren nu se poate face peste-suprafața de 152 m.p., indiferent de proprietarul actual dată fiind configurația construcțiilor edificate pe acest teren care face imposibilă trecerea. Ceea ce nu a fost configurat în planurile de situație este scara din beton armat care asigură accesul la etajul locuinței amplasate pe suprafața de 152 m.p., edificată odată cu locuința și care nu poate fi desființată fără a afecta normala folosire a construcției cu destinația de locuință.
Intre această scară și linia de hotar dintre proprietățile părților rămâne o distanță de sub un metru liniar care nu poate asigura accesul cu nici un fel de utilaj.
Acest aspect este reliefat de procesul verbal întocmit cu ocazia cercetării locale.
Din această perspectivă nu prezintă relevanță pentru cauză împrejurarea că a înstrăinat suprafața de 152 m.p. cu construcțiile aferente câtă vreme accesul la fondul dominant nu se poate face peste acest teren.
Ar fi de observat că pe hotarul cu vecinul Lahman, construcțiile de pe suprafața de 152 m.p., au zid comun ceea ce exclude posibilitatea trecerii.
Hotărârea instanței de fond este motivată suficient cât să formeze convingerea că situația de fapt și motivarea în drept reprezintă situația reală a raporturilor dintre părți. Economia unei hotărâri judecătorești nu presupune o dezvoltare doctrinară laborioasă și nici referiri la practica judiciară atunci când circumstanțele cauzei nu o impun.
Servitutea constituită în favoarea fondului dominant nu este împovărătoare pentru fondul aservit întrucât nu exclude posibilitatea folosirii terenului care constituie cale de acces și de către recurenți.
Reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut în conformitate cu dispozițiile Legii fondului funciar iar ea a avut convingerea că a vândut recurenților pârâți doar suprafața de 648 m.p. atât cât dobândi-se împreună cu soțul ei prin contractul de vânzare cumpărare din perioada colectivizării aspect confirmat prin decizia civilă nr. 5492/2oo9 a Tribunalului Suceava.
Înstrăinarea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 152 m.p. nu impietează asupra posibilității de acces la terenul ce constituie fond dominant și care este loc înfundat. Nu este real că vecinii terenului ar fi oferit cale de acces care să fi fost refuzată de ea.
Cheltuielile de judecată au fost just stabilite ținând cont de împrejurarea că recurenții pârâți dețineau fără titlu, terenul în suprafață de 423 m.p., negând chiar dreptul de proprietate al său care a fost nevoită să revendice terenul de la pârâți.
Solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată din instanța de recurs, constând în onorariu de avocat.
Recursul este întemeiat.
Examinând sentința atacată în limita motivelor de recurs invocate ce se subscriu prevederilor art. 304 punct 9 și 3041 Cod de Procedură Civilă, în raport cu dispozițiile legale incidente, cu probatoriul administrat în cauză și apărările formulate în cauză, tribunalul constată următoarele:
În speță tema pretențiilor și a probatoriului vizează stabilirea unei servituți de trecere cu piciorul și atelajele peste terenul proprietatea pârâților pentru ieșirea la calea publică de pe suprafața de 423 m. p. teren arabil situat în Municipiul Suceava, Cartier Burdujeni, ..
Servitutea de trecere își găsește reglementarea legală în dispozițiile art. 616 Cod Civil unde se prevede că proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Potrivit art. 617 Cod Civil trecerea trebuie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca să iasă la drum.
Potrivit art. 618 Cod Civil, cu toate acestea trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă celui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă.
Pe de altă parte s-a stabilit în practica judiciară și literatura de specialitate că pentru a fi considerat loc înfundat se cer a fi îndeplinite anumite condiții: înfundarea să existe la momentul în care se introduce acțiunea și înfundătura să nu se datoreze faptei proprietarului locului înfundat.
Această din urmă condiție se interpretează în sensul că pentru a da drept la un loc de trecere pe locul altuia, înfundarea trebuie să fie naturală, adică străină de faptul titularul locului înfundat sau al autorului său.
În situația în care înfundarea locului este datorată înstrăinării unei parcele fără a se fi stabilit o servitute de trecere prin actul de vânzare - cumpărare, acesta nu se consideră un loc înfundat. Cererea de creare a unei servituți de trecere nu poate fi adresată vecinilor fondului dominant, ci doar dobânditorului parcelei de teren.
În speță, din examinarea întregului probatoriu administrat în cauză, coroborat cu susținerile părților în litigiu, reiese că terenul în suprafață de 423 m.p. a devenit loc înfundat datorită faptului proprietarului însuși, respectiv a reclamantei intimate Botnaraș M., care în mod voit, a pășit la înstrăinarea suprafeței de 152 m.p. în timpul procesului, așa încât pârâții apelanți nu pot fi obligați la trasarea unui drum peste proprietatea lor, deoarece în acest mod, s-ar ajunge, indirect la o expropriere neprevăzută de lege. Prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 699/28.02.2013 (fila 53-55 dosar fond), reclamanta intimată a înstrăinat numiților G. P. și G. A. – R. suprafața de 152 m.p. teren care are ieșire la calea publică.
Pe de altă parte mai rezultă din probele cauzei că servitutea de trecere stabilită de instanța de fond este împovărătoare pentru pârâții recurenți întrucât terenul care constituie fond aservit este ocupat de construcțiile casă de locuit și anexe gospodărești, proprietatea acestora, astfel cum rezultă din planurile de situație și autorizațiile de construcție depuse la dosar.
Potrivit constatărilor raportului de expertiză întocmit în cauză de către expert Șlemco M. B. (fila 71 – 79 dosar fond), reiese că ..p. – proprietatea reclamantei intimate – se identifică cu nr. cadastral_ cu construcțiile C3 și C4 și datorită configurației terenurilor și a pozițiilor celor două parcele una față de cealaltă, adică ..p. cu ieșire la calea publică și cea de 423 m.p. care constituie loc înfundat, reclamanta intimată poate să își asigure accesul la calea publică parțial, pe ..p. și cu trecere parțială peste terenul pârâților recurenți, potrivit anexa 3, traseul 2 din raportul de expertiză(fila 77 dosar fond).
Cum însă în cauză reclamanta intimată a înstrăinat ternul de 152 m.p. cu ieșire la calea publică pe parcursul desfășurării prezentului litigiu iar cererea de creare a servituții de trecere nu a fost adresată și în contradictoriu cu dobânditorii parcelei de 152 m.p. teren, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 Codul de Procedură Civilă, raportat la disp, art. 616, 618 Cod Civil, va admite recursul, va modifica în tot sentința civilă nr. 4600 din 9 octombrie 2014 a Judecătoriei Suceava și în rejudecare: va respinge acțiunea ca nefondată.
Ca parte căzută în pretenții, potrivit art. 274 Codul de Procedură Civilă, reclamanta intimată va fi obligă să plătească pârâților recurenți suma de 1511 lei cheltuieli de judecată din ambele instanțe, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat, potrivit chitanțelor aflate la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâții D. V. și D. L., ambii domiciliați în mun. Suceava, ., nr.8,județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.4600 pronunțată la data de 09. 10.2014 de Judecătoria Suceava, intimată fiind reclamanta B. M., domiciliată în Otopeni, ., ., ..
Modifică în tot sentința civilă nr. 4600 din 9 octombrie 2014 a Judecătoriei Suceava și în rejudecare:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Obligă reclamanții intimați să plătească pârâților recurenți suma de 1511 lei cheltuieli de judecată din ambele instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 10 martie 2015.
Președinte Judecător Judecător
C. L. S. A. G. P. Vallentina
Grefier
S. M. G.
Red.SA/Tehnored.SMG/2 ex./ 24.03.2015
Judecător fond C. D.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 308/2015. Tribunalul SUCEAVA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
