Pretenţii. Decizia nr. 887/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 887/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 160/314/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 887
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18 IUNIE 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: F. L.
JUDECĂTOR: D. D.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA, prin reprezentant legal, cu sediul în mun. Suceava, Bulevardul 1 Mai nr.9, județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 4835 din data de 21 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât D. D. D., domiciliat în mun. Suceava, ., . a, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic M. R. D. pentru reclamantul apelant și avocat A. R. pentru intimatul pârât, lipsă fiind acesta.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedând la verificarea competenței sale, așa cum prevăd dispozițiile art.131 al. 1 Cod procedură civilă, constată că reprezentanții părților prezenți în instanță la termenul de astăzi apreciază că Tribunalul Suceava este competent din punct de vedere general, material, funcțional și teritorial să soluționeze apelul formulat în conformitate cu dispozițiile NCPC, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 482 din Noul Cod de procedură civilă.
De asemenea, se constată că prezentul apel este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, că în cauză s-a depus în termen legal întâmpinare de intimatul pârât care în conformitate cu disp. art. 411 NCPCIV, respectiv art. 242 alin.2 din vechiul cod de procedură civilă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța, procedând la verificarea dovezii calității de reprezentant a av. A. R. pentru intimatul pârât, depusă la termenul de astăzi, (fila 31) precum și delegația de reprezentare în instanță depusă de consilier juridic M. R. D., pentru apelanta reclamantă, (fila 26) constată că astfel sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.219 NCPCIV privind reprezentarea juridică în instanță.
Instanța acordă apoi reprezentanților părților cuvântul pe probe.
Consilier juridic M. R. D. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, teza probatorie reprezentând-o faptul că intimatul pârât a fost cercetat disciplinar față de acesta pronunțându-se prin ordonanța din 30 septembrie 2013 dată de P. de pe lângă Tribunalul Suceava în dosarul nr. 159/P/_, scoaterea de sub urmărire penală cu privire la infracțiunile pentru care a fost cercetat ( filele 27-30).
Instanța pune în discuție admisibilitatea probei cu înscrisuri.
Avocat A. R. pentru intimatul pârât precizează că nu se opune administrării acestei probe.
Instanța în considerarea disp. art. art.254 – 258 NCPCIV raportat la art.482 NCPCIV admite atât proba cu înscrisurile deja existente la dosarul cauzei, cât și cu cele depuse la termenul de astăzi, după care, constatându-se că nu mai sunt alte solicitări de probe, excepții de invocat, constată cercetarea judecătorească încheiată, iar în baza art.392 Cod procedură civilă deschide dezbaterile asupra cauzei în fond, instanța acordând cuvântul la dezbateri, dând cuvântul părților în ordinea și condițiile prevăzute de art.216 Cod procedură civilă.
Consilier juridic M. R. D. pentru apelantul reclamant solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței civile pronunțate de instanța de fond și obligarea intimatului pârât la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 lei aferente cererii de mediere.
Învederează pe scurt faptul că nu tuturor persoanelor care plătesc chirie este obligatoriu să li se deconteze contravaloarea acesteia.
De reținut este faptul că pentru a fi decontată chiria contractul de închiriere încheiat între părți trebuie să fie valabil.
Solicită a fi avute în vedere cele consemnate pe larg în petitul apelului.
Avocat A. R. pentru intimatul pârât solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțate de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică, motivat de faptul că în cauză nu sunt întrunite elementele răspunderii delictuale.
De altfel, prejudiciul de care s-a făcut vorbire a fost creat bugetului de stat și a fost recuperat integral.
Mai mult contractul este valabil, a fost înregistrat la finanțe, astfel încât în cauză nu sunt date condițiile creării prejudiciului.
În consecință se impune respingerea apelului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată în conformitate cu factura fiscală din 21.04.2015.
Potrivit art. 394 Noul Cod procedură civilă, instanța considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 08.01.2014 sub nr._ reclamantul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava a chemat în judecată pe pârâtul Doncian D. D. solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de_ lei cu titlu de daune civile, pentru recuperarea pagubei pricinuite printr-o infracțiune.
În motivare reclamantul a arătat că pârâtul a încheiat un contract de închiriere înregistrat la A.F.P. Suceava sub nr._/10.02.2010 cu L. V., angajat al I.P.J. Suceava, contractul având ca obiect închirierea unei locuințe proprietatea pârâtului, chiriașului polițist, pe o perioadă de trei ani cu o chirie de 740 lei, iar în baza acestui contract angajatul lor a beneficiat de compensație la chirie, conform art. 2 al. 2 lit. e din H.G. nr. 284/2005.
Reclamantul a mai arătat că a fost încheiat ulterior un act adițional la contractul de închiriere, înregistrat la A.F.P. Suceava sub nr._/21.10.2010 prin care a fost redusă chiria lunară la suma de 100 lei, însă polițistul a încasat în continuare compensație la chirie raportat la suma inițială de 740 lei, iar prin adresa nr._ din 27.07.2012, A.F.P. Suceava a comunicat faptul că acest contract de închiriere a fost reziliat la data de 20.10.2010, însă polițistul a încasat compensație pentru chirie până la data de 30.06.2012 când a fost sistată prin nota raport nr._ din 06.08.2012.
De asemenea, reclamantul a mai precizat că urmare a acestei situații, s-a efectuat în perioada 08.08.2012 – 16.11.2012 cercetarea administrativă asupra pagubei înregistrate ca urmare a încasării fără drept a compensației lunare de chirie față de mai mulți polițiști, inclusiv față de L. V., constatându-se că pentru perioada 20.10.2010 – 20.06.2012 acesta a încasat fără drept suma de_ lei. Întrucât din cercetări au rezultat date și indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, a fost sesizat P. de pe lângă Tribunalul Suceava, iar prin Ordonanța nr. 159/P/2013, s-a dispus, printre altele, scoaterea de sub urmărire penală a numitului L. V. pentru infracțiunile de fals, participație improprie la evaziune fiscală și înșelăciune, respectiv că fapta nu există sau nu a fost săvârșită de învinuit, reținându-se vinovăția învinuitului Doncian D. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fiind scos de sub urmărire penală, aplicându-i-se o amendă administrativă.
Reclamantul a mai precizat că, întrucât nu i s-a solicitat, așa cum s-a procedat în alte dosare penale privind ceilalți polițiști, nu s-a constituit parte civilă în dosarul penal ne. 159/P/2013, propunându-se și aprobându-se, prin procesul-verbal de continuare a cercetării administrative nr._ din 16.12.2013, înregistrarea prejudiciului în contabilitatea unității și promovarea prezentei acțiuni civile.
În drept au fost invocate prevederile art. 19 Cod procedură penală, art. 30 Cod civil, art. 1349 Cod procedură civilă.
În dovedire reclamantul a depus la dosar înscrisuri (filele 5-32, 39-41, 46-51, 92-96).
Prin răspunsul la întâmpinare (fila 74) reclamantul a solicitat respingerea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Pârâtul Doncian D. D. a formulat întâmpinare (filele 53-57) prin care a solicitat ca respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, cu cheltuieli de judecată, iar pe cale de excepție a invocat inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată.
În motivare pârâtul a arătat că la data de 10.02.2010 a încheiat un contract de închiriere cu numitul L. V., contract ce acea ca obiect imobilul situat în municipiul Suceava, ., ., chiria prevăzută fiind de 740 lei lunar, pentru perioada 21.02._13, contractul fiind înregistrat la Administrația Finanțelor Publice Suceava sub nr._ din 10.02.2010.
La data de 21.10.2010, ca urmare a unor probleme financiare pe care le avea la acel moment, în vederea scăderii cuantumului sumei pe care o plătea cu titlu de impozit pe venit, a întocmit în fals un act adițional la contractul de închiriere, semnând în fals la rubrica „chiriaș”, act adițional care prevedea micșorarea cuantumului chiriei la 100 lei lunar și care a fost înregistrat la Administrația Finanțelor Publice Suceava sub nr._ din 21.10.2010, iar la data de 21.09.2012, de comun acord cu chiriașul, a reziliat contractul de închiriere, convenția de reziliere fiind înregistrată sub nr._ la Administrația Finanțelor Publice Suceava.
Pârâtul a precizat că anterior acestui moment, la data de 17.09.2012 a formulat o cerere adresată Administrației Finanțelor Publice Suceava și înregistrată sub nr._ prin care a solicitat recalcularea impozitului întrucât în realitate a încasat cu titlu de chirie suma de 740 lei pe toată perioada în care a fost valabil contractul de închiriere, achitând sumele stabilite cu titlu de impozit și penalități de întârziere pentru veniturile realizate.
De asemenea, pârâtul a arătat că prin ordonanța nr. 159/P/2013 din data de 30.09.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, respectiv încetarea urmăririi penale și aplicarea unei amenzi administrative pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. Prin aceeași ordonanță s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și a învinuitului L. V. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, complicitate la evaziune fiscală și fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Pârâtul a mai precizat că în cuprinsul aceleiași ordonanțe s-a mai reținut că pe parcursul urmăririi penale nu au fost evidențiate aspecte care să susțină săvârșirea de către L. V. a infracțiunii de înșelăciune întrucât imobilul menționat în contractul de închiriere a fost folosit drept locuință de către agentul de poliție, chiria menționată în contractul de închiriere înregistrat la I.P.J. a fost reală și a fost achitată de către agentul de poliție, cercetările evidențiind și faptul că actul adițional fals în care era menționat și numele agentului de poliție a fost întocmit în totalitate de către învinuitul Doncian D. D..
Așadar, chiria reală încasată în toată perioada de timp în care a fost valabil contractul de închiriere, respectiv 21.02._12 a fost în cuantum de 740 lei.
Totodată, pârâtul a arătat că nu sunt date condițiile prevăzute de lege pentru incidența sancțiunii de drept civil a răspunderii civile delictuale având în vedere că în toată perioada de timp în care a fost valabil contractul de închiriere, respectiv 21.02._12 chiria a fost a fost în cuantum de 740 lei, deci nu există prejudiciul pretins de reclamantă. De asemenea, văzând că nu a fost în realitate diminuată chiria, actul adițional la contractul de închiriere fiind un înscris pe care l-a întocmit în fals și de care chiriașul nu a luat cunoștință până la momentul începerii urmăririi penale în dosarul nr. 159/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, fapta juridică ilicită reprezentată de încasarea unei chirii mai mici decât cea reală nu există, în plus, nu există nici fapta juridică ilicită reprezentată de încasarea fără drept a unei chirii pentru perioada 20.10._12, reclamantul aflându-se într-o gravă eroare, confundând actul adițional cu actul de reziliere a contractului de închiriere.
Prin notele de ședință depuse la dosar pe data de 25.08.2014 pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele din perioada 20.10.2010 – 08.01.2011.
În dovedire pârâtul a depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 59-70, 81).
La termenul din data de 02.09.2014 pârâtul, prin apărător, a arătat renunță la excepția inadmisibilității acțiunii, pe care a invocat-o prin întâmpinare.
La solicitarea instanței a fost atașat, spre consultare, dosarul nr. 159/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava.
Prin sentința civilă nr. 4835 din data de 21 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ , s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele solicitate din perioada 20.10.2010 – 08.01.2011, invocată de pârât, ca neîntemeiată.
S-a respins acțiunea civilă având ca obiect „pretenții” formulată de către reclamantul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, în contradictoriu cu pârâtul Doncian D. D., ca neîntemeiată.
Reclamantul a fost obligat la plata către pârât a sumei de 300 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată, admise în parte.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
Potrivit art. 248 Cod procedură civilă, instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, astfel încât a analizat cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele solicitate din perioada 20.10.2010 – 08.01.2011, invocată de pârât.
Prin prezenta acțiune reclamantul I. Județean Suceava a solicitat obligarea pârâtului Doncian D. D. la plata sumei de_ lei, cu titlu de daune civile, pentru recuperarea pagubei pricinuite printr-o infracțiune, suma menționată reprezentând contravaloarea chiriei pentru care s-a acordat compensație, pe nedrept, prepusului reclamantului, L. V., în perioada 20.10._12.
Instanța constată că, în prezenta cauză, în ce privește prescripția dreptului la acțiune se aplică, potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011 și art. 6 alin. 4 din Noul Cod Civil, dispozițiile legii în vigoare la momentul începerii curgerii termenului de prescripție, respectiv, Decretul nr. 167/1958. Conform art. 1 alin.1 din acest act normativ, dreptul la acțiune având obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, acesta fiind de 3 ani, potrivit art. 3 din decret.
Obiectul prezentei cauze îl constituie cererea de despăgubiri formulată de reclamant în temeiul răspunderii civile delictuale, fapta ilicită a pârâtului fiind infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru care a fost cercetat în cadrul dosarului nr. 159/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava.
Potrivit art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, prescripția dreptului la acțiunea în repararea pagubei pricinuită prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și cel care răspunde de ea. Din înscrisurile de la dosar rezultă că reclamantul a aflat despre paguba menționată în cererea de chemare în judecată cu ocazia unei cercetări administrative privind compensațiile lunare de chirie acordate mai multor polițiști din cadrul I.P.J. Suceava, procesul verbal în care se consemnează rezultatele acestei cercetări fiind întocmit la data de 19.11.2012 (filele 7-21), stabilindu-se prin acesta și prejudiciul suferit în ce privește compensațiile lunare de chirie acordate agentului de poliție L. V.. În ceea ce privește persoana care răspunde de producerea acestui prejudiciu, aceasta a fost cunoscută de către reclamant după finalizarea dosarului nr. 159/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, respectiv la 30.09.2013, când a fost dată Ordonanța prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului L. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, complicitate la evaziune fiscală și fals în înscrisuri sub semnătură privată, fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. a și c C.p.p. – fapta nu există, respectiv fapta nu a fost săvârșită de învinuit; scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului Doncian D. D. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, întrucât nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, cu aplicarea sancțiunii amenzii administrative în cuantum de 400 lei; încetarea urmăririi penale față de învinuitul Doncian D. D. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, întrucât prejudiciul cauzat și recuperat era până la_ euro, cu aplicarea sancțiunii amenzii administrative în cuantum de 400 lei.
D. fiind că prezenta acțiune a fost depusă la instanță la data de 08.01.2015, având în vedere dispozițiile legale incidente în cauză, menționate anterior, precum și data la care reclamantul a cunoscut paguba și pe cel care răspunde de ea, 30.09.2013(din înscrisul de la fila 94 dosar nu rezultă că s-a efectuat comunicarea ordonanței pe data de 02.10.2013, astfel cum susține reclamantul, data înregistrării comunicării fiind ilizibilă), întrucât nu s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de lege, instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele solicitate din perioada 20.10.2010 – 08.01.2011, invocată de pârât, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de_ lei, cu titlu de daune civile, pentru recuperarea pagubei pricinuite prin infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru care a fost cercetat în cadrul dosarului nr. 159/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava.
Din înscrisurile depuse de reclamant rezultă că suma solicitată reprezintă contravaloarea chiriei pentru care s-a acordat compensație angajatului reclamantului, L. V., în perioada 20.10._12. Pentru a beneficia de această compensație L. V. a depus contractul de închiriere încheiat între acesta și pârâtul Doncian D., în care se stabilea durata contractului 21.02._13 și prețul chiriei – 740 lei lunar, contract înregistrat la Administrația Finanțelor Publice a mun. Suceava sub nr._ din 10.02.2010 (filele 5-6 dosar).
Astfel cum reiese din înscrisurile din dosarul penal atașat și s-a reținut în ordonanța nr. 159/P/2013 din 30.09.2013, pârâtul Doncian D. D. a conceput, completat și semnat un act adițional la contractul de închiriere, de diminuare a chiriei de la 740 lei la 100 lei lunar începând cu data de 21.10.2010, fără a-l anunța pe chiriaș și a înregistrat acel înscris la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, diminuându-i-se astfel impozitul pe chirii corespunzător noului cuantum. Numitul L. V. nu a cunoscut despre existența acestui înscris, a locuit în imobilul pârâtului în perioada 21.02._12 și i-a achitat pârâtului în mod constant chiria în cuantum de 740 lei lunar.
În drept, instanța reține că art. 1357 NCC prevede că persoana care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă.
Rezultă astfel că, pentru a opera răspunderea civilă delictuală, este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții: să existe o faptă ilicită, adică o acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere drepturilor subiective sau intereselor legitime ale persoanei vătămate; un prejudiciu, acele consecințe dăunătoare de natură patrimonială sau nepatrimonială, efecte ale încălcării drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane; legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția autorului faptei ilicite.
Este adevărat că, astfel cum rezultă din nr. 159/P/2013 din 30.09.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava pârâtul Doncian D. D. a falsificat actul adițional la contractul de chirie încheiat cu numitul L. V. (fila 39 dosar penal atașat) și a înregistrat acest înscris la Administrația Finanțelor Publice, pentru a plăti impozitul pe chirii diminuat corespunzător noului cuantum, fiind dovedită fapta ilicită a pârâtului, dar aceasta nu a produs prejudicii reclamantului. Chiar dacă, inițial, prin fapta sa ilicită, pârâtul a prejudiciat statul prin calcularea și plata unui impozit mai mic în ce privește veniturile din cedarea folosinței, ulterior descoperirii faptei, s-a calculat impozitul raportat la valoarea reală a chiriei, de 740 lei lunar, impozit care a fost achitat în totalitate de pârât, astfel cum rezultă din înscrisurile din dosarul penal atașat, astfel încât prejudiciul creat bugetului de stat a fost acoperit, actul falsificat rămânând fără nici un efect.
Or, în condițiile în care singurul act valabil încheiat între L. V. și pârâtul Doncian D. D. a fost contractul de închiriere înregistrat la Administrația Finanțelor Publice a mun. Suceava sub nr._ din 10.02.2010, reziliat la data de 21.06.2012 (fila 56 dosar penal atașat), actul adițional de diminuare a chiriei, falsificat de către pârât, nu a produs nici un efect între locator și locatar și nici față de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, în evidențele căreia, în prezent, pârâtul figurează cu impozitul calculat raportat la valoarea reală a chiriei, de 740 lei lunar, impozit care a fost achitat de pârât. Prin urmare, nu s-a produs nici un prejudiciu reclamantului prin fapta ilicită a pârâtului, numitul L. V. îndeplinind toate condițiile pentru a beneficia de compensația lunară a chiriei pentru perioada 20.10._12, întrucât a prezentat un contract de închiriere înregistrat la Administrația Finanțelor Publice a mun. Suceava (sub nr._ din 10.02.2010), a locuit în imobilul închiriat și a plătit lunar chiria în sumă de 740 lei prevăzută în contract.
Astfel, pentru considerentele expuse anterior, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, față de soluția dată în cauză, instanța, făcând aplicarea art. 453 și art. 451 alin. 2 NCPC, a obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 300 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată, admise în parte. Astfel, instanța a considerat că suma de 1000 de lei, reprezentând onorariu avocat plătit de pârât pentru apărătorul său este disproporționat de mare față de complexitatea redusă a cauzei (un sigur capăt de cerere, o acțiune în răspundere civilă delictuală care nu presupune dificultate în ce privește problemele de drept și o situație de fapt care reieșea dintr-un dosar penal, ceea ce nu presupunea administrarea unui probatoriu vast) și de activitatea desfășurată efectiv de avocat, respectiv formularea unei întâmpinări, invocarea a două excepții, din care la una s-a renunțat la primul termen de judecată, iar a doua a fost respinsă ca neîntemeiată, și prezența la două termene de judecată.
Împotriva acestei sentințe a promovat apel reclamantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA, prin reprezentant legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din următoarele considerente:
Instanța nu a analizat dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1349 C. civ. privind răspunderea delictuală, potrivi căruia "1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral..."
Pârâtul, deși avea îndatorirea să respecte regulile de conduită prevăzute de lege, prin acțiunea sa de falsificare a contractului de închiriere, pe de o parte a adus prejudicii Statului prin neplata impozitului pentru întreaga sumă percepută drept chirie, iar pe de altă parte a prejudiciat I.P.J. Suceava, prin faptul că aceasta a acordat compensație lunară pentru chirie fără ca să fie îndeplinită condiția minimală, respectiv existența unui contract de închiriere încheiat și înregistrat la administrația financiară, în condițiile legii, așa cum prevede art. 2 alin 1 lit. e din H.G. nr. 284/2005 privind stabilirea cuantumului și condițiilor de acordare a compensației lunare pentru chirie cuvenite polițiștilor.
Instanța în mod greșit a reținut că actul falsificat a rămas fără efect, reținând ca prejudiciu doar diferența de impozit, care a fost acoperită și nu a reținut și prejudicial delictual cauzat I.P.J. Suceava. Culpa de a induce în eroare unitatea noastră sub aparența unui contract de închiriere legal încheiat aparține pârâtului, care a falsificat acest act. În condițiile în care unitatea apelantă cunoștea că acest act este fals, nu mai acorda compensație lunară pentru chirie. În momentul s-a sesizat de această neregularitate a sistat plata către polițistul angajat al unității.
Detaliindu-se situația de fapt, astfel cum a fost arătată și la instanța de fond, se arată următoarele:
Pârâtul a încheiat un contract de închiriere, înregistrat la Administrația Finanțelor Publice sub nr._/10.02.2010 cu L. V.; angajat al I.P.J. Suceava, contract care a avut ca obiect închirierea unei locuințe proprietatea pârâtului, chiriașului polițist, pe o perioadă de 3 ani, cu o chirie de 740 lei. În baza acestui contract de închiriere, angajatul unității noastre a beneficiat de compensație la chirie conform art. 2 alin 1 lit. e din H.G. nr. 284/2005 privind stabilirea cuantumului și condițiilor de acordare a compensației lunare pentru chirie cuvenite polițiștilor care prevede printre condițiile minimale și existența unui contract de închiriere încheiat și înregistrat la administrația financiară, în condițiile legii.
Ulterior, pârâtul a completat și semnat un act adițional la contractul de închiriere, înregistrat la Administrația Finanțelor Publice sub nr._/21.10.2010, prin care, modifică chiria lunară, reducând-o la suma de 100 lei, însă polițistul a încasat în continuare compensație la chirie raportat la suma inițială de 740 de lei, până la data de 30.06.2012, când a fost sistată prin Nota Raport nr._/06.08.2012, aspecte reținute și de procuror, prin Ordonanța nr. 159/P/2013 . Contractul de închiriere a fost reziliat de pârât la data de 21.09.2012, la cererea sa, înregistrată la Administrația Financiară sub nr._/21.09.2012, așa cum a comunicat, prin adresa nr._/27.07.2012, Administrația Finanțelor Publice Suceava.
Au fost anexate în copie actul adițional, cererea de reziliere, cererea nr._/17.09.2014, precum și adresa organului fiscal, la care am făcut referire, în vederea clarificării datei modificării și rezilierii contractului, puse în discuție cu ocazia dezbaterilor.
În urma cercetării administrative, față de polițist s-a stabilit că pentru perioada 20.10._12 a încasat fără drept suma de 12.916 lei, întrucât conform art. 2 alin 1 lit. e din H.G. nr. 284/2005 privind stabilirea cuantumului și condițiilor de acordare a compensației lunare pentru chirie cuvenite polițiștilor, pe lângă celelalte obligații trebuia să aibă un contract de închiriere încheiat si înregistrat la administrația financiară, în condițiile legii. Însă, în urma cercetării penale s-a stabilit vinovăția învinuitului D. D. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fiind scos de sub urmărire penală aplicându-i-se o amendă administrativă, în temeiul art. 10 lit. b indice 1 Cpr.pen, conform Ordonanței nr. 159/P/2013 P. de pe lângă Tribunalul Suceava. Polițistul L. V. a fost scos de sub urmărire penală pentru infracțiunile de fals, participație improprie la evaziune fiscală și înșelăciune, în temeiul art. 10 lit. a) și c) din Codul de procedură penală, reținându-se că fapta nu există sau nu a fost săvârșită de învinuit.
Întrucât L. V. a încasat contravaloarea chiriei prin statul de plată și a plătit proprietarului locuinței - D. D. D. suma întreagă de 740 lei, prejudicierea acesteia s-a înregistrat ca urmare a faptelor comise de pârât.
Pe cale de consecință, a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată și obligarea pârâtului la plata sumei de 12.916 lei, cu titlu de daune civile, precum și la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de mediere.
În temeiul art. 223 C.pr. civ. s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Intimatul pârât D. D. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca fiind legală și temeinică a hotărârii instanței de fond și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 teza finală Cod procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Consideră că soluția instanței de fond este temeinică și legală și în mod corect s-a constatat de către aceasta faptul că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, Inspectoratul de Poliție al Județului Suceava nefiind prejudiciat prin fapta ilicită a pârâtului-intimat.
Așa cum s-a arătat în literatura juridică de specialitate, „răspunderea civilă delictuală presupune un raport juridic obligațional care izvorăște dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, raport în care autorul faptei ilicite sau o altă persoană chemată să răspundă are obligația de a repara prejudiciul".
Condițiile prevăzute de lege pentru incidența răspunderii civile delictuale sunt următoarele: existența unui prejudiciu cert, care să nu fi fost reparat în prealabil de o terță persoană fizică sau juridică existența unei fapte ilicite; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Având în vedere că în toată perioada de timp în care a fost valabil contractul de închiriere, respectiv 21.02._12 chiria a fost în cuantum de 740 lei, nu există prejudiciul pretins de reclamantul-apelant.
Intimatul pârât a solicitat a se constata că în mod eronat reclamantul-apelant susține că instanța de fond nu a analizat dacă sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale insistând în faptul că nu a fost reținut prejudiciul delictual cauzat Inspectoratului de Poliție Județean Suceava și făcând referire în mod repetat la respectarea regulilor de conduită în ceea ce-l privește pe pârâtul-intimat.
Mai este de reținut faptul că intimatul a răspuns pentru prejudiciul cauzat, acesta fiind integral reparat, instanța de fond analizând și constatând în mod corect că fapta ilicită a fost dovedită, însă prin aceasta nu s-a produs nici un prejudiciu reclamantului-apelant. în acest caz nu există legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs.
Într-adevăr pârâtul-intimat a falsificat Actul Adițional la Contractul de închiriere încheiat cu L. V., însă prin fapta sa ilicită a prejudiciat statul prin calcularea și plata unui impozit mai mic în ce privește veniturile din cedarea folosinței și nicidecum reclamantul-apelant.
Mai mult decât atât, ulterior descoperirii și cercetării faptei, a fost calculat impozitul raportat la valoarea reală a chiriei, respectiv de 740 lei lunar, impozit care a fost achitat în totalitate de către Doncian D. D., astfel cum rezultă din înscrisurile din dosarul penal nr.l59/P/2013 din 30.09.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava.
Prejudiciul cauzat prin săvârșirea faptei ilicite reținute, respectiv prejudiciul cauzat bugetului de stat a fost acoperit în totalitate, actul falsificat rămânând fără nici un efect, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond în sentința atacată.
În acest sens, singurul act valabil încheiat între Doncian D. D. și L. V. a fost Contractul de închiriere înregistrat la Administrația Finanțelor Publice Suceava sub nr._/10.02.2010 și reziliat la data de 21.09.2012, actul adițional de diminuare a chiriei, falsificat de către pârâtul-intimat, neproducând nici un efect între locator și locatar și nici față de Administrația Finanțelor Publice Suceava, în prezent, în evidențele acesteia pârâtul-intimat figurează cu impozitul calculat la valoarea reală a chiriei, respectiv la suma de 740 lei /lună, impozit ce a fost achitat.
Astfel, s-a insistat în a se preciza faptul că prejudiciul produs bugetului de stat a fost acoperit în totalitate, reclamantul-apelant nefiind prejudiciat în nici un fel, motiv pentru care consideră că apărările sale sunt nefondate.
De asemenea, s-a mai arătat faptul că numitul L. V. îndeplinea condițiile pentru a beneficia de compensația lunară a chiriei pentru perioada 20.10._12, întrucât a prezentat un contract de închiriere înregistrat la Administrația Finanțelor Publice Suceava (sub nr._ din 10.02.2010), a locuit în imobilul respectiv și a plătit lunar chiria în sumă de 740 lei, sumă prevăzută în contract.
Din aceste considerente, a solicitat înlăturarea ca nefondate a susținerilor reclamatului-pârât referitoare la neîndeplinirea condiției minimale pentru acordarea compensației lunare pentru chirie, contractul de închiriere îndeplinind, așa cum am arătat mai sus toate cerințele legale.
Analizând apelul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul reține următoarele:
Numitul L. V. își desfășoară activitatea în cadrul I.P.J. Suceava, Serviciul criminalistic iar în perioada 2010-2013 a beneficiat de compensația chiriei lunare în raport de salariul de bază, conform prevederilor H.G. nr. 284/07.04.2005 și Legii nr. 360/2002.
Potrivit contractului de închiriere încheiat la data de 10 februarie 2010 între L. V. și pârâtul D. D. D., pentru o perioadă de trei ani, înregistrat la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Suceava sub nr._ din 10.02.2010, având ca obiect imobilul situat în municipiul Suceava, ., .. A, ., chiria lunară a fost stabilită la suma de 740 lei.
La data de 21 octombrie 2010, pârâtul-intimat a întocmit în fals un act adițional la contractul de închiriere, semnând în fals la rubrica „chiriaș", care prevedea micșorarea cuantumului chiriei la 100 lei lunar, în vederea scăderii cuantumului sumei pe care o plătea cu titlu de impozit pe venit, acest act adițional fiind înregistrat la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Suceava sub nr._ din 21.10.2010.
La data de 21.09.2012 de comun acord cu chiriașul, pârâtul a reziliat contractul de închiriere, convenția de reziliere fiind înregistrată sub nr._ la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Suceava.
Anterior acestui moment, la data de 17.09.2012 pârâtul-intimat a formulat o cerere adresată Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Suceava și înregistrată la această instituție sub nr._ prin care a solicitat recalcularea impozitului întrucât în realitate a încasat cu titlu de chirie suma de 740 lei pe toată perioada în care a fost valabil contractul de închiriere, iar ulterior pârâtul a achitat sumele stabilite cu titlu de impozit și penalități de întârziere pentru veniturile realizate.
În anul 2012, I. General al Poliției Române a dispus verificarea legalității acordării compensațiilor lunare pentru chiriile polițiștilor care beneficiau de acest drept, iar în urma acestor verificări la data de 05.10.2012 structurile de poliție judiciară din cadrul I.P.J. Suceava s-au sesizat cu privire la legalitatea acordării acestor compensații agentului șef principal de poliție L. V., existând suspiciuni cu privire la săvârșirea de către acesta a infracțiunilor de înșelăciune și fals.
Prin ordonanța nr. 159/P/2013 din data de 30.09.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava s-a dispus față de pârât scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzut de art. 290 Cod penal, respectiv încetarea urmăririi penale și aplicarea unei amenzi administrative pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 241/2005.
Pentru a se adopta o astfel de soluție s-a reținut că învinuitul D. D. D. a depus toate diligențele necesare pentru a înlătura consecințele faptelor sale, astfel că prejudiciul produs bugetului de stat prin activitatea infracțională, respectiv sustragerea de la plata impozitului pe veniturile realizate din cedarea folosinței locuinței, a fost recuperat integral .
Prin aceeași ordonanță, cu motivarea că fapta nu există și nu a fost săvârșită de învinuit, prin aceeași ordonanță s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului L. V. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal, complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 raportat la art. 9 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 241/2005 și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 Cod penal.
În motivarea ordonanței s-a reținut că pârâtul a întocmit în fals un înscris sub semnătură privată, respectiv actul adițional la contractul de închiriere, în care a menționat o chirie nereală, deși încasa chiria prevăzută în contractul de închiriere, înscris pe care l-a depus personal la autoritatea fiscală competentă teritorial și care a avut drept consecință diminuarea impozitului pe veniturile realizate din chirii.
S-a mai reținut că imobilul menționat în contractul de închiriere a fost folosit drept locuință de către agentul de poliție iar chiria menționată în contractul de închiriere înregistrat la I.P.J. este reală și a fost achitată de către agentul de poliție.
S-a mai arătat că „cercetările au evidențiat faptul că actul adițional fals în care era menționat și numele agentului de poliție a fost întocmit în totalitate de către învinuitul D. D. D.”.
Astfel, chiria reală încasată în toată perioada de timp în care a fost valabil contractul de închiriere, respectiv 21.02._12 a fost în cuantum de 740 lei.
În ce privește susținerile apelantului că nu au fost analizate condițiile răspunderii civile delictuale tribunalul constată că sunt neîntemeiate, instanța de fond reținând în mod corect că fapta ilicită a fost dovedită, însă prin aceasta nu s-a produs nici un prejudiciu reclamantului-apelant, nefiind dată legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs bugetului de stat prin neplata impozitului real, care a fost recuperat de la pârât.
De asemenea, susținerile reclamantului-apelant referitoare la producerea unui prejudiciu acestuia prin actul falsificat, nu pot fi primite, deoarece se poate vorbi de o legătură de cauzalitate doar între actul falsificat și bugetul de stat, prin neîncasarea impozitului real, nicidecum între actul falsificat și IPJ Suceava, proprietarul apartamentului încasând efectiv aceasta sumă drept chirie lunară.
Având în vedere că în realitate nu a fost diminuată chiria, actul adițional la contractul de închiriere fiind un înscris pe care pârâtul-intimat l-a întocmit în fals și de care chiriașul nu a luat cunoștință până la momentul începerii urmăririi penale în dosarul nr. 159/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, fapta ilicită reprezentată de încasarea fără drept a unei chirii nu se poate reține, fiind dovedită fapta ilicită a pârâtului pentru a plăti impozitul pe chirii diminuat corespunzător noului cuantum, dar aceasta nu a produs prejudicii reclamantului.
Față de cele reținute, în temeiul art. 480 C.proc.civ. tribunalul va respinge ca nefondat apelul și va păstra hotărârea primei instanțe.
În temeiul art. 453 C.proc.civ., va obliga apelantul, ca parte căzută în pretenții, la plata către intimat a cheltuielilor de judecată din apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge apelul formulat de reclamantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA, prin reprezentant legal, cu sediul în mun. Suceava, Bulevardul 1 Mai nr.9, județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 4835 din data de 21 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât D. D. D., domiciliat în mun. Suceava, ., . a, ., ca nefondat.
Obligă apelantul să plătească intimatului suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 IUNIE 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
F. L. D. D. Ș. L.
G.
Red.. F.L.
Jud. fond. A. C.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.4/10.07.2015.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 886/2015. Tribunalul SUCEAVA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
