Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 187/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 187/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 1511/314/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._ PARTAJ BUNURI COMUNE/LICHIDAREA
REGIMULUI MATRIMONIAL
DECIZIA NR. 187
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 10 MARTIE 2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE C. M.
JUDECĂTOR M. T.
JUDECĂTOR D. D.
GREFIER C. D. I.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta S. M., împotriva sentinței civile nr. 1779/23.04.2014 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimat fiind pârâtul T. G..
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința de judecată din data de 03.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a da posibilitate pârâtului intimat, prin apărător, să depună la dosar concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi 10.03..2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL ,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._, reclamanta S. M. a chemat în judecată pe pârâtul T. G., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că în timpul căsătoriei a dobândit un bun imobil constând dintr-un apartament cu două camere și dependințe situat în mun. Suceava, .. 36, ., să se constate că la dobândirea acestui bun imobil contribuția sa a fost în procent de 90% din valoarea acestuia, să i se atribuie acest bun imobil în natură, cu obligația de a-i plăti o sultă corespunzătoare pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
A mai arătat reclamanta că bunurile mobile constând din mobila de sufragerie, formată din bibliotecă cu patru corpuri, recamier, set măsuțe, sunt bunuri ale sale, fiind dobândite anterior și ulterior căsătoriei, motiv pentru care nu solicită includerea lor în masa de partaj, după cum nu solicită nici partajarea bunurilor proprietatea reclamantului, iar bunurile mobile dobândite în timpul căsătoriei, respectiv combină frigorifică, mașină de spălat, autoturism Dacia 1310 nu solicită partajarea acestora, datorită uzurii.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 20.02.1988, căsătorie care a fost desfăcută prin divorț, prin sentința civilă nr. 5231 din 07.12.2009 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosarul nr._, hotărâre care a rămas definitivă și irevocabilă la data de 3.05.2010.
A mai arătat reclamanta că în timpul căsătoriei au dobândit ca bun imobil, apartamentul cu două camere și dependințe situat în mun. Suceava, .. 36, .. 20, jud. Suceava prin contractul de vânzare cumpărare nr._ din 25.07.1991 încheiat de IJCL Suceava la prețul de 76.000 lei prin credit acordat de CEC Suceava, credit ce urma să fie achitat prin rate lunare.
A mai precizat reclamanta că ratele acestui credit pentru apartament au fost achitate de ea, conform chitanțelor de CEC nr._ și_ din 10 iunie 1993, sumă care i-a fost donată conform contractului de donație autentificat sub nr. 8290 din 9 iunie 1993 de notariatul de Stat jud. Suceava de tatăl său.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 676 – 766 cod civil și art. 673/ 1-14 Cod procedură civilă.
La data de 28 martie 2013, reclamanta a depus la dosar prin serviciul de registratură precizări la acțiune prin care indică valoarea bunului supus partajului ( f.20 dosar fond).
La termenul din 14 iunie 2013, pârâtul T. G. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a arătat că este de acord cu acțiunea reclamantei în sensul că, prin hotărârea ce se va pronunța să dispună partajarea imobilului, bun comun, respectiv a apartamentului cu două camere și dependințe situat în Suceava, .. 36, E.73, ., jud. Suceava.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că contribuția lor, a părților, la dobândirea acestui imobil este egală, de 50%, întrucât a fost dobândit din banii obținuți de ei, din veniturile salariale pe care le-au obținut în timpul căsătoriei.
A susținut pârâtul că atât la data încheierii contractului de vânzare cumpărare a imobilului respectiv 25.07.1991 cât și în prezent este angajat pe post de magazioner la Universitatea Ș. cel M. Suceava. A mai arătat că este real faptul că la data de 10.06.1993 creditul a fost achitat integral însă banii necesari proveneau tot din venituri salariale și nu din banii donați de părinții reclamantei.
A mai arătat pârâtul că nu este de acord cu valoarea indicată de reclamantă și a solicitat ca atribuirea imobilului să se facă în lotul său, având în vedere faptul că reclamanta a părăsit domiciliul încă înainte de divorț.
Pe calea cererii reconvenționale a solicitat să se constate că masa de împărțit este grevată de un pasiv în cuantum de 4500 Euro, sumă acordată cu titlu de credit de consum la data de 27.08.2008 de către S.C. Bancpost S.A. și ale cărui rate le-a plătit el până în acest moment.
La termenul din 13 septembrie 2013, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinarea și cererea reconvențională (filele 151 – 157 dosar fond).
La același termen de judecată a admis excepția netimbrării cererii reconvenționale, excepție invocată din oficiu și a anulat cererea reconvențională formulată de pârât, ca netimbrată.
Instanța de fond, la termenul din 8 noiembrie 2013, având în vedere că pârâtul a contestat cotele arătate de către reclamantă, a calificat potrivit art. 3 lit. c) ultima teză din legea 147/1997 aceste susțineri din cuprinsul întâmpinării, ca fiind o cerere reconvențională.
Instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art. 167 Cod procedură civilă, a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorii C. V. ( f. 255 dosar fond), M. A. ( f. 256 dosar fond), C. C. (f. 279 dosar fond) și N. G. (f. 298 dosar fond), ca fiind pertinente, concludente și utile cauzei.
Instanța de fond a admis proba cu o expertiză în construcție pentru reclamantă, raportul expertului constructor M. M. fiind depus la dosar (f. 314 – 338 dosar fond).
Prin sentința civilă nr. 1779/23.04.2014, Judecătoria Suceava a admis în parte acțiunea precizată de reclamanta S. M., în contradictoriu cu pârâtul T. G.; a anulat ca netimbrată cererea reconvențională; a constatat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit următorul bun comun: un apartament cu două camere și dependințe, situat în mun. Suceava, .. 36, ., etaj IV, ., în valoare de_ de euro; a constatat că la dobândirea bunurilor comune, părțile au avut următoarele contribuții: reclamanta S. M. 60%, iar pârâtul T. G. 40%; a dispus ieșirea din indiviziune a părților; a atribuit reclamantei în deplină proprietate imobilul - apartament cu două camere și dependințe, situat în mun. Suceava, .. 36, ., ., în valoare de_ de euro; a obligat reclamanta la plata către pârât a sumei de 7920 euro (în echivalent lei la curs BNR din ziua plății), cu titlu de sultă și a obligat pârâtul T. G. la plata în favoarea reclamantei S. M. a sumei de 1926 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În privința cererii reconvenționale, a reținut că, deși, i s-a pus în vedere pârâtului reclamant să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii reconvenționale, acesta nu și-a îndeplinit această obligație, astfel încât, urmare a admiterii excepției netimbrării cererii, instanța a dispus anularea cererii reconvenționale ca netimbrată.
În privința acțiunii reclamantei, instanța a reținut că, părțile s-au căsătorit la data de 20.02.1988, iar această căsătorie a fost desfăcută prin sentința civilă definitivă și irevocabilă nr. 5231 din 07.12.2009 a Judecătoriei Suceava.
Prima instanță a reținut, coroborând probele administrate în cauză, că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri imobile, ca și bunuri comune, un apartament cu două camere și dependințe, situat în mun. Suceava, .. 36, ., etaj IV, ., în valoare de_ de euro.
Având în vedere cele de mai sus, instanța de fond a reținut că masa bunurilor comune dovedită ca dobândită de părți în timpul căsătoriei se compune din: apartament cu două camere și dependințe, situat în mun. Suceava, .. 36, ., ., în valoare de_ de euro.
Potrivit art. 30 al. 1 C.f am, prima instanță a reținut că bunurile dobândite de oricare dintre soți în timpul căsătoriei beneficiază de prezumția de comunitate, intrând în patrimoniul devălmaș ca bunuri comune ale soților, cu excepția situațiilor prevăzute de art. 31 C.fam.
În privința cotelor de contribuție la dobândirea bunurilor comune, prima instanță a reținut că ambele părți au susținut că au avut o contribuție superioară. Cu toate acestea, instanța a apreciat că, deși, pârâtul a avut venituri constante din muncă, acesta angajând în afara programului diferite lucrări, iar reclamanta a avut perioade în care nu a avut un loc de muncă, reclamanta a primit o donație importantă din partea tatălui său.
Pe de altă parte, instanța nu a putut reține susținerea reclamantei cum că aceasta ar fi avut o contribuție de 90% în dobândirea bunurilor comune întrucât în perioada în care a fost studentă a scris cărți pentru copii. Deși reclamanta a dovedit că a publicat cărți pentru copii, nu s-a făcut dovada în cauză că ar fi realizat profit din vânzarea acestor cărți.
În consecință, instanța de fond a reținut, având în vedere veniturile realizate de către cei doi foști soți pe perioada căsătoriei, că la dobândirea bunurilor comune, părțile au avut următoarele contribuții: reclamanta S. M. 60%, iar pârâtul T. G. 40%.
Având in vedere cele de mai sus, în baza art. 36 alin. 1 Codul familiei Conform art.36 C. fam. instanța de fond a dispus sistarea stării de codevălmășie.
Instanța a reținut că reclamanta a solicitat atribuirea apartament cu două camere și dependințe, situat în mun. Suceava, .. 36, ., etaj IV, ..
Potrivit art. 728 C.civ., nimeni nu poate rămâne în indiviziune, oricare dintre coproprietari putând cere sistarea stării de indiviziune, solicitând partajul oricând, acest drept fiind imprescriptibil sub aspect extinctiv.
Partajul este operațiunea juridică prin care se pune capăt stării de coproprietate, în sensul că bunul stabilit în comun pe cote părți este împărțit materialmente între copărtași, fiecare dintre aceștia devenind proprietar exclusiv asupra unei părți determinate sau asupra bunului ce formează obiectul coproprietății.
Principala modalitate de realizare a partajului este partajul în natură prin formarea de loturi și atribuirea acestora coproprietarilor. Această modalitate se impune pentru a da eficacitate dreptului de coproprietate al persoanei asupra unui bun imobil, drept care îi permite să se bucure de folosirea efectivă a bunului.
Instanța de fond a apreciat că se impune realizarea partajului în natură și în baza art. 673 ind.9 C.pr.civ. să admită în parte în parte acțiunea reclamantei-pârâte.
Astfel, instanța a atribuit reclamantei-pârâte, în deplină proprietate și liniștită posesie, apartamentul cu două camere și dependințe, situat în mun. Suceava, .. 36, .. B, etaj IV, ., în valoare de_ euro.
În temeiul art. 673 ind. 5 alin.2 C.pr.civ., pentru a asigura egalizarea loturilor, instanța a obligat reclamanta la plata către pârât a sumei de 7920 euro (în echivalent lei la curs BNR din ziua plății), cu titlu de sultă.
Față de chitanțele depuse la dosar, în raport de cotele de contribuție reținute, precum și de dubla calitate a părților într-un proces de partaj, fiecare obținând ceva pentru sine, ceea ce echivalează cu o condamnare a celuilalt, instanța de fond a dispus suportarea potrivit cotelor reținute a cheltuielilor de judecată.
Pe cale de consecință, în baza art. 276 C.pr.civ., prima instanță a compensat cheltuielile de judecată și a dispus obligarea pârâtului să plătească reclamantei suma de 1926 de lei reprezentând parte din cheltuielile de judecată (taxe de timbru și a timbrului judiciar și contravaloarea expertizelor efectuate în cauză, onorar avocat).
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta S. M., solicitând admiterea în totalitate a acțiunii, în sensul de a se stabili că, în timpul căsătoriei, a fost dobândit un apartament cu două camere și dependințe, situat în mun. Suceava, .. 36, ., în valoare de 19.000 euro, că la dobândirea acestui bun reclamanta a avut o cotă de contribuție de 90%, iar pârâtul o contribuție de 10% și, în raport de această contribuție, precum și valoarea stabilită prin expertiză, să se stabilească suma datorată cu titlu de sultă către pârât, precum și obligația pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, cu plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea recursului.
În drept, reclamanta recurentă și-a întemeiat recursul în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 6, 7 și 9, art. 3041 C.pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a arătat, în esență, următoarele:
În ce privește cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune din moment ce, prin încheierea din data de 28.03.2014 și prin dispozitivul hotărârii prima instanță a anulat ca netimbrată cererea reconvențională prin care pârâtul a contestat cota de 90% solicitată de reclamantă și a indicat o cotă de 50%, în mod nelegal și cu încălcarea propriilor statuări, a acordat pârâtului o cotă de 40%, în condițiile în care se impunea admiterea acțiunii așa cum a fost formulată sub acest aspect.
Procedând astfel, instanța a acordat pârâtului, practic, mai mult decât s-a cerut și a prejudiciat-o pe reclamantă și prin prisma stabilirii taxei de timbru, în condițiile în care fără a achita vrei sumă cu titlu de taxă de timbru (ceea ce a condus la anularea cererii sale reconvenționale), pârâtul a beneficiat de o cotă de 40% din bunul comun.
În ceea ce privește cota de contribuție, recurenta a mai arătat că stabilirea acesteia s-a făcut cu ignorarea probatoriului administrat, respectiv - contractul de donație autentificat sub nr. 8290/1993 la Notariatul de Stat Județean Suceava, carnetul CEC, chitanțele CEC nr._ și nr._ din 10.06.1993, coroborate cu succesiunea operațiunilor efectuate în perioada cumpărării apartamentului și achitării prețului, cu depozițiile martorilor și cu probatoriu administrat în cadrul dosarului nr. 914/1997, în care s-a pronunțat divorțul părților.
Procedând astfel, arată recurenta, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, reținând o situație care nu a fost invocată și anume aceea că reclamanta ar pretinde o cotă mai mare, ca urmare a veniturilor obținute din vânzarea unor cărți.
Recurenta a criticat și reținerea valorii apartamentului de_ lei stabilită prin metoda comparației directe la care s-au avut în vedere trei oferte pentru imobile diferite de cel în litigiu, care are suprafața totală de 38 mp și este situat la . centrală termică, nu are ferestre din termopan, ci din lemn, degradate, nemodificate de la terminarea blocului, ., camerele fiind nedecomandate, iar camera de zi este utilizată și ca hol de trecere.
A mai arătat reclamanta că sentința instanței de fond este nelegală și sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată care s-au acordat reclamantei și care nu reflectă cheltuielile suportate de aceasta, care a achitat integral taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar, onorariul pentru întocmirea raportului de expertiză și onorariul de avocat, care se impuneau a fi suportate conform cotelor indicate în acțiune, având în vedere soluția adoptată în privința cererii reconvenționale a pârâtului.
Deși legal citat, pârâtul intimat T. G. nu a depus la dosar întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția față de recursul reclamantei, însă, după amânarea pronunțării, prin apărător, a depus la dosar concluzii scrise.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată întemeiate în parte criticile formulate.
Prin acțiune, precum și ulterior, pe parcursul soluționării cauzei, reclamanta a solicitat să se constate că, la dobândirea apartamentului bun comun, a avut o contribuție de 90%, constând în aceea că din prețul de_ lei vechi, suma de_ lei vechi a fost achitată ca urmare a primirii unei donații din partea tatălui său, aceasta fiind susținerea care se impunea a fi cercetată cu precădere de instanța de fond.
Astfel, părțile s-au căsătorit la data de 20.02.1988 și astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr._ încheiat cu IJCL Suceava la data de 25.07.1991, au dobândit apartamentul în litigiu prin credit acordat de CEC Suceava, ce urma să fie achitat în rate lunare.
Conform filei CEC depusă la dosar, până la data de 09.06.1993, părinții recurentei au lichidat un depozit CEC, în valoare de_ lei vechi și la aceeași dată, prin actul de donație autentificat sub nr. 8290/09.06.1993 la fostul Notariat de Stat Județean Suceava, reclamanta a primit de la tatăl său suma de_ lei vechi „în vederea achitării contravalorii locuinței situată în Suceava, .. 36, . – imobil compus din două camere și dependințe”.
Cu chitanțele nr._ și nr._ din 10.06.1993, așadar a doua zi după primirea donației, reclamanta a achitat integral creditul acordat pentru cumpărarea apartamentului, respectiv suma de_ lei vechi, fiind astfel de presupus că banii proveneau din donația primită.
Această împrejurare rezultă și din probatoriul testimonial administrat (f. 198, 256 dosar fond).
Având în vedere că părțile au achitat ratele creditului acordat de CEC Suceava, aproximativ doi ani (1991-1993), perioadă în care și reclamanta a realizat venituri ( conform copiei după Carnetul de Muncă) și că, ulterior, creditul acordat a fost lichidat în varianta sus-menționată, tribunalul constată că reclamanta a făcut dovada susținerilor sale privind o contribuție de 90% la dobândirea bunului comun, fiind irelevante susținerile privind veniturile realizate ulterior.
În ce privește valoarea apartamentului în litigiu, tribunalul apreciază că, în mod corect, prima instanță a avut în vedere valoarea rezultată prin metoda comparării directe care reflectă cel mai fidel prețul pieței, comparativ cu metoda costurilor de înlocuire nete sau metoda capitalizării veniturilor din chirii.
În ce privește cheltuielile de judecată, așa cum a reținut și prima instanță, în cadrul proceselor de partaj, părțile au dublă calitate și fiecare obține ceva pentru sine, ceea ce echivalează cu o condamnare a celuilalt, cheltuielile ocazionate de proces urmând a fi suportate conform cotei stabilite la dobândirea bunurilor.
Ori, față de cota de 90% și având în vedere totalul cheltuielilor efectuate, recurentei i-ar reveni obligația de a achita o sumă mai mare decât aceea stabilită de prima instanță, aspect inadmisibil întrucât ar echivala cu înrăutățirea situației în propria cale de atac.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza art. 312 C.pr.civ., va admite recursul și va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul reținerii unei cote de contribuție de 90% pentru reclamantă și de 10% pentru pârât, cu modificarea corespunzătoare a sultei datorate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII ,
DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamanta S. M., domiciliată în mun. Suceava, .. 36, .. B, . și cu domiciliul ales la A. E. - mun. Suceava, . nr. 24, .. B, ., împotriva sentinței civile nr. 1779/23.04.2014 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimat fiind pârâtul T. G., domiciliat în mun. Suceava, .. 36, .. B, ..
Modifică în parte sentința civilă nr. 1779/23.04.2014 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ) și, în consecință:
Constată că la dobândirea bunurilor comune, părțile au avut următoarele contribuții: reclamanta Cîrghi M. 90%, iar pârâtul T. G. 10%.
Obligă reclamanta S. M. să plătească pârâtului T. G. suma de 1.980 euro, cu titlu de sultă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile atacate.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.03.2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M. C. T. M. D. D. I. C. D.
RED. M.C.
JUD. C. B.
TEHNORED. I.C.D.
2 EX.- 20.05.2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 492/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
