Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 1156/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1156/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 2287/314/2014
Dosar nr._ Stabilire program vizitare minor
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1156
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24 SEPTEMBRIE 2015
PREȘEDINTE V. O. D.
JUDECĂTOR A. I. M.
GREFIER S. A.-M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de către pârâta P. E. N., împotriva sentinței civile nr. 6119 din data de 18 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimat fiind reclamantul S. S..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâta apelantă, asistată de avocat U. R. și reclamantul intimat.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că la dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, ancheta socială dispusă a fi efectuată în cauză.
Apărătorul pârâtei apelante arată că nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Reclamantul intimat arată că nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Instanța, în baza art. 244 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, constată terminată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, potrivit disp. art. 392 din noul Cod de procedură civilă.
Apărătorul pârâtei apelante solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, a se avea în vedere declarația minorului dată în instanță, faptul că din ancheta socială rezultă că reclamantul intimat nu locuiește singur, prezența acestuia la domiciliu este redusă, minorul nebeneficiind de prezența tatălui, iar bunicii paterni locuiesc mai mult în mun. Suceava.
Arată că pârâta apelantă a permis reclamantului intimat să ia legătura cu copilul, tatăl a fost o dată sau de două ori la școală la minor, s-a insistat telefonic ca reclamantul intimat să vină să-și vadă copilul, însă acesta a avut drept scuză faptul că programul de serviciu nu-i permite acest lucru, aspect confirmat de către minor și parțial de ancheta socială efectuată în cauză.
Precizează că minorul refuză să plece la domiciliul tatălui, acesta va refuza să stea la domiciliul reclamantului intimat pentru o perioadă mai lungă de timp, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul intimat solicită respingerea apelului, cu precizarea că programul său de lucru este de 8 ore, lucrează în două schimburi, astfel că are posibilitatea de a avea grijă de minor.
Instanța, în baza art. 394 din noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 03.03.2014 sub nr._, reclamantul S. S., în contradictoriu cu pârâta P. E. N., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să stabilească în favoarea sa un program de vizitare a minorei S. B. E., născută la data de 21 iulie 2007, din două în două săptămâni, adică sâmbătă de la ora 09.00 până duminică la ora 17.00 precum și în prima jumătate a fiecărei vacanțe, la domiciliul său din satul Mitocași, .. Suceava, urmând ca pârâta să fie obligată la respectarea programului astfel stabilit.
În motivare a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 08.10.2005, iar din relațiile de căsătorie a rezultat minora S. B. E.. Căsătoria a fost desfăcută prin sentința nr. 4044 din 21.09.2012 a Judecătoriei Suceava, rămasă irevocabilă, iar minora a fost încredințată spre creștere și educare mamei, el fiind obligat la plata unei pensii în favoarea acesteia de 186 lei, pensie pe care o achită lunar.
A precizat reclamantul că de la despărțirea în fapt a părților, pârâta nu îi permite să aibă legături cu minora și ori de câte ori încearcă să-și viziteze fiica, este refuzat din diferite motive. De asemenea, nici bunicii paterni nu pot să-și vadă nepoata.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulată de reclamant, ca nefondată.
În motivare a arătat că nu este real faptul că nu îi permite reclamantului să-și viziteze fiica, ci, din contră, el este cel care nu dorește să se ocupe de copil și să se întâlnească cu minora iar din anul 2011, de când s-au despărțit, el și-a vizitat fetița de aproximativ 5 ori. Cu toate acestea, ea și familia sa au insistat ca reclamantul să viziteze mai des copilul pentru ca acesta să nu simtă lipsa tatălui iar reclamantul, deși promitea că va veni mai des, de fiecare dată mințea, producând suferință copilului care credea în minciunile sale și îl aștepta.
Pârâta a apreciat că solicitarea reclamantului de a lua fetița la locuința lui și a părinților lui este cel puțin ciudată dar mai ales nefondată întrucât părinții lui nu s-au implicat deloc în creșterea copilului, relațiile dintre ei fiind tensionate. Mai mult decât atât, părinții reclamantului nu au niciun fel de condiții materiale sau morale, ei având trei camere, din care una nu are sobă de încălzit, iar în celelalte două sunt ei și reclamantul, fiind folosite și ca bucătărie.
A mai arătat pârâta că ea poate fi de acord ca reclamantul să-și viziteze copilul, dar doar în prezența sa și la domiciliul său, pentru că minora nici nu dorește să discute cu reclamantul, programul fiind din două în două săptămâni, sâmbătă seara, timp de două ore.
Prin sentința civilă nr. 6119 din data de 18 decembrie 2014, Judecătoria Suceava a admis acțiunea civilă având ca obiect stabilire program vizitare minor formulată de reclamantul S. S., în contradictoriu cu pârâta P. E. N..
A încuviințat ca reclamantul să păstreze legături personale cu minora S. B. E., născută la data de 21.07.2007, la domiciliul său, după următorul program de vizitare, cu obligația de a readuce minora la domiciliul pârâtei la finalul programului astfel stabilit, respectiv:
- în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă ora 9.00 până duminică, ora 17.00;
- în prima jumătate a fiecărei vacanțe.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în fapt, prin sentința civilă nr. 4044 din 21.09.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în ds. nr._, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților încheiată la data de 08.10.2005, prin acord. Totodată, s-a dispus ca exercitarea autorității părintești asupra minorei S. B. E., născută la data de 21.07.2007, să fie exercitată în comun de către ambii părinți, locuința acesteia fiind stabilită la domiciliul mamei (f. 4-5 ds.).
Potrivit dispozițiilor art. 401 și 496 alin. 5 Cod civil, precum și ale art. 17 alin. l din Legea nr. 272/2004 privind protecția copilului, părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, are dreptul de a menține relații personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea și pregătirea lui profesională, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
Interesul primordial al copilului este acela de a avea o relație normală cu părintele său, tata având dreptul să păstreze legături personale cu minora rezultată din căsătorie și care nu locuiește în mod statornic cu acesta.
Având în vedere dispozițiile legale și împrejurările de fapt reținute mai sus, urmează ca realizarea dreptului pe care îl are părintele de a păstra legături personale cu copilul său, corelativ cu dreptul acestuia de a dezvolta relații personale cu tatăl său, să fie asigurată prin stabilirea unui program de vizitare corespunzător. În acest sens, instanța a avut în vedere interesul superior al copilului care impune asigurarea unei stabilități afective și materiale, precum și particularitățile concrete ale cauzei: capacitatea reclamantului de a se îngriji de minoră, situația sa familială, condițiile locative ale părților precum și situația minorei, așa cum rezultă ea din referatul de anchetă socială precum și din declarațiile martorilor audiați în cauză.
În speță, din concluziile referatului de anchetă socială întocmit de Primăria Comunei Mitocul Dragomirnei, a rezultat că imobilul în care locuiește reclamantul S. S. oferă condiții prielnice pentru realizarea unui program de vizitare a minorei S. B. E., locuința compusă din trei camere, bucătărie și hol fiind bine îngrijită și mobilată corespunzător, în acest imobil locuind, ocazional, și părinții reclamantului. S-a constatat, de asemenea, că tatăl îi poate oferi minorei un climat de familie, de liniște ca și garanțiile morale și materiale necesare creșterii și dezvoltării armonioase a copilei (f. 43-44).
Coroborând informațiile oferite de referatul de anchetă socială întocmit în cauză cu declarațiile martorilor M. L. și M. I. (f. 46, 58 ds.) și susținerile din cererea de chemare în judecată, instanța a reținut că, în prezent, reclamantul dorește să se ocupe de copil și să consolideze relația tată – fiică prin exercitarea dreptului de a păstra relații personale cu minora în cadrul unui program de vizitare, la domiciliul său, unde beneficiază de condiții bune de locuit.
Totodată, din declarațiile martorilor P. Garofița și B. L. (f. 47-48, 59-60), a rezultat că minora S. B. E. locuiește împreună cu mama sa, la domiciliul acesteia din mun. Suceava, jud. Suceava și frecventează cursurile Școlii Gimnaziale „M. C.” Suceava, fiind elevă în clasa I. Copila a dezvoltat o puternică relație de atașament față de mamă ca, de altfel, și față de rudele materne alături de care își petrece o mare parte a timpului și care o sprijină pe pârâtă, moral și material, în creșterea și educarea minorei. Aceleași aspecte au fost evidențiate și de referatul de anchetă socială întocmit în cauză de Primăria Municipiului Suceava - Direcția de Asistență Socială, Serviciul Autoritate Tutelară (f. 53) ca și de nota de relații furnizată de instituția de învățământ Școala Gimnazială „M. C.” Suceava (f. 49).
În ceea ce privește relația actuală a minorei cu tatăl său, atât martora M. L., cât și martorele P. Garofița și B. L. au relatat faptul că aceasta este o relație bună, minora se simte bine împreună cu tatăl său, iar acesta s-a dovedit a fi un părinte responsabil, singura problemă care a împiedicat până acum dezvoltarea unei relații mai apropiate fiind perioadele mult prea scurte de timp pe care cei doi le petrec împreună. D. urmare, instanța a apreciat că, în absența relațiilor personale și a contactelor directe cu tatăl său, minora B. E. este cea prejudiciată din punct de vedere afectiv ca și din punct de vedere al dreptului de a dezvolta relații de familie.
Față de cele reținute, instanța a constatat atât necesitatea păstrării legăturilor personale dintre minoră și tatăl său, cât și necesitatea stabilirii unui program de vizitare corespunzător, care să se desfășoare într-un mediu familiar și să asigure copilului stabilitate din punct de vedere afectiv și emoțional, precum și o continuitate în desfășurarea programului și a activităților cu care minora este deja obișnuită.
Referitor la modalitatea în care urmează a se desfășura relațiile personale ale pârâtului cu minora, instanța a apreciat că desfășurarea unui program de vizitare cu preluarea minorei la domiciliul tatălui nu aduce atingere interesului superior al copilului, ci doar facilitează menținerea relațiilor atât cu părintele său, cât și cu bunicii paterni.
În consecință, pentru toate aceste considerente, instanța a admis acțiunea și a încuviințat ca reclamantul să păstreze legături personale cu minora S. B. E., născută la data de 21.07.2007, la domiciliul său, după următorul program de vizitare, cu obligația de a readuce minora la domiciliul pârâtei la finalul programului astfel stabilit, respectiv: în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă ora 9.00 până duminică, ora 17.00, ca și în prima jumătate a fiecărei vacanțe.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta pentru următoarele motive:
- sentința este nelegală și netemeinică, deoarece instanța nu a apreciat corect probele administrate, admițând în mod greșit acțiunea reclamantului.
Astfel, instanța nu a ținut cont de situația reală existentă, în sensul că în realitate reclamantul nu a manifestat niciodată interes față de copil, și că din 2011, când s-au despărțit, reclamantul a vizitat copilul doar de 5 ori.
Ea a permis mereu reclamantului să ia legătura cu copilul, ba chiar i-a solicitat expres acest lucru, iar reclamantul, deși promitea că va veni mai des, nu proceda astfel, dezamăgind așteptările copilului, care îl aștepta.
Nu a fost de acord, și nu este nici în prezent, cu luarea copilului la el, căci reclamantul nu are condiții în acest sens, casa fiind neîncălzită, iar reclamantul locuind și cu alte persoane.
Și copilul însuși, refuză categoric să plece la domiciliul reclamantului, ea fiind de acord cu vizitarea acestuia la domiciliul său, față de acest refuz al copilului.
Deci, ea nu a împiedicat pe reclamant să mențină legăturile firești cu copilul, ci acesta este absolut dezinteresat în a sta cu copilul, care observând acest lucru, evident reacționează când aude de tatăl ei.
Interesul superior al copilului este respectat de către ea, care oferă toate condițiile reclamantului, dar la domiciliul său, respectând astfel dorința copilului, de a nu pleca la domiciliul reclamantului.
Reclamantul lucrează, fiind plecat mereu de acasă și neputând sta cu copilul, în cadrul programului solicitatele el.
Pârâta a contestat concluziile anchetei sociale, care nu exprimă realitatea, ea solicitând o altă anchetă socială, cu verificarea pe teren a condițiilor reclamantului, care sunt cu totul altele decât s-au menționat. Aceste condiții reale, dovedite cu martorii ei, nu oferă minorei climatul necesar.
Nici situația școlară a copilului nu-1 interesează pe reclamant, care nu s-a interesat de acest aspect.
- nu poate fi de acord cu soluția instanței de fond, pentru că reclamantul, fiind plecat la serviciu, nu poate exercita efectiv întreținerea, educarea copilului cât timp stă la el.
- reclamantul nici nu poate să asigure igiena intimă a copilului, care având deja o vârstă peste 7 ani, evident are nevoie de prezența continuă a mamei.
Păstrând acest program de vizitare, atât ea, cât și copilul ar fi prejudiciați, pentru că, Crăciunul ar fi petrecut mereu cu reclamantul, la fel și de P., la fel și în vacanța de vară, de ziua de naștere a copilului.
Pe lângă toate acestea, tatăl reclamantului consumă băuturi alcoolice și locuind cu reclamantul, ar perturba creșterea copilului cât stă cu acesta.
- față de refuzul categoric al copilului de a merge la locuința tatălui său, a solicitat audierea sa de către instanță, pentru a face aceste precizări în fața instanței, cu rugămintea de a ține cont de voința pe care copilul o va exprima.
- ea își menține oferta către reclamant, pe care deja a exprimat-o în întâmpinare și asigură atât instanța, cât și pe reclamant, că va face tot ce este posibil pentru ca legătura dintre copil și el să se întărească, dar a solicitat a se ține cont de faptul că reclamantul nu are nici timp, nici condiții să ia copilul la el și că, singurul mod posibil de vizitare a copilului este la domiciliul ei, sub coordonarea sa, așa cum dorește copilul, pentru a nu perturba cu nimic buna creștere a copilului.
Dacă reclamantul ar ține cu adevărat la copil, ar trebui să țină cont de dorința acestuia și să nu se ambiționeze, cu o solicitare pe care nu o va putea pune în practică.
A solicitat admiterea apelului așa cum l-a formulat.
În drept, a invocat art. 466 și urm. Cod procedură civilă, art. 470 Cod procedură civilă, art. 480 al. 3 Cod procedură civilă, art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă.
Reclamantul a formulat întâmpinare prin care a arătat următoarele:
La afirmația ca motivația solicitării sale nu a fost reala nu se poate spune așa ceva deoarece minora este si fiica sa si dorința de a se vedea periodic este de ambele părți după cum a vorbit cu ea.
Pârâta nu dorește ca fata sa ia legătura cu el, vrea sa aducă la cunoștința ca începând din decembrie 2013 nu i-a mai răspuns la telefon ca sa poată lua legătura cu fetita. Când a fost la scoală sa o vadă si sa-i dea cate ceva i-a înapoiat sacoșa fetita spunându-i ca nu are voie sa ia nimic de la el, nu știe din ce motiv.
Legat de dezamăgirea așteptărilor fetitei, ar vrea sa spună ca de cate ori se vedea cu fetita si stabileau sa se vadă făcea in așa fel (nu răspundea la telefon, sau fetita e la bunica) încât sa nu o poată vedea dar mai mare minciuna decât ca nu a văzut-o de când s-au despărțit decât de 5 ori nu exista. Sa-si amintească in primul an după despărțire de cate ori a luat fetita si a stat cu ea 5-6 ore in care a fost la mol, in Suceava, ori s-au jucat la apartamentul părinților din Burdujeni si ar mai fi multe de spus.
Pârâta nu va fi niciodată de acord cu ce e firesc si normal pentru fetita, ci doar cu ambițiile ei si prin prisma intereselor ei judecând totul, pentru ca el locuiește cu bunicii fetitei nu cu alte persoane cum a afirmat ea si in nici un caz nu stau in frig, având condiții foarte bune după cum au afirmat si martorii lui si ancheta sociala făcuta de Primăria M..
Nu este de acord cu afirmația ca fetita ar refuza „categoric" sa vina la el si nu pricepe cum a văzut ea dezinteresul său fața de copil, poate in urma acțiunii.
Fetita sta, in timp ce pârâta este la serviciu, cu mama ei, in persoana martorei P. G. care este cu handicap si trebuie si ea ajutata deci așa respecta ea „interesul superior" al copilului.
Da, el lucrează, doar 8 ore pe zi si in acest timp are acasă părinții care sunt pensionari si amândoi apți de munc, iar ca pregătire au amândoi studii medii făcute la zi.
S-a întrebat in ce calitate poate contesta concluziile anchetei sociale si cum poate demonstra condițiile care le are cu martorii ei care nu au intrat in casa lui niciodată sau cu mai mult de 6 ani in urma.
Privitor la tatăl său care, spune ea ca, ar consuma băuturi alcoolice, este o calomnie adusa acestuia si se vor întâlni in alte împrejurări sa probeze aceasta afirmație si sa clarifice si acest lucru deoarece pârâta si tatăl lui nu sunt cam de aceeași vârsta si ar putea face ea aceste afirmații mincinoase.
Înainte de începerea anului școlar 2013-2014 a fost împreuna cu pârâta si fetita si au cumpărat rechizite scolare. Nu a putut face acest lucru si in anul școlar 2014-2015 deoarece pârâta nu i-a mai permis asta pentru ca a îndrăznit sa ceară program de vizitare a minorei.
Referitor la audierea fetitei de către instanța daca se considera ca este nevoie chiar dat fiind condițiile create de pârâta si cele inoculate de ea copilului nu se opune la audierea ei in camera de consiliu, el având încredere in sentimentele create intre tată si fetita, acest lucru desfășurându-se fără a-i crea traume copilului.
Cererea pârâtei nu este deloc explicita cum va vizita el fetita in apartamentul cu 2 camere unde locuiește pe moment mama pârâtei, pârâta si fetita „sub coordonarea mea" după cum a solicitat ea.
Acest proces a fost deschis in data de 03.03.2014 si pârâta a tergiversat foarte mult rezolvarea acestuia nu in favoarea minorei, ci pentru a-si atinge scopurile ei meschine.
Pârâta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat următoarele:
Nu este adevărat că acesta ar avea dorința de a se vedea periodic cu fiica lor, căci dacă ar fi fost așa s-ar fi întâlnit periodic și până la acest proces, lucru care nu s-a întâmplat.
Nu este adevărat că nu ar fi răspuns la telefonul reclamantului sau că ar fi împiedicat copilul să ia legătura cu tatăl său, ci din contră, ea și familia sa au insistat mereu ca reclamantul să vină să vadă copilul, ceea ce el a refuzat mereu.
Pârâta a arătat că susține în continuare că reclamantul nu are condiții să țină copilul la el și nici nu este interesat despre luarea legăturii cu copilul.
Acesta nu știe decât să jignească familia ei, cu mare răutate, arătând despre mama sa că are un handicap, însă nu spune ce fel de handicap este.
Acesta este un handicap fizic, nicidecum psihic, care nu împiedică cu nimic pe mama sa să o ajute la creșterea și educarea copilului, însă afirmația a fost făcută cu scopul de a lovi în mama ei, de ciudă și din răutate.
Nu a știut reclamantul de handicapul mamei sale atâția ani, cât nu s-a interesat de copil, care era îngrijit de ei, abia acum a aflat de acest lucru.
Nu au fost adevărate susținerile reclamantului, cum că s-ar fi implicat în achiziționarea de rechizite școlare pentru copil, el începând să facă acest lucru, doar după introducerea procesului și numai pentru a avea argumente în susținerea cererii lui, făcând acest lucru, deci, nu din dragoste pentru copil, ci din interesul de a câștiga procesul.
Oricum el a fost și este sfătuit de persoane care lucrează la instanța de judecată, cu funcții de răspundere, fiind ajutat de aceste persoane, pe care oricum le va nominaliza la instanță, când va fi termenul de judecată, urmând ca probabil să solicite și strămutarea cauzei pentru aceste motive.
Cererea sa a fost explicită, privitor la modul de vizitare a copilului de către reclamant, dar el s-a făcut că nu înțelege, tocmai pentru a lovi în ea și avocatul ei, sfătuit de persoanele respective de la instanța de judecată.
In rest își menține toate motivele arătate deja în apelul său și a solicitat să se înlăture ca nesincere, toate afirmațiile reclamantului.
Examinând apelul pârâtei, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor formulate, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6119/18 decembrie 2014 a Judecătoriei Suceava, atacată în prezentul apel, instanța a recunoscut reclamantului dreptul la legături personale cu minora S. B. E., născută la data de 21.07.2007, la domiciliul său, după următorul program de vizitare, cu obligația de a readuce minora la domiciliul pârâtei la finalul programului astfel stabilit, respectiv:
- în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă ora 9.00 până duminică, ora 17.00;
- în prima jumătate a fiecărei vacanțe.
Criticile pârâtei vizează întinderea și modalitatea de desfășurare a programului de vizitare, solicitând ca acesta să se desfășoare numai la domiciliul său, motivat de faptul că: reclamantul manifestă dezinteres față de fiica sa, nu are condiții propice de locuit la domiciliu, nu are timp să se ocupe de minoră dat fiind programul încărcat la serviciu, nu poate să-i asigure igiena intimă, locuiește cu tatăl său care consumă băuturi alcoolice, minora refuză categoric de a merge la locuința tatălui.
Reține tribunalul că prin aceste critici pârâta încearcă pe de o parte să contureze profilul moral al reclamantului, ca fiind o persoană dezinteresată de propriul copil, astfel că între cei doi nu ar exista acea legătură firească tată-fiică, așa încât minora ar fi prejudiciată dacă ar rămâne singură cu tatăl său, iar pe de altă parte invocă lipsa unor condiții propice de locuit în gospodăria reclamantului.
Cât privește comportamentul reclamantului ca și părinte, nu rezultă din probe că ar dăuna minorei, niciunul dintre martorii audiați neprezentându-l pe reclamant ca fiind un tată iresponsabil, chiar mama pârâtei arătând că minora este în relații bune cu tatăl său, că reclamantul trece de câte ori are posibilitatea să-și vadă fetița (fila 47); de asemenea, și sora pârâtei, B. L. (fila 59), a arătat că reclamantul se comportă bine cu fetița cât timp sunt împreună.
Au mai arătat, într-adevăr, cele două martore că vizitele sunt mai rare, însă nu rezultă cu obiectivitate motivul pentru care tatăl nu-și vede fiica, rudele pârâtei invocând că nu dorește, în timp ce martora reclamantului, M. L. (fila 46) afirmând că nu-i este permis.
Oricum, raportat la obiectul apelului, faptul că minora și-a văzut mai rar tatăl nu impune ca întâlnirea dintre cei doi să aibă loc doar în prezența mamei, nefiind în interesul minorei o astfel de soluție, minora având dreptul de a cultiva o relație apropiată cu tatăl său, cu atât mai mult cu cât ea însăși a declarat în fața instanței de apel că tatăl său se poartă frumos cu ea (fila 25), relație care ar fi stingherită evident de prezența mamei, comunicarea dintre cei doi trebuind să aibă loc fără nicio restrângere.
Apelanta nu ar trebui să facă referire la voința minorei, ci, dimpotrivă, ar trebui să încurajeze legătura dintre ea și tatăl său. Or, transpare din susținerile minorei tendința apelantei de a-i crea o anumită dependență față de mamă, minora afirmând că tatăl „..voia să ne plimbăm. Nu am făcut-o pentru că nu a putut să vină și mama”. „Tata nu se poartă urât cu mine. Nu mă pot desprinde de mama, doar pentru acest motiv nu vreau să petrec timp doar cu tata”.
Sub aspectul condițiilor de locuit, edificatoare este ancheta socială efectuată atât în primă instanță, cât și în apel, la domiciliul reclamantului, din care rezultă că acesta locuiește într-o casă la curte (moștenire de la bunici) compusă din trei camere, bucătărie, baie și un hol, fiind foarte bine îngrijită și mobilată corespunzător, concluzionând referentul social că reclamantul dispune de condiții decente de creștere, îngrijire și dezvoltare armonioasă a minorei, că îi poate oferi un climat de familie, de liniște, cât și toate garanțiile morale și materiale de care se poate bucura minora (fila 31), astfel că și această critică este nefondată.
În ceea ce privește susținerea pârâtei cum că fostul său socru ar consuma băuturi alcoolice, nu a fost întărită prin probe concludente, doar mama pârâtei depunând mărturie în acest sens, arătând că tatăl reclamantului obișnuiește să consume băuturi alcoolice destul de des, însă nu rezultă de unde deține martora aceste informații, dacă sunt constatările sale personale, cât de des s-au întâlnit pe parcursul căsătoriei copiilor lor, în ce relații se aflau, astfel că, fără aceste lămuriri suplimentare declarația martorei nu prezintă relevanță pentru instanță, cu atât mai mult cu cât nu a fost confirmată prin alte probe.
De altfel, din aceeași anchetă socială reiese că părinții reclamantului nici nu locuiesc cu acesta în chip statornic, cum pretinde pârâta, având domiciliul în localitatea Burdujeni, ., ., . ocazional în gospodăria reclamantului, care, oricum, mai deține în respectivul perimetru încă o construcție locuibilă.
Cu referire la programul reclamantului de la serviciu, nu a fost dovedit, iar faptul că acesta are un loc de muncă evident că nu poate impieta asupra dreptului său de a-și duce copilul la domiciliul său; aceleași concluzii și în ceea ce privește sexul, vârsta minorei, nevoile sale specifice, neconstituind argumente pentru modificarea programului de vizitare așa cum dorește pârâta.
În fine, faptul că prin programul stabilit de prima instanță sărbătorile legale - Paști, C., minora le-ar petrece numai cu tatăl său, nu reprezintă o situație permanentă întrucât în timp acest program poate fi modificat la cererea pârâtei, dacă cele învederate la acest moment s-ar confirma.
Pentru considerentele expuse, în limitele criticilor invocate, găsite nefondate și în baza art. 480 alin. 1 din noul cod de procedură civilă tribunalul va respinge ca atare apelul.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge apelul declarat de către pârâta P. E. N., domiciliată în Suceava, ., .. . civile nr. 6119 din data de 18 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimat fiind reclamantul S. S., domiciliat în . Dragomirnei, jud. Suceava, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. O. D. A. I. M. S. A.-M.
Red./Tehnored. V.O.D.
Judecător fond B. M. L.
4 ex./05.10.2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1015/2015. Tribunalul... → |
|---|
