Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 183/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 183/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 5071/285/2012
Dosar nr._ - partaj bunuri comune -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 183
Ședința publică din data de 10 februarie 2015
Președinte- T. M.
Judecător- M. C.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea apelurilor formulate de reclamanta D. E. R., domiciliată în ., jud.Suceava și pîrîtul M. I., domiciliat în ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.1763 din 27 mai 2014 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ).
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta apelantă asistată de avocat D. N. și pîrîtul apelant asistat de avocat T. G..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța în conformitate cu disp.art.258 rap.la art.261 alin.1 pct.8 Cod procedură civilă, a pus în discuția părților excepția nulității hotărîrii apelate, desființarea acesteia și trimiterea cauzei la prima instanță spre rejudecare.
Avocat D. N. pentru reclamanta apelantă, a cerut admiterea excepției, admiterea apelurilor, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Avocat T. G. pentru pîrîtul apelant, a fost de acord cu admiterea apelurilor, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 13.09.2012, sub nr._, reclamanta D. E. l-a chemat în judecată pe pârâtul M. I., solicitând partajarea bunurilor comune dobândite de ei în timpul căsătoriei și să se constate o contribuție a ei de 100% la achiziționarea următoarelor bunuri imobile:
- casă, anexe și teren, situate în ., jud. Suceava, constând în suprafața de 875 mp teren, p.v. cu casă și anexe, identică cu p.v. 719 și suprafața de 3.002 mp teren arabil, identic cu p.f. 308/3 înscrise în C.F. 1616 a comunei cadastrale M., în valoare de 30.000 lei;
- să se aducă la masa bunurilor un drept de creanță de 24.154 Euro și 15.000 $, constând în îmbunătățirile făcute la casa cu nr. 2981 situată în . și să se constate că are o contribuție de 80% la aceste îmbunătățiri, fiind făcute din banii munciți de dânsa în Israel și banii trimiși de mama ei (lunar i-a dat 650 lei din pensie);
- să se constate că au dobândit în perioada de concubinaj un FORD Galaxy - 14.000 Euro, arătând că la data de 5.08.2008, când locuia împreună cu pârâtul, ea trimitea bani din Israel, toate bunurile fiind în comun, divorțul fiind doar pentru schimbarea numelui;
-o canapea cu 2 fotolii - 400 Euro;
-bucătărie - 1800 Euro;
-hotă + plită/cuptor + chiuvetă – 7195,03 lei;
-frigider + congelator - 1.500 lei
- să se aducă la masa bunurilor comune un Volvo V40 cumpărat în anul 2011 în Italia, în valoare de 5.000 Euro.
Reclamanta a solicitat să se constate o contribuție a ei de 100 % la ridicarea imobilului și cumpărarea terenului pe care este ridicată casa.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul în 1997, iar în anul 1999, cu acordul acestuia, a plecat în Israel.
Începând de atunci a trimis sume de bani lunar acasă, iar în anul 2002 s-a întors acasă, plecând din nou la muncă în anul 2003, unde a stat până pe 13.12.2008, în toată această perioadă trimițând sume de bani lunar conform extraselor de cont de la băncile prin care a trimis, un total de 109.415 Euro și 44.600 $, către pârât, mama acestuia și mama ei.
Reclamanta a arătat că acești bani au fost folosiți pentru cheltuielile personale ale pârâtului și achiziționarea tuturor bunurilor dobândite în această perioadă.
A mai arătat că în această perioadă au fost divorțați, iar în anul 2002, când a venit acasă a cumpărat terenul pe care în anul 2005 a ridicat imobilul situat în ., jud. Suceava, acest imobil fiind ridicat cu contribuția ei exclusivă, din banii proprii trimiși din Israel, conform documentelor emise de bănci. Acest imobil are un alt regim juridic, nu este un bun comun, dobândit în timpul căsătoriei, întrucât ei au fost divorțați în perioada 2003 - 2009, iar casa s-a ridicat în anul 2005, deci trebuie să se constate contribuția ei exclusivă la ridicarea acestui bun imobil. Reclamanta a arătat că din data de 1.03.2006 pârâtul se află acasă și nu are nici un loc de muncă, necontribuind cu nimic la acest imobil. Întrucât acest imobil a fost în construcție, pârâtul a locuit împreună cu copiii, în casa situată în ., pe care a primit-o moștenire de la bunicii lui, aici locuind și ea atunci când s-a întors din străinătate, în perioada 1997-2012. A mai arătat reclamanta că imobilul era deteriorat, fiind modificat în totalitate, cu contribuție ei exclusivă, îmbunătățirile făcute fiind în valoare de 24.154 Euro și 15.000 USD.
Reclamanta a arătat că la data de 24.01.2012 pârâtul a dat-o afară din acest imobil, împreună cu copiii, ea luându-și doar hainele personale.
Referitor la îmbunătățirile aduse vechiului imobil, a precizat în ce constau aceste îmbunătățiri, respectiv:
- construirea în totalitate a acoperișului, s-a ridicat etajul superior cu 1,20 m și s-a făcut o terasă, manopera și materialele constând 11.000 USD;
- s-a acoperit etajul cu tablă Lindab - 7.654 Euro;
-s-a făcut dintr-o cameră baie - 4.000 $;
-geamuri termopan - 600 Euro;
-2 uși termopan - 1.600 Euro;
-s-a renovat bucătăria veche - s-a izolat cu polistiren și prin interior s-a pus rigips, s-a pus gresie, parchet, sobă cu calorifere - 9.000 Euro;
-cameră copil - 500 Euro;
-gardul din fier și tablă - 6.000 Euro;
-s-a construit un beci în 2001, cu banii din Israel - 1.500 Euro.
Reclamanta a arătat că atunci când s-au hotărât să divorțeze, în luna noiembrie, pârâtul a venit la domiciliul comun și a luat mai multe bunuri imobile, respectiv:
-2 plapume, 6 pături mari, 5 lenjerii pat;
-4 perne, 1 aspirator, 1 plasmă (LCD);
-1 măsuță cafea, măsuță bar, set pat mare, iar restul de bunuri au rămas în casa de la nr. 2981, unde locuiește pârâtul (frigider, aragaz, uliță, hotă, chiuvetă, congelator, mașină de spălat robinet).
A arătat de asemenea, că mobila de dormitor a cumpărat-o în anul 2002 cu banii ei proprii din Israel și când a plecat a luat-o pentru a avea unde dormi cu copiii, iar în prezent, această mobilă fiind veche, nu mai are nici o valoare, însă dacă pârâtul dorește, i-o vinde acestuia pentru 1.500 Euro, reclamanta solicitând să se constate că este bun achiziționat cu contribuția ei exclusivă.
Reclamanta a solicitat să se constate existența următoarelor bunuri mobile, care au reprezentat zestrea ei la data căsătoriei, cu o contribuție de 100%, constând din:
-mobilă salon - 2.000 Euro;
-mobilă dormitor -1.000 Euro;
-cuier hol cu oglindă - 300 Euro;
-oglindă - 200 Euro;
-mobilă bucătărie - 700 Euro;
-frigider - 200 Euro;
-perdele - 500 Euro;
-balansoar - 200 Euro;
-flori - 300 Euro,solicitând să i se dea contravaloarea bunurilor în bani, întrucât aceste bunuri sunt în posesia pârâtului, care s-a folosit de ele și le-a deteriorat.
Pârâtul M. I. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională (filele 91-96 dosar), arătând că susținerile reclamantei în sensul că doar ea a realizat venituri din muncă și că astfel întreaga masă a bunurilor de împărțit i se cuvine doar ei, nu sunt reale.
Pârâtul a arătat că s-au căsătorit în anul 1997, iar la o lună de la căsătorie, la 30 august 1997, el a plecat la muncă în Israel, pârâta rămânând acasă. După doi ani de zile, în anul 1999, a chemat-o și pe ea în Israel, pentru că îi găsise un loc de muncă, reclamanta începând să lucreze abia la sfârșitul anului 1999, când el realizase deja venituri importante timp de doi ani.
A mai arătat pârâtul că nu sunt reale nici susținerile că ea a plecat la muncă în Israel cu acordul lui, ea venind la el în vederea conviețuirii; în Israel s-a născut la data de 2 ianuarie 2001, fiica lor A., iar în vara anului 2002 (august) reclamanta s-a întors în România pentru a naște cel de-al doilea copil (noiembrie 2002). El a rămas în continuare în lsrael, unde a lucrat, iar reclamanta a rămas acasă cu copiii până în anul 2004, când a revenit în Israel. Au locuit împreună până în 2006, când el s-a repatriat, iar reclamanta a rămas acolo până în decembrie 2008.
Pârâtul a arătat că în Israel a realizat venituri constante din 1997 până în vara anului 2006, fiind permanent angajat, realizând venituri timp de 9 ani,iar reclamanta a realizat venituri doar 4 ani și 6 luni.
Cu banii trimiși din Israel, la început mamei lui, M. E., iar ulterior mamei reclamantei, D. A., au cumpărat 3877 mp teren, conform contractului de vânzare cumpărare nr.4366/2002 și au început edificarea unei case prin intermediul rudelor, în anul 2006, când s-a întors el din Israel, casa fiind ridicată la roșu și acoperită.
În perioada 2006-2008, până a venit reclamanta din Israel, a realizat și el venituri în calitate de șofer pe mașini care asigură transportul persoanelor în Italia, realizând venituri egale cu cele trimise de reclamantă din Israel, circa 800 euro lunar.
În perioada 2006 - 2008 s-au edificat șura, garajul casei noi, împrejmuirile, s-a finisat casa, s-a montat stoleria la casă (ferestre termopan),s-a tencuit interiorul și exteriorul, șape, s-au efectuat instalațiile electrică și de apă. Instalația electrică a inclus tragerea unui cablu până la poartă pentru iluminat, iar instalația de apă a inclus săparea unei fântâni și aducția subterană a apei la casă.
A mai arătat pârâtul că în iulie 2008 a plecat în Italia pentru a realiza venituri, unde a rămas până în anul 2012, lucrând în calitate de măcelar, fiind încadrat cu carte de muncă, realizând venituri de circa 1000 euro lunar, bani pe care i-a trimis rudelor, prin intermediari, iar după revenirea reclamantei acasă, în decembrie 2008, i-a trimis banii ei.
În perioada 2008 -2012 el a realizat venituri, iar reclamanta a stat acasă cu cei doi copii și a continuat lucrările la casa nouă.
Referitor la cota de contribuție, pârâtul arată că el a realizat venituri mai mari decât reclamanta, considerând că a avut o cotă de contribuție de 70% în ce privește dobândirea bunurilor comune; a mai arătat că la prima plecare a reclamantei în Israel, anul 1999, a achitat 4000 $, iar la a doua plecare, în 2004, a achitat 8000 $, astfel că banii câștigați de ea în Israel ar acoperi doar cheltuielile plecării ei.
A mai arătat că în România, a locuit la casa lui părintească, împreună cu mama lui, M. E..
Referitor la lucrările de construcție la casa lui părintească la care a făcut referire reclamanta, pârâtul a arătat că anumite lucrări nu s-au făcut deloc, iar altele sunt exagerate, precizând că în anul 1997, când s-au căsătorit, gospodăria era formată din casa de locuit cu 3 camere, hol, cămară, o bucătărie cu două camere și baie, șură, garaj cu garaj și anexă pentru lemne, nefiind reale susținerile reclamantei că îmbunătățirile indicate ar fi fost făcute în timpul căsătoriei, singura lucrare de îmbunătățire fiind acoperirea cu tablă a casei peste draniță, costul real fiind de 4000 USD, nu 7654 euro.
Pârâtul a precizat că acoperișul casei noi a avut un cost de 7654 euro, arătând că, casa veche are un acoperiș în două ape, pe când acoperișul casei noi este format din mai multe secțiuni, conform schiței care a stat la baza calculului decontului; a arătat de asemenea, că beci și baie existau, nu s-a amenajat niciodată cameră pentru copil, ci doar s-a văruit casa înainte de căsătorie, s-a făcut un gard nou, dar după despărțirea lor în fapt, cu bani trimiși de el din Italia, mamei sale, iar geamuri și stolerie termopan s-au montat la casa nouă, nu la casa veche, casa lui părintească.
Referitor la bunurile mobile indicate în acțiune, canapea, bucătărie, hotă plită, chiuvetă, frigider congelator, care fac parte din masa bunurilor de împărțit, pârâtul a arătat că la data când a revenit acasă, în România, în anul 2012, a găsit casa goală, reclamanta luând toate bunurile mobile din casă, inclusiv hainele lui și bunurile necesare igienei zilnice, iar acum include la partaj ce a mai rămas, anume canapeaua pe care nu a luat-o, precizând că respectiva canapea nu are 2 fotolii, ci 2 mingi, conform facturii, iar bucătăria, hota, plita și chiuveta le-a luat reclamanta până a revenit el din Italia, casa rămânând practic goală.
Referitor la valorile indicate de reclamantă în acțiune, pârâtul a arătat că reclamanta a indicat valoarea casei noi, a anexelor și a terenului la 30.000 lei, foarte mică raportat la ce s-a cheltuit în realitate- 175.000 euro, și foarte mică raportat chiar la cheltuielile de reparații a casei lui părintești, cheltuieli pe care le-a apreciat la 24.154 euro și 15.000 $, însă în realitate aceste valori disproporționate față de realitate au fost indicate pentru că reclamanta solicită a se include în lotul ei casa nouă cu teren aferent, pentru a-i achita o sultă derizorie, urmărind în același timp să obțină de la el cu titlu de creanță o sumă exagerată pentru lucrări pretins a fi efectuate la casa lui.
Pârâtul a arătat că el nu a luat bunuri comune din casă, așa cum afirmă reclamanta, în realitate toate bunurile le-a luat ea, iar în ce privește zestrea ei, este total distrusă, dovadă fiind faptul că a cumpărat în timpul căsătoriei alt mobilier, anume dormitorul.
Referitor la banii trimiși de reclamantă din Israel prin agenția Smith & Smith, a arătat pârâtul că sunt banii câștigați de amândoi, deoarece el nu avea cont în bancă, întrucât lucra fără forme legale, în timp ce reclamanta lucra cu forme legale, astfel că ea se putea deplasa la orice bancă pentru a trimite bani în țară. Banii au fost comuni, economisiți de amândoi, iar spre sfârșitul anului 2008, când reclamanta a venit definitiv în România, a trimis toți banii pe care îi mai aveau în Israel, pentru că în aeroport nu putea deține decât o sumă fixă.
Referitor la autoturismele supuse partajului, pârâtul a arătat că mașina Ford Galaxy a fost vândută în timpul căsătoriei unchiului său, L. llie, în contul sumei de 10.000 euro pe care i-o datora, banii fiind împrumutați de la acesta în cursul lunii martie 2011 și pe care i-a cheltuit pentru finisarea casei noi, dar întrucât nu a avut posibilități de a-i restitui banii, i-a dat acest autoturism în luna noiembrie 2011. Celălalt autoturism, Volvo V40, a fost cumpărat de el din Italia cu 4100 euro, dar acesta are o valoare actuală de piață mult mai mică, arătând că dacă reclamanta dorește, este de acord să fie inclus în lotul ei la valoarea indicată de ea, de 5000 euro.
Pârâtul a solicitat pe cale de cerere reconvențională să se constate că are o cotă de contribuție de 70% la dobândirea bunurilor comune și includerea la partaj a bunurilor mobile sustrase de reclamantă din casă, respectiv: 2 ceasuri de aur marca Omega unul de damă, altul bărbătesc, cumpărate în vederea tezaurizării în valoare de 10.000 euro; bijuterii din aur și argint în valoare de 15.000 euro, anume 3 seturi coliere mari, fiecare cu inele și cercei, 7 inele cu diamante, 5 seturi cercei, 3 lanțuri mai mari, 8 lănțișoare mici cu cruciulițe, cumpărate de asemenea în vederea tezaurizării; 20 lenjerii de pat și 20 pături achiziționate din Israel, nefolosite - 2.000 euro; 3 covoare, 25 carpete, cumpărate din Israel, nefolosite 1.500 euro; mobilă de dormitor 1.500 euro; 2 TV Phillips Plasmă în valoare actuală de 700 euro; combină muzicală Grunding - 300 euro; un laptop marca Apple cumpărat în 2005 cu 4000 $, o cameră filmat Phillips, 3 aparate de fotografiat, 2 Cannon și 1 Olimpus, toate cu o valoare actuală de 3000 euro, râșniță cafea Delonghi - 250 euro, robot de bucătărie Bosch - 200 euro, fier de călcat cumpărat din Israel - 500 euro, mașină pentru făcut pâine B. - 400 euro.
Pârâtul a precizat că bunurile mobile supuse partajului de reclamantă, respectiv mobilă de bucătărie, chiuvetă Franke, aragaz Franke, combină frigorifică Indesit, hotă Franke, se află în posesia ei, luându-le când a golit casa, arătând că din acest motiv el nici nu mai locuiește la fostul domiciliu comun, ci la casa bunicii lui, împreună cu mama sa.
Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr.1763 din 27 mai 2014 a admis în parte acțiunea de partaj bunuri comune și cererea reconvențională formulată de pârâtul Maftean I..
A constatat că reclamanta și pârâtul au dobândit în timpul căsătoriei, ca bunuri comune, cu o contribuție egală, de câte 50% fiecare, următoarele bunuri:
-o casă cu anexe situată în ., în valoare de 481.295 lei (conform raportului de expertiză întocmit de expert L. Lucușor Meletie);
-suprafața de 3877 m.p. teren, identică cu p.v.719 (-875 m.p.) și p.f. 308/3 (3002 m.p.) din CF 1616 a . valoare de 24.759 lei (valoare stabilită conform expertizei notariale);
-canapea cu 2 fotolii, în valoare de 1080 lei
-mobilă salon (bibliotecă și șifonier)-840 lei
-mobilă dormitor (pat, dulap, noptiere)-336 lei
-oglindă-108 lei
-cuier hol-258 lei,
bunuri evidențiate în Anexa 1;
-mobilă bucătărie-2100 lei
-plită+ cuptor Franke+hotă-2000 lei
-chiuvetă Franke-1200 lei
-combină frigorifică-1200 lei
-mobilă dormitor-1800 lei
-aspirator-250 lei
-televizor LCD-950 lei
-măsuță cafea+bar-350 lei
-frigider-900 lei
-2 plapume-220 lei
-4 perne-120 lei
-6 pături-450 lei
-5 lenjerii pat-600 lei
-perdele-2730 lei
-balansoar-350 lei
-flori-1000 lei
-2 ceasuri Omega-1600 lei
-bijuterii aur-argint-3100 lei
-20 lenjerii pat-2400 lei
-20 pături noi-1500 lei
-3 covoare-2250 lei
-25 carpete-4500 lei
-2 TV Phillips LCD-3100 lei
-o combină muzicală-650 lei
-un laptop Apple-2070 lei
-o cameră filmat-1200 lei
-3 aparate foto-1100 lei
-o râșniță cafea-300 lei
-un robot bucătărie-680 lei
-un fier călcat-300 lei
-o mașină pâine-380 lei
-un autoturism Volvo-2000 Euro
-un autoturism Ford Galaxy-3600 Euro,
bunuri evidențiate în Anexa 2.
A constatat că reclamanta are un drept de creanță în sumă de 64.402 lei reprezentând contravaloarea a 1 din îmbunătățirile efectuate de părți la imobilul situat în ..
A transformat coproprietatea devălmașă a părților în coproprietate pe cote-părți, în cote de 1 p.i. pentru fiecare.
A atribuit reclamantei casa cu anexe situată în ., în valoare de 481.295 lei, suprafața de 1938,5 m.p. aferentă imobilului, reprezentând lotul 1 din raportul de expertiză întocmit de expert N. C., în valoare de 15.911 lei și toate bunurile mobile indicate de expert L. în Anexele 1 și 2, cu excepția autoturismelor Ford și Volvo, în valoare de 41.350 lei, valoarea totală a lotului fiind de 538.556 lei.
A atribuit pârâtului suprafața de 1938,5 m.p. teren aferent imobilului casa nr. 2468 M., reprezentând lotul nr.2 din raportul de expertiză întocmit de expert N., în valoare de 8844 lei, autoturismul Volvo, în valoare de 8800 lei și contravaloarea autoturismului Ford Galaxy înstrăinat de pârât, în valoare de 15.840 lei, valoarea totală a lotului fiind de 33.484 lei.
Pentru compensarea valorică a loturilor a obligat reclamanta să plătească pârâtului 252.536 lei cu titlu de sultă.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei contravaloarea dreptului ei de creanță, respectiv 64.402 lei, aferentă cotei de 1 din valoarea îmbunătățirilor efectuate la casa proprietatea pârâtului.
A compensat în parte cheltuielile de judecată și a obligat pârâtul să plătească reclamantei 4327 lei cu acest titlu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Părțile au fost căsătorite, iar prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4366/2002 încheiat la BNP A. Sehlanec au dobândit, ca bun comun, suprafața de 875 m.p. cu casă și anexe, identică cu p.v. 719 și suprafața de 3002 m.p. teren arabil, identic cu p.f. 308/3 din CF 1616 M., în anul 2005 părțile obținând autorizație de construire pentru o locuință nouă, pe care au edificat-o.
Imobilele constând în construcțiile noi au fost identificate și evaluate conform raportului de expertiză întocmit de expert L. Lucușor Meletie, valoarea stabilită fiind de 481.295 lei, iar valoarea terenului a fost stabilită la suma de 24.759 lei, conform expertizei notariale.
De asemenea, soții au locuit în gospodăria veche a părinților pârâtului, unde au fost efectuate îmbunătățiri, martorii audiați în cauză confirmând acest lucru.
Astfel, martorul O. V., propus de reclamantă, a arătat că la casa veche s-a făcut un gard, iar martora L. Ș. a arătat că a fost în casa părinților pârâtului, când aceasta era renovată cu materiale noi, soții locuind acolo, iar martora Curaciuc A., propusă de asemenea de reclamantă, a arătat că aceasta a lucrat în străinătate și a trimis în țară bani, renovându-se gospodăria veche a părinților pârâtului, la care s-au făcut transformări.
Și martora Mihalescu P., propusă de pârât, a relatat că s-a pus tablă pe casa veche și s-a făcut fațadă din ciment, au fost făcute garduri și s-a văruit și de asemenea, și martora C. A., propusă de pârât a confirmat că soții au efectuat îmbunătățiri la casa edificată de părinții pârâtului, modificând o bucătărie, punând acoperiș din tablă și construind o baie la casa veche, precum și un gard.
Îmbunătățirile respective au fost evaluate de expertul L. Lucușor Meletie, conform raportului de expertiză și a suplimentului la raportul de expertiză.
De asemenea, părțile au dobândit în timpul căsătoriei bunurile mobile arătate în acțiune, valoarea acestora fiind stabilită prin raportul de expertiză întocmit de expert L. I..
Părțile au invocat cote de contribuție diferite la dobândirea bunurilor, însă din declarațiile martorilor propuși atât de reclamantă, cât și de pârât, rezultă că ambii soți au fost plecați la muncă în străinătate, realizând câștiguri și trimițând banii acasă, astfel încât instanța apreciază că aceștia au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor și la efectuarea îmbunătățirilor, din probe nereieșind faptul că reclamanta sau pârâtul ar fi realizat venituri net mai mari, cu diferențe semnificative, care să justifice o cotă de contribuție mai mare.
Așa fiind, instanța a admis acțiunea și cererea reconvențională în parte, constatând că părțile au avut o contribuție de 50% fiecare la dobândirea bunurilor.
Împotriva sentinței civile au declarat apel părțile invocînd nulitatea hotărîrii prin redactarea acesteia de către un magistrat care nu a participat la dezbateri, iar pe fond, nelegalitatea și netemeinicia ca urmare a interpretării greșite a probelor.
Verificînd actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că este dată nulitatea hotărîrii apelate.
Astfel, potrivit art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, hotărîrea va cuprinde „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.
În cauză, hotărîrea atacată a fost pronunțată la 27 mai 2014 de către judecător P. D., care a participat la dezbateri și a semnat minuta, dar considerentele și motivarea au fost redactate de judecător G. Rahila.
Fiind dată nulitatea hotărârii, tribunalul va admite apelurile și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite apelurile formulate de reclamanta D. E. R., domiciliată în ., jud.Suceava și pîrîtul M. I., domiciliat în ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.1763 din 27 mai 2014 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ).
Desființează sentința civilă și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2015.
Președinte, Judecător,Grefier,
T. M. M. C. P. T.
Red. T.M.
Jud.fond – P. D.
Tehnored.P.T. – Ex.4 – 23 martie 2015
| ← Tutelă - autorizări date tutorelui. Decizia nr. 206/2015.... | Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 1156/2015.... → |
|---|
