Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 866/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 866/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 866/2015
Dosar nr._ partaj bunuri comune
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 866/2015
Ședința publică de la 11 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. F. F.
Judecător C. N. M.
Grefier L. A.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul L. T., domiciliat în . Noi, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.997 din data de 25 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimată fiind pârâta STRETIU C., domiciliată în mun. Satu M., ..15, . M. și cu reședința în ., localitatea Meise 1860, țara Belgia.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, lipsesc părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța constată că dosarul a fost repus pe rol în vederea verificării excepției perimării, cauza rămânând în nelucrare mai mult de 6 luni și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 31.07.2013, sub nr._, reclamantul L. T. a chemat-o în judecată pe pârâta S. (fostă L.) C., solicitând să se dispună partajarea imobilului situat în comuna Frătăuții-Noi, . . suprafață de 645 m.p., constând din una casă veche din lemn cu anexe, fără nici un fel de instalație, precum și terenul în suprafață de 2455 m.p. arătură, identic cu . din CF 9304 Frătăuții-Noi, toate în valoare de 7500 lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este divorțat de pârâtă în baza sentinței civile din 20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul din Bruxelles, iar pârâta este de acord să-i fie atribuite lui imobilele, fără a avea pretenții la sultă.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 357 N.C.C.
Pârâta nu s-a prezentat în instanță, însă a înaintat o declarație autentificată la Ambasada României în Regatul Belgiei, prin care a arătat că nu este de acord să renunțe la partea ce i se cuvine în urma procesului de divorț, iar în cazul în care reclamantul vrea să vândă bunurile, dorește achiziționarea lor.
Față de poziția pârâtei, la termenul de judecată din 14 ianuarie 2014 reclamantul, prin avocat a precizat că este de acord să-i achite pârâtei sulta cuvenită, la valorile din expertizele notariale.
În vederea soluționării cauzei, instanța a avut în vedere poziția părților, înscrisurile depuse la dosar și a fost audiat martorul L. C., propus de reclamant.
Prin sentința civilă nr.997/25.03.2014 a Judecătoriei Rădăuți, prima instanță a admis acțiunea civilă de partaj bunuri comune formulată de reclamantul L. T., domiciliat în ., coimuna Frătăuții-Noi, județul Suceava, împotriva pârâtei Ș. C.-V., domiciliată în Satu-M., ., ., cu rezidența în Belgia, Kartuizerslaan 36/6 Meise 1860.
A constatat că reclamantul și pârâta au dobândit în timpul căsătoriei, ca bunuri comune, cu o contribuție egală, de 50 % fiecare:
-o casă cu anexe în valoare de 7101 lei;
-suprafața de 645 m.p. curți-construcții, în valoare de 5805 lei;
-suprafața de 2455 m.p. teren arabil, în valoare de 2209 lei,
imobilele fiind situate în .>
A încetat starea de indiviziune existentă între părți.
A atribuit reclamantului casa cu anexe și suprafața de 645 m.p. teren curți-construcții, bunuri în valoare totală de 12.906 lei.
A atribuit pârâtei terenul arabil în suprafață de 2455 m.p. și valoare de 2209 lei.
Pentru egalizarea valorică a loturilor a obligat reclamantul să plătească pârâtei 5.348 lei cu titlu de sultă..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul și pârâta au fost căsătoriți, căsătorie desfăcută prin divorț în 20 mai 2009, prin sentința pronunțată de Tribunalul de primă instanță din Bruxelles.
În timpul căsătoriei soții au dobândit ca bunuri comune o casă din lemn, amplasată pe suprafața de 645 m.p., precum și o parcelă arătură, în suprafață de 2455 m.p., imobile situate pe raza comunei Frătăuții-Noi.
Aceste imobile au fost dobândite în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 1695/1998, părțile fiind proprietarii tabulari ai imobilelor, conform extrasului de CF depus la dosar.
Referitor la valoarea imobilelor, reclamantul a indicat inițial valoarea totală de 7500 lei, ulterior a precizat valoarea raportat la expertiza notarială în vigoare.
Martorul, audiat, L. C. a confirmat susținerile reclamantului privind bunurile dobândite în timpul căsătoriei, martorul indicând valoarea casei ca fiind de 6-7000 lei.
Având în vedere existența stării de coproprietate cu privire la bunurile dobândite în timpul căsătoriei, instanța a admis acțiunea.
Astfel, instanța a constatat că părțile au dobândit, ca bunuri comune, cu o contribuție egală, de 50 % fiecare:
-o casă cu anexe în valoare de 7101 lei;
-suprafața de 645 m.p. curți-construcții, în valoare de 5805 lei;
-suprafața de 2455 m.p. teren arabil, în valoare de 2209 lei,
imobilele fiind situate în .>
În ceea ce privește valoarea imobilelor, instanța a avut în vedere valorile indicate în certificatul de atestare fiscală (pentru casă), precum și valorile din expertiza notarială (pentru terenuri).
Instanța a încetat starea de indiviziune existentă între părți și a atribuit reclamantului casa cu anexe și suprafața de 645 m.p. teren curți-construcții, bunuri în valoare totală de 12.906 lei, iar pârâtei terenul arabil în suprafață de 2455 m.p., în valoare de 2209 lei.
Pentru egalizarea valorică a loturilor instanța a obligat reclamantul să plătească pârâtei 5.348 lei cu titlu de sultă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul L. T..
În motivare a arătat că în mod greșit i s-a atribuit pârâtei terenul arabil de lângă casă, în suprafață de 2455 mp, întrucât acesta provine de la părinții lui, iar pârâta nu are nimic în comun cu satul lui natal sau cu imobilele ce au aparținut autorilor lui.
Al doilea motiv de apel este faptul că atât casa care este din lemn cu o vechime de peste 100 de ani cât și terenul aferent acesteia, valorează 7500 lei, astfel încât în mod greșit instanța a reținut că terenul aferent în suprafață de 645 mp ar valora 5805 lei.
Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și susține apărările.
În data de 11.09.2014 judecata apelului a fost suspendată în temeiul art.411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă.
Instanța constată că apelantul nu a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
Instanța, din oficiu, a repus cauza pe rol acordând termen la 11.06.2015 pentru a se verifica perimarea cererii.
În drept, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.416 Cod procedură civilă:
„(1)Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.”
(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.
(3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.”
Astfel, în prezenta cauză, instanța reține că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 11.09.2014 și s-a constatat suspendarea judecății cauzei, în temeiul art. 411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă.
De la data de 11.09.2014 și până în prezent nu a mai fost desfășurată niciun fel de activitate procesuală referitoare la soluționarea cauzei, neîndeplinindu-se practic niciun act de procedură care să reactiveze judecata. Prin urmare, prezenta cauză civilă a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, din vina apelantului care nu a solicitat repunerea pe rol a cauzei în vederea continuării judecății.
Termenul de perimare de 6 luni, calculat potrivit art.181 alin.1 pct.3 Cod procedură civilă, a început să curgă în data de 11.09.2014 și s-a împlinit la data de 11.03.2015.
De asemenea, instanța reține faptul că, în prezenta cauză, nu a intervenit niciuna dintre cauzele de suspendare a termenului de perimare prevăzute de art.418 Cod procedură civilă ori vreo cauză de întrerupere a aceluiași termen, potrivit art.417 Cod procedură civilă.
În consecință, date fiind considerentele prezentate mai sus, în temeiul art.416 alin.1 Cod procedură civilă instanța va constata că a intervenit perimarea apelul declarat de reclamantul L. T. împotriva sentinței civile nr.997 din data de 25 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimată fiind pârâta STRETIU C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția perimării apelului, invocată din oficiu de către instanță.
Constată perimat apelul formulat de reclamantul L. T., domiciliat în . Noi, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.997 din data de 25 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimată fiind pârâta STRETIU C., domiciliată în mun. Satu M., ..15, ., județul Satu M. și cu reședința în ., localitatea Meise 1860, țara Belgia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iunie 2015
Președinte, Judecător, Grefier,
G. F. F. C. N. M. L. A.
Red C.N.M
Jud.fond P. D.
Tehnored.L.A.
5 ex./ 30.06.2015
| ← Stare civila. Decizia nr. 861/2015. Tribunalul SUCEAVA | Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... → |
|---|
