Pensie întreţinere. Decizia nr. 1235/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1235/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 1235/2015
Dosar nr._ pensie de întreținere
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1235
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.10. 2015
PREȘEDINTE I. M.
JUDECĂTOR I. G.
GREFIER S. A.
Pe rol, judecarea apelului formulat de pârâtul B. V., domiciliat în .,județul B., împotriva sentinței civile nr.674 pronunțată la data de 06.02.2015 de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimată fiind reclamanta R. R., domiciliată în . la familia R. Ș. și cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „B. A.”, cu sediul în mun. Suceava, ..13,, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâtul recurent B. V. și av. B. A. pentru intimata lipsă.
Procedura de citare cu părțile legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care:
Instanța pune în discuție probele solicitate de apelant prin cererea de apel respectiv proba cu înscrisuri.
Apelantul solciită încuviințarea probei cu înscrisurile existente la dosar.
Av. B. A. pentru intimată nu se opune încuviințării acestei probe arată că nu mai are de formulat alte cereri și solciită acordarea cuvântului la dezbateri.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apelant și văzând că nu mai sunt cereri de formulat,excepții de invocat și probe de administrat în cauză, declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul apelului.
Apelantul B. V., solciită admiterea apelului așa cum a fost formulat pentru motivele expuse în scris în cererea de apel.
Av. B. A. pentru intimat solicită respingerea apelului ca nefondat pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar (f.7,8 ds apel) cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 02.06.2014, sub nr._ , reclamanta R. R. în contradictoriu pârâtul B. V., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună stabilirea unei pensii de întreținere în favoarea minorei B. L., născută la 22.03.2010 într-o sumă fixă începând cu 1 ianuarie 2014 și până la majoratul acesteia, cu indexarea de drept trimestrială a cuantumului în
funcție de rata inflației, raportat la starea de nevoie a minorei și posibilitățile
de plată ale pârâtului, majorarea pensiei de întreținere stabilită în favoarea minorilor B. D. și B. Achindin - I. prin Sentința civilă nr. 4898/9.10.2009 a Judecătoriei B.. în cuantum de câte 70 lei pentru fiecare (cu modificarea datei de la care a fost instituită obligația de întreținere prin Decizia civilă nr. 27A/22.02.2010 a Tribunalului B.) la un cuantum care să reflecte starea de nevoie actuală a minorilor și veniturile pârâtului, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că fost căsătorită cu pârâtul, căsătorie desfăcută prin divorț în baza sentinței civile nr. 4898/9.10.2009 a Judecătoriei B.. Prin aceiași sentință i-au fost încredințați spre creștere și educare minorii B. D., născut la 7.10.2005 și B. Achindin - I., născut la 21.09.2007, cu obligarea pârâtului la câte 70 lei cu titlu de pensie de întreținere pentru fiecare.
În timpul divorțului era însărcinată cu al treilea copil - B. L., născută la 22.03.2010 (ulterior pronunțării hotărârii de divorț și soluționării apelului la 22.02.2010), astfel că instanța nu s-a pronunțat și nici nu putea să se pronunțe cu privire la încredințarea acesteia și nici cu privire la stabilirea unei contribuții de întreținere în favoarea ei.
După nașterea minorei reclamanta a reluat conviețuirea cu pârâtul pentru diferite perioade de timp gândindu-se la interesul copiilor, la o schimbare de atitudine în viața de familie a acestuia, numai că încercările sale de a-i consolida familia au eșuat.
Reluarea periodică a conviețuirii cu pârâtul unită cu faptul contribuției modice benevole și promisiunea acestuia că va contribui și la întreținerea fetiței, a determinat-o pe reclamantă să amâne intentarea unei acțiuni pentru plata pensiei de întreținere și în favoarea acesteia.
Așa se face că pârâtul a achitat doar pensia modică stabilită în favoarea celor doi copii și pentru aceștia suma fiind periodic diminuată la 115 lei în loc de 140 lei sub pretext că nu realizează venituri.
Reclamanta a mai învederat faptul că a făcut plângere penală pentru abandon de familie (art. 305 lit. c Cod penal), dar organele de urmărire penală au constatat că fostul soț își îndeplinise obligația prezentând cupoanele poștale .
Reclamanta a arătat că solicită obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei B. L. începând cu 1.01.2014 în condițiile art. 532 (2) Cod civil, cererea de chemare în judecată fiind întârziată din culpa debitorului pârât care mereu o asigura că va trimite bani și pentru fetiță - ceea ce nu s-a întâmplat, realizând că de fapt urmărea să stopeze în acest mod chemarea lui în judecată.
Independent de această situație, pârâtul avea obligația legală de a contribui și la întreținerea fetiței în sensul dispozițiilor art. 499 (1) Cod civil.
Solicită totodată reclamanta majorarea cuantumului pensiei de întreținere pentru ceilalți doi copii, având în vedere că starea lor de nevoie s-a accentuat, urmează cursurile școlare, nevoile lor de întreținere sub toate aspectele sunt multiple, iar suma modică de câte 70 lei lunar stabilită, este absolut insuficientă, iar fără sprijinul părinților săi nu ar putea face față nevoilor lor de întreținere.
Mai arată că pe pârât nu-1 preocupă în nici un fel situația copiilor, întreținerea propriu-zisă, sănătatea, educația etc., iar despre o contribuție în natură nici nu poate fi vorba, astfel că se impune majorarea pensiei de întreținere în favoarea lor.
Precizează reclamanta că pârâtul chiar dacă nu are un loc de muncă stabil, realizează venituri din munci prestate ca ziler, este apt de muncă, are bunuri, astfel că ar putea satisface nevoile de întreținere ale copiilor - fie și luând în calcul venitul minim pe economie la stabilirea cuantumului.
În drept a invocat disp. art. 499, 516(1), 524, 525, 529, 530 (3), 531 (2), 532 (2) Cod civil.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 40 lei.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (f.10-24).
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare, însă s-a prezentat în fața instanței la termenul de judecată din data de 18.09.2014 și a dat o declarație în fața instanței. (f. 57)
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu interogatoriul pârâtului (f. 57). De asemenea, s-a dispus efectuarea de anchete sociale de către Primăria Comunei Moara (f. 47, 81) și Primăria Comunei Vlădeni (f. 52) și s-au comunicat relații de la I.T.M. Suceava (f. 39, 48-49)
Prin sentința civilă nr.674 din data de 06.02.2015,Judecătoria Suceava a admis cererea având ca obiect pensie de întreținere formulată de reclamanta R. R. în contradictoriu cu pârâtul B. V., astfel cum a fost precizată.
A majorat pensia de întreținere stabilită în sarcina pârâtului B. V. și în favoarea minorilor B. D., născut la 27.10.2005, și B. Achindin-I., născut la 21.09.2007, prin sentința civilă nr. 4898/09.10.2009 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/193/2008, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 27 A din 22.02.2010:
-de la suma de 70 lei, lunar, pentru fiecare copil, la suma de 141 lei lunar, pentru fiecare copil, începând cu data introducerii acțiunii - 02.06.2014, și până la data de 30.06.2014;
-de la suma de 141 lei, lunar, la suma de 150 lei lunar, pentru fiecare copil, începând cu data de 01.07.2014 și până la data de 31.12.2014;
-de la suma de 150 lei, lunar, la suma de 162 lei lunar, pentru fiecare copil, începând cu data de 01.01.2015 și până la majoratul minorilor, cu indexarea de drept trimestrială în funcție de rata inflației.
A stabilit în sarcina pârâtului și în favoarea minorei B. L., născută la 22.03.2010, obligația de întreținere, și obligă pârâtul să plătească către reclamantă, cu titlu de pensie de întreținere pentru minora B. L., născută la 22.03.2010:
-suma de 141 lei lunar începând cu data introducerii acțiunii - 02.06.2014 și până la data de 30.06.2014;
-suma de 150 lei lunar începând cu data de 01.07.2014 și până la data de 31.12.2014;
-suma de 162 lei lunar începând cu data de 01.01.2015 și până la majoratul minorei, cu indexarea de drept trimestrială în funcție de rata inflației.
A obligat pârâtul să plătească către reclamantă suma de 290 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, minorii B. D., născut la 27.10.2005, B. Achindin-I., născut la 21.09.2007 și B. L., născută la data de 22.03.2010 sunt copii reclamantei R. R. și a pârâtului B. V..
Prin sentința civilă nr. 4898/09.10.2009 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/193/2008, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 27 A din 22.02.2010, au fost încredințați minorii B. D., născut la 27.10.2005 și B. Achindin-I., născut la 21.09.2007 reclamantei și a fost obligat pârâtul să plătească pensie de întreținere suma de 70 lei lunar pentru fiecare dintre cei doi minori.
Minora B. L. s-a născut la data de 22.03.2010, înainte ca sentința de pronunțare a divorțului dintre părți să rămână definitivă și irevocabilă. Conform certificatului de naștere . nr._ depus în copie la fila 17 dosar minora B. L. este fiica pârâtului B. V.. Deși pârâtul a arătat în declarația dată în fața instanței (f. 57) faptul că minora B. L. nu este fiica lui această afirmație este neîntemeiată având în vedere că starea civilă a persoanei se dovedește cu actul de stare civilă, iar conform certificatului de naștere emis în baza actului de stare civilă tatăl minorei B. L. este pârâtul B. V..
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, instanța reține că s-a solicitat stabilirea în sarcina pârâtului a obligației de întreținere în favoarea minorei B. L. și majorarea pensiei de întreținere stabilită în sarcina pârâtului B. V. și în favoarea minorilor B. D., născut la 27.10.2005, și B. Achindin-I., născut la 21.09.2007, prin sentința civilă nr. 4898/09.10.2009 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/193/2008, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 27 A din 22.02.2010.
Potrivit art. 483 alin. 3 coroborat cu art. 487 din Codul civil, ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori, având dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului. Una dintre aceste obligații ce incumbă în egală măsură ambilor părinți este obligația de întreținere, art. 516 alin. 1 din Codul civil, dispunând că această obligație există între rudele în linie dreaptă, text de lege ce va fi coroborat cu art. 499 alin. 1 din Codul civil, conform căruia tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională. Totodată, art. 525 alin. 1 din Codul civil prevede că minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.
Din certificatul de naștere . nr._ reiese că minora B. L. este fiica pârâtului B. V.. Instanța reține că pârâtul nu a fost obligat până în prezent să plătească pensie de întreținere pentru minora B. L..
Din certificatele de naștere aflate la filele 15-16 dosar instanța reține că minorii B. D., născut la 27.10.2005, și B. Achindin-I., născut la 21.09.2007 sunt copii pârâtului B. V., iar prin sentința civilă nr. 4898/09.10.2009 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/193/2008, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 27 A din 22.02.2010 pârâtul a fost obligat să plătească suma de 70 lei, lunar, cu titlu de pensie de întreținere pentru fiecare din cei doi copii.
Conform dispozițiilor art. 531 alin. 1 C.civ., dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.
Din textul legal indicat mai sus, rezultă că pensia de întreținere poate suferi modificări cât privește cuantumul său atunci când se modifică situația de fapt, hotărârile judecătorești date în materia pensiei de întreținere având autoritate de lucru judecat provizorie, care se menține cât timp situația de fapt avută în vedere la pronunțarea hotărârii rămâne neschimbată.
În cauza de față, instanța a constatat că de la pronunțarea sentinței civile menționate anterior și până la momentul introducerii prezentei acțiuni, nevoile pentru educația și dezvoltarea minorilor B. D., născut la 27.10.2005, și B. Achindin-I., născut la 21.09.2007 au crescut, ceea ce presupune cheltuieli mai mari atât de școlarizare, cât și cu privire la necesitățile sociale, însă instanța trebuie să se raporteze și la veniturile pârâtului
În privința veniturilor pârâtului instanța a reținut că pârâtul nu este angajat cu carte de muncă și nu realizează venituri periodice, reclamanta solicitând stabilirea pensiei de întreținere prin raportare la venitul minim pe economie.
În condițiile în care minorii B. D., B. Achindin-I. și B. L. se află în nevoie, dar pârâtul nu este încadrată în muncă, la stabilirea pensiei, instanța a avut în vedere venitul minim pe economie. Astfel, conform dispozițiilor legale mai sus arătate întreținerea este datorată potrivit mijloacelui celui ce urmează a o plăti, iar noțiunea de mijloace nu se referă numai la mijloacele materiale, ci și la aptitudinea de a munci a celui obligat la întreținere. În condițiile în care pârâtul nu are venituri sau mijloace materiale cunoscute, dar este capabilă de muncă, intervine prezumția că realizează venituri cel puțin la nivelul salariului minim pe economie. Instanța a arătat că această prezumție intervine în vederea respectării interesului superior al minorilor B. D., B. Achindin-I. și B. L., cărora pârâtul apt de muncă are obligația de a le asigura întreținerea cel puțin la nivelul venitului minim pe economie din România.
În același timp, instanța a reținut că mijloacele de existență ale pârâtului sunt mai mari decât cele avute în vedere la pronunțarea sentinței civilă nr. 4898/09.10.2009 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/193/2008, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 27 A din 22.02.2010, ca urmare a creșterii salariului minim pe economie din România. De asemenea, instanța constată că dacă la momentul pronunțării sentinței anterior menționate pârâtul avea doi copii, în prezent pârâtul are trei copii, dat fiind că la data de 22.03.2010 s-a născut minora B. L..
De asemenea, instanța a arătat că potrivit dispozițiilor art. 529 alin. 2 din Codul civil când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său net lunar pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.
Față de cele expuse mai sus, ținând cont de vârsta minorilor și apreciind că nevoile acestora de creștere și de educare sunt ridicate, instanța a apreciată că pensia trebuie sa fie stabilită într-un cuantum apropiat de maximul prevăzut de lege față de venitul realizat de către pârât, apreciat de instanță ca fiind venitul minim pe economie din România, care a fost în cuantum de 850 lei până la data de 30.06.2014, în cuantum de 900 lei începând cu data de 01.07.2014 și până la data de 31.12.2014 și în cuantum de 975 lei începând cu data de 01.01.2015.
În ceea ce privește momentul de la care se datorează pensia de întreținere pentru minora B. L., respectiv pensie de întreținere în cuantum majorat pentru minorii B. D. și B. Achindin-I. acesta este data cererii de chemare în judecata, respectiv 02.06.2014, potrivit art. 532 alin. 1 din Codul civil. Deși inițial reclamanta a solicitat ca pârâtul să fie obligat la plata pensiei de întreținere începând de la data de 01.01.2014, în condițiile art. 532 alin. 2 Cod civil, ulterior și-a precizat acțiunea și a solicitat obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei B. L. și majorarea pensiei de întreținere pentru ceilalți doi copii minori de la data introducerii acțiunii.
De asemenea, conform dispozițiilor art. 531 alin. 2 din Codul civil pensia de întreținere stabilită în sumă fixă se indexează de drept trimestrial în funcție de rata inflației.
Față de cele expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 525 raportat la art. 531 alin. 1 din Codul civil, instanța a admis cererea având ca obiect pensie de întreținere formulată de reclamanta R. R. în contradictoriu cu pârâtul B. V. astfel cum a fost precizată; a majorat pensia de întreținere stabilită în sarcina pârâtului B. V. și în favoarea minorilor B. D., născut la 27.10.2005, și B. Achindin-I., născut la 21.09.2007, prin sentința civilă nr. 4898/09.10.2009 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/193/2008, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 27 A din 22.02.2010:
- de la suma de 70 lei, lunar, pentru fiecare copil, la suma de 141 lei lunar, pentru fiecare copil, începând cu data introducerii acțiunii - 02.06.2014, și până la data de 30.06.2014;
- de la suma de 141 lei, lunar, la suma de 150 lei lunar, pentru fiecare copil, începând cu data de 01.07.2014 și până la data de 31.12.2014;
- de la suma de 150 lei, lunar, la suma de 162 lei lunar, pentru fiecare copil, începând cu data de 01.01.2015 și până la majoratul minorilor, cu indexarea de drept trimestrială în funcție de rata inflației.
De asemenea, instanța a stabilit în sarcina pârâtului și în favoarea minorei B. L., născută la 22.03.2010, obligația de întreținere, și a obligat pârâtul să plătească către reclamantă, cu titlu de pensie de întreținere pentru minora B. L., născută la 22.03.2010:
-suma de 141 lei lunar începând cu data introducerii acțiunii - 02.06.2014 și până la data de 30.06.2014;
-suma de 150 lei lunar începând cu data de 01.07.2014 și până la data de 31.12.2014;
-suma de 162 lei lunar începând cu data de 01.01.2015 și până la majoratul minorei, cu indexarea de drept trimestrială în funcție de rata inflației.
În temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, în condițiile în care pârâtul este în culpă procesuală, instanța a obligat pârâtul să plătească către reclamantă suma de 290 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 40 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru (f. 8-9) și suma de 250 lei cu titlu de onorariu avocat (f. 86).
Împotriva sentinței a formulat apel pârâtul B. V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului său pârâtul a arătat că prin sentința atacată a fost obligat la majorarea pensiei de întreținere față de minorii B. D. si B. Anchindin - I. si de asemeni s-a stabilit si obligația de plată cu titlu de pensie de întreținere pentru minora B. L. născută la 22.03.2010.
Este cu neputință ca această minoră să fie fiica sa deoarece se poate observa prin hotărârea de divorț cu nr. 4898 din 09.10.2009, a Judecătoriei B., fosta soție a depus acțiunea de divorț la data de 05.11.2008 deoarece părțile nu de mai înțelegeau.
Aceasta a plecat la domiciliul ei în . nu au mai avut relații intime pentru a concepe minora .Se poate observa că nu s-a mai prezentat la instanță în procesul de divorț fiindu-i respinsă acțiunea, tocmai pentru că nu mai locuia cu el.
Minora s-a născut la 22.03. 2010 si deci minora ar fi trebuit să se nască maxim în luna iulie 2009 deci după 9 luni de la data depunerii acțiunii de divorț.
Astfel nu se justifică ca după 17 luni de la depunerea acțiunii de divorț, fosta soție să invoce că minora născută ar fi fiica sa .
Nu a știut de sarcina ei, în acțiunea de divorț nu se menționează că ar fi fost însărcinată. Prin acțiunea prezentă, introductivă se precizează că doar după nașterea minorei ar fi încercat o împăcare care a eșuat dar aceasta nu înseamnă că a recunoscut acest copil.
Cel mai important lucru este faptul că hotărârea de divorț cu nr. 4898 din 09.10.2009 a rămas definitivă prin Decizia Tribunalului B. cu nr. 27 în data de 22.02.2010 deci cu o lună înaintea nașterii minorei astfel că nu mai erau soți si minora nu putea fi trecută pe numele lui de familie „B.,,
F. soție nu si-a schimbat cartea de identitate după pronunțarea definitivă a hotărârii de divorț astfel că reclamanta a declarat că se numește B. R., că este căsătorită si implicit copilul a fost trecut pe numele soțului mamei rpe numele lui.
Nu se pune problema în cauză de a formula o acțiune de tăgadă a paternității pentru că minora nu a fost născută în timpul căsătoriei, ci a fost o declarație falsă a mamei copilului care a prezentat documentele de identitate neschimbate si nereale. El nu a avut posibilitatea să formuleze întâmpinare la instanța de fond dar instanța trebuia să analizeze corect datele.
Astfel instanța de fond în mod greșit a reținut că minora s-ar fi născut înainte ca hotărârea să rămână definitivă.
In consecință se impune admiterea apelului si respingerea cererii de obligare a sa de a plătii pensiei cu titlu de întreținere față de minora B. L..
In drept au fost invocate disp. art 466 nou cod. pr. civ.
Intimata R. R. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat,obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată din acest ciclu procesual.
În motivare a arătat că, pârâtul este de totală rea - credință când face astfel de afirmații (întrucât pe toată perioada divorțului și chiar ulterior a fost reluată conviețuirea lor în ideea împăcării), pârâtul fiind cel care, deși divorțați, la data nașterii minorei a vizitat-o la spital, a ajutat-o să se externeze, stabilindu-se la domiciliul lui din satul Brehuiești, . copiii.
Așadar, nu poate susține în nici un fel că „n-a avut cunoștință” de faptul că era însărcinată în timpul divorțului, ori că n-ar fi știut de nașterea copilului (a se vedea răspunsul lui la interogator pe această linie - fila 57).
Precizează suplimentar că a mai fost acționat în judecată în Dosar nr._ al Judecătoriei Suceava, acțiunea fiind perimată.
Dincolo de această situație de fapt reală, invocă faptul că pârâtul nu a investit instanța cu o cerere reconvențională (nici măcar nu a formulat întâmpinare) în contestarea filiației (art. 421 Cod civil) pentru ca instanța să fie obligată a-i verifica „apărarea”, astfel că nu-i poate fi imputată instanței nici o culpă din acest punct de vedere.
Acțiunea în stabilirea obligației de plată a pensiei de întreținere pentru fetiță nu putea fi „respinsă” doar în considerarea „argumentelor” (neprobate) ale pârâtului de vreme ce opera potrivit art. 414 cod civil prezumția de paternitate: „copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei”, fiind incidente și dispozițiile art. 426 Cod civil.
Cum prezumția de paternitate n-a fost răsturnată, iar pârâtul n-a făcut demersurile legale în acest sens, solicită respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând sentința civilă atacă prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a criticilor formulate prin care pârâtul apelant B. V. contestă filiația față de minora B. L., născută la data de 22.03.2010, susținând că este cu neputință ca el, apelantul să fie tatăl minorei, tribunalul constată că nu este întemeiat.
Astfel, potrivit art.409 al.(1) Noul Cod civil „ Filiația se dovedește prin actul de naștere întocmit în registrul de stare civilă, precum și cu certificatul de naștere eliberat în baza acestuia”, iar potrivit art.414 Cod civil „ copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei”( prezumția legală de paternitate).
Prin sentința civilă nr.4898 din 09.10.2009 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._/193/2008, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr.27A din 22.02.2010 a Tribunalului B., căsătoria părților a fost desfăcută prin divorț, iar minora B. L. s-a născut la data de 22.03.2010 după pronunțarea deciziei nr.27/22.02.2010 a Tribunalului B..
Conform certificatului de naștere . nr._ minora B. L. este fiica pârâtului apelant B. V. (f.17 ds.fond) și având în vedere că potrivit art.409 al.(a) Noul Cod civil filiația se dovedește cu certificatul de naștere, toate alegațiile pârâtului apelant prin care susține că este cu neputință ca el să fie tatăl minorei, vor fi înlăturate.
Fiind cert dovedit în cauză că pârâtul B. V. este tatăl minorei B. L., născută la data de 22.03.2010, în mod corect prima instanță, în temeiul art.483 al.3 coroborat cu art.487 Cod civil, a obligat pârâtul la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.480 al.1 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat și va menține sentința primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.453 al.1 Cod procedură civilă, pârâtul apelant B. V. va fi obligat să plătească reclamantei R. R. suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din apel reprezentând onorariu avocat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge apelul formulat de pârâtul B. V., domiciliat în .,județul B., împotriva sentinței civile nr.674 pronunțată la data de 06.02.2015 de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimată fiind reclamanta R. R., domiciliată în . la familia R. Ș. și cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „B. A.”, cu sediul în mun. Suceava, ..13,, ., ca nefondat.
Obligă pe pârâtul apelant B. V. să plătească reclamantei intimate R. R. suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din apel, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13.10.2015.
Președinte, Judecător, Grefier
I. G. I. M. S. A.
Red.IG./Tehnored.SA/5ex/Judecător fond T. R.
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 1211/2015. Tribunalul SUCEAVA | Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... → |
|---|
