Pretenţii. Decizia nr. 269/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 269/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 9264/86/2013**
Dosar nr._ Pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.269
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25.02.2015
PREȘEDINTE I. G.
JUDECĂTOR I. M.
GREFIER S. A.
Pe rol, judecarea apelului formulat de către reclamantul A. I. A. cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „S. T. ” cu sediul în mun. Rădăuți, ..28,județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.1935 pronunțată la data de 09.05.2014 de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimat fiind pârâtul Instituția P.-Serviciul de Înmatriculări Auto și Eliberare Permise Suceava, cu sediul în Calea Unirii, - Incinta I. Mall, județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile .
Procedura de citare cu părțile,legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constatând că cel puțin una din părți a solicitat judecarea cauzei în lipsă respectiv apelantul A. I. A., apelul în stare de judecată, declară terminată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1935 din 9 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. I.-A. în contradictoriu cu pârâtul Instituția P. Județului Suceava – Serviciul de Înmatriculări Auto și Eliberare Permise, ca neîntemeiată. A fost respinsă cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4432/30.05.2013 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._ a fost admisă cererea formulată de către reclamantul A. I. A. formulată în contradictoriu cu Instituția P. Județului Suceava – Serviciul de Înmatriculări Auto și Eliberare Permise. În consecință, a fost obligată pârâta să procedeze la înmatricularea unui autoturism fără plata taxei de poluare. Totodată, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului 4,3 lei cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut caracterul neîntemeiat al pretențiilor reclamantului pentru următoarele considerente:
În cazul în care nu s-a cerut acordarea cheltuielilor de judecată ori, deși au fost cerute, instanța a omis să se pronunțe asupra solicitării, partea le poate cere și pe calea unei acțiuni separate, în termen de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care i s-a dat câștig de cauză.
Așadar, partea îndreptățită să obțină cheltuielile de judecată este cea care are alegerea mijlocului procesual prin care să obțină acoperirea acestor cheltuieli, o cerere incidentală în chiar cursul procesului în care suportă aceste cheltuieli ori o cerere separată, ulterioară .
Însă, solicitarea cheltuielilor de judecată pe cale separată, și nu în cursul procesului în care au fost efectuate, implică faptul că această cerere are caracterul unei cereri principale (prin care se declanșează procedura judiciară). Din acest caracter decurg o . consecințe juridice.
În primul rând, dreptul la rambursarea cheltuielilor de judecată este condiționat de câștigarea litigiului în care au fost efectuate cheltuielile solicitate. În al doilea rând, este esențial ca partea să nu fi cerut cheltuielile de judecată în primul proces (în care au fost efectuate) sau, dacă le-a cerut, instanța să nu se fi pronunțat asupra lor. În ceea ce privește acest al doilea aspect, este esențial pentru stabilitatea raporturilor juridice și pentru respectarea autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești să nu existe două instanțe care să se pronunțe, în paralel, asupra uneia și aceleiași cereri.
Or, în cauza dedusă judecății, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în chiar dosarul nr._, iar instanța învestită cu soluționarea acestui dosar s-a pronunțat cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Astfel, mențiunile din sentința nr. 4432/30.05.2013 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._ sunt în sensul că „văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă (…) obligă pârâta să plătească reclamantului 4,3 lei cheltuieli de judecată”.
Instanța învestită cu prezenta cauză nu se erija în rolul unei instanțe de control ori să repună în discuție fondul cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
Mai mult, analizând conținutul prezentului dosar, dar și al dosarului atașat nr._, instanța de fond a reținut că în niciunul dintre acestea nu se găsește originalul chitanței din care să reiasă că într-adevăr reclamantul a suportat cheltuiala de judecată solicitată.
A fost depusă în prezentul dosar o copie a unei chitanțe din data de 25.05.2012 referitoare plata de către reclamant unui onorariu în cuantum de 1.100 lei. Nefiind indicat în chitanță și contractul în temeiul căruia a fost achitat onorariul, instanța reține că a fost depusă la dosar și copia unui contract de asistență juridică din data de 25.05.2012 în care este consemnat un onorariu de 1.100 lei, aceasta fiind și suma solicitată în cauză.
Însă pe lângă faptul că nu sunt depuse originalele documentelor justificative, instanța nu poate face abstracție de faptul că împuternicirea avocațială depusă la dosarul nr._ face referire la un contract de asistență juridică din 23.04.2012. Așadar, se pare că reclamantul a fost reprezentat în temeiul unui contract de asistență juridică din 23.04.2012, iar la dosar nu există nici un fel de probe că reclamantul ar fi suportat vreun cost în temeiul acestui contract.
Pentru toate aceste motive, instanța de fond a respins acțiunea, ca neîntemeiată, respingând și cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile de mai sus a formulat apel reclamantul A. I. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie
În motivare a arătat că, din contractul de asistență juridică . nr._ din 25.05.2012 precum și chitanță . nr._ din aceeași dată rezultă fără putință de tăgadă că a suportat costuri în cuantum de 1100 lei reprezentând contravaloare asistență juridică în ds._ . La dosar au fost depuse în copie conformă cu originalul certificate de către emitent documente despre care a făcut vorbire.
Și în cererea introductivă apare ca evidentă culpa lui S. T. care în ds.70._ a omis să depună chitanța reprezentând onorar avocat fapt ce a condus ca instanța investită cu judecarea acelui dosar să oblige pârâta doar la plata sumei de 4,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciara de timbru și timbru judiciar). Culpa de a depune chitanța nu echivalează cu faptul ca instanța investită în prezenta cauză să se erijeze în rolul unei instanțe de control ori să repună în discuție fondul cererii de acordare a cheltuielilor de judecată așa cum a susținut judecătorul fondului în prezentul dosar. Tot referitor la chitanța reprezentând onorar de avocat în cuantum de 1100 lei având în vedere că există identitate între dată și persoana care achită este evident că este aferentă contractului de asistență juridică enunțat mai sus chiar și în lipsa mențiunii expre pe chitanță a numărului acestuia.
Având în vedere obiectul contractului respectiv acțiune administrativ fiscală este de natura evidenței că contractul respectiv se referea la obiectul dosarului_ .
Referitor la împuternicirea avocațială depusă în ds._ în mod evident este vorba despre o eroare materială astfel că în loc de 23.04.2012 trebuia consemnat 25.05.2012.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. C.p.c
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 14.01.2015 de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ și fiscal.
A dispus trimitere cauzei privind apelul formulat de reclamantul A. I. A. împotriva sentinței civile nr. 1935 din 09 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, pârât intimat fiind INSTITUȚIA P.-SERVICIUL DE ÎNMATRICULĂRI AUTO ȘI ELIBERARE PERMISE spre soluționare Secției civile a Tribunalului Suceava.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul Suceava - Secția de C. Administrativ și Fiscal a reținut că, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată derivând dintr-un dosar de fond contencios, obiectul cererii fiind așadar pretenții civile.
În atare condiții, cum cauza nu este dată în competența instanței de contencios administrativ, luând în considerare principiul specializării consacrat de art.36 alin.3 din legea nr.304/2004, a admis excepția necompetenței funcționale și a trimis cauza spre soluționare Secției civile din cadrul Tribunalului Suceava.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Suceava - Secția civilă la data de 26.01.2015 sub nr._ .
Examinând apelul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului și de considerentele sentinței civile atacate, tribunalul constată că nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată reclamantul A. I. A. a solicitat obligarea pârâtei Instituția P.-Serviciul de Înmatriculări Auto și Eliberare Permise Suceava la plata sumei de 1.100 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, efectuate în dosarul nr._ al Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal, motivând că deși a avut câștig de cauză, aceste cheltuieli nu i-au fost acordate.
Din actele dosarului rezultă că prin sentința civilă nr. 4432/30.05.2013 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, a fost admisă cererea formulată de reclamantul A. I. A. în contradictoriu cu pârâta Instituția P.-Serviciul de Înmatriculări Auto și Eliberare Permise și în consecință, a fost obligat pârâtul să procedeze la înmatricularea unui autoturism fără plata taxei de poluare și la plata sumei de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, în cazul în care nu s-a cerut acordarea cheltuielilor de judecată ori, deși au fost cerute, instanța a omis să se pronunțe asupra acestora, partea le poate solicita pe calea unei acțiuni separate, în termen de 3 ani de la data rămânerii definitive prin care i s-a dat câștig de cauză.
Prin urmare, partea îndreptățită să obțină cheltuieli de judecată are alegerea mijlocului procesual prin care să obțină plata acestor cheltuieli, fie printr-o cerere incidentală formulată în cadrul procesului respectiv, fie printr-o cerere separată, formulată ulterior.
În ambele cazuri însă, aceste cheltuieli trebuiesc dovedite ( art.274 al.1 și 2 din vechiul Cod de procedură civilă ( art.452 NCPC ).
Pentru admiterea cererii privind plata cheltuielilor de judecată pe cale separată, este esențial ca partea să nu fi cerut aceste cheltuieli în procesul în care au fost efectuate, condiție care nu este îndeplinită în cauză în contextul în care în considerentele sentinței civile nr.4432/30.05.2013 a Tribunalului Suceava se menționează” Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă (…) obligă pârâta să plătească reclamantului 4,3 lei cheltuieli de judecată”.
Admițând că instanța a omis să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 1.100 lei, acesta nu poate fi acordat în prezentul litigiu întrucât nu a fost probat.
Astfel, nici în prezentul dosar și nici în dosarul atașat nr._, nu se regăsește originalul chitanței care să ateste plata onorariului avocațial de către reclamant
A fost depusă în prezentul dosar copia chitanței din data de 25.05.2012 care atestă plata de către reclamant a sumei de 1.100 lei onorariu avocațial și copia contractului de asistență juridică din data de 25.05.2012 în care este consemnat un onorariu de 1.100 lei ce face obiectul acțiunii de față (f.-9-10 ds apel), însă împuternicirea avocațială depusă la dosar nr._, face referire la un contract de asistență juridică din data de 23.04.2012, ori la dosar nu există nici un fel de probe că reclamantul ar fi suportat vreun cost în temeiul acestui contract de asistență juridică în baza căruia a fost reprezentat de avocat în dosar nr._ al Tribunalului Suceava.
În aceste circumstanțe, în mod corect prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată iar eroarea materială invocată în apel referitoare la datele menționate în contractul de asistență juridică și data eliberării chitanței, nu poate fi reținută, neexistând nici un temei pentru aceasta.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.480 al.1 din Noul Cod de procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat și va menține sentința primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Pentru aceste motive,
În numele Legi,
DECIDE :
Respinge apelul formulat de către reclamantul A. I. A. cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „S. T.” cu sediul în mun. Rădăuți, ..28,județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.1935 pronunțată la data de 09.05.2014 de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimat fiind pârâtul Instituția P.-Serviciul de Înmatriculări Auto și Eliberare Permise Suceava, cu sediul în Calea Unirii, - Incinta I. Mall, județul Suceava, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 25.02.2015.
Președinte Judecător Grefier
I. G. I. M. S. A.
Red.IG
Tehnored.SA/4 ex/23.03.2015
Judecător fond Cosovăț A.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 154/2015. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 39/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
