Pretenţii. Sentința nr. 1334/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1334/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 6/86/2015*
Dosar nr._ - despăgubiri -
ROMANIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 1334
Ședința publică din data de 11 iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte O. G.
Grefier B. C.
Pe rol, pronunțarea asupra cererii având ca obiect “despăgubiri” formulată de reclamanta C. C.-O., domiciliată în mun. Suceava, ., nr.1, ., ., cu domiciliul ales la Cabinet de avocat „S. S.”, cu sediul în mun. Suceava, .. 10, . în contradictoriu cu pârâta C. C. pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în mun. București, Calea Floreasca, nr. 202 A, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat S. S., pentru reclamantă, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța acordă cuvântul cu privire la excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ în soluționarea prezentei cauze și excepția prematurității, invocate de pârâtă prin întâmpinare.
În ceea ce privește excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ, apărătoarea reclamantei arată că acesta nu este dată. Precizează că în susținerea excepției pârâta a invocat disp. art. 35 al.1 din Legea nr. 165/2913, articol care face trimitere la alte două articole, respectiv art. 33 și 34, numai că aceste două articole reglementează o cu totul altă situație decât cea cu care a fost investită instanța, respectiv pe de o parte nu există o decizie de compensare emisă de CNCI, care să poată fi contestată la instanța civilă în condițiile art. 34 din Legea nr. 165/2013, iar pe de altă parte, arată că nu a înțeles să conteste în acțiunea de față decizia sau dispoziția emisă de entitatea învestită cu soluționarea notificării, în condițiile art. 33 din Legea nr. 165/2013.
Prin urmare, atâta timp cât reclamanta a invocat refuzul nejustificat al organului administrativ de a-și îndeplini obligațiile legale prev. de art. 21 și 34 din Legea nr. 165/2013, sancționarea acestui refuz nu poate fi solicitată decât instanței de contencios, în condițiile textelor pe care și-a întemeiat acțiunea, respectiv 1,8 și 18 din Legea nr. 554/2004, texte care asigură competența materială funcțională a instanței de față.
În ceea ce privește excepția de prematuritate, arată că nici acesta nu este dată. Pârâta a făcut trimitere la prevederile Legii nr. 165/2013, care ar reglementa un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, act normativ care a intrat în vigoare la data de 20.05.2013, în vederea sesizării instanței de judecată. Or, art. 34 alin.2 din Legea nr. 165/2013 are în vedere un termen de 60 de luni nu de la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, ci de la data înregistrării dosarului administrativ la CNCI, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, acest dosar fiind înregistrat de la nivelul anului 2005, sub nr. 5519.
Prin urmare, raportat la data înregistrării acestui dosar este evident că era împlinit termenul de 60 luni la data sesizării instanței de față, respectiv 5 ianuarie 2015.
Chiar dacă s-ar trece peste disp. art. 34 alin.2 din Legea nr. 165/2013, excepția tot nu poate fi primită pentru că se opun dispozițiile comunitare la care a făcut referire în acțiune și în răspunsul la întâmpinare.
S-a raportat pe de o parte la art. 6 din CEDO, iar pe de altă parte la art. 1 din Protocolul 1 Adițional la CEDO. Este evident faptul că împrejurarea că obligația intimatei este afectată de un termen suspensiv, care s-ar împlini în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 nu transformă dreptul dedus judecății în cauza de față dintr-unul pur și simplu într-unul afectat de un termen suspensiv pentru că se opun disp. art. 6 din CEDO. Acest articol are în vedere soluționarea într-un termen rezonabil a procedurilor judiciare. Evident că acest imperativ nu ar fi asigurat în măsura în care s-ar admite eventual excepția de prematuritate, iar aceasta în contextul în care notificarea formulată în baza Legii nr. 10 este datată 2001, dispoziția prin care este soluționată această notificare este datată 2005, în același an fiind înregistrat dosarul administrativ la ANRP, în prezent C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
În fine, arată că este vorba de o atitudine de pasivitate a organului administrativ, raportat la același moment 2005, când a fost înregistrat dosarul nr. 5519, atitudine de pasivitate care a îndreptățit reclamanta să pretindă că dreptul de a primi compensațiile prevăzute de Legea nr. 165/2013 este unui incert, atingându-se și din această perspectivă dispozițiile comunitare cuprinse la art. 1 din Protocolul 1 Adițional la CEDO.
Solicită respingerea excepțiilor invocate de pârâtă și fixarea unui nou termen de judecată pentru judecarea fondului cauzei.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepțiilor invocate de pârâtă.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra excepției de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ din data de 05.01.2015, reclamanta C. C.-O., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. C. pentru Compensarea Imobilelor, obligarea pârâtei la acordarea de măsuri compensatorii pentru imobilul ce formează obiect al dispoziției nr. 736/25.11.2005 emisă de primarul mun. Vatra Dornei, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantei, în condițiile legii speciale, pentru cota de 3/8 părți din imobilul casă de locuit situat în mun. Vatra Dornei, ., jud. Suceava, identic cu ./2/6 din CF 4399 a ., în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a cauzei, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere, de la expirarea termenului stabilit pentru emiterea deciziei și până la executarea obligației, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, conform dispoziției nr. 736/25.11.2005 a primarului mun. Vatra Dornei s-a propus acordarea de despăgubiri în favoarea sa, în condițiile legii speciale, pentru cota de 3/8 părți din imobilul casă de locuit situat în mun. Vatra Dornei, ., jud. Suceava, identic cu ./2/6 din CF 4399 a ..
Această dispoziție, împreună cu documentația care a stat la baza emiterii acesteia a fost înaintată Secretariatului tehnic al Comisiei Centrale pentru Compensarea imobilelor, secretariat asigurat de către ANRP, în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamantei, încă din anul 2005, dosarul fiind înregistrat sub nr. 5519/CC, însă până în prezent nu s-au finalizat procedurile de restituire prin echivalent a imobilului notificat.
A mai susținut reclamanta că în favoarea sa sunt aplicabile și dispozițiile art. 1 din Protocolul 1 Adițional la CEDO și art. 6 CEDO.
În drept, a invocat disp. art. 1,8,18 din Legea nr. 554/2004, art. 21, 34 din Legea nr. 165/2013, art. 453 Cod proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată în cauză (filele 20-25), pârâta a invocat excepția necompetenței materiale (funcționale) a secției de contencios administrativ și fiscal și excepția prematurității cererii de chemare în judecată.
Referitor la excepția necompetenței materiale (funcționale) a secției de contencios administrativ și fiscal a arătat că, potrivit art. 35 alin.1 din legea nr. 165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoane care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Raportat la conținutul dispozițiilor art. 33 și 34, rezultă că legiuitorul a înțeles să instituie în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor competența de soluționare a acțiunilor având ca obiect atât cererile de anulare a deciziilor emise de entitățile învestite cu notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, cât și cererile în anularea deciziilor de compensare, emise de CNCI.
Potrivit disp. art. 35 alin.2 din Legea nr. 165/2013, în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin.1 în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.
Având în vedere sintagma „entitatea învestită de lege” și trimiterea la dispozițiile art. 33 sau 34, este evident că legiuitorul a reglementat, prin dispozițiile art. 35, competența de soluționare atât a acțiunilor având ca obiect obligarea la emiterea deciziilor de admitere a notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, cât și a acțiunilor având ca obiect obligarea CNCI la emiterea deciziei de compensare.
Față de cele menționate, a solicitat admiterea excepției și declinarea cauzei în favoarea secției civile a Tribunalului Suceava.
În ceea ce privește excepția prematurității, pârâta a arătat că la data de 05.01.2015 când reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată era în vigoare Legea nr. 165/2013.
Conform art. 17 alin.1 lit. a-b din legea nr. 165/2013, CNCI validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
În privința termenului în care CNCI are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul CCSD, a arătat că art. 34 alin.1 stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.
Mai mult decât atât, potrivit disp. art. 35 alin.2, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.
Prin urmare, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 60 de luni trebuie respinsă ca fiind prematur formulată.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată,ca fiind neîntemeiată.
Examinând excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu, instanța reține următoarele:
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.21 din Lg. nr. 165/2013 care prevăd că” (1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate…” cît și pe dispozițiile art. 34 din aceiași lege care prevăd că „ (1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni…”.
Potrivit art. 35 alin.1 din Legea nr. 165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Raportat la conținutul dispozițiilor art. 33 și 34, rezultă că legiuitorul a înțeles să instituie în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor competența de soluționare a acțiunilor având ca obiect atât cererile de anulare a deciziilor emise de entitățile învestite cu notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, cât și cererile în anularea deciziilor de compensare.
Potrivit disp. art. 35 alin. 2 din Legea nr. 165/2013, în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin.1 în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.
Din interpretarea dispozițiilor art. 35 al. 2 din Legea nr.165/2013 rezultă că legiuitorul a reglementat competența de soluționare, atât a acțiunilor având ca obiect obligarea la emiterea deciziilor de admitere a notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, cât și a acțiunilor având ca obiect obligarea pârâtei la emiterea deciziei de compensare, în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor.
Având în vedere și faptul că prin dispoziția nr. 736/25.11.2005 a primarului mun. Vatra Dornei s-a propus acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantei în condițiile legii speciale, pentru cota de 3/8 părți din imobilul casă de locuit situat în mun. Vatra Dornei, ., jud. Suceava, identic cu ./2/6 din CF 4399 a ., este evident că excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava este întemeiată, urmând a fi admisă.
În consecință, în baza art. 132 al.3 C. proc. civ., va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civile a Tribunalului Suceava.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava.
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect “despăgubiri” formulată de reclamanta C. C.-O., domiciliată în mun. Suceava, ., nr.1, ., ., cu domiciliul ales la Cabinet de avocat „S. S.”, cu sediul în mun. Suceava, .. 10, ., . în contradictoriu cu pârâta C. C. pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în mun. București, Calea Floreasca, nr. 202 A, sector 1, în favoarea secției I civile a Tribunalului Suceava.
Fară cale de atac.
Pronunțată în ședința publică azi, 11 iunie.2015.
Președinte, Grefier,
Red.O.G.
Tehnored. B.C.
Ex.4/22.06.2015
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 1232/2015. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 375/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
