Fond funciar. Decizia nr. 375/2015. Tribunalul SUCEAVA

La data de 13.12.2010, numitul O. C. a formulat și depus la dosar cerere de intervenție în interes propriu în prezenta cauză, solicitând ca în contradictoriu cu părțile din proces și cu pârâta ., să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 1591/1995 cu privire la suprafața de 200 mp teren ce se suprapune cu terenul proprietatea sa, evidențiat în titlul de proprietate nr. 2670/1996.

În motivarea cererii a arătat că prin titlul de proprietate nr. 2670/1996 i s-a reconstituit, în indiviziune cu alți moștenitori ai defunctului A. C., dreptul de proprietate pentru o suprafață de 2300 mp teren situat pe raza . locul numit C. Băii, învecinat cu terenul reclamantei I. I.. În urma partajului voluntar intervenit intre coindivizarii înscriși în titlul de proprietate nr. 2670/1996 suprafața de 2300 mp teren individualizată anterior i-a revenit acestuia.

Pe o parte din suprafața de 2300 mp teren dobândită de el în modalitatea sus arătată se află amplasată o porțiune dintr-o temelie degradată, iar potrivit susținerilor Comisiei . aferent acestei temelii ar fi înscris în titlul de proprietate nr. 1591/1995, emis în favoarea paratei ., care a beneficiat de constituirea dreptului de proprietate în condițiile art. 28 din Legea nr. 18/1991.

Consideră că titlul de proprietate emis în favoarea . pentru terenul aferent temeliei ce ocupă parte din terenul proprietatea sa este lovit de nulitate absolută pentru următoarele considerente:

a)Temelia existentă pe suprafața de 2300 mp teren din titlul nr. 2670/1996 (care i-a fost restituită pe vechiul amplasament deținut de antecesorul său până la cooperativizare) nu a fost dobândită de . (distinctă de imobilul C4 - garaj) nefiind nominalizată în facturile în baza cărora societatea respectivă a dobândit construcții ce au aparținut fostei AEIZ Spătărești;

b)Potrivit art. 28 din Legea nr. 18/1991-redactare inițială, terenurile aferente construcțiilor agrozootehnice puteau fi dobândite în proprietate numai de asociațiile de tip privat cu personalitate juridică, iar în măsura în care astfel de asociații nu s-au înființat respectivele terenuri nu puteau fi înstrăinate decât prin licitație publică.

În speță, temelia in discuție, aflată în stare avansată de degradare nu constituie o construcție agrozootehnică și prin urmare aceasta, împreună cu terenul aferent, nu putea forma obiectul înstrăinării în condițiile art. 28 din Legea nr. 18/1991- redactare inițială (art. 29 din redactarea actuală).

De asemenea, asociațiile cu personalitate juridica menționate în cuprinsul art. 28 erau societățile agricole constituite în baza Legii nr. 36/1991 de foștii membri cooperatori, iar în reglementarea textului de lege sus menționat construcțiile agrozootehnice și terenurile aferente acestora nu deveneau proprietatea asociației private înseși, ci a membrilor săi, ale căror drepturi se stabileau în cota valorică proporțional cu suprafața de teren adusă sau preluată în orice mod de cooperativă (în acest sens, decizia nr. 3228/1998 a Tribunalului București).

Cum . o societate comerciala, iar nu o asociație de tip privat înființată de foștii membri cooperatori, în sensul art. 28 din Legea nr. 18/1991, rezultă că această societate nu putea dobândi dreptul de proprietate asupra construcțiilor agrozootehnice și terenului aferent acestora decât prin cumpărare la licitație publică, în condițiile art. 28 alin. 4 din actul normativ sus menționat.

F. de cele arătate, intervenientul solicită a se constata că pârâta . nu era îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate pentru terenul aferent temeliei ce ocupa o parte din vechiul amplasament al autorului său, astfel încât titlul de proprietate emis pentru respectivul teren este lovit de nulitate absolută potrivit art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997.

Pârâta .. în temeiul dispozițiilor art. 115-118 Cod procedură civilă, față de cererea completatoare a reclamantei I. I., față de cererile de intervenție în interes propriu formulate de I. G. si O. C., a formulat și depus la dosar întâmpinare (f-102-104 dosar) prin care a solicitat respingerea acestora ca neîntemeiate și a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu acest proces.

În motivare a arătat că cererea completatoare formulată de reclamanta I. I., prin care se solicită anularea parțială a titlului lor de proprietate, nu este formulată în termenul prevăzut de lege, conform art. 132 Cod procedura civilă.

În condițiile art. 135 Cod procedura civilă, cum cererea acesteia de chemare în judecată a fost formulată cu mult peste prima zi de înfățișare, pârâta solicită disjungerea acestei cereri.

Cu privire la cererea reclamantei de anulare parțială a titlului de proprietate nr. 1591/1995, cu privire la suprafața de 200 mp teren, pârâta susține că cererea este neîntemeiată motivat de următoarele:

1) Invocă excepția lipsei de interes a reclamantei I. I. în promovarea prezentei cereri.

Potrivit prevederilor art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997, nulitatea unui titlu de proprietate poate fi invocată de către primar, prefect Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și alte persoane care justifică un interes legitim.

Procedura de reconstituire a dreptului de proprietate se finalizează cu eliberarea titlului de proprietate. Hotărârea judecătorească de reconstituire a dreptului de proprietate nu reprezintă un titlu pentru justificarea dreptului, cu atât mai mult cu cât în aceasta nu este prevăzut amplasamentul exact al terenului, cu elemente de identificare, precum vecinătăți etc.

Precizează că, chiar dacă reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei parcele, despre care pretinde ca s-ar suprapune cu a pârâtei, printr-o sentință civilă, în care pârâta nu a fost parte, neputând a-i fi opusă cu puterea lucrului judecat, hotărârea reprezintă un simplu mijloc de probă, care nu se bucură de putere lucrului judecat, pârâtei ca și terț nu i se poate pretinde să respecte rezultatul unei judecăți la care nu a participat.

Cum în prezent reclamanta nu justifică dreptul de proprietate asupra unei parcele ce se pretinde a se suprapune cu a sa, pârâta consideră a fi dată în cauză excepția lipsei de interes, sens în care solicită admiterea acesteia și a respinge acțiunea ca atare.

2) Pe fondul cauzei pârâta . că cererea este neîntemeiată, motivat de următoarele:

P. titlul de proprietate nr. 1591/09.01.1995, s-a constituit dreptul de proprietate in favoarea .., în temeiul art. 28 din Legea nr. 18/1991, pentru suprafața de 22.105 mp teren curți-construcții, situată în intravilanul satului Spătărești, . . Suceava, la locul numit „Vatra . particulare pe 2 laturi, Consiliul local și drum comunal.

.. este continuatoarea fostei AEIZ Spătărești, cea de la care a preluat toate bunurile ce aparțineau acesteia, situate pe suprafața de 22.105 mp, conform procesului-verbal din 30.10.1991 și a facturilor anexate.

Pârâta susține că dreptul de proprietate a fost constituit în temeiul fostului art. 28 din Legea nr. 18/1991 (actualmente art. 29 din Legea nr. 18/1991, modificată și republicată), care se referă la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și a construcțiilor ce aparțineau fostei cooperative agricole de producție. Continuatoarea acesteia a fost fosta AEIZ Spătărești, care s-a organizat ca atare, în condițiile Legii nr. 18/1991, iar ei au preluat de la aceștia activul, inclusiv terenurile și construcțiile.

Consideră că nu poate fi pus la îndoială dreptul acesteia de proprietate, atâta vreme cât a fost dobândit în condițiile legii si indică disp. art. 2 alin. 2 din Legea nr. 1/2000.

Mai menționează că la momentul în care i s-a constituit dreptul de proprietate nu era formulată nici o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate din partea reclamantei pentru suprafața cu care aceasta pretinde că se suprapune terenul pârâtei si cu care încă nu a fost pusă în posesie, pentru care nu are un titlu de proprietate emis, aceasta formulând cererea de abia în temeiul Legii nr. 247/2005.

Suprafața de teren proprietatea pârâtei este înscrisă în Cartea Funciara nr. 52/N a localității cadastrale Vadu Moldovei, jud. Suceava, conform încheierii nr. 415 din 28.02.2000 a Biroului de Carte Funciara din cadrul Judecătoriei Fălticeni.

Cu privire la construcția în discuție, care ar fi amplasată pe suprafața de 200 mp, în privința căruia se solicită anularea titlului de proprietate, aceasta este cea notată cu C4 în planul de situație, întabulată și este o construcție agrozootehnică. În afara construcțiilor menționate în planul de situație și facturile prin care pârâta a dobândit dreptul de proprietate, pe terenul proprietatea pârâtei nu se mai regăsesc alte construcții.

Față de aceste considerente și față de probele ce vor fi administrate, pârâta solicită respingerea cererii ca neîntemeiată.

Cu privire la cererile de intervenție în interes propriu formulate de numiții I. G. si O. C., pârâta solicită a dispune respingerea acestora ca neîntemeiate, întrucât dreptul său de proprietate nu se suprapune cu dreptul de proprietate al intervenienților, aceștia își folosesc întreaga parcelă asupra căreia sunt proprietari, cererea acestora în cadrul prezentului dosar fiind doar pentru a veni in sprijinul reclamantei.

P. încheierea de ședință din data de 26.01.2011 instanța a respins cererea de disjungere a cererii modificate si a încuviințat, în principiu, cererea de intervenție în interes propriu formulată de O. C..

Intervenientul în nume propriu I. G. a formulat si depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de parata . (f.111-112 dosar)

Față de susținerile pârâtei . cum că dreptul acesteia de proprietate nu se suprapune cu dreptul acestuia de proprietate menționează următoarele aspecte:

În primul rând titlul de proprietate al susnumitei este eliberat în anul 1995, iar al lui, după defunctul I. D V. a fost eliberat în anul 1994.

Din suprafața de 3600 mp pe care îi deține cu titlu de proprietate nr. 995/15.02.1994 moștenit de la părinții săi conform certificatului de moștenitor nr. 170/2005 și contractului de partaj nr. 2909/2005, intervenientul specifică că, de la data punerii în posesie nu a putut folosi în totalitate terenul întrucât, calea de acces de la drum este blocată de gardul proprietatea ., plus că este construit pe teren un garaj și un capăt de beci aparținând tot acesteia.

. nu justifică un drept legitim pentru reconstituirea dreptului de proprietate având în vedere că nu îndeplinea această calitate nejustificând temeiul în sensul că nu poate fi considerat o structură de asociație a foștilor membri CAP așa cum prevede Legea 18/91.

Susține că, intervenția sa în acest litigiu este motivată atât de faptul că . i-a îngrădit terenul ce în mare parte nu-l poate folosi, iar pe de altă parte C. Comunala F. M. prin Primăria F. M. i-a atribuit d-nei I. I. prin proces verbal de punere în posesie nr. 1478/2009 o suprafață de teren ce se suprapune si de această dată tot cu suprafața proprietatea acestuia.

C. Comunala de Fond Funciar prin reprezentanții săi legali dispune astfel după bunul său plac și interes de proprietatea acestuia atribuind-o în proprietate în anul 1995 lui . Spătărești si în 2009 parte din aceeași suprafață și lui I. I..

Invocă disp. art. 27 din L18/1991 republicata si disp. art. 5 litera c din HG 890/2005.

Intervenientul susține că interesul său în această cauză este direct, actual și personal întrucât s-a încălcat un drept de proprietate recunoscut de Constituție si de Codul Civil.

La termenul de judecată din data de 28.02.2011 instanța a unit excepția lipsei de interes a reclamantei I. I. în promovarea prezentei cereri invocată de pârâta . cu fondul cauzei.

C. comunală de aplicare a Legilor Fondului Funciar F. M. a comunicat la dosar documentațiile ce au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate: nr. 1591/1995, 2902/1996, 995/1994, 2670/1996 (f.125-137) iar OCPI Suceava a comunicat la dosar procesele verbale de punere în posesie întocmite de această comisie, după care au fost completate si emise titlurile de proprietate nr: 1591/1995, 2902/1996, 995/1994, 2670/1996 (f.138-142).

P. notele de ședință depuse la filele 147-150 dosar, C. comunală de aplicare a Legilor Fondului Funciar F. M. insistă în admiterea excepției autorității de lucru judecat.

P. încheierea de ședință din data de 29.03.2011 instanța a admis excepția autorității de lucru judecat pe cererea privind punerea în posesie.

La prezenta cauză a fost atașat spre consultare dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni.

În cauză s-a întocmit raportul de expertiză și suplimente la raportul de expertiză specialitatea topografie întocmite de expert J. A. L. (f.200-248; 327-344; 418-442 dosar).

În conformitate cu disp. art. 211 Cod pr. civilă, a fost citat pentru termenul de judecată din data de 24.04.2013, expert tehnic judiciar J. A.-L., iar în conformitate cu disp. art. 219 Cod pr. civilă instanța a procedat la luarea unui interogatoriu d-lui expert, susținerile acestuia fiind consemnate în proces verbal separat, atașat la fila 394 dosar.

La termenul de judecată din data de 22.10.2013 avocat F. I. R. – pentru partea pârâtă . – invocă în temeiul art. 208 al.1 C.p.c. nulitatea absolută a raportului de expertiză topo întocmit de expert J. A.- L. motivat de faptul că partea pe care o reprezintă nefiind citată în mod corect nu a avut posibilitatea să participe la măsurătorile în teren, scrisoarea recomandată de înștiințare emisă nu poartă ștampila societății pârâte fiind semnată de către o persoană care nu este angajata acestei societăți; depune la dosar obiecțiuni scrise (fila 456).

Instanța a respins excepția nulității suplimentului la raportul de expertiză topo întocmit de ing. J. A. L., invocată de pârâtă ., în temeiul art. 208 al.1 Cod procedură civilă, prin apărător și a respins – ca nefondate - obiecțiunile formulate la același raport de expertiză topo de către reclamanta I. I. și intervenienții I. G. și O. C..

P. sentința civilă nr.2364 din 19 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni s-a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost completată, s-au admis cererile de intervenție în interes propriu, s-a anulat fișa proces verbal de punere în posesie nr. 1478/23.06.2009, s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 1591/1995 cu privire la suprafața de 342,77 mp. identificată în planul de situație anexa 4 la al doilea supliment la raportul de expertiză întocmit de expert J. A., s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 1591/1995 cu privire la suprafața de 218,08 mp. identificată în planul de situație anexa 3 la al doilea supliment la raportul de expertiză întocmit de expert J. A., s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 1591/1995 cu privire la suprafața de 36,78 mp. identificată în planul de situație anexa 4 la al doilea supliment la raportul de expertiză întocmit de expert J. A., s-a respins cel de-al doilea capăt al cererii pentru autoritatea de lucru judecat, s-a respins cel de-al doilea capăt al cererii principale ca nefondat, C. C. F. M. fiind obligată să plătească suma de 3.003 lei cheltuieli de judecată către reclamantă și suma de 450 lei cheltuieli de judecată către stat (reprezentând ajutorul public cuvenit reclamantei).

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

Pe rolul Judecătoriei Fălticeni a fost înregistrată la data de 23.06.2009, sub nr._, cererea de chemare în judecată formulată de către I. I., prin curator Schifirnet Ștetanica, având ca obiect „obligare la punere în posesie" pe suprafața de teren de 2060 mp la locul denumit „Peste șanț” conform S.C. 2208/2008, precum și obligarea la plata daunelor cominatorii de 100 Ron/zi de întârziere, formulată împotriva Comisiei comunale de aplicare a legilor fondului funciar F. M., prin primar V. Mucilenita.

P. S.C. 1211/25.05.2010, rămasă irevocabilă prin nerecurare, instanța de judecată s-a pronunțat în dosarul nr._, astfel încât este incidentă cu privire la al doilea capăt al cererii, excepția puterii de lucru judecat conform art. 1201 Cod civil și 166 Cod pr. civilă.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanta este soția supraviețuitoare, moștenitoarea defunctului I. D., decedat la 15 februarie 2008.

Acesta, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._ a dobândit o suprafață totală de 7160 mp teren situată într-un singur trup pe raza satului C. Baii, . vecinii I. D. V., O. Gh. V. și drum la ambele capete.

P. titlul de proprietate nr. 2902/1996 reclamantei și soțului ei, le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 5.100 mp teren la locul numit „Peste șanț", suprafață ce reprezintă parte din . de vânzare cumpărare nr._ și cu care au fost puși în posesie pe vechiul amplasament deținut anterior cooperativizării, conform planului parcelar al .>

Intervenientul I. G. este proprietarul suprafeței de 3600 mp teren arabil în locul numit "Peste Sant"menționat în titlul de proprietate nr. 995 din 15.02.1994 moștenit de la autorii săi, conform certificatului de moștenitor nr. 170/2005 și contractului de partaj nr. 2909/2005; teren care este învecinat la două capete cu "drumul" și vecinii Lepsa (moștenitor I. I.) și G. I..

Pentru această suprafață de teren, înscrisă în titlul de proprietate emis în anul 1994, pârâta C. Locală F. M., prin procesul verbal de punere in posesie nr. 1478/2009, i-a afectat dreptul de proprietate mai sus evidențiat.

Astfel, de la data punerii în posesie, conform actului menționat, nu a mai putut folosi o parte din teren, care era ocupat de ., astfel că nu are accesul la teren dinspre drumul comunal Fantana M..

Intervenientului O. C. conform titlului de proprietate nr. 2670/1996 i s-a reconstituit, în indiviziune cu alți moștenitori ai defunctului A. C., dreptul de proprietate pentru o suprafață de 2300 mp teren situat pe raza . locul numit C. Baii, învecinat cu terenul reclamantei I. I..

In urma partajului voluntar intervenit între coindivizarii înscriși în titlul de proprietate nr. 2670/1996 suprafața de 2300 mp teren i-a revenit acestuia, iar prin emiterea titlului de proprietate 1591/1995 pârâtei . i-a fost încălcat dreptul său de proprietate

Astfel, pe o parte din suprafața de 2.300 mp teren, se află amplasată o porțiune dintr-o temelie degradată, terenul aferent acestei temelii fiind înscris în titlul de proprietate nr. 1591/1995, emis în favoarea paratei ., care a beneficiat de constituirea dreptului de proprietate in condițiile art. 28 din Legea nr. 18/1991.

Concluziile raportului de expertiză precum și a suplimentelor la acest raport, întocmite în cauză de către expert ing. J. A. L., au procedat la identificarea suprafețelor de teren înscrise în actele de proprietate ale părților precum și ale construcțiilor edificate pe aceste suprafețe de teren.

Punerea în posesie a reclamantei cu suprafața de 5.100 mp. teren conform mențiunilor din titlul de proprietate nr. 2902/1996 și a fișei proces verbal de punere în posesie nr. 1478/2009, ar fi avut loc pe întreaga lungime a parcelei de la un drum comunal până la celălalt, vecinătățile de la est si vest ale terenului, fiind cele două drumuri comunale.

Amplasamentul terenului reconstituit în favoarea reclamantei, situat între vecinii intervenienții în interes propriu și drum comunal, face parte din suprafața de 5.100 mp. teren înscrisă în titlul de proprietate nr. 2902/1996, ori, același amplasament cu aceleași vecinătăți figurează și în fișa proces verbal de punere în posesie nr. 1478/2009, contestată în cauză.

Potrivit acestei fișe proces verbal, suprafața de 2.060 mp. teren este individualizată limitrof drumului comunal, pe toată lățimea vechiului amplasament al autorului reclamantei, de la vecinul O. C. și până la vecinul I. G., autorii intervenienților.

Fișa proces verbal de punere în posesie nr. 1478/2009 a fost întocmită cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 27 din Legea nr. 18/1991 rep. coroborat cu disp. art. 34 al. 2 din HG 890/2005, câtă vreme punerea în posesie a reclamantei s-a făcut pe amplasamentul proprietatea altor persoane îndreptățite la reconstituire și nu s-a respectat vechiul amplasament al autorului deposedat, după care aceasta a solicitat reconstituirea.

Astfel, terenul în suprafață de 2.060 mp. înscris în această fișă, se suprapune în parte cu terenul proprietatea intervenientului I. G., conform T.P. 995/1994.

Amplasamentul suprafeței de 2.060 mp. teren în litigiu, astfel cum a fost identificat prin fișa contestată, nu corespunde cu amplasamentul autorului deposedat, față de care reclamanta este îndreptățită la reconstituire, amplasament astfel cum apare individualizat în planul parcelar al unității administrativ teritoriale și planul de situație anexa nr. 8 la raportul de expertiză (fila 237 dosar).

P. titlul de proprietate nr. 1591/1995 s-a reconstituit societății pârâte dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,2105 ha teren situat pe raza satului Spătăresti, .>

Suprafețele ocupate de pârâtă în baza acestui titlu de proprietate, au fost identificate prin planul de situație anexa 4 la al doilea supliment de expertiză (f.437 dosar).

Conform concluziilor acestui supliment la raportul de expertiză, din suprafețele înscrise în titlul de proprietate nr. 1591/1995, societatea pârâtă justifică un drept de proprietate valabil conturat în raport de actele de proprietate ale celorlalte părți, doar în limita suprafeței de 342,77 mp., compusă din: S1 – 78,47 mp, S2 – 15,27 mp și S3 – 248, 76 mp, suprafețe identificate cu parte din p.f. 238, în suprafață de 4.556,89 mp (fila 437-438 dosar).

De altfel, pârâta nu este îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate pentru terenul aferent construcțiilor temelie și platformă amplasate pe suprafețele S1 și S2, mai sus menționate și nici pentru suprafața S3 liberă de construcții.

Cu privire la excepția lipsei de interes a reclamantei, excepție unită cu fondul cauzei la termenul de judecată din 28.02.2011, instanța a apreciat că aceasta nu este incidentă în cauză, câtă vreme reclamanta în calitatea sa de succesoare a defunctului I. D., este îndreptățită la formularea acestei acțiuni, de natură să-i apere și consolideze dreptul de proprietate vătămat.

P. încheierea din 17.02.2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni s-a admis cererea de îndreptare eroare materială, invocată din oficiu, în dosarul cu nr._, în sensul că s-a îndreptat eroarea materială strecurată în sentința civilă nr. 2364/19.12.2013, dată în dosarul nr._, în sensul că s-a reținut în dispozitivul sentinței civile mai sus menționate: respinge excepția lipsei de interes a reclamantei.

Împotriva sentinței civile au declarat recurs pârâții C. C. de Fond Funciar Fîntîna M. și .. Fălticeni, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

P. decizia nr. 1024 din 13 mai 2014, Tribunalul Suceava a admis excepția de inadmisibilitate a recursului declarat de ..Suceava, prin primar, invocată de intimații I. I. și O. C. și de intervenientul-intimat I. G., a fost respins recursul declarat de ..Suceava, prin primar, ca inadmisibil.

A fost admis recursul declarat de pârâta . Fălticeni, casată în întregime sentința civilă nr.2364 din data de 19 decembrie 2013 a Judecătoriei Fălticeni și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

S-a reținut în considerentele deciziei de casare, că în ceea ce privește criticele aduse sentinței instanței de fond prin recursul declarat necesită examinarea documentației care a stat la baza emiterii Hotărârii nr.664/2008 emisă de C. Județeană de Fond Funciar Suceava, prin care reclamantei intimate I. I. i s-a respins cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren în litigiu, respectiv 2060 mp teren situat la locul numit „Peste șanț” pe raza comunei F. M., jud.Suceava.

Verificând această documentație instanța poate examina data la care reclamanta intimată a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate și pentru această diferență de teren. În considerentele sentinței civile nr.2208 din 30.10.2008 a Judecătoriei Fălticeni instanța a reținut că în anul 1957 autorul reclamantei a dobândit prin cumpărare de la L. V. o suprafață de 7160 mp la locul „Peste șanț” și imediat după apariția Legii nr.18/1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 5100 mp. S-a revenit cu alte cereri pentru obținerea diferenței, însă C. Locală de Fond Funciar a dat răspuns negativ, motivând că acest teren se află în domeniul privat al comunei, același răspuns negativ dându-l și C. Județeană de Fond Funciar Suceava.

În aceste condiții, tribunalul consideră necesar completarea probatoriului cu documentația care a stat la baza emiterii Hotărârii nr.664/2008 pentru a putea verifica data la care s-a solicitat de către reclamantă reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, având în vedere faptul că din probatoriul administrat instanța de fond a reținut că terenul de 2060 mp înscris în fișa proces verbal de punere în posesie nr.1478/2009 nu corespunde cu amplasamentul terenului ce a aparținut autorului deposedat, iar pârâta recurentă . Fălticeni nu este îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate pentru terenul aferent construcțiilor temelie și platformă amplasate pe suprafețele S1 și S2 menționate în suplimentul la raportul de expertiză, și nici pentru suprafața S3 liberă de construcții, motiv pentru care s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.1591/1995.

Pârâta . Fălticeni a mai invocat ca motiv de recurs critica referitoare la nemotivarea sentinței recurate cu privire la soluția de constatare a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.1591/1995 sub aspectul exigențelor impuse de art.261 pct.5 din vechiul Cod procedură civilă, critici considerate întemeiate de către instanță, întrucât instanța de fond nu a motivat temeinic în baza probatoriului administrat situația de fapt raportat la dispozițiile legale incidente, în baza cărora a anulat titlul de proprietate și nici cererile de anulare a acestui titlu, formulate în cadrul cererilor de intervenție nu au fost analizate de către instanță.

In rejudecare, instanța a pus în discuție recomandările instanței de control, în sensul solicitării documentației care a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 664/2008 a Comisie de fond funciar Suceava.

La dosarul cauzei a fost atașată această documentație (f.19-46 dosar).

Deosebit de aceasta, a fost încuviințată solicitarea intervenientului I. G. de a se depune de către OCPI Suceava, documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 1591/1995, aparținând ., la dosarul cauzei fiind atașată fișa – proces verbal de punere în posesie (f.61 dosar).

Examinând cererile de față, față de probele administrate în primul ciclu procesual, completat cu probele administrate în cel de-al doilea ciclu procesual, în raport și de criticile aduse sentinței civile nr. 2364/19.12.2003, prin decizia de casare a Tribunalului Suceava, instanța constată următoarele:

Reclamanta a solicitat prin prezenta, anularea fișei proces verbal de punere în posesie nr. 1478 din 23 iunie 2009, întocmită de prim-pârâta C. comunală de aplicarea a Legii 18/1991 F. M.; obligarea prim pârâtei la punerea în posesie a reclamantului cu suprafața de 2.060 mp teren situat în extravilanul . locul numit „Peste șanț", pe vechiul amplasament învecinat cu: I. D. V., restul proprietății sale, drum, șosea; obligarea secund pârâtului, P. . plata unor daune cominatorii în sumă de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere în îndeplinirea obligației de punere în posesie pe vechiul amplasament, începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii si până la data punerii efective in posesie; cu cheltuieli de judecată.

Față de capetele de cerere accesorii, C. comunală de aplicarea a Legii 18/1991 F. M. prin președinte și primarul . V., a invocat excepția autorității de lucru judecat, întrucât pe rolul instanței a fost înregistrat dosarul_, unde reclamanta I. I. a formulat o cerere de chemare în judecată, prin curator S. Ștefănica, având ca obiect „obligare punere în posesie” a suprafeței de 2060 mp. la locul „ Peste șanț” conf. sentinței civile nr. 2208/2008 a Judecătoriei Fălticeni, precum și obligarea la plata daunelor cominatorii de 100 lei /zi de întârziere, unde a fost pronunțată sentința civilă 1211/25.05.2010, rămasă irevocabilă prin nerecurare.

La dosarul cauzei a fost atașat pentru consultare dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni, în care s-a pronunțat sentința civilă 1211/25.05.2010, iar la data de 08.04.2011, instanța s-a pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat, prin admiterea excepției, motivat de faptul că este dată tripla identitate de părți, cauză și obiect între capătul de cerere de chemare în judecată-obligarea la punere în posesie pe vechiul amplasament și cererea din dosarul_ .

Această excepție nu a făcut obiectul criticilor pe calea recursului și nici instanța de control judiciar, în decizia de casare nu a făcut referire la această excepție.

In temeiul disp. art. 385 alin. 1 din vechiul Cod proc.civ. limitele rejudecării sunt determinate de hotărârea instanței de recurs, iar instanța de trimitere este obligată, ca la soluționarea cauzei, să țină seama de temeiurile care stau la baza soluției adoptate în recurs și arătate în cuprinsul deciziei și, pe de altă parte, de indicațiile menționate în această decizie, cu privire la activitatea procesuală ce urmează a se desfășura în cursul procedurii de rejudecare.

Cu toate acestea, avându-se în vedere faptul că în dispozitivul sentinței civile nr. 2364/19.12.2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni, instanța s-a pronunțat prin respingerea celui de-al doilea capăt de cerere, ca urmare a autorității de lucru judecat și cum sentința civilă sus-menționată a fost casată în întregime, instanța o va supune analizei cu atât mai mult, cu cât reclamanta a insistat în judecarea tuturor capetelor de cerere- cererea inițială, precum și cererea completatoare.

Conf. art. 1201 din vechiul Cod civil, „este lucru judecat când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate”.

P. obiectul cererii de chemare în judecată se înțelege pretenția formulată, respectiv planul urmărit de reclamant, prin introducerea cererii de chemare în judecată, precum și dreptul subiectiv care se referă la obiectul material pretins.

P. cauză, se înțelege în materia lucrului judecat, faptul material sau juridic care constituie temei legal.

In cauză nu este dată excepția autorității de lucru judecat, raportat la sentința civilă 1211/2010 a Judecătoriei Fălticeni pronunțată în dosarul_, pentru următoarele:

P. acțiunea ce a format obiectul dosarului sus-menționat, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la punerea în posesie cu suprafața de 2060 mp. la locul „ Peste șanț” pe vechiul amplasament și plata unor daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, și îndeplinirea obligației de punere în posesie.

Aceste pretenții au fost formulate prin prisma faptului că pârâta C. locală de aplicare a Legii 18/1991, nu și-a îndeplinit obligația de punere în posesie, conform atribuțiilor stabilite în sarcina sa prin HG 890/2005.

P. sentința civilă nr. 1211/25.05.2010 a Judecătoriei Fălticeni, acțiunea a fost respinsă, motivat de faptul că pârâta și-a îndeplinit obligația de punere în posesie prin întocmirea fișei-proces verbal de punere în posesie nr. 1478/2009 și că prin urmare, nu se poate reține un refuz nejustificat de îndeplinire a obligațiilor care îi incumbă, potrivit art. 5 din HG 890/2005.

P. sentința civilă nr.2397 din 19.11.2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni, s-a admis în parte cererea introductivă, formulată de reclamanta I. I. – prin curator S. Ștefănica în contradictoriu cu pârâții Comisia comunală de fond funciar F. M., jud. Suceava; .. Fălticeni și P. comunei F. M., jud. Suceava; intervenienți fiind I. G. și O. C. și în consecință s-au dispus următoarele:

Anulează fișa – proces verbal de punere în posesie nr. 1478/23 iunie 2009, întocmită de C. de aplicare a Legii 18/1991 F. M..

Respinge excepția autorității de lucru judecat, invocată de prim-pârâta, privind cel de-al doilea capăt de cerere.

Obligă prim-pârâta, C. de aplicare a Legii 18/1991 F. M. la punerea în posesie a reclamantei, la locul numit „Peste Ș.” pe vechiul amplasament, în măsura în care acesta nu a fost atribuit legal altor persoane.

Respinge capătul de cerere privind obligarea secund-pârâtului, la plata daunelor cominatorii.

Respinge excepția lipsei de interes invocată de pârâta ., prin întâmpinare.

Respinge ca nefondată cererea completatoare, formulată de pârâta ., privind constatarea nulității absolute parțială a titlului de proprietate nr.1591/1995.

Respinge ca nefondate cererile de intervenție în interes propriu, formulate de intervenienții I. G. și O. C..

Obligă pe pârâta C. de aplicare a L.18/1991 F. M., să plătească reclamantei suma de 420 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert și suma de 250 lei onorariu avocat, în măsura pretențiilor admise și după compensare.

Obligă pe pârâta C. de aplicare a L.18/1991 F. M., să plătească statului suma de 420 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert, pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public.

Cheltuielile privind onorariu expert pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar rămân în sarcina statului(diferența de 840 lei).

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

P. acțiunea de față, reclamanta I. I. a solicitat în principal anularea fișei – proces verbal de punere în posesie nr. 1478/2009, motivat de faptul că aceasta a fost întocmită cu nerespectarea art. 27 din Legea 18/1991, art. 2 alin. 1 din Legea 1/2000 și art. 34 din HG 890/2005, celelalte capete de cerere din acțiunea introductivă, având astfel caracter accesoriu, în raport de pretențiile principale, astfel că soluționarea lor depinde de valabilitatea fișei- proces verbal de punere în posesie.

Considerând că între cele două litigii nu există identitate de obiect și de cauză, cerințe prev. de art. 1201 din vechiul Cod civil, ce nu sunt îndeplinite, astfel că excepția autorității de lucru judecat, nu este dată.

Cât privește excepția lipsei de interes a reclamantei I. I., invocată prin întâmpinare de pârâta .. Fălticeni, la cererea completatoare - având ca obiect nulitate absolută parțială titlu de proprietate, aceasta a fost unită cu fondul în cursul primului ciclu procesual, iar prima instanță s-a pronunțat asupra acesteia prin respingere(a se vedea încheierea de îndreptare eroare materială pronunțată la data de 12.092.2014).

Deși și această excepție nu a format obiectul criticilor părților prin cererile de recurs formulate, avându-se în vedere faptul că sentința civilă 2364/19.12.2013, precum și încheierea de îndreptare eroare materială ce face corp comun cu aceasta, au fost desființate în întregime, instanța urmează a o supune analizei în această etapă a rejudecării cauzei.

Astfel, excepția de mai sus a fost invocată prin întâmpinare de către pârâta . (f. 102-103-vol.1), ca urmare a cererii completatoare formulată de reclamantă, privitor la nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate 1591/1995, cu privire la suprafața de 2060 mp. teren.

Pârâta a susținut că reclamanta nu justifică interes în cauză, privitor la . pretinde că se suprapune cu cea a societății și pentru care deține o hotărâre judecătorească de reconstituire.

Interesul legitim în cauză, trebuie privit din perspectiva faptului că nulitatea invocată este o nulitate absolută instituită de legiuitor, cu scopul de a ocroti un interes public, general, interes care în speță este acela de a înlătura din sfera juridică a actului de reconstituire, a dreptului de proprietate emis în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite potrivit legii, la astfel de reconstituiri.

Evident că persoana care solicită constatarea nulității absolutetrebuie să justifice și un interes personal și direct, legitim, născut și actual.

In acest sens, ICCJ-completul competent să judece recursul în interesul legii, în considerentele deciziei nr. 15 din 17.10.2011, ce pot fi reținute și în prezenta cauză, a arătat că “stabilind că nulitatea la care se referă alin. 1, poate fi invocată și de alte persoane, care justifică un interes legitim, art. III alin. 2 din Legea 169/1997, cu modificările ulterioare, nu face altceva decât să transpună, într-un caz particular, acela al actelor emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar, regula de drept comun, potrivit căreia nulitatea absolută poate fi invocată de orice are interes, respectiv fie de părțile actului juridic și avânzii-cauză ai părților, fie de terții care se pretend prejudiciați prin actul atacat, fie de organele expres prevăzute de lege”.

Pe planul dreptului procesual, regula enunțată justifică legitimare procesuală activă în acțiunile în constatarea nulității absolute, întemeiată pe disp. art. III din Legea 169/1997 cu modificările și completările ulterioare, în privința oricărei persoane care justifică un interes legitim, indiferent dacă aceasta a fost sau nu parte în procedura legii speciale a fondului funciar, în care au fost emise actele atacate.

In speță, în condițiile în care reclamanta deține o hotărâre de reconstituire asupra suprafeței de 2060 mp. la locul „Peste șanț”, dar și împrejurarea că procesul verbal de punere în posesie pe un alt amplasament este contestat prin prezenta, reclamanta solicitând în continuare punerea în posesie pe vechiul amplasament, interesul reclamantei este fără îndoială legitim, personal și direct, născut și actual, astfel că va respinge excepția lipsei interesului.

Pe fondul cauzei, se reține că reclamanta I. I. este soția supraviețuitoare, moștenitoare a defunctului I. D., decedat la 15.02.2008.

Acesta, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ (f.9 dosar-vol.I), a dobândit suprafața de 7160 mp teren, într-un singur trup pe raza satului C. Baii, . vecinii I. D. V., O. Gh. V. si drum la ambele capete.

P. titlul de proprietate nr. 2902/1996, reclamantei și defunctului soț s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 5.100 mp teren la locul numit „Peste șanț", suprafață ce reprezintă parte din . de vânzare cumpărare nr._ si cu care au fost puși în posesie, pe vechiul amplasament deținut anterior cooperativizării, conform planului parcelar al .>

Urmare a cererii formulate în temeiul Legii nr. 169/1997, prin sentința civilă nr. 2208/2008 a Judecătoriei Fălticeni, rămasă irevocabilă, reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate în indiviziune cu ceilalți moștenitori ai defunctului I. D., pentru diferența de 2.060 mp teren situat la locul numit „Peste șant", pe raza .. Suceava (f. 13-14 dosar).

P. sentința civilă nr. 333/2009 a Judecătoriei Fălticeni (f. 14-16 dosar-vol.I) această suprafață de teren a fost atribuită în lotul reclamantei.

Pentru suprafața de 2.060 mp teren reconstituită conform sentinței civile nr. 2208/2008, C. de aplicare a Legii 18/1991 F. M. a întocmit fisa proces verbal de punere în posesie nr. 1478 din 23 iunie 2009, prin care a identificat suprafața sus-menționată la locul numit „Peste șanț” pe amplasamentul arătat în schița de pe verso-ul fisei (f.8 dosar).

Reclamanta a invocat că actul de punere în posesie este nelegal, întrucât a fost întocmit cu nesocotirea disp. art.27 din Legea nr. 18/1991 republicata, art. 2 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, art. 34 alin. 2 din HG 890/2005.

Potrivit art. 27 din Legea 18/1991 republicată, privind „punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile”.

Potrivit art. 5 lit.c din HG 890/2005 „ Comisiile comunale stabilesc mărimea și amplasamentul suprafeței de teren, pentru care se reconstituire dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, presupune alte amplasamente și consemnează în scris acceptul foștilor proprietari sau al moștenitorilor acestora, pentru punerea în posesie pe alt amplasament, când vechiul amplasament este atribuit legal altor persoane”.

Art. 2 alin. 1 din Legea 1/2000 prevede faptul că „ în aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, daca acestea nu au fost atribuite legal altor persoane „.

Potrivit alin. 2 al aceluiași articol „ drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverinte de proprietate, proces-verbal de punere in posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nicio altă confirmare”.

In raport de textele legale menționate, instanța a constatat că prin raportul de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar J. A.-L., cât și prin suplimentul la raportul de expertiză, a fost identificată suprafața de 2060 mp. teren în raport de amplasamentul, configurația și dimensiunile înscrise în fișa de punere în posesie nr. 1478/2009 și s-a constatat că, într-adevăr există o suprapunere între acest teren și suprafața ce formează obiect al reconstituirii dreptului de proprietate altor persoane.

Astfel, prin raportul inițial de expertiză, suprafața de 2060 mp. teren înscrisă în fișa de punere în posesie contestată, s-a constatat că există o suprapunere de 118 mp. între terenul în discuție și suprafața de 3600 mp. din titlul de proprietate nr. 995/1994, emis în favoarea autorului intervenientului I. G..

P. prisma suplimentului la raportul de expertiză, s-au reiterat constatările anterioare cu privire la suprapunerea de 118 mp. dintre suprafața de 2060 mp. teren înscris în fișa contestată și terenul înscris în titlul de proprietate nr. 995/1994 și s-a evidențiat faptul că dimensiunile înscrise pe verso-ul fișei proces verbal de punere în posesie, nu pot fi transpuse în teren, deoarece pe schiță sunt figurate unghiuri și linii drepte, în timp ce în mod real în teren, pe latura de est, terenul este situat în pantă, iar lungimile reale diferă de cele evidențiate în schițe.

Concluzionând, fișa – proces verbal de punere în posesie nr. 1478/2009, a fost întocmită cu încălcarea disp. imperative ale art. 27 din L.18/1991 rep. coroborate cu disp. art. 34 alin. 2 din HG 890/2005, câtă vreme punerea în posesie a reclamantei, s-a făcut pe amplasamentul altor persoane îndreptățite la reconstituire și nu s-a respectat vechiul amplasament al autorului deposedat, după care aceasta a solicitat reconstituirea.

Cum terenul în suprafață de 2060 mp. înscris pe această fiță se suprapune în parte cu terenul proprietatea intervenientului I. G., dobândit prin titlul de proprietate 995/1994, instanța va admite capătul de cerere având ca obiect anulare fișă-proces verbal de punere în posesie nr. 1478/23.06.2009, întocmită de pârâta comisia comunală de aplicare a Legii 18/1991 F. M..

In contextul anulării acestei fișe-proces verbal de punere în posesie, instanța constată că prim pârâta nu și-a îndeplinit practic, obligația de a proceda la punerea în posesie pe vechiul amplasament al autorului său, cu atât mai mult, cu cât se reține din raportul de expertiză întocmit în cauză, că pârâta . nu deținea acte de proprietate pentru . această suprafață nu sunt identificate construcții.

Cum nu mai subzistă temeiurile de fapt reținute prin sentința civilă 1211/2010, nemaiputând fi reținute identitățile de cauză între părțile litigiului și celor soluționate prin sentința sus-menționată, instanța constată că se justifică în temeiul art. 64 din Legea 18/1991 rep. obligarea prim pârâtei la punerea în posesie cu suprafața de 2060 mp. teren, pe vechiul amplasament.

Mai mult, în suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expert judiciar J. A.-L., coroborat cu planul de situație –f. 47 dosar ce a stat la baza încheierii de intabulare nr. 415/2000, rezultă că suprafața de 117,93 mp. identică cu . de pârâta ., fără documente legale, deci nu face parte din titlul de proprietate nr. 1591/1995 și prin urmare, C. de aplicare a Legii 18/1991 F. M., poate proceda la punerea în posesie a reclamantei, pe vechiul amplasament.

Cât privește solicitarea reclamantei privind obligarea secund-pârâtei la plata unor daune cominatorii în sumă de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, în îndeplinirea obligației de punere în posesie pe vechiul amplasament, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la data punerii în posesie, instanța o constată neîntemeiată, întrucât aceste obligații rezidă în momentul în care, nu se va proceda la punerea în posesie a suprafeței de 2060 mp. pe vechiul amplasament de către C. locală de fond funciar F. M., situație în care primarul va fi obligat la plata daunelor cominatorii, conform, art. 64 din Legea 18/1991.

In ceea ce privește cererea completatoare de constatare a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate 1591/1995, instanța o constată neîntemeiată, pentru următoarele:

P. titlul de proprietate 1591/1995 s-a constituit dreptul de proprietate în favoarea pârâtei . în temeiul art. 28 din Legea 18/1991, pentru suprafața de 22.105 mp. teren curți-construcții situată în intravilanul satului Spătărești, . .. Suceava la locul numit „V. . particulară pe două laturi, Consiliul local și drum comunal, în considerarea faptului că această societate a preluat activele ce a aparținut fostei AEIZ Spătărești.

Potrivit art. 28 alin. 1 (actualmente art. 29) din Legea 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, „construcțiile agrozootehnice, atelierele de industrie mică, mașinile, utilajele și alte asemenea mijloace fixe, ce au aparținut cooperativei agricole de producție desființată, precum și terenurile de sub acestea, ca și cele necesare utilizării lor normale, plantațiile de vii și pomi și animalele, devin proprietatea membrilor asociațiilor de tip privat, cu personalitate juridică, dacă se vor înființa”.

In speță, în considerarea acestui temei de drept, a fost înființată fosta AEIZ Spătărești, iar potrivit alin. 2 al articolului sus-menționat, dreptul foștilor cooperatori asupra bunurilor sus-arătate, au fost stabilite în cotă valorică, proporțional cu suprafața de teren adusă sau preluată de cooperativa agricolă de producție și cu volumul muncii prestate.

In cazul în care nu s-au constituit asemenea asociații, bunurile și animalele prev. de alin. 1 se vor vinde la licitație publică, persoanelor fizice sau juridice.

In speță, se constată că în ceea ce privește bunurile (construcții agrozootehnice și terenul aferent) au intrat în patrimoniul asociației de tip privat înființată conform art. 29 alin. 1 din Legea 18/1991-fosta AEIZ Spătărești.

Potrivit procesului verbal anexat la fila 39 dosar-vol.I), au fost evidențiate activele fostei AEIZ Spătărești, care apoi, au fost vândute către ., conform facturilor existente la filele 41-44 dosar-vol.I.

In ceea ce privește construcțiile agrozootehnice, acestea au fost identificate în planul de situație anexat la filele 46-47 dosar-vol.I, planuri de situație care au stat la baza încheierii de intabulare nr. 415/17.02.2000 pronunțată de Judecătoria Fălticeni (f. 38 dosar) și prin urmare, au existat în integritatea lor pe terenul ce a făcut obiectul constituirii dreptului de proprietate.

Art. 29 alin. 4 din Legea 18/1991, prevede că „ în cazul in care nu s-au constituit asemenea asociații, bunurile si animalele prev. la alin. 1 se vor vinde prin licitație publica persoanelor fizice sau juridice(, ceea ce nu este cazul în speță, întrucât . a dobândit bunurile-construcțiile agrozootehnice și terenurile de sub acestea, prin vânzare-cumpărare de la fosta asociație de tip privat- AEIZ Spătărești, astfel încât nu se impunea ca aceste terenuri să fie dobândite prin licitație publică, așa cum pretinde atât reclamanta, cât și intervenienții.

Ulterior dobândirii acestor construcții agrozootehnice, . a formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate pentru terenul de sub acestea, sens în care a fost emis titlul de proprietate nr. 1591/1995, prin care se constituie dreptul de proprietate pentru o suprafață de 2,2105 ha teren situat pe raza satului Spătărești, fosta . prezent .>

Potrivit celui de-al doilea supliment al raportului de expertiză, vechiul amplasament al defunctului I. D. se suprapune cu terenul deținut de pârâta ., în limita suprafețelor: S1 (78,74 mp.), S2 (15,27 mp.), S3 (248,76 mp.), care însumează 342, 77 mp. și care fac parte din ., intabulată în favoarea pârâtei, precum și în limita suprafeței de 81,15 mp. care reprezintă parte din .>

Potrivit extrasului de carte funciară și documentației cadastrale ce a stat la baza intabulării pârâtei ., în temeiul titlului de proprietate nr. 1591/1995, pârâta s-a înscris în CF 52/N, cu dreptul de proprietate asupra parcelelor funciare nr. 238, 239, 240, 241, 242 în timp ce . în documentația cadastrală, respectiv în planul de situație recepționat, sub nr._/1999 ca fiind deținută fără acte.

P. urmare, dintre suprafețele evidențiate în planul de situație anexa 4 la cel de-al doilea supliment al raportului de expertiză, fac parte din terenul evidențiat în titlul de proprietate 1591/1995, doar suprafețele S1, S2, S3 care însumează 342,77 mp. și care sunt incluse în ., în timp ce S4 excede terenurile înscrise în titlul de proprietate al pârâtei.

In raport de identificarea realizată prin cel de-al doilea supliment al raportului de expertiză, există suprapunere între vechiul amplasament de 7200 mp. dobândit de defunctul I. D. prin contractul de vânzare-cumpărare nr._ și suprafața de teren înscrisă în titlul de proprietate 1591/1995, împrejurare în raport de care, reclamanta justifică un interes legitim în accepțiunea art. III alin. 2 din Legea 169/1997, pentru a solicita constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate, astfel că excepția lipsei de interes invocată de pârâta . prin întâmpinare, a fost respinsă.

Potrivit planurilor de situație anexate la cel de-al doilea supliment al raportului de expertiză, pe suprafețele S1, S2 care se suprapun cu vechiul amplasament al autorului, se află construcția constând dintr-un temelie și o parte dintr-o platformă betonată, construcții pentru care se pretinde că nu au fost nominalizate în procesul verbal de predare-primire încheiat între fosta AEIZ Spătărești și . și nici în facturile care atestă dreptul de proprietate asupra construcțiilor ce au aparținut fostei AEIZ, iar cât privește suprafața S3 se pretinde că aceasta este liberă de construcții.

S-a menționat anterior faptul că, toate construcțiile agrozootehnice au existat la data preluării activelor de către . de la AEIZ Spătărești, fiind evidențiat în planul de situație care a stat la baza intabulării suprafeței de 2,2105 ha teren.

Aceste suprafețe de teren sunt evidențiate în titlul de proprietate al pârâtei nr. 1591/1995, dobândite prin constituire în temeiul prev. art. 28 din Legea 18/1991 (actual art. 29 din L.18/1991 modificată și republicată).

Nu poate fi tăgăduit dreptul de proprietate atâta vreme cât a fost dobândit în condițiile legii, iar potrivit art. 2 alin. 2 din Legea 1/2000, drepturile dobândite cu respectarea prev. Legii fondului funciar 18/1991 pentru care au fost eliberate actele de proprietate, procesul verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nicio altă confirmare.

P. decizia civilă nr. 1024/13.05.2014 a Tribunalului Suceava, prin care s-a casat hotărârea pronunțată de către Judecătoria Fălticeni, în primul ciclu procesual și care este obligatorie pentru instanța de rejudecare, s-a dispus a se examina documentația care a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 664/2001 emisă de C. Județeană Suceava, prin care reclamantei i s-a respins cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate, pentru suprafața de teren în litigiu (2060 mp.) iar procedând la verificarea acestora poate examina data la care reclamanta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru această diferență.

Potrivit aceste documentații, rezultă că s-au formulat două cereri, una la 15.12.1997 și una la 03.03.2008, astfel că la momentul emiterii titlului de proprietate în favoarea pârâtei, nu era formulată de reclamantă sau de către autorul acesteia, nicio cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, cu privire la suprafața de 2060 mp.

Susținerea reclamantei că ar fi fost formulată asemenea cerere în anul 1991 de către I. D., înregistrată sub nr. 736/11.03.1991, nu poate fi reținută de instanță, întrucât nu s-a depus la dosarul cauzei o asemenea cerere.

Reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2060 mp. prin sentința civilă nr. 2208/30.10.2008 a Judecătoriei Fălticeni, prin care s-a anulat Hotărârea nr. 664/2008 a Comisiei Județene Suceava, sentință care de altfel, nici nu-i este opozabilă pârâtei.

Or, această sentință a fost dată ulterior constituirii în favoarea pârâtei a dreptului de proprietate, în conf. cu prev. art. 28 din Legea 18/1991 (actual art. 29).

Suprafața de teren ce se pretinde a fi proprietatea reclamantei, se suprapune cu terenul evidențiat în titlul de proprietate 1591/1995, teren care de altfel este înscris în CF nr. 52/N a loc.cad. Vadu Moldovei, jud. Suceava, conf. încheierii nr. 415/28.02.2000 a BCF din cadrul Judecătoriei Fălticeni.

Câr privește construcțiile: temelie și platformă amplasate pe S1 și S2 din planul de situație, acestea reprezintă construcții agrozootehnice, sunt identificate în planul de situație care a stat la baza intabulării, dar și în încheierea de intabulare, astfel încât, pârâta justifică îndreptățirea la constituirea dreptului de proprietate.

Cum în cauză nu este incident vreun motiv de nulitate absolută, în ceea ce privește titlul de proprietate nr. 1591/1995, instanța va respinge cererea formulată de reclamantă, ca nefondată.

Privitor la cererea de intervenție formulată de intervenientul I. G., așa cum a fost precizată ulterior (f.76 dosar), prin care a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate al pârâtei, instanța o constată neîntemeiată pentru următoarele:

Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, intervenientul este moștenitorul defunctului I. D.V., de pe urma căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 3600 mp. evidențiată în titlul de proprietate 995/1994.

Potrivit suplimentului la raportul de expertiză, s-a reținut că pentru suprafața de 3600 mp. evidențiată în titlul de proprietate 995/1994, există suprapunere cu terenul evidențiată în titlul de proprietate al pârâtei, după cum urmează:

S1-123,06 mp. parte din . .

S2-70,14 mp. construcții C4 ce aparțin .

S3-19,14 mp. parte din temelie ce face parte din construcții C4

S4- 5,74 mp. parte din platforma betonată ,ce face parte integrantă din construcții C4(anexa 3 a suplimentului la raportul de expertiză).

Cum pe suprafețele de teren sus-menționate există și construcții ce aparțineau fostei AEIZ Spătărești, care s-a organizat ca atare în condițiile Legii 18/1991, pârâta fiind cea care a preluat activitatea și cum, procesul verbal de punere în posesie ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 995/1994, nu cuprinde o schiță care să ateste că, la data punerii în posesie, terenul era liber de construcții, pentru ca punerea în posesie să se facă pe vechiul amplasament, instanța va respinge cererea de intervenție formulată de intervenient, privitoare la constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate al pârâtei, în considerarea faptului că nu sunt incidente disp. art. III alin. 2 din Legea 169/1997, titlul de proprietate contestat, fiind emis cu respectarea disp. legale, respectiv ale disp. art. 28 din Legea 18/1991în redactarea inițială.

In ceea ce privește cererea de intervenție formulată de intervenientul O. C., privitoare la constatarea nulității absolută a titlului de proprietate al pârâtei, instanța urmează a o respinge, motivat de faptul că dreptul său de proprietate nu se suprapune cu dreptul de proprietate al pârâtei.

Astfel, din același supliment la raportul de expertiză, rezultă că pentru terenul de 5900 mp. deținut de I. G. și O. C., suprafața de 36,78 mp. notată S1 se suprapune cu . ., ori, pentru această parcelă, s-a menționat că pârâta nu deține acte de proprietate și deci, nu este inclusă în titlul de proprietate nr. 1591/1995, emis în favoarea pârâtei.

In conf. cu prev. art. 274 Cod proc.civ. instanța va obliga pe pârâta C. de aplicare a L.18/1991 F. M., să plătească reclamantei suma de 420 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert corespunzătoare pretențiilor admise și suma de 250 lei onorariu avocat, în măsura pretențiilor admise și după compensare.

In conf. cu art. 274 și 18 din OUG 51/2008, instanța va obliga C. de aplicare a L.18/1991 F. M., să plătească statului suma de 420 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert, pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public, cheltuielile judiciare reprezentând onorariu expert judiciar, pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public (840 lei), rămân în sarcina statului, conf. art. 19 din OUG 51/2008.

P. cererile adresate Judecătoriei Făltceni la data de 08.12.2014 și înregistrate în prezentul dosar, pârâta .. Fălticeni a solicitat, în temeiul art. 2812 Cod proc.civ. completarea dispozitivului sentinței civile nr. 2397/19.11.2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, în sensul de a se dispune obligarea reclamantei I. I. la plata cheltuielilor de judecată pe care pârâta .. Fălticeni le-a efectuat cu acest litigiu, iar în temeiul art. 281 C.pr.civ. să se dispună îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 2397/19.11.2014, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, în sensul de a se trece corect „Respinge ca nefondată cererea completatoare formulată față de pârâta .., privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 1591/1995”, în loc de „Respinge ca nefondată cererea completatoare formulată de pârâta .., privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 1591/1995”.

În fapt, arată că prin sentința civilă nr. 2397/19.11.2014, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, a fost respinsă cererea completatoare formulată de reclamantă, în contradictoriu cu ea, pârâta, cerere prin care s-a solicitat anularea titlului de proprietate nr. 1591/1995.

Precizează că a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, sens în care a depus la fila 72 dosar, chitanța privind onorariu avocat. D. fiind că reclamanta a căzut în pretenții, raportat la disp. art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., se impunea obligarea acesteia să achite pârâtei cheltuielile de judecată.

De asemenea, în dispozitivul sentinței s-a produs o eroare, impunându-se completarea paragrafului nr. 7, în sensul de a se dispune respingerea ca nefondată a cererii completatoare formulată față de pârâta ..

Solicită a se avea în vedere că această pârâtă nu a formulat cerere reconvențională în cauză, dispozitivul referindu-se la cererea completatoare formulată de către reclamantă față de pârâta .. Fălticeni.

Pentru aceste motive, solicită admiterea cererilor așa cum au fost formulate.

În drept, și-a întemeiat cererea de completare dispozitiv pe prevederile art. 281² Cod proc.civ., iar cererea de îndreptare a erorii materiale, pe dispozițiile art. 281 C.pr.civ.

În dovedire, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri.

P. concluziile scrise depuse la dosar, reclamanta I. I. a solicitat respingerea cererii de completare dispozitiv și a cererii de îndreptare eroare materială, formulate de pârâta .. Fălticeni, motivat de faptul că nu are de achitat nicio sumă de bani față de vreuna dintre părți, cu atât mai mult față de .., deoarece acțiunea sa a fost formulată în contradictoriu doar cu pârâții: Comisia comunală de fond funciar F. M. și P. . calitate de președinte al comisiei comunale de fond funciar.

Intervenientul O. C. a formulat întâmpinare la cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de pârâta .. Fălticeni, solicitând respingerea cererii ca nefondată.

P. sentința civilă nr.173 din 27.01.2015 Judecătoria Fălticeni a admis cererea de completare dispozitiv formulată de pârâta .. Fălticeni în contradictoriu cu: reclamanta I. I. – prin curator S. Ștefănica, pârâții: Comisia comunală de fond funciar F. M., jud. Suceava, P. comunei F. M., jud. Suceava, precum și intervenienții în interes propriu: I. G. și O. C. și, în consecință:

Completează dispozitivul sentinței civile nr. 2397/19.11.2014 a Judecătoriei Fălticeni, în sensul de a dispune obligarea reclamantei I. I. la plata către pârâta .. Fălticeni a sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată.

Admite cererea pârâtei .., de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 2397/19.11.2014 a Judecătoriei Fălticeni, în sensul de a se trece în mod corect „respinge ca nefondată cererea completatoare formulată față de pârâta .., privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 1591/1995”, în loc de „respinge ca nefondată cererea completatoare formulată de pârâta .., privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 1591/1995”.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 281² Cod proc. civ., „Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.”

Întrucât dispozitivul sentinței civile nr. 2397/19.11.2014, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, nu cuprinde și mențiunile solicitate de pârâtă cu privire la cheltuielile de judecată, instanța va admite cererea de completare dispozitiv formulată de pârâta .. și va dispune completarea dispozitivului sentinței mai sus menționate, în sensul că va dispune obligarea reclamantei I. I. la plata către .. Fălticeni a sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată.

Având în vedere dispozițiile art. 281 Cod proc. civ., potrivit cărora „erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere”, instanța va admite cererea pârâtei .., de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 2397/19.11.2014 a Judecătoriei Fălticeni, în sensul de a se trece în mod corect „respinge ca nefondată cererea completatoare formulată față de pârâta .., privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 1591/1995”, în loc de „respinge ca nefondată cererea completatoare formulată de pârâta .., privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 1591/1995”.

Împotriva sentinței civile nr.2397 din 19.11.2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni, au declarat recurs reclamanta I. I., pârâta . și intervenienții I. G. și O. C. iar reclamanta I. I. a declarat recurs și împotriva sentinței civile nr.173 din 27.01.2015 pronunțată de Judecătoria Fălticeni.

P. recursul declarat, reclamanta I. I. a solicitat admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr.2397/19.11.2014, să se dispună modificarea în parte a sentinței recurate, să fie obligată pârâta C. de aplicare a Legii nr. 18/1991 a corn. F. M. să procedeze la punerea sa în posesie cu suprafața de 2060 mp teren de la locul numit "Peste Ș.” vechiul amplasament identificat prin ultimul supliment al raportului de expertiza, învecinat cu I. I. (sud), I. V. ( nord), drum (vest), drum comunal (est), în măsura in care acesta nu a fost atribuit legal altor persoane. Solicită să se constate nulitatea absoluta parțiala a titlului de proprietate nr.1591/1995 cu privire la suprafața de 342,77 mp teren identică cu parcelele S1, S2, S3 din planul de situație anexa 4 la cel de-al doilea supliment întocmit de către expert J. A.. De asemenea solicită obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4005,45 lei.

P. motivele de recurs a arătat că sentința s-a dat cu interpretarea greșită a probatoriului administrat și cu aplicarea greșită a legii întrucât instanța de fond a obligat C. locală la punerea sa în posesie pe vechiul amplasament în măsura în care acesta nu a fost atribuit legal altor persoane fără a indica însă întinderea suprafeței la care se referă obligația astfel stabilită și vecinătățile vechiului amplasament, astfel, potrivit sentinței recurate prima instanță a constatat că este îndreptățită la punerea în posesie cu suprafața reconstituită de 2060 m.p. teren pe vechiul amplasament, însă în dispozitiv nu a fost indicată întinderea suprafeței și nici vecinătățile vechiului amplasament, astfel că respectiva obligație nu poate fi adusă la îndeplinire. În absența acestor mențiuni, este imposibil a se verifica dacă și în ce măsură acesta a fost sau nu legal atribuit altor persoane, împrejurare de natură a crea dificultăți în îndeplinirea obligației de punere în posesie sau a genera noi litigii pentru identificarea în concret a vechiului amplasament.

Pentru înlăturarea acestor deficiențe consideră recurenta că se impunea ca pârâta C. locală de fond funciar să fie obligată la punerea sa în posesie cu suprafața de 2060 m.p. teren de la locul numit „Peste Ș.” pe vechiul amplasament identificat prin ultimul supliment al raportului de expertiză învecinat cu I. I. – sud, I. V. – nord, drum – vest, drum comunal – est, în măsura în care acesta nu a fost atribuit altor persoane.

Nelegal s-a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.1591/1995, considerând că trebuia lămurită chestiunea datei la care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 2060 m.p. teren în litigiu pentru a se stabili astfel incidența motivului de nulitate absolută prev. De art.III alin.1 lit.a a subpct.ii din Legea nr.167/1997.

Solicită a se reține că a făcut dovada faptului că defunctul Iavn D. a formulat cerere de reconstituirea dreptului de proprietate în termenul inițial prevăzut de Legea nr.18/1991, cerere înregistrată sub nr.736/11.02.1991, la dosar fiind depusă dovada înregistrării cererii la comisia locală de fond funciar.

Urmare acestei cereri s-a întocmit anexa 2 A, poziția 153 validată prin hotărârea nr._/1991 a Comisiei județene Suceava, anexă în baza căreia s-a completat adeverința de proprietate nr._ și în care la rubrica „suprafața validată” figurează mențiunea 1,34 ha iar la rubrica „suprafața validată” figurează mențiunea 1,23 ha, aceasta din urmă fiind suprafața pentru care s-a emis titlul de proprietate nr.2902/1996.

Mai arată că prin sentința civilă nr.2208/30.10.2008 pronunțată de Judecătoria Fălticeni, irevocabilă, s-a reținut cu putere de lucru judecat că în temeiul Legii 18/1991autorul său a formulat cerere de reconstituire dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren de pe amplasamentul în litigiu, dar că suprafața solicitată a fost restituită doar parțial, în limitele înscrise în titlul de proprietate nr.2902/1996.

P. urmare, toate înscrisurile depuse dovedesc că defunctul I. D. a solicitat încă de la data intrării în vigoare a Legii nr.18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 7200 m.p. teren la locul numit „Peste șanț”, solicitările sale de la datele de 15.12.1997 și 3.03.2008 reprezentând reiterări al cererii inițiale ce nu fuseseră soluționate decât parțial, iar nu cereri noi de reconstituire, cum greșit a interpretat instanța de fond.

De asemenea se impunea lămurită chestiunea din perspectiva pretenției de constatare a nulității absolute parțiale a titlului emis în favoarea pârâtei ., instanța de fond a reținut că pârâta este îndreptățită la constituire în condițiile art.29 din Legea nr.18/1991 cu motivarea că pe terenul înscris în titlul contestat se află construcții ce au aparținut fostei AEIZ Spătărești și că această entitate, considerată a fi antecesoarea pârâtei, ar fi fost înființată ca o asociație de tip privat în accepțiunea textului de lege sus amintit.

Arată că această statuare este netemeinică și nu are suport probator întrucât în cauză nu s-a dovedit în nici un fel aceste susțineri.

În ceea ce o privește pe pârâta ., ea nu este continuatoarea fostei AEIZ Spatărești deoarece, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, aceasta a cumpărat construcțiile de pe amplasamentul în litigiu ce au aparținut fostei AEIZ, având prin urmare calitatea de subdobânditor cu titlu particular, iar nu calitatea de succesoare în drepturi a fostei AEIZ Spătărești.

Cum . este o societate comercială înființată în temeiul Legii nr. 31/1990, iar nu o asociație de tip privat înființată de foștii membri cooperatori, în sensul art. 29 din Legea nr. 18/1991, rezultă că această societate nu putea dobândi dreptul de proprietate asupra construcțiilor agrozootehnice și terenului aferent acestora decât prin cumpărare la licitație publică, în condițiile art. 29 alin. 4 din actul normativ sus menționat.

O altă chestiune relevantă în analiza pretenției de constatare a nulității absolute parțiale a titlului pârâtei vizează suprapunerea dintre terenul înscris în titlul nr. 1591/1995 și vechiul amplasament al autorului meu, precum și regimul juridic al construcțiilor de pe acest amplasament.

Potrivit celui de-al doilea supliment al raportului de expertiză efectuat în primul ciclu procesual, vechiul amplasament al defunctului I. D. se suprapune cu terenul deținut de pârâta . limita suprafețelor S1 (78,42 m.p.), S2 ( 15,27 mp), S3 ( 248,76 mp), care însumează 342,77 mp și care fac parte din ., intabulată în favoarea pârâtei, precum și în limita suprafeței S4, de 81,15 mp, care reprezintă parte din ..

Potrivit extrasului de carte funciară și documentației cadastrale ce a stat la baza intabulării pârâtei ., în temeiul titlului de proprietate nr. 1591/1995 pârâta s-a înscris în CF 52/N cu dreptul de proprietate asupra parcelelor funciare 238,_,241,242, în timp ce . este evidențiată în documentația cadastrală, respectiv în planul de situație recepționat sub nr._/1999, ca fiind deținută fără acte.

P. urmare, dintre suprafețele evidențiate în planul de situație anexa 4 la cel de-al doilea supliment al raportului de expertiză fac parte din terenul înscris în titlul de proprietate nr. 1591/1995 doar suprafețele S1, S2, S3 care însumează 342,77 mp și care sunt incluse în ., în timp ce suprafața S4 excede terenului înscris în titlul de proprietate al pârâtei.

În raport de identificările realizate prin cel de-al doilea supliment al

raportului de expertiză, pe care instanța de fond și le-a însușit, există

suprapunere între vechiul amplasament al suprafeței de 7200 mp teren, dobândită de defunctul I. D. prin contractul de vânzare cumpărare_ și parcelele S1, S2, S3 ( în suprafață totală de 342,77 mp), înscrise în titlul contestat și individuala prin planul de situație anexa 4 la suplimentul sus menționat, iar pe parcelele S1, S2 se află o parte dintr-o temelie și o parte dintr-o platformă betonată.

Raportat la probatoriul administrat în cauză, pârâta . nu face dovada dobândirii în proprietate a construcțiilor individualizate anterior și, implicit, nici dovada îndreptățirii la constituirea dreptului de proprietate pentru terenul aferent acestora.

Astfel, temelia în discuție și platforma betonată nu sunt nominalizate în procesul verbal de predare primire încheiat între fosta AEIZ Spătărești și . nici în facturile care atestă transferul dreptului de proprietate asupra construcțiilor ce au aparținut fostei AEIZ, neexistând prin urmare dovada transmiterii acestor construcții în patrimoniul pârâtei.

Pe de altă parte, nu se poate pretinde că temelia și platforma în discuție ar face parte din construcția C4 deoarece din fișa bunului imobil nr. 2849/2010, în care sunt identificate construcțiile aparținând paratei, construcția C4 este individualizată ca fiind un garaj cu pereți, acoperiș, învelitoare, aflat într-o stare bună, fără a exista nici o mențiune care să ateste că în respectiva construcție ar fi încorporată temelia degradată și platforma betonată identificate în suplimentul raportului de expertiză.

P. urmare, pârâta nu face dovada dobândirii valabile a construcțiilor amplasate pe suprafețele S1 și S2 din planul de situație anexa 4 la cel de al doilea supliment al raportului de expertiză, astfel încât, nici pentru aceste suprafețe, dar nici pentru suprafața S3 din același plan de situație, care este liberă de construcții, pârâta nu justifică îndreptățirea la constituirea dreptului de proprietate în condițiile art.29 din Legea nr.18/1991.

Fată de cele arătate, faptul că pârâta . nu a făcut dovada dreptului subiectiv de constituire pentru suprafața de 342,77 mp teren compusă din suprafețele S1, S2, S3 din planul de situație anexa 4 la suplimentul de expertiză nr.2), suprafață care se suprapune cu vechiul amplasament al defunctului I. D., rezultă că în privința titlului de proprietate nr. 1591/1995 este incident motivul de nulitate prev. de art. III alin. 1 lit. a subpct. ii din Legea nr. 169/1997.

Așa fiind, consideră recurenta că se justifică cererea sa completatoare astfel cum a fost precizată în primul ciclu procesual.

Cu privire la cheltuielile de judecată efectuate în prezenta cauză, arată recurenta că în mod greșit s-a dispus restituirea acestor cheltuieli doar în limita sumei de 770 lei, la plata căreia a fost obligată pârâta C. de aplicare a Legii 18/1991 a comunei Fîntîna M. întrucât, potrivit înscrisurilor depuse la f. 165, 191, 492-494 din primul ciclu procesual, f. 43 din dosarul instanței de recurs și f. 74 din al doilea ciclu procesual, cheltuielile de judecată efectuate de mine însumează 4005,45 lei, ele reprezentând onorarii avocațiale și onorarii expert.

În drept invocă dispozițiile art.304 pct.9, art.304^1, art.274 cod procedură civilă anterior.

Aceeași reclamantă, I. I. a declarat recurs și împotriva sentinței civile nr.173 din 27.01.2015 a Judecătoriei Fălticeni solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul respingerii cererii de îndreptare a erorii materiale și a cererii de completare a dispozitivului sentinței civile nr.2397/2014, întrucât prin sentința recurată a fost îndreptată eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 2397/2014 a Judecătoriei Fălticeni în ceea ce privește mențiunea referitoare la respingerea cererii completatoare formulată de pârâta . Fălticeni de constatare a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 1591/1995, care a fost înlocuită cu mențiunea privind respingerea cererii completatoare formulată față de pârâta . pentru constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 1591/1995.

Mai arată recurenta că prin aceeași hotărâre a fost completat dispozitivul sentinței civile nr. 2397/2014, dispunându-se obligarea mea la plata sumei de 1500 lei în favoarea pârâtei ., cu titlul de cheltuieli de judecată.

Sub un prim aspect, consideră că în mod nelegal instanța de fond a soluționat prin sentința recurată atât o cerere de îndreptare a erorii materiale, cât și o cerere de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 2397/2014, nesocotind dispozițiile imperative ale art. 281 alin. 2 cod procedură civilă anterior.

Astfel, potrivit textului de lege sus menționat, asupra erorilor materiale instanța se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu, părțile putând fi citate numai dacă instanța socotește că este necesar ca acestea să dea anumite lămuriri.

In speță, eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 2397/2014 sub aspectul mențiunilor privind respingerea cererii completatoare a fost soluționată în ședință publică, prin hotărâre, în condițiile art. 281 ind. 2 alin. 2 cod procedură civilă anterior, iar nu în cameră de consiliu, prin încheiere, așa cum impuneau disp. art. 281 alin. 2 din același cod. Așa fiind, având în vedere și natura imperativă a dispozițiilor legale referitoare la publicitatea ședinței de judecată, precum și celor referitoare la natura hotărârilor prin care sunt soluționate anumite cereri, consideră că sentința recurată este lovită de nulitate.

Arată recurenta de asemenea că a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 2397/2014, criticând modalitatea de soluționare a cererii completatoare ce viza constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._, motivat de faptul că pârâta . nu era îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu în condițiile în care ea nu are calitatea de asociație de tip privat în accepțiunea art. 29 din^: Legea nr. 18/1991 republicată și nici măcar nu a formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate pentru amplasamentul în discuție.

Față de criticile formulate prin recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 2397/2014, în raport de care a solicitat admiterea cererii completatoare și constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 1391/1995 cu privire la suprafața de 342,77 mp teren, nu se justifică obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în favoarea acestei pârâte.

Împotriva sentinței civile nr.2397 din 19.11.2014 a declarat recurs și pârâta . solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, în sensul de a dispune obligarea reclamantei I. I. la achitarea cheltuielilor de judecată pe care le-a efectuat cu acest litigiu.

În motivarea recursului arată pârâta că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată care a căzut în pretenții față de societate.

A mai declarat recurs și intervenientul I. G. solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul de a admite cererea de intervenție in interes propriu și de a se constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate emis pe numele lui . 1591/1995 pentru suprafețele de teren ce-i sunt ocupate de aceasta cu construcțiile SI, S2, S3, S4 evidențiate in anexa 3 din al doilea supliment la raportul de expertiza.

Cu privire la soluția de respingere a cererii sale de intervenție în nume propriu, consideră că aceasta nu este motivată nici în drept și nici în fapt, singurul aspect pe care instanța de judecată 1-a menționat referindu-se ca titlul de proprietate 995/1994 al autorului său I. V. nu cuprinde o schița care sa ateste ca la data primirii, terenul era liber de construcții, pentru ca punerea în posesie să se facă pe vechiul amplasament, motivat de faptul că pe suprafețele de teren ce se suprapun exista construcții ce aparțineau fostei AIEZ Spătărești care s-a organizat ca atare în condițiile legii 18/1991pârâta . fiind cea care a preluat activitatea - situație ce este total contradictorie cu toate dovezile din dosarul cauzei si totodată cu considerentele sentinței.

Prevederile disp 261 alin 1 pct 5 din vechiul cod de procedura civila subliniază faptul ca hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt si de drept care au formulat convingerea instanței - precum si cele pentru care s-au înlăturat cererile pârâților. Consideră că în sentința civila nr. 2397/19.11.2014 exista contradicții intre considerente si dispozitiv.

Susține aceasta contradicție motivat de faptul că în considerentele hotărârii instanța, in baza probelor administrate în cauza i-a recunoscut calitatea de moștenitor după autorul I. V., de pe urma căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3600 mp la locul „Peste Ș.” din extravilanul comunei F. M. si totodată calitatea de proprietar asupra terenului mai sus menționat.

Totodată, în considerentele sentinței, în mod clar s-a reținut în cel de al doilea supliment la raportul de expertiza (anexa 3), faptul că pentru suprafața de 3600 mp din TP 995/1994 emis pe numele autorului său I. G., exista suprapunere cu terenul evidențiat in titlul de proprietate al paratului, respectiv: S1 - 123. 06 mp parte din . .- teren liber neocupat de construcții; S2 – 70,4 m.p. construcții C4 ce aparține lui . (S2 nu reprezintă construcția C4, - suprafața menționtă aparține construcției C5 conform intabulării si a cărei suprafața desfășurata este de 70 m si reprezintă beci cu garaj; S3 – 19,14 m.p. parte din temelie ce face parte din construcții C4 (aspect nedovedit, întrucât nu se face dovada dreptului de proprietate nefiind cuprins în factura 127/30.10.1991; S4 – 5,75 m.p. parte din platforma betonată, ce face parte integranta din construcții. În intabulare este menționata acea platforma în . de 3593 mp drept C12 - o platforma betonată care nu este menționata în factura 127/30.10.1991- intabularea fiind făcută fără acte nu este inclusă nici în factură și nici în intabulare.

Mai arată că, în anul 1991 autorul său I. D. V. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrat la numărul 651/ 11.03.1991, i s-a emis fișa proces verbal de punere în posesie nr.13 teren validat conform anexei 2A poziția 24 pentru suprafața de 3600 mp teren arabil extravilan la locul "Peste Ș." în baza cărora s-a emis titlul de proprietate 955/1994. În baza fișei proces verbal de punere în posesie emis de OCPI în anul 1991 pe suprafața de 3600 mp teren extravilan nu exista nici o construcție. Mențiunea de la punctul 6 curți construcții din fișa proces verbal de punere în posesie și ulterior TP 995/1994 în suprafața de 800 mp este aferenta locației "Acasă" - locul unde era ridicata locuința autorului său I. V. pe un cu totul alt amplasament - Vatra .. Suceava.

Nu poate fi tăgăduit dreptul său de proprietate atâta vreme cât a fost dobândit în condițiile legii, iar potrivit dispozițiilor art. 2 alin 2 din legea 1/2000 drepturile dobândite cu respectarea prevederilor legii fondului funciar nr.18/1991pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, procese verbale de punere in posesie sau Titluri de proprietate rămân valabile fără nici un fel de confirmare.

Consideră că instanța de fond nu poate reține că cererea de intervenție în interes propriu este neîntemeiata atât timp cât titlul său de proprietate nr.995/1994 este eliberat cu un an înaintea titlului pârâtei, nr.1591/1995, teren identificat în raportul de expertiza întocmit în cauza pentru care s-a constatat ca exista suprapunere.

Înțelege să conteste dreptul de proprietate al pârâtei . astfel cum a fost reținut de prima instanță întrucât în cauză nu s-a dovedit în nici un mod faptul că AEIZ Spătărești s-ar fi înființat în anul 1991 ca o asociație de tip susținut în mod constant, fosta AEIZ (Asociația Economică Intercooperatistă Zootehnică) era o organizație intercooperatistă de stat, înființată potrivit Statutului din 1979 cu mult anterior anului 1991, ea nefăcând parte din categoria asociațiilor de tip privat înființate de foștii membri cooperatori.

În ceea ce o privește pe pârâta ., ea nu este continuatoarea fostei AEIZ Spătărești deoarece, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, aceasta a cumpărat construcțiile de pe amplasamentul în litigiu ce au aparținut fostei AEIZ, având prin urmare calitatea de sub dobânditor cu titlu particular, iar nu calitatea de succesoare în drepturi a fostei AEIZ Spătărești.

Cum . este o societate comercială înființată în temeiul Legii nr. 31/1990, iar nu o asociație de tip privat înființată de foștii membri cooperatori, în sensul art.29 din Legea nr. 18/1991, rezultă că această societate nu putea dobândi dreptul de proprietate asupra construcțiilor agrozootehnice și terenului aferent acestora decât prin cumpărare la licitație publică, în condițiile art. 29 alin. 4 din actul normativ sus menționat.

În atare situație sunt incidente in cauza dispozițiile art.III alin 2 din Legea 169/2007 - temei de drept pe care de altfel ne-am întemeiat cererea completatoare la cererea de intervenție în interes propriu, în sensul nulității absolute parțiale a titlului de proprietate 1591/1995 emis pe numele ..

De asemenea, solicită să se rețină faptul ca pârâta . nu face dovada dobândirii legale a construcțiilor, a temeliei si a platformei betonata identificate cu S2, S3, S4 în planul de situație din anexa 3 la cel de al doilea supliment la raportul de expertiza astfel încât nici pentru aceste suprafețe, dar nici pentru suprafața S1 din același plan de situație, care este liberă de construcții, pârâta nu justifică îndreptățirea la constituirea dreptului de proprietate, acestea nefiind nominalizate în facturi sau acte de proprietate.

În dosarul cauzei nu este depus ca probă nici un document care să ateste că relațiile contractuale urmare cărora ar fi urmat să aibă loc vreo vânzare - cumpărare, respectiv pierderea si dobândirea proprietății între AIEZ Spătărești și . Spătărești, cum de exemplu ar fi contractul cu părți, obiect determinat, termene, durata, valoare, preț și riscuri.

Consideră de asemenea că sunt necesari lămuriri în privința susținerilor din cuprinsul sentinței civile, precum că fosta AIEZ s-a organizat ca atare în condițiile legii 18/1991, art. 28 alin 2, această afirmație este total eronată întrucât AIEZ-urile s-au înființat în anul 1979, nicidecum în anul 1991, iar construcțiile au fost preluate de către . tocmai în anul 1999 prin procesul verbal de recepție nr._/ 5.12.1999 și nu la o dată anterioara cum în mod greșit a reținut instanța de fond in rejudecare.

În drept invocă dispozițiile art.304¹, art.304 pct.7 și 9, art.305 cod procedură civilă.

De asemenea a solicitat recurentul și judecata în lipsă.

P. recursul declarat, recurentul O. C. a solicitat modificarea sentinței în sensul de a se admite cererea de intervenție în interes propriu formulată de el în sensul constatării nulității absolute parțiale a titlului de proprietate emis pe numele . 1591/1995 pentru suprafețele de teren ce se suprapune cu terenul meu pe o suprafața de 36.78 mp conform celui de-al doilea supliment la raportul de expertiză întocmit in cauza.

Consideră că instanța de fond a dat o hotărâre părtinitoare în raport de dovezile și probatoriul administrat în cauză, precum si cu interpretarea greșită a legii.

P. sentința civilă nr. 2397/19.1.2014 i-a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu, motivându-se că dreptul său de proprietate nu se suprapune cu dreptul de proprietate al pârâtei ..

Consideră nelegală această susținere, atât timp cât în anexa 5 din suplimentul la raportul de expertiză rezultă fără dubiu faptul că pârâta îi ocupă în mod abuziv terenul - existând o suprapunere de 36.78 mp.

Această suprafață face parte integrantă din terenul proprietatea sa de 2300 mp și pe care l-a dobândit legal respectând prevederile legii 18/1991 in urma căruia i s-a eliberat TP nr. 2670/1996.

Acest teren a fost înregistrat fără știrea, consimțământul și acceptul său în Cartea Funciară al altei entități, respectiv . Spătărești. Suprafața de 36,78 mp proprietatea sa a fost preluată de către . care se consideră continuatoarea AEIZ Spătărești ca instituție a statului pentru că a fost înființată în anul 1979 și nu în anul 1991 după cum afirmă.

Consideră că îi este afectat dreptul său de proprietate întrucât această suprafață nu mai poate fi intabulată în CF aparținându-i, ea fiind înscrisă în CF aparținând societății ..

O altă chestiune ce se impunea a fi lămurită din perspectiva pretenției de constatare a nulității absolute parțiale a titlului emis în favoarea pârâtei . se referea la îndreptățirea acestei pârâte la constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren ce se suprapune parțial cu vechiul amplasament în privința căruia recurentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate prin atribuirea titlului de proprietate 2670/1996.

Reținerea instanței de fond că pârâta este îndreptățită la constituire în condițiile art.29 din Legea nr. 18/1991 cu motivarea că pe terenul înscris în titlul contestat se află construcții ce au aparținut fostei AEIZ Spătărești și că această entitate, considerată a fi antecesoarea pârâtei, ar fi fost înființată ca o asociație de tip privat în accepțiunea textului de lege sus menționat, este netemeinică și nu are suport probator întrucât în cauză nu s-a dovedit în nici un mod faptul că AEIZ Spătărești s-ar fi înființat în anul 1991 ca o asociație de tip privat de natura celor la care se referă art. 29 din Legea nr. 18/1991. În realitate, așa cum a susținut în mod constant, fosta AEIZ (Asociația Economică Intercooperatistă Zootehnică) era o organizație

intercooperatistă de stat, înființată potrivit Statutului din 1979 cu mult anterior

anului 1989, ea nefăcând parte din categoria asociațiilor de tip privat înființate

de foștii membri cooperatori.

În ceea ce o privește pe pârâta ., ea nu este continuatoarea fostei AEIZ Spătărești deoarece, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, aceasta a cumpărat construcțiile de pe amplasamentul în litigiu ce au aparținut fostei AEIZ, având prin urmare calitatea de sub dobânditor cu titlu particular, iar nu calitatea de succesoare în drepturi a fostei AEIZ Spătărești.

Cum . este o societate comercială înființată în temeiul Legii nr. 31/1990, iar nu o asociație de tip privat înființată de foștii membri cooperatori, în sensul art.29 din Legea nr. 18/1991, rezultă că această societate nu putea dobândi dreptul de proprietate asupra construcțiilor agrozootehnice și terenului aferent acestora decât prin cumpărare la licitație publică, în condițiile art.29 alin.4 din actul normativ sus menționat.

O altă chestiune relevantă în analiza pretenției de constatare a nulității absolute parțiale a titlului pârâtei vizează suprapunerea dintre terenul înscris în titlul nr. 1591/1995 și vechiul amplasament al autorului său, precum și regimul juridic al construcțiilor de pe acest amplasament.

Potrivit celui de-al doilea supliment al raportului de expertiză efectuat în primul ciclu procesual, vechiul amplasament al defunctului I. D. se suprapune cu terenul deținut de pârâta . limita suprafețelor S1 (78,74 mp), S2 (15,27 mp), S3 ( 248,76 mp), care însumează 342,77m.p. și care fac parte din ., intabulată în favoarea pârâtei, precum și în limita suprafeței S4, de 81,15 mp, care reprezintă parte din .. Potrivit extrasului de carte funciară și documentației cadastrale ce a stat la baza intabulării pârâtei ., în temeiul titlului de proprietate nr. 1591/1995 pârâta s-a înscris în CF 52/N cu dreptul de proprietate asupra parcelelor funciare 238, 239, 240, 241, 242, în timp ce . este evidențiată în documentația cadastrală, respectiv în planul de situație recepționat sub nr._/1999, ca fiind deținută fără acte.

În drept a invocat art.304pct.9, art.304¹ cod procedură civilă.

A solicitat plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei și judecarea cauzei în lipsă.

Analizând recursurile declarate, prin prisma motivelor de recurs invocate, tribunalul constată următoarele:

Referitor la recursurile formulate de reclamanta I. I. prin curator S. Ștefănica și de intervenienții în interes propriu O. C. și I. G., tribunalul reține următoarele:

Recursurile formulate de reclamantă și intervenienții în interes propriu susține aceleași critici, referitorare la faptul că societatea pârâtă nu este îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate pentru terenul pe care se află construcțiile achiziționate prin facturile fiscale depuse la dosar, așa încât titlul de proprietate 1591/1995 este lovit de nulitate absolută parțială în limitele suprafețelor pentru care există suprapuneri.

În plus, reclamanta a formulat recurs și împotriva sentinței civile nr. 173 din 27 ianuarie 2015, de completare a sentinței civile nr. 2397 din 19 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni, în codar nr._ .

Astfel, prin decizia nr. 1024/13 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._, s-a admis excepția de inadmisibilitate a recursului formulat de . primar și s-a respins acest recurs ca inadmisibil.

S-a admis recursul formulat de .. Fălticeni și s-a casat sentința civilă nr. 2364/19 decembrie 2013 a Judecătoriei Fălticeni, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanțe, cu dispoziția obligatorie pentru instanța de fond, ca aceasta să analizeze documentația care a stat la baza emiterii Hotărârii 664/2008 a Comisiei Județene Suceava cu privire la suprafața de 2060 mp teren la locul numit „Peste Ș.”, pe raza comunei F. M..

Astfel, la filele 21-46 dosar fond după casare, se regăsește documentația ce a stat la baza emiterii Hotărârii 664/2008 și care cuprinde următoarele înscrisuri: hotărârea menționată, adresa de înaintare a Comisiei locale F. M., a contestației reclamantei, procesul-verbal de constatare, contestația împotriva acestui proces-verbal; tabelul nominal cu moștenitorii cooperatorilor decedați, care solicită în scris stabilirea dreptului de proprietate, procesul verbal din 07.04.2008, cererile formulate de I. Gh. D. și de S. Ștefănica, fișa proces-verbal de punere în posesie, titlul de proprietate 2902 emis pe numele I. Gh. D. și I., contract de vânzare-cumpărare, procură, acte de stare civilă.

Din analiza acestor înscrisuri, tribunalul reține că, prin contractul de vânzare-cumpărare din 11 februarie 1957 (fila 38 dosar fond după casare), I. Gh. D. a cumpărat de la numitul Lepsa Gh. V., suprafața de 7160 mp teren arabil, bun pentru construcție, situat în vatra satului C. Băii, . la est cu V. D. I.; la apus cu G. V. O., la miazăzi cu drumul și la miază noapte cu șoseaua.

La data de 15.12.1997, I. Gh. D. formulează cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, înregistrată sub nr. 66, pentru suprafața de 0,28 ha teren agricol – fila 31 dosar.

I. Gh. D. a decedat la data de 16 februarie 2008, conform certificatului de deces fila 53 (dosar 2066), iar pe baza procurii autentificate de notar sub nr. 28/10 ianuarie 2008 și a actelor de stare civilă, numita S. Ștefănica, fiica lui I. Gh. D., depune cererea nr. 734/03.03.2008, atât în numele său, cât și în numele celorlalți moștenitori, respectiv I. I., I. M., M. D., prin care solicită Comisiei locale F. M., să emită o propunere de validare a cererii de reconstituire pentru suprafața de 2060 mp teren.

De asemenea, solicită Comisiei locale, suprafața ocupată de bazin, de centrala termică, din cei 7160 mp cumpărați de tatăl I. Gh. D., și care, în prezent, figurează pe S.C. V.”, petenta precizând că în prezent, construcțiile nominalizate sunt ruină și că nu acceptă despăgubiri pentru terenul pe care acestea se află.

Este de precizat că, inițial, I. D. a formulat cererea 736/11.03.1991 – fila 68 dosar, prin care solicită reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la mai multe terenuri, printre care se numără și suprafața de la locul „Peste Ș.” de 0,63 ha teren – fila 68 dosar.

În atare împrejurări, în mod eronat, instanța de fond a reținut că pentru suprafața de 0,26 teren de la locul numit „Peste Ș.”, s-a formulat cerere de reconstituire de abia la data de 15 decembrie 1997 și apoi la 03 martie 2008.

Actul depus la fila 68 dosar recurs demonstrează fără echivoc, că la data la care I. Gh. D., autorul reclamantei-recurente, a formulat cerere de reconstituire pentru acest teren este 11 februarie 1991, cererea fiind înregistrată sub nr. 736.

Această cerere a fost soluționată prin Hotărârea nr._/07.11.1991 a Comisiei Județene Suceava, prin care s-au validat propunerile Comisiei locale Vadu Moldovei, conform anexelor 2A, 2B, 3, 4, 7, 11, 15 și 13 (fila 56 dosar).

Urmare a acestei hotărâri, s-a emis adeverința 3/153 din 15.11.1991 – fila 73 dosar recurs, din care rezultă că, în favoarea numitului I. Gh. D., se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,23 ha teren, prevăzut în tabelul Anexa 2A la poziția 153.

Este de observat că titlul de proprietate 2902/1996 a fost emis tocmai pentru această suprafață (fila 46 dosar_ ).

Așa fiind, instanța de control judiciar va da eficiență susținerilor recurentei-reclamante I. I., în conformitate cu care autorul acesteia I. Gh. D. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață mai mare decât cea evidențiată în titlul de proprietate 2902/1996.

De altfel, în legătură cu această împrejurare s-a statuat cu putere de lucru judecat, prin sentința civilă nr. 2208/30.10.2008 pronunțată de Judecătoria Fălticeni, în conformitate cu care autorul I. Gh. D. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru toată suprafața de teren de pe amplasamentul în litigiu, însă aceasta a fost restituită parțial, în limita suprafeței evidențiată prin titlul de proprietate 2902/1996.

P. cererea inițială nr. 736/11.03.1991, s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,34 ha teren, din care 0,72 ha la locul „Peste Somuz” și 0,63 la locul „Peste Ș.”.

La fila 69 dosar recurs se regăsește procesul verbal de punere în posesie, întocmit pentru suprafața de 1,44 ha teren, cu precizarea că, ulterior, acest proces verbal de punere în posesie a fost modificat, petentul fiind pus în posesie doar cu suprafața de 0,51 ha la locul „Peste Ș.”.

Ori, în condițiile în care autorul recurentei a formulat cerere de reconstituire pentru întreaga suprafața de teren; în condițiile în care i s-a reconstituit parțial dreptul de proprietate (conform titlului de proprietate 2902/1996), tribunalul concluzionează în sensul că, cererea autorului reclamantei recurente a fost formulată la 11.03.1991, iar cererile din 15 decembrie 1997 și 3 martie 1998 reprezintă reveniri ale autorului recurentei-reclamante și ale acesteia, pentru suprafața de 7200 mp total la locul „Peste Ș.” și nu constituie cereri noi, așa cum în mod eronat le-a calificat judecătorul fondului.

Rezultă astfel, că cererea formulată de autorul reclamantei este anterioară celei formulată de .. Spătărești.

Pe de altă parte, tribunalul constată că în mod eronat, instanța de fond a apreciat că în speță, devin incidente prev. art. 29 – Legea 18/1991.

În acest sens, instanța de control judiciar constată că documentația ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 1591/1995 cuprinde doar facturile fiscale depuse la dosar, din care rezultă că, S.C. V.” S.R.L. Spătărești a achiziționat de la AEIZ Spătărești, construcțiile enumerate respectiv: 3 grajduri pentru animale; filtru sanitar; hală de mică industrie; cantină + beci; centrală termică; magazie; rețele apă; incintă; canalizare menajeră; racord telefonic.

Așadar, pârâta-recurentă din prezenta cauză a achiziționat, pe bază de facturi fiscale, doar niște construcții.

Nici facturile fiscale menționate și nici faptul achiziționării unor construcții nu constituie dovada dreptului de proprietate pentru terenul aferent acestor construcții, în patrimoniul dobânditorului acestor clădiri.

Art. 29 din Legea nr. 18/1991 reglementează regimul juridic al activelor mobiliare și imobiliare ce au aparținut fostelor CAP-uri, stipulându-se în sensul că asemenea construcții agrozootehnice, atelierele de industrie mică, precum și alte mijloace fixe ce au aparținut CAP-urilor desființate, precum și terenurile de sub acesta, ca și cele necesare utilizării lor normale, devin proprietatea membrilor asociațiilor de tip privat cu personalitate juridică, dacă se vor înființa.

Așadar, în speța de față se pune problema dacă pârâta-recurenta .. Spătărești face parte din categoria asociațiilor de tip privat cu personalitate juridică, în sensul prevăzut de textul citat anterior.

Ori, doctrina și practica în materie sunt unanim constante când au statuat că astfel de asociații sunt de fapt societățile agricole înființate în considerarea Legii nr. 36/1991, de către foști membrii CAP.

Nu în ultimul rând, intenția legiuitorului de a transmite în patrimoniul foștilor membrii CAP, dreptul de proprietate asupra construcțiilor agrozootehnice și asupra terenurilor aferente, este una fără echivoc întrucât articolul menționat face vorbire despre stabilirea dreptului de proprietate a foștilor membrii CAP, în cotă valorică proporțional cu suprafața adusă sau preluat de la CAP.

Într-un asemenea context, așa cum arătam anterior, simpla achiziționare a unor construcții de către o societate terță, pe bază de factură fiscală, nu face dovada nașterii dreptului de proprietate a acestui cumpărător cu privire la terenul pe care se află construcțiile achiziționate. În plus, ansamblul probator administrat în cauză nu demonstrează că pârâta recurentă .. este o entitate cu regim juridic guvernată de Legea nr. 31/1996 așa încât nu are calitatea de asociație de tip privat cu personalitate juridică în sensul prevăzut de art. 29 Legea 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, aceste considerente sunt valabile și în ceea ce privește cererile de intervenție formulate în interes propriu.

Tribunalul reține că proba cu expertiză administrată în primul ciclu procesual fond demonstrează, atât în ceea ce privește pe recurenta reclamantă I. I., cât și pe recurenții intervenienți în nume propriu I. G. și O. C. că, există suprapuneri între terenurile evidențiate pe titlurile de proprietate ale acestora și imobilul rezultând din titlul de proprietate nr. 1591/1995 emis în favoarea S.C. V. S.R.L.

În ceea ce privește intervenientul I. G., situația juridică a acestuia este următoarea: titlul de proprietate 995/1994 a fost emis pe numele antecesorului său, I. V., pentru suprafața de 3600 mp teren la locul „Peste Ș.” conform fișei proces verbal de punere în posesie – fila 22 dosar recurs.

În legătură cu această suprafață, instanța de control judiciar reține că, în planul de situație Anexa 3 la raportul de expertiză se evidențiază existența unei suprapuneri între terenul din titlul de proprietate 995/1991 și titlul de proprietate 1591/1995 în limita suprafeței de 281,08 mp.

La rândul său, intervenientul în interes propriu O. C. beneficiază de suprafața de 2300 mp teren conform titlului de proprietate 2670/1996, dar ca și în cazul intervenientului I. G., în planul de situație Anexa 5 în al doilea supliment de expertiză J. se evidențiază o suprapunere de teren de 36,78 mp între terenul acestui intervenient și cel deținut de societate.

Așadar, sunt întemeiate criticile formulate de reclamanta recurentă și de intervenienții în interes propriu, referitoare la regimul juridic al societății pârâte .., cu privire la îndrituirea acesteia la constituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu și cu privire la existența unor suprapuneri între terenurile evidențiate în titlurile de proprietate ale acestor părți.

Instanța va valorifica argumentele recurenților în conformitate cu care .. Spătărești are doar calitatea de subdobânditor cu titlu particular, și nu calitatea de succesor în drepturi a fostei AEIZ Spătărești, consecința logică fiind aceea că această societate nu putea dobândi dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu prin cumpărare la licitație publică.

Din perspectiva suprapunerii imobilelor recurenților, așa cum s-a subliniat și anterior, potrivit celui de-al doilea supliment la raportul de expertiză, vechiul amplasament al terenului proprietatea autorului I. Gh. D. se suprapune cu terenul deținut de către .. în limitele parcelelor S1 de 78,74 mp; S2 de 15,27 mp; S3 de 248,76 mp, fiind vorba despre o suprafață totală de 342,77 mp ce face parte din PF 238.

Această suprapunere rezultă fără echivoc din planul de situația Anexa 4 – fila 437 dosar primul ciclu procesual, plan ce evidențiază că parcelele din titlul de proprietate 1591/1995 includ parcele S1, S2, S3 în suprafață totală de 342,77 mp, incluse în PF 238, în timp ce S4 de 81,15 mp nu apare în titlul de proprietate.

Același plan de situație configurează existența unei temelii și a unei platforme betonate pe parcelele S1 și S2, cu precizarea că aceste bunuri nu figurează în facturile fiscale prin care societatea V. S.R.L. a cumpărat construcțiile fostului AEIZ Spătărești.

Față de aceste împrejurări, tribunalul conchide în sensul că societatea pârâtă nu face dovada îndreptățirii la constituirea dreptului de proprietate pentru terenul aferent construcțiilor, așa încât cererea completatoare formulată de către reclamanta I. I., astfel cum a fost precizată în primul ciclu procesual, urmează a fi admisă cu consecința constatării nulității absolute a titlului de proprietate 1591/1995, în condițiile art. III alin. 1 lit. a pct. ii Legea nr. 169/1997.

Potrivit acestor prevederi, sunt lovite de nulitate absolută potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor legilor fondului funciar: actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasament ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitări, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenurile scoase din domeniul public în acest scop.

Instanța de control judiciar reține că este întemeiat și motivul de recurs referitor la punerea în posesie la locul numit „Peste Ș.”, pe vechiul amplasament.

Într-adevăr, deși instanța de fond a obligat pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor F. M. la punerea în posesie a recurentei-reclamante I. I. la locul numit „Peste Ș.”, pe vechiul amplasament, aceasta nu a indicat întinderea suprafeței pentru care trebuie să se efectueze această operațiune.

Așadar, această suprafață nu a fost concretizată prin arătarea efectivă a vecinătăților vechiului amplasament.

Ori, aceste date constituie criterii prin raportare la care se poate pune în executare hotărârea judecătorească, lipsa acestora determinând imposibilitatea finalizării procesului de punere în posesie.

În legătură cu aceste împrejurări, tribunalul reține ca fiind elocvent amplasamentul evidențiat în ultimul supliment al raportului de expertiză din care rezultă că suprafața de 2060 mp teren la locul „Peste Ș.” are ca vecini pe I. I. la Sud, I. V. la Nord, drum la Vest și drum comunal la Est.

Având în vedere aspectele dezvoltate mai sus, instanța de control judiciar constată că și motivul de recurs referitor la cheltuielile de judecată este întemeiat.

Astfel, recurenta-reclamantă I. I. a suportat cheltuieli de judecată în valoare de 4500 lei (în cele două cicluri procesuale de la fond și în recurs primul ciclu procesual) având în vedere chitanțele depuse la filele 165, 191 dosar, precum și cele de la filele 492-494 dosar, reprezentând onorariu pentru plata expertului și a apărătorului ales.

Este de precizat că, prin încheierile de ședință din 07 iunie 2011, reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii parțiale de la plata onorariului de expert în suma de 450 lei, iar prin încheierea de ședință din 06 decembrie 2011 a mai beneficiat de ajutor public judiciar sub aceiași formă, pentru suma de 1250 lei.

De asemenea, reclamanta a formulat recurs împotriva sentinței civilă 2364/19 decembrie 2013, la filele 34-35 dosar recurs – primul ciclu procesual, regăsindu-se două chitanțe reprezentând onorariu avocat în sumă de 1000 lei.

După casarea cu trimitere, în al doilea ciclu procesual la fond, aceeași reclamantă a făcut dovada achitării onorariului avocat în sumă de 500 lei, conform chitanței de la fila 74 dosar fond – al doilea ciclu procesual.

În condițiile în care pretențiile recurentei-reclamante urmează a fi admise, în speță devin incidente prevederile art. 274 Cod procedură civilă, în conformitate cu care partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.

Ori, cei care au căzut în pretenții sunt pârâții C. F. M. și .., așa încât cele două entități urmează a fi obligate la plata sumei de 4500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată de la fond (ciclu I+ciclu II fond și recurs ciclu I, reprezentând: 1700 lei – onorariu expert și 2800 lei onorariu avocat).

Aceeași soluție se impune și cu privire la cheltuielile de judecată efectuate de către intervenientul în interes propriu I. G., în condițiile în care, potrivit art. 49 alin. 2 Cod procedură civilă intervenția este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său.

Așadar, aceiași pârâți vor fi obligați să plătească intervenientului în interes propriu I. G., suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs ciclu I.

P. raportare la considerentele sus arătate, rezultă că este întemeiat și recursul reclamantei formulat împotriva sentinței civilă nr. 173/27 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ .

P. această sentință, s-a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 237/19.11.2014, cererea formulată de pârâta .., dispunându-se obligarea reclamantei la plata către societate, a sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată.

Ori, această pârâta a căzut în pretenții alături de C. locală de fond funciar F. M., impunându-se astfel admiterea recursului reclamantei, modificarea în partea sentinței civile nr. 237/19.11.2014, în sensul înlăturării dispoziției privind completarea dispozitivului, și respingerea ca nefondată a cererii de completare dispozitiv.

Ca și consecință logică, rezultă că tribunalul va respinge ca rămas fără obiect recursul formulat de pârâta .. referitor la cheltuielile de judecată.

Recursul formulat de această societate se referă la cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată reclamanta.

Obiectul material al unui litigiu este determinat de pretenția concretă supusă analizei instanței.

Câtă vreme s-a stabilit că cei care datorează cheltuieli de judecată sunt tocmai pârâții, printre care se număr și societatea V. S.R.L., este evident că pretenția susținută de aceasta prin motivele de recurs, nu mai este în ființă, impunându-se respingerea recursului formulat de aceasta ca fiind rămas fără obiect.

Nu în ultimul rând, tribunalul reține în speță incidența principiului potrivit căruia accesoriu urmează principalul.

Capătul de cerere referitor la cheltuielile de judecată va fi soluționat în funcție de dezlegarea primită de celelalte capete principale de cerere.

Față de cele ce preced, tribunalul constată că sentința instanței de fond este rezultatul unei greșite interpretări a probelor administrate în cauză, motiv pentru care în considerarea art. 304 indice 1 raportat la 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 312 alin. 3, va admite recursurile formulate de reclamanta I. I. prin curator S. Ștefănica, și de intervenienții în interes propriu O. C. și I. G. împotriva sentinței civile nr. 2397/19.11.2014, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ și împotriva sentinței civile nr. 173/27 ianuarie 2015 a Judecătoriei Fălticeni, pronunțată în dosar nr._ ; va modifica în parte sentința civilă nr. 2397/19.11.2014.; va admite în parte acțiunea completată și cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții I. G. și O. C., în sensul că va obliga prim – pârâta, C. de aplicare a Legii 18/1991 F. M., la punerea în posesie a reclamantei, cu suprafața de 2060 mp teren la locul numit „Peste Ș.”, învecinat cu I. I. la sud, I. V. la nord, drum la vest, drum comunal la est; va constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 1591/_ cu privire la următoarele suprafețe: 342, 77 mp teren, identificată în planul de situație anexa 4 la al doilea supliment la raportul de expertiză întocmit de expert J. A.; pentru suprafața de 218,08 mp teren, identificată în planul de situație anexa 3 la al doilea supliment la raportul de expertiză J. A.; cu privire la suprafața de 36,78 mp teren identificată în planul de situație anexa 4 la al doilea supliment la raportul de expertiză întocmit de expert J. A.; va admite recursul formulat de reclamanta I. I. prin curator S. Ștefănica împotriva sentinței civile nr. 173/27 ianuarie 2015 a Judecătoriei Fălticeni, pronunțată în dosar nr._, în sensul că va modifica în parte sus – menționata sentință, înlăturând dispoziția privind completarea dispozitivului sentinței civile nr. 2397/19.11.2014, a Judecătoriei Fălticeni, în sensul că va respinge ca nefondată, cererea de completare dispozitiv formulată de . cu sediul în .. 51, jud. Suceava; va obliga pârâții să plătească reclamantei, suma de 4500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată de la fond (ciclu I+ciclu II fond și recurs ciclu I, reprezentând: 1700 lei – onorariu expert și 2800 lei onorariu avocat); suma de 1700 lei reprezentând contravaloarea ajutorului public judiciar acordat în favoarea reclamante, prin Încheierile de ședință din 7 iunie 2011 și din 6 decembrie 2011 va rămâne în sarcina statului; va obliga pârâții să plătească intervenientului în interes propriu I. G., suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs ciclu I; va respinge recursul declarat de pârâta S.C. „V.” S.R.L. ca fiind rămas fără obiect și va menține celelalte dispoziții ale sentințelor recurate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În considerarea art. 316 Cod procedură civilă raportat la 298 și 274 Cod procedură civilă, va obliga recurenta intimată S.C. „V.” S.R.L. să plătească recurentei reclamante I. I., suma de 1000 lei cheltuieli de judecară din recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile formulate de reclamanta I. I. prin curator S. Ștefănica, cu domiciliul în mun. Fălticeni, ., . și de intervenienții în interes propriu O. C. domiciliat în mun. Iași, ., . și I. G. domiciliat în mun. Timișoara, ., jud. T. împotriva sentinței civile nr. 2397/19.11.2014, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ .

Admite recursul formulat de reclamanta I. I. prin curator S. Ștefănica împotriva sentinței civile nr. 173/27 ianuarie 2015 a Judecătoriei Fălticeni, pronunțată în dosar nr._ .

Modifică în parte sentința civilă nr. 2397/19.11.2014.

Admite în parte acțiunea completată și cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții I. G. și O. C..

Obligă prim – pârâta, C. de aplicare a Legii 18/1991 F. M., la punerea în posesie a reclamantei, cu suprafața de 2060 mp teren la locul numit „Peste Ș.”, învecinat cu I. I. la sud, I. V. la nord, drum la vest, drum comunal la est.

Constată nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 1591/_ cu privire la următoarele suprafețe: 342, 77 mp teren, identificată în planul de situație anexa 4 la al doilea supliment la raportul de expertiză întocmit de expert J. A.; pentru suprafața de 218,08 mp teren, identificată în planul de situație anexa 3 la al doilea supliment la raportul de expertiză J. A.; cu privire la suprafața de 36,78 mp teren identificată în planul de situație anexa 4 la al doilea supliment la raportul de expertiză întocmit de expert J. A..

Admite recursul formulat de reclamanta I. I. prin curator S. Ștefănica împotriva sentinței civile nr. 173/27 ianuarie 2015 a Judecătoriei Fălticeni, pronunțată în dosar nr._ .

Modifică în parte sus – menționata sentință, în sensul că înlătură dispoziția privind completarea dispozitivului sentinței civile nr. 2397/19.11.2014, a Judecătoriei Fălticeni, în sensul că respinge ca nefondată, cererea de completare dispozitiv formulată de . cu sediul în .. 51, jud. Suceava.

Obligă pârâții să plătească reclamantei, suma de 4500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată de la fond (ciclu I+ciclu II fond și recurs ciclu I, reprezentând: 1700 lei – onorariu expert și 2800 lei onorariu avocat).

Suma de 1700 lei reprezentând contravaloarea ajutorului public judiciar acordat în favoarea reclamante, prin Încheierile de ședință din 7 iunie 2011 și din 6 decembrie 2011 rămân în sarcina statului.

Obligă pârâții să plătească intervenientului în interes propriu I. G., suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs ciclu I.

Respinge recursul declarat de pârâta S.C. „V.” S.R.L. ca fiind rămas fără obiect.

Menține celelalte dispoziții ale sentințelor recurate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Obligă recurenta intimată S.C. „V.” S.R.L. să plătească recurentei reclamante I. I., suma de 1000 lei cheltuieli de judecară din recursul de față.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2015.

Red.G.F.//Tehnored.D.E.M./2 ex., /15.07.2015