Pretenţii. Decizia nr. 346/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 346/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 5427/314/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._ PRETENȚII
DECIZIA NR. 346
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.06.2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE C. M.
JUDECĂTOR M. T.
JUDECĂTOR D. D.
GREFIER C. D. I.
Pe rol, judecarea recursului declarat de către pârâtul M. S. - prin primar, împotriva sentinței civile nr. 5782/03.12.2014 a Judecătoriei S. (dosar nr._ ), intimați fiind pârâtul C. P. și reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR. 50 S. - reprez. prin M. S..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constatând că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar recursul este în stare de judecată, rămâne în pronunțare asupra acestuia.
După deliberare ,
TRIBUNALUL ,
Asupra recursului de față, constată următoarele :
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10.07.2012 pe rolul Judecătoriei S. sub nr._, reclamanta Asociația de P. nr.50 S. a solicitat obligarea pârâtului C. P. la plata sumei de_,76 lei, din care_,88 lei, cu titlu de cheltuieli comune și_,88 lei, cu titlu de penalități de întârziere pentru perioada august 2009 – aprilie 2012.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul face parte din Asociația de P. nr.50 S., iar în conformitate cu dispozițiile legale, acesta a beneficiat prin intermediul asociației de unele servicii administrative dar și de utilități, respectiv furnizarea de apă potabilă și preluarea apelor menajere și pluviale în rețeaua de canalizare, furnizarea de apă caldă menajeră și energie termică în sistem centralizat, furnizarea de gaz metan, furnizarea de energie electrică, curățenia spațiilor comune ale condominiului și servicii administrative aferente activității curente a asociației.
Privitor la suma de_,88 lei cu titlu de penalități de întârziere, reclamanta a menționat faptul că aceasta a fost calculată avându-se în vedere Hotărârile Adunării Generale a asociației din data de 08.02.2008, 19.01.2009 și 24.03.2010 care a stabilit un procent de 0,1% pe zi de întârziere la plată aplicat la soldul restant și art. 49 alin. 1 din Legea 230/2007.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii 230/2007.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar copii după listele de plată lunare, după înștiințarea de plată, precum și după Hotărârile Adunării Generale a asociației din anii 2009-2012.
În conformitate cu prevederile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, acțiunea formulată de către asociația de proprietari prin care se urmărește recuperarea cotelor de contribuție la cheltuielile asociației a fost scutită de taxa judiciară de timbru.
În baza dispozițiilor art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La termenul de judecată din data de 30.01.2013, reclamanta și-a modificat cererea de chemare în judecată în sensul că a chemat în judecată și pârâtul M. S. – prin primar, întrucât apartamentul nr. 3 din ., . locuiește C. P. este proprietatea Municipiului S..
Legal citat, pârâtul C. P. nu a depus la dosar întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și exprima punctul de vedere cu privire la acțiunea reclamantei.
Legal citat, pârâtul M. S. – prin primar, prin precizările depuse pentru termenul de judecată din data de 27.03.2013 a solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului nr._ al Judecătoriei S., în care reclamanta Asociația de P. nr.50 S. i-a acționat în judecată pentru recuperarea cheltuielilor comune aferente perioadei martie 2007-martie 2010 și în care s-a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare.
Cauza a fost suspendată, în conformitate cu prevederile art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, la data de 27 martie 2013 și repusă pe rol la data de 15.10.2014.
Pârâtul C. P. a formulat întâmpinare la data de 25.09.2014 prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată.
La solicitarea instanței de fond a fost atașat dosarul nr._ al Judecătoriei S..
La data de 29.10.2014, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat admiterea acțiunii și obligarea pârâtului Municipiului S. – prin primar la plata sumei de 7485,93 lei, cu titlu de debit și suma de 4375,97 lei, cu titlu de penalități de întârziere pentru perioada aprilie 2010 – aprilie 2012.
La termenul de judecată din data 03.12.2014, instanța de fond a admis proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 5782/03.12.2014, Judecătoria S. a admis, în parte, acțiunea precizată având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanta Asociația de P. nr. 50 S., în contradictoriu cu pârâții C. P. și M. S. - prin primar și a obligat pârâtul M. S. să plătească reclamantei suma de 7485,93 lei, cu titlu de cheltuieli comune restante și suma de 4375,97 lei, reprezentând penalități de întârziere pentru perioada aprilie 2010 – aprilie 2012.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, pârâtul C. P. a locuit, în calitate de chiriaș în apartamentul situat în municipiul S., ., ., ., arondat Asociației de P. nr. 50 S., pârâtul beneficiind de serviciile prestate de furnizorii de utilități.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv listele de plată cu situația cotelor de întreținere pentru perioada august 2009 - aprilie 2012 și contractul de închiriere încheiat între pârâtul M. S., prin primar și pârâtul C. P., instanța de fond a reținut că pârâtul M. S. este proprietarul apartamentului nr. 3 din municipiul S., ., ., jud. S., imobil pe care l-a închiriat pârâtului C. P. prin contractul.
Potrivit art. 25 din H.G. nr.1588/2007, pârâtul este obligat la achitarea sumelor aferente din cheltuielile de întreținere comune. Titlul legal de plată al cotelor de întreținere îl reprezintă listele de plată, conform art. 25 alin. 1 din H.G. nr.1588/2007 și art. 46 din Legea 230/2007, membrii asociației având obligația de a achita sumele în termen 20 de zile de la afișarea listei. În caz de neplată, proprietarii pot fi acționați în justiție de către Asociația de P. (art.50 alin.1 din Legea 230/2007).
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Din cuprinsul listelor lunare de plată a cotelor de întreținere depuse de reclamantă a căror valoare probatorie este stabilită de prevederile art.51 alin.2 din Legea nr.230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, coroborate cu atitudinea procesuală a pârâților, instanța de fond a reținut că pârâtul M. S. a beneficiat pentru apartamentul pe care-l are în proprietate de serviciile furnizorilor de utilități, dar nu și-a îndeplinit obligația de plată a cotelor de întreținere.
Instanța de fond a mai reținut că prin precizările formulate la data de 29.10.2014 (fila 71 dosar fond), reclamanta a solicitat obligarea pârâtului M. S. – prin primar la plata debitelor restante acumulate în perioada aprilie 2010 - aprilie 2012 și a penalităților aferente debitului restant, respectiv la plata sumei de 7485,93 lei, cu titlu de debit și a sumei de 4375,97 lei, cu titlu de penalități de întârziere.
Referitor la penalitățile de întârziere solicitate de reclamantă, în cuantum de 4375,97 lei, aferente debitului neachitat în perioada aprilie 2010 – aprilie 2012, din dispozițiile legale (art.25 din H.G. nr. 1588/2007) reiese că, în măsura în care proprietarii de apartamente nu plătesc cotele de întreținere care le revin potrivit listelor de plată, asociația poate aplica penalități de întârziere, dar numai în condițiile în care există o hotărâre a Adunării Generale a asociației în acest sens.
În plus, pentru a fi valabile, hotărârile adunării generale trebuie să respecte condițiile de cvorum și majoritate legale, conform art.14 din H.G. nr. 1588/2007. De asemenea, art. 49 din Legea nr.230/2007, intrată în vigoare în august 2007, prevede că asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plata, este de maximum 20 de zile calendaristice.
În cauză, s-a reținut că, prin Hotărârea Adunării Generale a proprietarilor din cadrul Asociației de proprietari nr. 50 S. s-a statuat ca procentul penalităților percepute în caz de întârziere să fie de 0,2 % pe zi de întârziere astfel cum rezultă din procesele verbale depuse la dosarul cauzei (filele 32-47 dfs.fd.).
Instanța de fond a constatat, de asemenea, că penalitățile de întârziere au fost calculate cu respectarea prevederilor art. 49 alin.1 din Legea nr. 230/2007, în sensul că nu depășesc procentul maxim admis de lege de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, iar suma penalizărilor nu depășește debitul la care s-au aplicat.
Pentru considerentele expuse anterior, dat fiind că pârâtul M. S. nu a probat achitarea debitului solicitat, deși conform art.129 alin.1 teza finală Cod procedură civilă această probă îi incumba, instanța de fond a admis, în parte, cererea reclamantei și a obligat pârâtul M. S. să plătească reclamantei suma de 7485,93 lei, cu titlu de cheltuieli comune restante și suma de 4375,97 lei, reprezentând penalități de întârziere pentru perioada aprilie 2010 – aprilie 2012.
Față de cele arătate anterior, instanța de fond a obligat la plata cheltuielilor comune și a penalităților doar pe proprietarul apartamentului nr. 3 din mun. S., ., ., pârâtul M. S., întrucât în sarcina acestuia a stabilit legiuitorul, potrivit art. 46 și 50 din Legea nr. 230/2007, obligația de plată a acestor chletuieli (art. 46 prevede că toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari, iar art. 50 stabilește că Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.)
Relațiile contractuale dintre pârâtul M. S. și pârâtul C. P. nu au relevanță în ce privește obligația de plată a cheltuielilor comune și a penalităților pe care proprietarul apartamentului, pârâtul M. S., o are față de Asociația de proprietari nr. 50 S., întrucât contractul de închiriere are efecte doar între părțile contractante, nu și față de reclamantă, care este terț față de această convenție.
Împotriva sentinței civile mai sus-menționate a formulat recurs pârâtul M. S. – prin primar în motivarea căruia a arătat următoarele:
Instanța de fond nu a luat în considerare faptul că nu municipiul S. a beneficiat de aceste utilități ci cel ce a avut folosința imobilului și tot acestuia îi revine obligația achitării sumelor datorate cu titlu de cheltuieli comune și de întreținere. Listele de întreținere nu menționează la rubrica privind apartamentul în cauză drept datornic M. S., ci persoana fizică, beneficiarul actelor de întreținere.
Art. 1799 din Noul cod civil stipulează că: „Locatarul este obligat să folosească bunul dat în locațiune cu prudență și diligență, potrivit destinației stabilite prin contract sau, în lipsă, potrivit cele prezumate după anumite împrejurări, cum ar fi natura bunului, destinația sa anterioară ori cea potrivit căreia locatarul îl folosește.”
Vechea reglementare a Legii nr. 114/1996 stabilea în sarcina proprietarului doar obligațiile privind reparațiile capitale privind întreținerea și repararea structurii de rezistență a clădirii, instalațiile comune, iar în sarcina chiriașului tot ceea ce ține de folosința locuinței. Tot ceea ce ține de întrebuințarea și folosința locuinței fiind cheltuieli ce cad în sarcina chiriașului, deci și cheltuielile de întreținere.
Astfel că, față de aceste dispoziții, recurentul a considerat că, chiriașul are obligația de a-și achita cotele de întreținere; Cotele de întreținere căzând în sarcina chiriașului și nu a proprietarului mai ales când acesta din urmă este statul sau unitatea administrativ teritorială; Că, nu se poate reține vinovăția proprietarului câtă vreme între proprietar și beneficiarul furnizării întreținerii nu există identitate, vinovat de neplata cotelor de întreținere fiind chiriașul - persoană fizică, iar nu M. S.; Obligațiile chiriașului cu privire la întreținerea suprafeței locative rezultă fără nici un dubiu din contract și, având în vedere că locatarul în cauză a beneficiat direct de acest serviciu, obligația de plată s-a născut direct în patrimoniul acestuia și nu în patrimoniul proprietarului.
Pârâtul intimat C. P., prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului cxa nefondat și menținerea sentinței civile atacate, ca fiind temeinică și legală.
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate, tribunalul constată următoarele:
Așa cum a reținut și prima instanță, obligația de plată a sumelor datorate cu titlu de cheltuieli comune și de întreținere este reglementată prin legea specială – Legea nr. 230/2007 și H.G. nr. 1588/2007 – dispoziții care stabilesc faptul că această obligație cade în sarcina proprietarului.
Împrejurarea că beneficiarul utilităților este chiriașul, sau că acestuia îi revine obligația de a manifesta diligența și precauția în folosirea bunului, nu sunt de natură să modifice obligațiile stabilite în dispozițiile legale sus-menționate, ci vizează doar raporturile juridice rezultate din contractul de închiriere, care nu pot fi însă opuse furnizorilor de servicii, respectiv reclamantei.
În consecință, constatând legală hotărârea primei instanțe, tribunalul, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ,
ÎN NUMELE LEGII ,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către pârâtul M. S. - prin primar, cu sediul în S., .. 5A, județul S., împotriva sentinței civile nr. 5782/03.12.2014 a Judecătoriei S. (dosar nr._ ), intimați fiind pârâtul C. P. domiciliat în S., ., nr. 2, ., . și reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR. 50 S. - reprezentat prin M. S., cu sediul în S., ., județul S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 02.06.2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. M. M. T. D. D.
Pt. judecător în C.O.
semnează președinte inst.
Grefier,
C. D. I.
Pt. grefier în C.O. semnează prim grefier
RED. M.C.
JUD. M.F.
TEHNORED. V.C., 2 ex., 25.08.2015
| ← Fond funciar. Decizia nr. 375/2015. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Decizia nr. 886/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
