Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1467/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1467/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 1467/2015
Dosar nr._ Revendicare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1467
ȘEDINȚA PUIBLICĂ DIN DATA DE 25.11.2015.
PREȘEDINTE I. G.
JUDECĂTOR I. M.
GREFIER S. A.
Pe rol, judecarea apelurilor promovate de intervenientul în nume propriu J. I., domiciliat în loc. Poieni, Solca, județul Suceava și de către reclamanții J. N. și J. A., ambii cu domiciliul procedural ales la C. de A. „A. D.”, cu sediul în mun. Suceava, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1924 pronunțată la data de 15.06.2015 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții H. D. și H. G., domiciliați în oraș Solca, .. 8F, ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâții intimați H. D. și H. G., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care:
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constată că s-a achitat de către apelantul intervenient în nume propriu, J. I., taxa de timbru aferentă apelului declarat în speță în cuantum de 355 lei (f.29 ds.), pe care o anulează, calea de atac promovată de acesta fiind legal timbrată și faptul că reclamanții apelanți J. N. și J. A. nu și-au îndeplinit această obligație.
Instanța, constată că prin cererea de apel, intervenientul în nume propriu J. I. a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile existente la dosar.
Instanța pune în discuție cererea de probe formulată de apelantul J. I..
Pârâții intimați prezenți astăzi în instanță, având pe rând cuvântu, arată că sunt de acord cu încuviințarea probei cu înscrisurile solicitate de apelantul J. I.. Deosebit de aceasta, depun la dosar în copie: decizia civilă nr. 135/29.01.2015 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, proces verbal emis de BIEJ „M. C.” Rădăuți, note de plată pentru creanțe bugetare, sentința civilă nr. 3659/06.11.2015 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, solicitând instanței încuviințarea probei cu aceste înscrisuri.
Instanța, în temeiul art. 479 al. 2 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apelantul J. I. și de către pârâții intimați, urmând ca în ceea ce privește utilitatea, concludența și pertinența înscrisurilor depuse astăzi de pârâții intimați, să fie apreciată prin coroborare cu celelalte probe administrate în cauză.
Interpelat fiind de instanță, pârâtul intimat H. D. arată că terenul pentru care J. I. a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare în suprafață de 25 de ari se află în posesia lor, din anul 2012, recunoaște că terenul a fost vândut lui I., însă actul constatator al vânzării a fost semnat de tatăl lui J. I. și nu știe dacă a fost achitat prețul pentru acest teren.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și probe de administrat în cauză, văzând că reclamanții apelanți J. N. și J. A. nu și-au îndeplinit obligația de a achita taxa judiciară de timbru aferentă apelului lor, din oficiu invocă excepția netimbrării apelului reclamanților și acordă cuvântul părților prezente atât pe excepția invocată, cât și pe fond.
Pârâții intimați H. D. și H. G., având pe rând cuvântul, solicită admiterea excepției netimbrării apelului reclamanților J. N. și J. A., iar în ceea ce privește apelul declarat de intervenientul în nume propriu J. N. pun concluzii de respingere a acestuia pentru motivele expuse în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul instanței la data de 20.05.2014, sub nr._ reclamanții J. N. și J. A. i-au chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâții H. D. și H. G., solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a testamentului autentificat sub nr.4628/16.11.2004 și a certificatului de moștenitor nr.218/30.11.2007 la BNP Fomin S. din mun. Rădăuți, precum și pentru revendicarea imobiliară și mobiliară, urmând ca pârâții să fie obligați să le lase în deplină proprietate și posesie cota de 1-1 din terenurile cu toate construcțiile și plantațiile aflate pe el, situate în poieni Solca și bunurile mobile din averea ce a aparținut numitului T. G., decedat la data de 16.08.2004, întreaga avere având o valoare de circa 30.000 lei, formată din: suprafața de 20 prăjini – 2600 mp teren grădină, casă și șură construite pe acest teren, suprafața de 30 prăjini – 3800 mp teren grădină situate în . următoarele suprafețe de teren, în extravilanul comunei, în tarlaua Horju -2000 mp, în tarlaua Horju -1200 mp, în tarlaua Plopiș – 8700 mp, în tarlaua Horju – 2600 mp; în intravilanul comunei, în tarlaua Acasă -2500 mp, în tarlaua Acasă – 300 mp, iar bunurile mobile constând în faeton, mobilă, covoare, televizor, bunuri casnice, șișcorniță, plug metalic, 4000 bucăți șindrilă, un harnașament pentru cal, în valoare de circa 6000 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că prin testamentul autentificat sub nr.300/123/3.03.1958 la notariatul Principal de Stat Regiunea Suceava, numitul B. P. din .. Suceava a testat nepotului său T. G. următoarele bunuri: suprafața de 20 prăjini – 2600 mp teren grădină cu casă și șură construite pe acest teren, moștenit de la mama sa Z. P. B., decedată acum 20 de ani, iar casa și șura construite de reclamanți și suprafața de 30 prăjini – 3800 mp teren grădină situat în . G. Humorului, deținut prin moștenire de la mama sa.
Se mai arată că prin testamentul autentificat sub nr.1793/6.05.2003, numitul T. G. a testat în favoarea reclamanților totalitatea bunurilor sale mobile și imobile ce se vor constata că-i aparțin la deces, inclusiv toate terenurile reintrate în proprietatea sa conform Legii nr.18/1991, precum și dreptul de pădure, moștenit de la B. P., care l-a rândul lui l-a moștenit de la mama sa, situat pe teritoriul localității Poieni Solca, la locul Oșleancă, pe care i-a instituit legatari cu titlu universal.
Reclamanții au mai arătat că, excepție de la bunurile testate fac parte suprafața de 8100 mp teren arabil situat în dealul Solcii, pe care îl testează nepoatei de frate T. F., domiciliată în Poieni Solca.
Se mai arată că prin titlul de proprietate nr.1028/12.12.2003 numitului T. Z. G. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 2 ha și 9400 mp în . extravilanul comunei suprafața totală de 2 ha și 2700 mp și în intravilan, suprafața totală de 6700 mp.
Prin testamentul autentificat sub nr.1794/6.05.2003 la BNP B. C., numita T. D. a testat în favoarea reclamanților totalitatea bunurilor mobile și imobile ce se vor constata că-i aparțin la data de decesului. Acest testament a fost încheiat de notarul public B. C., însoțită de B. A., secretar delegat la domiciliul testatoarei, întrucât aceasta era netransportabilă, slăbită de boală și bătrânețe, dar conștientă.
Se mai arată că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.624/19.02.2004, T. G. a vândut către J. A. imobilul proprietatea sa, constând din suprafața de 440 mp teren arabil la Dealul L., identic cu pf.1 a bunului imobil 300; suprafața de 668 mp teren pădure la Horju identic cu p.f. a bunului imobil 296 și suprafața de 3200 mp teren arabil la B. Deal, identic cu p.f. a bunului imobil 301, făcând parte din corpul Tabular cu nr.528 – cu caracter nedefinitiv al comunei cadastrale Poieni Solca situat pe raza localității Solca sau poieni Solca, jud. Suceava.
După defunctul T. G., decedat la data de 16.08.2004 au rămas ca succesori reclamanții, în calitate de legatari în baza testamentului nr.1793/2003 și T. D., în calitate de soție supraviețuitoare, aceasta beneficiind de prevederile art.2 din Legea nr.319/1944.
Se mai arată că la data de 16.11.2004, pârâții au obținut prin mijloace frauduloase un testament în numele lui T. D. autentificat sub nr.4628/16.11.2004 la BNP Fomin S., prin care, aceasta ar fi testat în favoarea pârâților „întreaga sa avere mobilă și imobilă ce se va constata că-i aparține la decesul său, inclusiv toate suprafețele de teren ce au intrat în proprietatea sa conform Legii nr.18/1991, precum și toate sumele de bani în lei și în valută ce se vor găsi în numerar sau depuneri în cont, pe care i-a instituit legatari universali, declarând că nu are succesibili rezervatari în viață”, respectiv cota sa de ½ din averea defunctului T. G..
Cum pârâții, în baza testamentului autentificat au obținut certificatul de moștenitor nr.218/30.11.2007 după defuncta T. D., care a decedat la data de 31.05.2007 și dețin nelegal în posesie întreaga avere succesorală a defunctului T. G., înțeleg să declare în fals semnătura testatoarei T. D. de pe testamentul autentificat sub nr.4628/16.11.2004, ca fiind falsă și neexecutată de către T. D., ci de către pârâți, precum și conținutul acestui testament, în temeiul art.183 și art.184 C.pr.civ.
Se concluzionează că testamentul din 16.11.2004 a fost încheiat în desfiderea art.948 C.civ., lipsind consimțământul valabil al testatoarei, încheierea acestui act vizând o cauză ilicită, pe cale de consecință solicită și constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor și drept urmare, întrucât întreaga avere a aparținut defunctului T. G., în cote de 1/1, revendică aceste bunuri care compun masa succesorală a defunctului T. G..
Prin întâmpinarea formulată, pârâții au solicitat respingerea acțiunii, arătând că testamentul nr.300/123/3.03.1958 a fost analizat și luat în considerare la instanța de fond în pronunțarea sentinței civile nr.4372/14.12.2010 și la instanța de recurs la pronunțarea deciziei nr.1620/17.11.2011 a Tribunalului Suceava, iar în baza testamentului nr.1793/6.05.2003 reclamanții sunt moștenitori după T. G. și au primit în urma partajului cota parte din masa succesorală ce i se cuvenea acestuia.
Se mai arată că bunurile imobile menționate în titlul de proprietate nr.1028/12.12.2003 pe numele lui T. G. au fost înstrăinate de acesta prin trei acte de vânzare-cumpărare întocmite în aceeași zi, la data decesului rămânând doar cu o suprafață de 0,13 ha teren arabil în tarlaua „Plopis” așa cum rezultă și din adeverința nr.656/4.05.2009 a Primăriei . testamentul nr.1794/6.05.2003 a fost anulat, fiind întocmit un alt testament autentificat sub nr.4628/16.11.2004 în favoarea pârâților.
Bunurile ce fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.624/19.02.2004 între T. G. și J. A. nu au intrat în masa succesorală, ci în patrimoniul reclamanților, contractul fiind valabil și necontestat.
Se mai precizează că prin sentința penală nr.32/24.10.2006 a Curții de apel Suceava, rămasă definitivă, contractul de vânzare-cumpărare nr.625/19.02.2004 încheiat între defunctul T. G. și J. I. a fost anulat, fiind întocmit în fals întrucât J. I. nu se afla în țară în momentul încheierii convenției, aceasta fiind semnată de tatăl său J. N., iar bunurile ce au făcut obiectul contractului au revenit la masa succesorală făcând obiectul sentinței civile nr.4372/2010 a Judecătoriei Rădăuți.
În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității testamentului și a certificatului de moștenitor, s-a invocat excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr.4372/2010 a Judecătoriei Rădăuți.
Pe cale de consecință se solicită și respingerea capetelor de cerere având ca obiect revendicare imobiliară și mobiliară, arătând că dețin doar suprafața de 25 ari teren grădină și casa cu anexe, celelalte terenuri, cu excepția celor înstrăinate de defunctul T. G. prin contractul de vânzare-cumpărare nr.723/2004 sunt în posesia reclamanților la care se adaugă și terenul situat în intravilanul comunei Poieni Solca în suprafață de 39 ari la care au renunțat în favoarea reclamanților în timpul procesului de partaj și nu a mai fost cuprinsă în masa partajabilă.
În cauză s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către J. I., prin care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.
În motivarea cererii, s-a arătata că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.625/12.02.2004 a cumpărat de la defunctul T. G. cu rezerva uzufructului viager în favoarea sa și a soției sale, bunurile proprii ale lui T. G.: suprafața de 802 mp teren viran cu casă și anexe, idenică cu p.v. 1 a bunului imobil 297, suprafața de 1088 mp teren arabil Acasă, identic cu p.f. 2 a bunului imobil 297, suprafața de 328 mp teren livadă Acasă, identic cu p.f. 3 a bunului imobil 297, suprafața de 583 mp teren livadă Acasă, identic cu p.f. 4 a bunului imobil 297 și din suprafața de 3900 mp teren arabil intravilan, identic cu p.f. 1 a bunului imobil 299, făcând parte din corpul tabular nr.528 a comunei cadastrale Poieni Solca.
Prețul vânzării a fost stabilit la suma de 50.000.000 lei din care înainte de semnarea contractului, defunctul T. G. a primit suma de 30.000.000 lei, iar restul de 20.000.000 lei s-a obligat să-i plătească prin prestarea întreținerii defunctului și a soției sale.
Se mai precizează că acest contract de vânzare-cumpărare a fost anulat pentru lipsa semnăturii și nu pentru achitarea plății.
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul instanței la data de 27.11.2014, sub nr._ reclamanții J. N. și J. A. i-au chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâții H. D. și H. G., solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a testamentului autentificat sub nr.4628/16.11.2004 și a certificatului de moștenitor nr.218/30.11.2007 la BNP Fomin S. din mun. Rădăuți, precum și pentru revendicarea imobiliară și mobiliară, urmând ca pârâții să fie obligați să le lase în deplină proprietate și posesie cota de 1-1 din terenurile cu toate construcțiile și plantațiile aflate pe el, situate în poieni Solca și bunurile mobile din averea ce a aparținut numitului T. G., decedat la data de 16.08.2004, întreaga avere având o valoare de circa 30.000 lei, formată din: suprafața de 20 prăjini – 2600 mp teren grădină, casă și șură construite pe acest teren, suprafața de 30 prăjini – 3800 mp teren grădină situate în . următoarele suprafețe de teren, în extravilanul comunei, în tarlaua Horju -2000 mp, în tarlaua Horju -1200 mp, în tarlaua Plopiș – 8700 mp, în tarlaua Horju – 2600 mp; în intravilanul comunei, în tarlaua Acasă -2500 mp, în tarlaua Acasă – 300 mp, iar bunurile mobile constând în faeton, mobilă, covoare, televizor, bunuri casnice, șișcorniță, plug metalic, 4000 bucăți șindrilă, un harnașament pentru cal, în valoare de circa 6000 lei, cu cheltuieli de judecată.
Motivele în fapt și în drept sunt identice cu cele arătate în acțiunea înregistrată sub nr._ .
Prin încheierea din 4.03.2015 a Judecătoriei Rădăuți a fost admisă excepția de litispendență, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 C.pr.civ., sub aspectul triplei identități de părți, obiect și cauză, dosarul fiind trimis primei instanțe investite și alăturat cauzei înregistrate sub nr._ .
În vederea soluționării cauzei s-a administrat proba cu înscrisuri, reclamanții solicitând proba cu expertiză grafologică, la care însă au înțeles să renunțe astfel cum s-a precizat în ședința publică din 14 mai 2015, iar în virtutea principiului disponibilității, instanța a revenit de la proba cu expertiză grafologică. Totodată, s-a atașat dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți.
În ședința publică din 2.04.2005, instanța a pus în discuție și a respins excepția autorității de lucru judecat privind capetele de cerere care au făcut obiectul sentinței civile nr.4372/14.12.2010 a Judecătoriei Rădăuți, întrucât în prezenta cauză se solicită constatarea nulității testamentului și respectiv a certificatului de moștenitor datorită lipsei totale a consimțământului, motiv neinvocat în acea cauză, astfel încât nu este îndeplinită tripla identitate sub aspectul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 1924 din data de 15.06.2015, Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea civilă având ca obiect constatare nulitate absolută testament și certificat de moștenitor, revendicare imobiliară și mobiliară, privind pe reclamanții J. N. și J. A. și pe pârâții H. D. și H. G., intervenient în interes propriu fiind J. I., a respins cererea de intervenție în interes propriu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr. 4372/14.12.2010 a Judecătoriei Rădăuți, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 1620/17.11.2011 a Tribunalului Suceava, s-a constatat că după defunctul T. G. are vocație succesorală soția supraviețuitoare T. D. cu o cotă de ¾ părți din masa succesorală și reclamanții J. N. și J. A. în calitatea de legatari universali cu o cotă de ¼ p.i. S-a constatat de asemenea că după defuncta T. D. au vocație succesorală pârâții cu o cotă de 1/1 din averea defunctei, s-a sistat starea de indiviziune dintre părți și s-a atribuit pârâților în totalitate casa și anexele gospodărești și suprafața de teren grădină aferentă construcțiilor în suprafață de 25 de ari, situată în vatra satului Poieni Solca, precum și următoarele bunuri mobile: un plug metalic pentru arat, 50 bucăți de stâlpi pentru gard, 4000 bucăți șindrilă, un harnașament pentru cal, o șișcorniță, o pereche sanie, șine fier cornier pentru sănioaie, un faeton, un televizor, bunuri casnice, o mobilă.
În acea cauză, instanța a reținut că pârâții sunt moștenitori testamentari ai defunctei T. D. decedată la data de 31.03.2007, conform testamentului autentificat cu nr.4628/16.11.2004 și certificatului de moștenitor nr.218/30.11.2007 autentificate de BNP Fomin S., încheierea acestui act unilateral de voință ducând la revocarea testamentului încheiat anterior în favoarea reclamanților și autentificat sub nr.1794/6.05.2003 de BNP B. C..
În prezenta cauză, astfel cum s-a arătat, se invocă lipsa totală a consimțământului testatoarei, nerecunoscându-se semnătura acesteia de pe înscris, fără ca reclamanții să facă dovada în acest sens, instanța admițând proba cu expertiză grafologică, la care reclamanții ulterior au renunțat, ori sarcina probei incumbă acestora.
Prin prisma acestor considerente, instanța a reținut că testamentul a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, reclamanții neprobându-și susținerile, urmând a respinge acest capăt de cerere ca nefondat.
Întrucât se apreciază că testamentul a fost încheiat în mod legal și certificatul de moștenitor nr.218/30.11.2007 a BNP Fomin S., prin care se constată calitatea de moștenitori testamentari ai pârâților după defuncta T. D., a fost emis cu respectarea dispozițiilor Legii nr.36/1995, urmând a fi respins și acest capăt de cerere.
În ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect revendicare, instanța reține că pârâții au dobândit în urma partajului casa și anexele și suprafața de 25 ari teren livadă aferentă acestora, precum și bunurile mobile revendicate în prezenta cauză.
Reclamanții, prin acțiune, indică mai multe suprafețe de teren pe care le revendică și depun la dosar titlul de proprietate nr.1028/2003 emis după T. G. care a fost analizat de altfel și în cadrul acțiunii de partaj, însă defunctul T. G. a înstrăinat în timpul vieții, imobile conform contractului de vânzare-cumpărare nr.623/19.02.2004 a BNP C. B. și nr.624/15.02.2004 de BNP C. B., instanța, la partaj reținând de altfel că fac obiectul partajului suprafețele de 26 ari teren pășune intravilan Poieni Solca și suprafața de 39 ari teren la locul L., care au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.625/19.02.2004 a BNP B. C. care a fost anulat prin sentința penală nr.32/24.10.2006 a Curții de Apel Suceava, rămasă definitivă prin decizia nr.1129/27.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel încât bunurile imobile au revenit la masa de împărțit.
În ceea ce privește suprafața de 3900 mp teren s-a reținut că părțile au renunțat la partajarea acestui teren.
Astfel, instanța a apreciat că reclamanții nu au făcut dovada incidenței în cauză a disp. art.563 C.civ., respectiv a calității de proprietar și a posesiei imobilelor de către neproprietari, urmând a fi respinse și aceste capete de cerere.
Cu privire la cererea de intervenție în interes propriu formulată de către J. I., ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.625/19.02.2004 a BNP B. C., între defunctul T. G. și intervenientul J. I., instanța a reținut că prin sentința penală nr.32/24.10.2006 a Curții de Apel Suceava, rămasă definitivă prin decizia nr.1129/27.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se reține că reclamantul J. N. a semnat contractul de vânzare-cumpărare în numele fiului său J. I..
La pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare se verifică îndeplinirea tuturor condițiilor de validitate pentru încheierea unei convenții prev. de art.1278 C.civ., raportat la dispozițiile Legii nr.17/1014 și la decizia 755/16.12.2014 a Curții Constituționale, admițând că în virtutea principiului conversiunii actelor juridice un înscris autentic declarat nul poate valora înscris sub semnătură privată, însă așa cum s-a arătat mai sus la încheierea convenției a lipsit consimțământul promitentului cumpărător, nefiind îndeplinite astfel condițiile de validitate a convenției.
Prin prisma acestor considerente, instanța a respins cererea de intervenție în interes propriu.
Împotriva sentinței civile nr. 1924 din 15 iunie 201 a formulat apel intervenientul J. I. și reclamanții J. N. și J. A. considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului său, intervenientul J. I. a arătat că la termenul din data de 14.05.2015 a formulat cerere de intervenție în interes propriu la acțiunea principală prin care a solicitat constatarea vânzării și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic.
Prin soluția pronunțată instanța de fond nu a analizat din punct de vedere al legalității cererea formulată și probatoriul administrat în cauză, astfel, deși se reține că în virtutea principiului conversiunii actelor juridice un înscris autentic declarat nul poate valora înscris sub semnătură privată, instanța a omis faptul că prin decizia penală s-a constatat nul contractul autentic nu pentru conținutul clauzelor și neîndeplinirea obligațiilor ci pentru lipsa semnăturii pe contract a intervenientului care, așa cum rezultă din tot materialul probator a îndeplinit toate obligațiile contractuale confirmând astfel înscrisul autentic, consimțind la îndeplinirea acestor clauze, atât cele imperative ale vânzării cât și ale clauzelor de întreținere așa cum rezultă din decizia civilă nr. 1567/06.10.2006 pronunțată de către Tribunalul Suceava în cauza ce formează obiectul dosarului nr.3301/C/2006.
Pentru aceste considerente solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și, pe fond, admiterea cererii de intervenție în interes propriu formulată.
În drept au fost invocate dis part.466 și urm. Cod procedură civilă.
În motivarea apelului lor reclamanții J. N. și J. A. au arătat că prin cererea de chemare în judecată au solicitat în contradictoriu cu pârâții intimați H. D. și H. G. să se constate nulitatea absolută a testamentului aut.nr.4628/16.11.2004 și a certificatului de moștenitor nr.218/30.11.2007 și au revendicat toate bunurile masei succesorale rămase după defunctul lor unchi T. S. decedat la 16.08.2004, mobile și imobile situate în .. Suceava.
Cum pârâții, în baza testamentului atacat, au obținut certificatul de moștenitor nr.218/30.11.2007 după defuncta T. D., decedată la 31.06.2007 și dețin nelegal întreaga avere succesorală a defunctului T. G., înțeleg să declare în fals semnătura testatoarei de pe testamentul aut.4628/2004 și conținutul acestui testament, în temeiul art. 183 și art.184 C.proc.civ., drept pentru care solicită admiterea și administrarea probei cu expertiză grafologică. De asemenea, testamentul aut.4628/16.11.2004 a fost încheiat în desfiderea art.948 Cod civil, lipsind consimțământul valabil exprimat al testatoarei, încheierea acestui act vizând și o cauză ilicită.
Se solicită pe calea cererii de apel luarea în considerare a acestor aspecte avându-se în vedere faptul că nu au fost analizate de către instanța de fond și în consecință admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și, pe fond, admiterea cererii formulate.
Intimații H. D. si H. G. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului declarat de reclamanții - apelanți J. N. si J. A. și a apelului intervenientului J. I. .
În motivare au arătat că prin sentința civilă nr. 1924 din 15.06.2015 a Judecătoriei Rădăuți, având ca obiect revendicare imobiliara si mobiliara, nulitate absoluta, testament si certificat de moștenitor, a fost respinsa acțiunea reclamanților J. N. si J. A..
Împotriva acestei sentințe au făcut apel reclamanții apelanți J. N. si J. A. considerând sentința nelegala si netemeinica, motivând ca instanța de fond nu a analizat toate probele din dosar si au solicitat proba cu expertiza grafologica si admiterea apelului.
Consideră legala si temeinica soluția instanței de fond care in baza materialului probator administrat in cauza s-a pronunțat asupra fiecărui capăt de cerere, vezi pagina 5 alin,5-8 si pagina 6 alin. 1-6 din sentința civila nr. 1924/15.06.2015 a Judecătoriei Rădăuți.
La instanța de fond reclamanții J. N. si J. A. au invocat lipsa consimțământului testatoarei TODERAS D. nerecunoscându-i semnătura acesteia de pe testamentul autentificat sub nr.4628/16.11.2004, fără sa aducă vreo dovada in acest sens si au solicitat proba cu expertiza grafologica, care li s-a aprobat, dar ulterior, in cursul judecații la 14.05.2015 au renunțat la aceasta proba ori sarcina probei incuba acestora, așa cu rezulta din cuprinsul hotărârii sus menționate, pag.5 alin.ultim.
Consideră netemeinică si fără motiv solicitarea acestei probe, la care reclamanții apelanți au renunțat in timpul judecații la instanța de fond - fapt pentru care solicită RESPINGEREA APELULUI.
Tot prin sentința civila nr. 1924/15.06.2015 a fost respinsa si cererea de intervenție in interes propriu depusa de J. I., fiul reclamanților J. N. si J. A., pe motiv ca „ ... la încheierea convenției a lipsit consimțământul promitentului cumpărător, nefiind îndeplinite astfel condițiile de validitate a convenției”.
Intervenientul apelant J. I. considera sentința instanței de fond nelegala si netemeinica motivând ca „ ...in virtutea conversiunii actelor juridice un înscris autentic declarat nul poate valora in scris sub semnătura privata”, ca si-a achitat obligațiile contractuale respectiv prețul vânzării si clauza de întreținere fata de cei doi soți TODERAS G. si TODERAS D., atașând cererii de apel si decizia nr. 1567/2006 a Tribunalului Suceava.
Motivele invocate de intervenientul apelant J. I. sunt neîntemeiate:
Decizia nr. 1567/06.10.2006 a Tribunalului Suceava, dos. Civ. Nr.3301/C/2006 având ca obiect rezilierea contractului de vânzare - cumpărare nr.625/2004 prin care i s-a admis recursul declarat de J. I., de care intervienientul apelant înțelege sa se folosească la acest apel, nu o contestă, o consideră legala si temeinica, întrucât TODERAS D. nu era parte in acest contract ci doar o terța beneficiara a clauzei de întreținere si nu era îndreptățită sa solicite rezilierea contractului, insa chiar si din aceasta hotărâre rezulta ca soților TODERAS le-a fost acordata întreținerea doar câteva luni, pana la decesul lui TODERAS G. la 15.08.2004 .
J. I. in calitate de comparator, in cadrul contractului de vânzare cumpărare nr.625/19.02.2004 nu a fost prezent la încheierea contractului (nici nu era in tara), nu a semnat acel contract.
Contractul de vânzare cumpărare nr.625/19.02.2004 încheiat intre TODERAS G. in calitate de vânzător si J. I. in calitate de cumpărător, cu rezerva uzfructului viager in favoarea vânzătorului TODERAS G. si a soției sale TODERAS D. si cu obligația de întreținere si înmormântare pentru ambii soți, a fost întocmit in fals, cu complicitatea notarului public B. C. si a lui J. N., in sensul ca la rubrica cumpărător in locul lui J. I., ce nu se afla in tara, a semnat tatăl sau J. N., fapt pentru care prin sentința penala nr.32/24.10.2006 a Curții de Apel Suceava (dos._ ) rămasa definitiva prin decizia penala nr.1129/27.03.2008 a înaltei Curții de Casație si Justiție, pe lângă condamnarea notarului, a fost anulat si acest contract iar bunurile imobile ce au făcut obiectul contractului respective casa cu anexe, gradina si un teren intravilan de 39 ari din . revenit la proprietarul inițial si au intrat in masa partajabila.
Nu poate fi validat un antecontract atât timp cat nu a fost semnat de însuși cumpărătorul.
Este evident chiar de la început intenția reclamanților J. N. si J. A. de a pune stăpânire pe întreaga avere aparținând soților TODERAS G. si TODERAS D. întrucât deși aveau testament valabile de la ambii soți care nu au avut copii ca la moartea lor le lasă întreaga avere (testament nr.1793 si 1794/06.05.2003) la data de 19.02.2004 i-au determinat sa le întocmească si contractile de vânzare cumpărare nr.624 către J. A. si nr.625 către J. I., deposedându-i astfel de toate bunurile lor imobile. Reclamanții au profitat de starea de neputința a lui TODERAS G. care era netransportabil, imobilizat la pat si care după câteva luni respectiv pe 15.08.2004 a decedat si era unicul titular al titlului de proprietate nr. 1028/12.12.2003, întrucât soția lui TODERAS D. nu era trecuta pe acest titlu, deși in titlu erau cuprinse si terenurile pe care le primise drept zestre la căsătorie de la părinții săi.
Au îndoieli si cu privire la plata sumei de 3000 lei pe care J. I. susține ca a achitat-o lui TODERAS G., nu exista nici o dovada in acest sens iar întreținerea soților TODERAS G. si D. s-a făcut doar pana in luna august 2004. După decesul lui TODERAS G. 15.08.2004, au intervenit unele neînțelegeri intre TODERAS D. si părinții lui J. I. care intenționau sa o scoată din casa si sa o duca la un azil.
Începând cu luna septembrie 2004, TODERAS D. l-a acționat in judecata pe J. I. pentru constatarea nulității contractului de vânzare - cumpărare 625/2004, dosar. 4749/2004, pentru rezilierea contractului de vânzare - cumpărare dosar nr. 5693/ 2004, si a făcut plângere penala pentru fals si uz de fals împotriva notarului si a lui J. N., dosar_ , deci nu se pune problema ca ar mai fi primit întreținere de la J. I. ori părinții acestuia;
In luna mai 2005, J. N. si J. A. au chemat-o in judecata pe TODERAS D., solicitând instanței ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile mobile ramase moștenire după defunctul TODERAS G., dosar civil nr. 2666/2005 a Judecătoriei Rădăuți
Mai mult, prin sentința penala nr. 1438/19.12.2005 a Judecătoriei Rădăuți, inculpatul J. N. a fost condamnat la 6 luni închisoare pentru violare de domiciliu si lovire, victima fiind TODERAS D., o parte din aceasta pedeapsa executând-o chiar in penitenciar;
Deci nu se confirma susținerile intervenientului apelant ca el ori părinții săi s-ar fi achitat de obligația de întreținere prevăzuta in contract.
In baza hotărârii de partaj, nr.4372/14.10.2010 a Judecătoriei Rădăuți rămasa definitiva prin decizia civila nr. 1620/17.11.2011 a Tribunalului Suceava, le-au fost atribuite bunurile imobile, casa cu anexe si gradina de 25 ari, cu care au fost puși in posesie de executorul judecătoresc la data de 28.05.2012, iar lui J. N. si J. A. li s-a stabilit o sulta de 13 875 lei, pe care ei au achitat-o. Pentru contravaloarea bunurilor mobile pe care J. N. si J. A. au fost obligați sa le-o achite in baza sentinței civile nr.3373/18.02.2012 rămasa definitiva exista dosar execuțional nr.30/2013 ce se afla in curs de executare începând cu luna decembrie 2013, se achită in rate lunare si in prezent.
Consideră ca reclamanții apelanți J. N. si J. A. tergiversează cu rea credința îndeplinirea actului de justiție prin folosirea abuzului de drept prevăzut de art. 15 N.C.P.C. deoarece au solicitat expertiza grafologica in dosarul_, apoi in timpul procesului au renunțat la aceasta proba, au depus o acțiune de revizuire a sentinței de partaj nr. 4372/2010, dosar_ Ia Judecătoria Rădăuți, dar in timpul judecații au renunțat la aceasta acțiune. Suntem puși in posesie de executorul judecătoresc cu casa si gradina conform sentinței de partaj încă din 28.05.2012, dar nici până in prezent nu pot folosi acest imobil întrucât este ocupat cu o . bunuri mobile ce aparțin acestora.
Au obținut decizia civila nr.135/29.01.2015 a Tribunalului Suceava prin care J. N. si J. A. au fost obligați sa-si ridice bunurile mobile din imobilul (casa si anexe) atribuit lor, dar nici până in prezent nu le-au eliberat imobilul, făcându-l impropriu sa-l folosească ori sa facă lucrări de întreținere.
In conformitate cu art.17 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului:
„Daca scopul recunoașterii drepturilor procesuale pentru parți îl constituie „ajutarea” instanței pentru a asigura justa soluționare a procesului, in ipoteza in care una dintre parți nu se mai înscrie acestui cadru, îndeplinind acte procedurale nu in scopul de a înlesni judecata, ci dimpotrivă pentru a tergiversa soluționarea cauzei ori pentru a șicana partea adversa, se considera ca s-a săvârșit un abuz de drept procesual.
Se înscrie in sfera abuzului procesual, așadar, partea care urmărește prin exercitarea drepturilor sale procesuale îndeplinirea unor obiective aflate in distonanta cu scopul procesului, respective soluționarea justa si cu celeritate a cauzelor”.
Prin decizia civila nr. 135/29.01.2015 a Tribunalului Suceava, se arata explicit la pag. 5 alin. l,2si 5 ca: neridicarea bunurilor ce ne ocupa imobilul ce ne-a fost predate de executorul judecătoresc in baza unei hotărâri judecătorești definitive echivalează cu o încălcare, o limitare a dreptului de proprietate pe care îl au asupra imobilului, facandu-1 impropriu scopului pentru care a fost edificat, împiedicându-i in exercitarea folosirii acestuia. De asemenea demonstrează reaua credința a debitorilor, care prin atitudinea lor procesuala au încercat in nenumărate rânduri si in diferite modalități tergiversarea executării unei hotărâri judecătorești, opunându-se la îndeplinirea obligațiilor ce le incubau in baza unei hotărâri intrate in autoritate de lucru judecat, împrejurare ce echivalează cu faptul deosebit de grav al nerespectării unei hotărâri judecătorești.
De asemeni, se mai arata ca atitudinea acestora este de natura sa împiedice exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate, executarea silita este incompleta daca imobilul nu este predate liber de sarcini, deși ei și-au achitat de obligația de plata stabilita prin hotărâre de partaj, respective achitarea sultei.
Reclamantul apelant J. N. a depus numeroase acțiuni in instant in numele fiului sau J. I., i-a angajat si avocat, dar fără a avea procura de reprezentare in acest sens.
In cei 11 ani de când se judecă pentru acest imobil, J. I. nu s-a prezentat niciodată in instant si nici nu a luat legătura cu ei pentru a ajunge la o înțelegere pe cale amiabila si a evita numeroasele procese in instanța, ceea ce le creează suspiciunea ca nici nu are cunoștința de unele acțiuni promovate in numele sau in instanța de către tatăl sau J. N. cu care nu pot cădea la înțelegere si nu recunoaște nici o hotărâre judecătoreasca, susținând in continuare ca toata averea soților TODERAS i se cuvine familiei sale.
Urmare a celor arătate mai sus, solicită respingerea apelului formulat de reclamanții apelanți J. N. si J. A. cât si de intevenientul apelant J. I., considerând ca temeinica si legala sentința civila nr._.06.2015 data de instanța de fond, Judecătoria Rădăuți.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 150 noul Cod de procedura civilă și art. 205 alin. 2 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
La termenul de astăzi, instanța din oficiua invocat excepția netimbrării apelului promovat de reclamanții J. N. și J. A., pe care tribunalul o constată întemeiată, întrucât conform art. 33 din OUG nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar conform art. 470 al. 2 din noul Cod de procedură civilă „la cererea de apel se va atașa dovada achitării taxelor de timbru”.
Potrivit art. 470 al. 3 teza ultimă, lipsa dovezii achitării taxei de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.
Tribunalul reține că prezenta cale de atac nu face parte din categoria celor scutite prin lege de la plata taxei judiciare de timbru și că reclamanții-apelanți nu și-au îndeplinit obligația de plată a acestei sume de 852,50 lei, deși li s-a adus la cunoștință îndatorirea, atât în procedura prealabilă, cât și prin citația comunicată cu mai mult de 5 zile anterior termenului de judecată, conform art. 159 din noul Cod de procedură civilă.
Față de aceste considerente, tribunalul va anula apelul reclamanților J. N. și J. A. ca netimbrat, conform art. 470 al. 3 teza I din noul Cod de procedură civilă.
Examinând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul constată apelul intervenientului J. I. nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse
În motivarea apelului său, intervenientul J. I. a arătat că la termenul din data de 14.05.2015 a formulat cerere de intervenție în interes propriu la acțiunea principală prin care a solicitat constatarea vânzării și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic.
Se critică soluția pronunțată de instanța de fond, considerându-se de către apelant că nu s-a analizat din punct de vedere al legalității cererea formulată și probatoriul administrat în cauză, astfel, deși se reține că în virtutea principiului conversiunii actelor juridice un înscris autentic declarat nul poate valora înscris sub semnătură privată, instanța a omis faptul că prin decizia penală s-a constatat nul contractul autentic nu pentru conținutul clauzelor și neîndeplinirea obligațiilor, ci pentru lipsa semnăturii pe contract a intervenientului care, așa cum rezultă din tot materialul probator a îndeplinit toate obligațiile contractuale, confirmând astfel înscrisul autentic, consimțind la îndeplinirea acestor clauze, atât cele imperative ale vânzării cât și ale clauzelor de întreținere așa cum rezultă din decizia civilă nr. 1567/06.10.2006 pronunțată de către Tribunalul Suceava în cauza ce formează obiectul dosarului nr.3301/C/2006.
Referitor la aspectele invocate, tribunalul reține, contrar celor indicate în cererea de apel, că instanța de fond a constatat, în mod corect, că urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 625/19.02.2004 a BNP B. C., între defunctul T. G. și intervenientul J. I., prin sentința penală nr. 32/24.10.2006 a Curții de Apel Suceava, rămasă definitivă prin decizia nr.1129/27.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a statuat că reclamantul J. N. a semnat contractul de vânzare-cumpărare în numele fiului său J. I., context în care s-a reținut că nu îndeplinite condițiile de validitate a convenției, lipsind consimțământul promitentului cumpărător.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 480 Cod procedură civilă, apelul formulat de apelantul J. I. va fi respins ca nefondat, iar hotărârea primei instanțe va fi menținută ca fiind temeinică și legală.
Pentru aceste motive
În numele Legii,
DECIDE :
Admite excepția netimbrării apelului formulat de reclamanții J. N. și J. A..
Anulează apelul reclamanților J. N. și J. A. ambii cu domiciliul procedural ales la C. de A. „A. D.”, cu sediul în mun. Suceava, ., ., ., ca netimbrat.
Respinge apelul promovat de intervenientul J. I. domiciliat în loc. Poieni, Solca, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1924 pronunțată la data de 15.06.2015 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții H. D. și H. G., domiciliați în oraș Solca, .. 8F, ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 25.11.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
I. G. I. M. S. A.
Red./Tehnored. I.M./7 ex/08.12.2015
Judecător fond V. L.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 1477/2015. Tribunalul SUCEAVA | Evacuare. Decizia nr. 1558/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
