Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1576/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1576/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 1576/2015
Dosar nr._ revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1576/2015
Ședința publică de la 16 Decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător C. L.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea apelului declarat de către apelanții-reclamanți C. I. A., C. C., C. S. cu toții domiciliați în ., jud Suceava împotriva sentinței civile nr.2293/02.07.2015 și a încheierii de ședință din data de 09.04.2015 pronunțate de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât C. I. domiciliat în ., jud Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul C. C. asistat de av T. G. care reprezintă și pe ceilalți apelanți reclamanți, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, doamna avocat T. G. arată că numita C. M. care apare pe întâmpinare alături de pârâtul C. I. nu este parte în dosar ci este soția pârâtului.
Instanța constată că s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 56,5 lei ( fila 221 dosar) pe care o anulează, apelul fiind legal timbrat.
Instanța verificându-și din oficiu competența în concordanță cu prevederile art.131 Cod procedură civilă constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze pricina, prin raportare la dispozițiile art.95 pct.2 Cod procedură civilă.
Av. T. G. înmânează instanței înscrisuri reprezentând plan de amplasament care atestă că situația este total diferită de cea reținută de prima instanță.
Instanța, în temeiul art.255 raportat la art.258 C. încuviințează proba cu înscrisuri pentru apelanți.
Față de dispozițiile art. 208 Cod de procedură civilă și art.470 Cod procedură civilă, instanța dispune decăderea intimatului din dreptul de a mai propune probe și invoca excepții în afara celor de ordine publică dat fiind faptul că prin întâmpinare acesta nu a înțeles să solicite administrarea vreunui probatoriu în dovedirea apărărilor formulate.
În temeiul art.482 raportat la art.244 alin.1 Noul Cod de procedură civilă, nemaifiind alte cereri, instanța constată cercetarea procesului încheiată și, în baza art.392 Noul Cod de procedură civilă deschide dezbaterile acordând cuvântul asupra fondului cauzei.
Av. T. G. solicită admiterea apelului formulat împotriva încheierii din 09.04.2015 precum și împotriva sentinței civile nr. 2293/02.07.2015. Aceasta arată că excepția asupra căreia s-a pronunțat prima instanță nu putea fi invocată din oficiu fiind vorba de o excepție relativă și nu absolută de ordine publică, astfel că putea fi invocată de pârât prin întâmpinare, fiind deci încălcate dispozițiile art.246 și 247 din C.. Pe fond, arată că prima instanță a respins proba cu expertiza motiv pentru care reclamanții au fost în imposibilitate de a-și dovedi pretențiile. De asemenea reclamanții au arătat că în acțiunea posesorie nu s-au avut în vedere procesele verbale de punere în posesie iar expertul topometru nu a avut în vedere dimensiunile reale. Mai mult, reclamantului C. A. i se impune o expertiză în care nu a fost parte încălcându-i-se dreptul la apărare. Pentru motivele arătate în cererea de apel solicită admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare unei instanțe egale în grad și nu la Judecătoria Rădăuți, cu cheltuieli de judecată conform chitanței. Mai arată reprezentanta apelanților că există o prietenie între expert și pârât astfel încât expertiza de care a ținut cont prima instanță este una subiectivă, apelanții făcând dovada cu expertiză extrajudiciară, instanța de fond nelăsându-i să-și probeze pretențiile.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 5 decembrie 2014, reclamanții C. I. A., C. C. și C. S. în contradictoriu cu pârâtul C. I., au solicitat obligarea pârâtului să le restituie suprafața de 232 mp teren având categoria de folosință curte, situată în intravilanul comunei Dornești.
Reclamanții au motivat că sunt proprietarii suprafeței de 790 mp teren înscris pe titlul de proprietate nr. 1143/6.01.1997, emis pe numele soților C. C. și C. S., dobândit prin constituirea dreptului de proprietate.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr.3942/22 noiembrie 2013 la Societatea Profesională "Fomin și Asociații" din Rădăuți, C. C. și C. S. au vândut cu rezerva uzufructului viager și obligația de întreținere către fiul lor, C. loan - A., întregul lor drept de proprietate asupra imobilului top 201-35/3 compus din teren în suprafață de 790 mp, cu construcții existente C1-C4 pe . mp (p.v.201) și . teren arabil în suprafață de 290 mp.
Imobilul vândut este înscris în Cartea funciară nr._ Dornești.
Având în vedere obligația de întreținere înscrisă în contract, calitate de coproprietari o au toți trei.
Separat de această suprafață de 790 mp, soții C. C. și S. dețin suplimentar suprafața de 130 mp cumpărată în anul 1996 de la vecinul P. A. pentru a-și mări frontul la stradă cu 4,2 m.
Lui P. A. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1000 mp conform sentinței civile nr. 4052/21.09.1995 a Judecătoriei Rădăuți, iar soții C. C. și S. au încheiat cu acesta antecontractul de vânzare cumpărare legalizat cu nr.6218/20 sept.1996, la BNP „B. C." Rădăuți, în baza căruia au intrat în posesia suprafeței de 130 mp.
În partea opusă acestui vecin, P. A., se învecinează cu pârâtul C. I. care este fratele lui C. C..
Pârâtul deține alăturat o casă cu teren aferent, dar le-a ocupat o parte din terenul proprietatea lor, cu toate că nu deține acte de proprietate pentru terenul ocupat, susținând că este parte din curtea lui.
În anul 1977 pârâtului i s-a atribuit de către Consiliul local Dornești prin Decizia nr. 51/1977 suprafața de 250 mp, anume p.v.200 din CF 150 Dornești, dar deține, potrivit propriilor afirmații o suprafață mai mare, de 310 mp, fără a avea acte de proprietate nici măcar pentru suprafața de 250 mp.
C. I. l-a acționat în judecată pe C. C., și în baza acțiunii posesorii, soluționate prin sent.civ.nr.3006/12 noiembrie 2013 a Judecătoriei Rădăuți, în ds.nr._, C. C. a fost obligat să-i lase în posesie lui C. I. o suprafață de 84 mp situată în spatele construcțiilor CI, C2, C3.
Suprafața a fost stabilită în urma efectuării unui raport de expertiză întocmit de exp. T. C., care a concluzionat că pentru suprafața de 84 mp nici una din părți nu deține acte de proprietate, fiind un plus de suprafață.
Dar expertul a fost în eroare, pentru că la identificarea terenului proprietatea lor, nu a avut în vedere actele de proprietate și schițele care au stat la baza obținerii lor.
Potrivit procesului verbal de punere în posesie care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr.1143/1997 pentru suprafața de 790 mp, trebuie să aibă un front la stradă de 12 m și în partea opusă o lățime a parcelei de 8,5 m, lungimea parcelei fiind de 74,5 m.
Ori, expertul T. a identificat pentru C. C. în expertiza sa un front de doar 9,32 m în loc de 12 m, iar pentru terenul cumpărat de la P. A. a identificat un front de doar 2,73 m în loc de 4,2 m,
În realitate, amplasamentul lor, pentru care dețin acte de proprietate (790 mp), și cel pentru care nu dețin (130 mp), nu a fost identificat în totalitate în teren, și în acest sens au arătat diferențele dintre măsurători și punerile în posesie, fiind în realitate diminuat de expert.
Suprafața revendicată în acest dosar, 232 mp este ocupată în întregime de pârâtul C. I., parte din teren fiind deținută de el în baza sentinței pronunțată în acțiunea posesorie.
A mai arătat că expertul a constatat că suprafața de 84 mp nu se regăsește pe titlul lor (aspect greșit), dar nici nu este deținută legal de C. I., situație în care, totuși s-a admis acțiunea posesorie a actualului pârât.
Solicită reclamanții a se observa că această suprafață de 84 mp situată în perimetrul 1-8-34-28-37-1, identificată de exprtul T., excede suprafeței de 310 mp deținută de C. I. și că acesta din urmă deține oricum în plus 51 mp față de cei 250 mp atribuiți lui în anul 1977 de Consiliul local Dornești.
Expertul T. nu a identificat terenul proprietatea lor conform punerii în posesie și nici conform planului de situație care a stat la baza împărțelii terenului lui P. A., astfel că au promovat prezenta acțiune.
Au mai arătat că ei, reclamanții, au făcut demersuri în vederea identificării suprafeței reale deținute de ei, iar în urma măsurătorilor efectuate de ing. Ș. M. s-a constatat că dețin doar 558 mp în loc de 790 mp, astfel că înțeleg să revendice de la pârât suprafața de 232 mp.
În drept, și-au întemeiat acțiunea pe disp.art. 560, 563 C. civ.
Prin întâmpinare, pârâtul C. I. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A motivat că reclamanții pretind că expertiza topo-cadastrala efectuată de expertul T. nu a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor legale și că la realizarea acesteia expertul nu ar fi avut în vedere toata documentația referitoare la proprietatea reclamanților.
În opinia sa, această acțiune reprezintă doar o altă modalitate de a încerca "anularea" expertizei topo cadastrale efectuate în dosarul_ - în condițiile în care, la acel moment se puteau face obiective pentru realizarea acestei expertize, eventual obiecțiuni la raport.
În mod clar, la acel moment, expertul a avut în calcul toate documentele de proprietate deținute de părți, acestea au fost citate în mod legal la realizarea expertizei.
Modalitatea în care a fost admisa acțiunea având ca obiect "acțiune posesorie" și argumentele prezentate de instanță la acel moment nu mai pot fi reanalizate, în cauză existând hotărâre definitivă în acest sens.
În ceea ce privește suprafața cumpărată de reclamanți de la numitul P. A. - de 130 m.p. – a arătat că această tranzacție nu este perfectată.
A mai arătat că nu deține suprafața solicitată de reclamanți, este intabulat cu suprafața de 250 m.p. teren cu construcție atribuită prin decizia 51/1977 a Consiliului Local Dornesti, iar suprafața de 84 m.p. o deține conform sentinței civile 3006/2013 a Judecătoriei Rădăuți.
Prin încheierea de ședință din data de 09.04.2015 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților C. C. și C. S., în temeiul art.36 C., având în vedere că reclamanții ,menționați, chiar prin cererea de chemare în judecată au susținut că au transmis dreptul de proprietate asupra terenului revendicat reclamantului C. I. A..
Prin sentința civilă nr.2293/02.07.2015 a Judecătoriei Rădăuți, prima instanță a respins acțiunea civilă exercitată de reclamanții C. C. și C. S. în contradictoriu cu pârâtul C. I., ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.
A respins acțiunea civilă exercitată de reclamantul C. I. A. domiciliat în . cu pârâtul C. I., ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit titlului de proprietate nr.1143/1997, întemeiat pe dispozițiile Legii nr.18/1991, în favoarea reclamanților C. C. și C. S. a fost constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 790 mp teren, în intravilanul comunei Dornești, din care 390 mp curți-construcții și 400 mp arabil, teren identic cu p.v. 201, în suprafață de 500 mp curți-construcții, respectiv cu p.f. 35/3, în suprafață de 290 mp arabil, cu care C. C. și C. S. s-au intabulat în CF nr.2638 Satu M., convertită în CF nr._ Satu M..
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3942/22.11.2013 de notarul Fomin S., reclamanții C. C. și C. S. au transmis dreptul lor de proprietate asupra terenului menționat, împreună cu construcțiile amplasate pe acest teren, cu rezerva uzufructului viager, reclamantului C. I.-A., care s-a intabulat în CF nr._ Dornești cu imobilul cu același nr. cadastral/topografic.
Pârâtul C. I. și soția acestuia, C. M., au primit în folosință, pe durata existenței construcțiilor, suprafața de 250 mp identică cu p.v. 200 din CF nr.150, pentru construcția unei locuințe, prin decizia nr.51/30.07.1977 a Consiliului Popular al comunei Dornești.
Pârâtul nu a urmat, până în prezent, procedura prevăzută de Legea nr.18/1991 pentru a obține constituirea dreptului de proprietate pentru terenul ocupat și aferent construcțiilor.
În raportul de expertiză întocmit de expertul topograf T. C. C. în dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți, având ca obiect acțiunea posesorie promovată de C. I., pârâtul din prezenta cauză, împotriva lui C. C., autorul reclamantului C. I. A. ( față de care niciuna din părți nu a formulat obiecțiuni), a fost identificat amplasamentul terenului de 790 mp, cu casă și anexe, înscris în titlul de proprietate nr.1143/1997, cu care s-au intabulat în CF nr.2638 Satu M. autorii reclamantului C. I. A., precum și amplasamentul terenului de 310 mp aflat în posesia pârâtului, afectat de construcțiile acestuia – casă cu anexe, parte identic cu p.v. 200, rezultând că terenul în suprafață de 790 mp, înscris în titlul de proprietate nr.1143/1997, se află în posesia autorilor reclamantului și este distinct de terenul în suprafață de 310 mp aflat în posesia pârâtului.
Prin sentința civilă nr.3006/12.11.2013 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă, C. C., reclamantul din prezenta cauză, a fost obligat să lase lui C. I., pârâtul din prezenta cauză, în deplină și liniștită posesie, . 84 mp delimitată de expertul topograf în planul de situație anexă la raport, cu privire la care s-a constatat că niciuna dintre părți nu deține un titlu de proprietate, terenul fiind dispus între cele două gospodării și folosit drept cale de acces, litigiul soluționat prin sentința menționată fiind determinat de conduita lui C. C., care a închis și ocupat acest teren de 84 mp, delimitat în anexa nr.1 la raport prin punctele 1-8-3-34-28-37-1.
Cum dreptul de proprietate al reclamantului C. I. A. nu este afectat de posesia pârâtului, față de dispozițiile art.563 din Codul civil, prima instanță a respins acțiunea în revendicare promovată de acest reclamant, ca nefondată.
Împotriva încheierii din 09.04.2015 precum și a sentinței civile nr.2293/02.07.2015 pronunțate de Judecătoria Rădăuți au declarat apel reclamanții C. A. I.. C. S. și C. C..
În motivare aceștia au arătat referitor la apelul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 9 aprilie 2015, că instanța a pus în discuție, din oficiu, o excepție care este relativă și nu de ordine publică, anume lipsa calității procesuale active a doi dintre reclamanți, C. C. și C. S., excepție pe care a și admis-o prin prima încheiere.
Această excepție nu a fost ridicată de pârât prin întâmpinare, iar ridicarea ei de către instanța de judecată este făcută cu încălcarea dispozițiilor legale, anume art. 246,247 C.p.c.
Este o excepție relativă pentru că se invocă încălcarea unor norme care ocrotesc cu precădere interesele părților, iar această excepție putea fi invocată, potrivit art.247 C.p.c, de partea care justifică un interes, cel mai târziu până la primul termen de judecată, adică de pârât prin întâmpinare.
Nu este o excepție absolută pe care o poate invoca instanța în orice stare a procesului, prin urmare, instanța s-a substituit apărătorului pârâtei în defavoarea reclamanților.
Instanța în mod greșit a pus în discuție din oficiu această excepție, pe care a și admis-o, motiv care i-a determinat să promoveze apel și împotriva încheierii de ședință din data de 9 aprilie 2015.
Referitor la fondul cauzei, au arătat că instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei.
La al doilea termen de judecată, instanța, care a prorogat pronunțarea asupra probatoriului solicitat prin cererea de chemare în judecată, a respins cererea de probe, care este specifică unei acțiuni în revendicare, anume efectuarea unei expertize topo cadastrale și depunerea la dosar a documentației care a stat la baza eliberării titlului lor de proprietate, cu motivarea că este suficient raportul de expertiză efectuat în altă cauză, în care s-au judecat alte părți și a avut alt obiect.
Concret, instanța și-a însușit raportul de expertiză efectuat în ds.nr._ * al Judecătoriei Rădăuți, care a avut ca obiect acțiune posesorie iar părți C. C. și C. S., pe de o parte și C. I. pe de altă parte, considerând că „nu s-a invocat o schimbare a situației de fapt de la data întocmirii respectivei lucrări și până la promovarea acțiunii pendinte".
În acest dosar, atât timp cât instanța a stabilit că cei doi reclamanți, C. C. și C. S. nu au calitate procesuală activă, singurul reclamant a rămas C. I. A., iar lui i se opune o expertiză efectuată în alt dosar, în care nu a avut calitate de parte.
În realitate, situația de fapt este schimbată, în acest dosar s-a depus în probatoriu procesul verbal de punere în posesie care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr.1143/1997 emis vânzătorilor, proces verbal care nu a fost depus la dosarul în care s-a judecat acțiunea posesorie.
Având în vedere tocmai acest proces verbal de punere în posesie se observă cu ușurință că în expertiza însușită de instanța de fond, expertul T. C. nu a identificat corect, conform dimensiuniloMndicate pe procesul verbal de punere în posesie, proprietatea lui C. C..
Potrivit acestui proces verbal, emis pentru suprafața de 790 mp, frontul la stradă este de 12 m și în partea opusă lățimea parcelei este de 8,5 m, lungimea parcelei fiind de 74,5 m.
Ori, expertul T. a identificat pentru C. C. în expertiza sa un front de doar 9,32 m în loc de 12 m, iar pentru terenul cumpărat de la P. A. a identificat un front de doar 2,73 m în loc de 4,2 m.
Amplasamentul lor, pentru care dețin acte de proprietate (790 mp), și cel pentru care nu dețin (130 mp), nu a fost identificat în totalitate în teren, și în acest sens au arătat diferențele dintre măsurători și punerile în posesie, proprietatea lor fiind în realitate diminuată de acel expert.
Referitor la probatoriu, reclamantului C. I. A. i se impune de instanța le fond un raport de expertiză efectuat într-un dosar în care nu a avut calitate de arte, care a avut obiective specifice altei acțiuni - acțiune posesorie - nu unei acțiuni în revendicare, cu toate că s-a depus în probatoriu o identificare cadastrală a suprafeței reale deținute de ei, în urma măsurătorilor efectuate de ing. Ș. Mlarian constatându-se că dețin doar 558 mp în loc de 790 mp.
Concluzionând, instanța de fond le-a îngrădit dreptul la apărarea proprietății lor care este garantat de Constituție, dreptul la un proces echitabil pentru că le-a respins cererea de probe, implicit efectuarea unui raport de expertiză care să identifice lipsa de teren din proprietatea lor.
Promovarea acțiunii în revendicare nu este condiționată de vreo schimbare a unei situații de fapt, instanța fiind investită în acest caz să analizeze condițiile revendicării: dacă un posesor neproprietar - în speță, pârâtul - deține teren proprietatea lor.
Cum ei au făcut dovada că dețin o suprafață de doar 558 mp în loc de 790 mp la cât sunt îndreptățiți conform titlului de proprietate nr. 1143/1997, că alăturat sunt îndreptățiți la încă 130 mp, instanța trebuia să analizeze aspectele cu care a fost investită.
În schimb, prin respingerea acțiunii, s-a urmărit ca pârâtul să dețină o suprafață mai mare, de 310 mp cu toate că este îndreptățit la doar 250 mp și să le ocupe proprietatea lor.
Ca un nou aspect intervenit în cauză, pârâtul C. loan și-a intabulat recent proprietatea în suprafață de 250 mp, documentația de intabulare fiind întocmită de același expert, T. C..
Apelanții reclamanți au solicitat pe această cale admiterea apelului, anularea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare unei instanțe egale în grad din aceeași circumscripție în vederea cercetării fondului cauzei.
Intimatul pârât C. I. a depus întâmpinare ( fila 29 dosar) prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În apărare a arătat că în mod corect instant de fond a înțeles că în cauză este vorba practic despre aceeași suprafața de teren ce a făcut si obiectul dosarului_ *- dosar ce s-a judecat la Judecătoria Radauti si a avut ca obiect acțiune posesorie, constatând ca in cauza nu sunt aspecte noi ce trebuiesc a fi elucidate cu privire la întinderea dreptului de proprietate pentru suprafețele respective, fiind astfel suficienta atașarea dosarului sus-menționat în vederea studierii expertizei topo cadastrale efectuata în cadrul acestuia.
Faptul că reclamanții apelanți au vândut la scurt timp după încheierea acestui dosar proprietatea lor fiului acestora, C. A. I., acest lucru nu înseamnă că întinderea suprafețelor a suferit modificări.
Mai mult decât atât, reclamanții apelanți au solicitat totodată si revendicarea unei suprafețe de teren față de care - așa cum și aceștia recunosc - nu au acte de proprietate suprafața de 130 m p cumpărata de la P. A. și care nu se află înscrisă în titlul de proprietate al apelanților.
Într-o forma sau alta, apelanții încearcă modificarea expertizei întocmite în dosarul atașat, prin solicitarea de a se efectua o alta expertiza în cauză, motivându-se ca la acel moment nu s-au avut in vedere toate înscrisurile ce au stat la baza actelor de proprietate a părților litigante. Ori, asemenea măsura putea fi luata odată cu efectuarea expertizei în dosar_ unde expertul desemnat de instanța a efectuat respectivul raport de expertiza având în vedere ansamblul înscrisurilor deținute de părți și consultate la OCPI.
Prin faptul că, ulterior judecării dosarului atașat si a efectuării expertizei in cadrul acestuia, apelanților nu le convine limita de proprietate stabilita de instanța - si din prisma faptului ca aceștia de la sine putere au înțeles sa efectueze alte măsurători în afara unui proces civil - aceste aspect nu pot trece peste probele câștigate cauzei prin atașarea dosarului_ *.
Față de aceste aspecte a solicitat respingerea apelului formulat în cauză.
Apelanții reclamanți au formulat răspuns la întâmpinare ( filele 39-40 dosar apel).
Analizând actele si lucrările dosarului, tribunalul reține că apelul formulat este fondat pentru considerentele următoare:
Prin cererea adresată Judecătoriei Rădăuți reclamanții C. I. A., C. C. și C. S. l-au chemat în judecată pe pârâtul C. I. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia de a le lăsa în deplină proprietate și posesie suprafața de 232 mp teren curte situată în intravilanul comunei Dornești cu motivarea că pârâtul care deține alăturat o casă cu terenul aferent, le-a ocupat în mod abuziv și fără a avea acte de proprietate, terenul din litigiu, susținând că este parte din curtea lui.
În dovedirea pretențiilor lor au depus titlul de proprietate nr.1143/1997, proces verbal de punere în posesie din 11.12.1996, copia contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.6218/20.09.1996 și alte înscrisuri ( expertiza T., sentințe civile, extras de CF, etc…)
În apărare, pârâtul a opus decizia civilă nr.51/30.07.1977 prin care i s-a atribuit în vederea edificării locuinței suprafața de 250 mp teren și sentința civilă nr.3932/22.10.2012 a Judecătoriei Rădăuți, având ca obiect acțiune posesorie dată în dosarul nr._ .
Necontestat că acțiunea în revendicare e acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, iar reclamantului îi incumbă în condițiile art.249 C., atât dovada dreptului de proprietate cât și a faptului că imobilul este stăpânit în mod abuziv de pârât.
Pe de altă parte, unul din principiile fundamentale care guvernează procesul civil, consacrat cu valoare constituțională în art.24 din Constituția României și în art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este principiul dreptului la apărare, care include, printre altele, în conținutul său și posibilitatea părților unui litigiu, de a formula cereri, de a solicita probe, de a invoca excepții de procedură precum și alte prerogative recunoscute de lege părților în scopul susținerii intereselor lor.
În considerarea acestui principiu și a dispozițiilor imperative ale art.249 C., reclamanții au propus în dovedirea pretențiilor lor în revendicare proba cu înscrisuri, proba cu expertiza topo și de înaintare a documentației prealabile emiterii titlului de proprietate, or, la termenul de judecată din data de 07.05.2015, instanța a respins solicitarea de probă cu expertiză tehnică topo-cadastrală și cererea de formulare a unei adrese pentru documentația aferentă titlului de proprietate nr.1143/1997, solicitate de reclamanți în dovedirea acțiunii.
Procedând astfel, instanța de fond a încălcat principiul dreptului la apărare al reclamanților, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului. Este de reținut că, dreptul la un proces echitabil înseamnă și posibilitatea rezonabila a oricărei părți de a expune cauza sa instanței de judecata, în condiții care să nu o dezavantajeze față de partea adversă, ceea ce se realizează prin asigurarea dreptului la apărare.
În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția civilă și de proprietate intelectuală s-a pronunțat în sensul că nerespectarea principiului contradictorialității, principiu care asigură și dreptul la apărare, este sancționată cu nulitatea hotărârii, întrucât pentru asigurarea unui proces echitabil instanța este obligată să respecte și să aplice principiul contradictorialității, cât și al dreptului la apărare, iar potrivit art. 13 alin. 3 Codul de Procedura Civila, judecătorul are îndatorirea să facă respectate și să respecte, el însuși, principiul dreptului la apărare și celelalte principii ale dreptului civil.
În același sens, în jurisprudenta CEDO s-a stabilit că „Dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenție, include printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete si efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, .. 37, pag. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real „ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părtilor, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (Hotărârea din 28.04.2005, cauza Albina contra României).
Așa fiind, soluționând pretențiile reclamanților fără administrarea probelor pretnse de aceștia, Tribunalul apreciază că instanța de prim grad a pronunțat soluția fără a proceda la cercetarea pe fond a pricinii, astfel că, având în vedere solicitările reclamanților apelanți, din motivele de apel, precum și prevederile art.480 alin.3 C., urmează a admite apelul, a anula sentința și a trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
În același cadru, sus-menționat, Tribunalul nu poate primi motivațiile primei instanțe privitoare la însușirea, respectiv luarea în considerare în soluționarea prezentului litigiu a expertizei T. administrată ca probă în dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți având ca obiect acțiune posesorie, și nici statuările instanței din acel dosar, ce au făcut obiectul sentinței civile nr.3006/12.11.2013 al Judecătoriei Rădăuți.
Adevărat că între reclamantul C. C. și pârâtul C. I., s-a purtat litigiul dosarului nr._ al Judecătoriei Rădăuți soluționat prin sentința civilă nr.3006 din 12.11.203 rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.693 din 18.03.2014 a Tribunalului Suceava, având ca obiect”acțiune posesorie”, iar C. C. a fost obligat să lase lui C. I. în deplină și liniștită posesie . 1-8-3-34-28-37-1, însă acest litigiu nu poate fi opus în cadrul prezentei acțiuni.
Este a se reține, în acest sens, că prin acțiunile posesorii, se apără doar posesia ca stare de fapt, fără să intereseze cui aparține dreptul de proprietate sau alt drept real, scopul fiind înlăturarea oricărei tulburări aduse posesiei, pe când acțiunea în revendicare este un mijloc juridic de apărare a dreptului de proprietate, fiind o acțiune în realizare, petitorie, deoarece nu se discută doar posesia, ci însuși dreptul de proprietate.
În considerarea celor de mai sus, în practica judiciară și jurisprudența dată în materie, s-a apreciat, constant, că cel căzut în pretenții într-o acțiune posesorie poate să formuleze o acțiune petitorie în revendicare, pe când cel căzut în pretenții într-o acțiune petitorie nu mai poate formula o acțiune posesorie, deoarece în contextul probator al acțiunii petitoriii se analizează însuși fondul dreptului.
Cum în dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți, s-a analizat doar posesia asupra trenului din litigiu, și nu dreptul de proprietate însuși, în considerarea tuturor celor de mai sus, Tribunalul constată că prin respingerea cererii de probe a reclamanților din prezenta cauză la termenul din data de 07.05.2015, judecătorul instanței de prim grad a încălcat principiul dreptului la apărare al reclamanților, astfel că a pronunțat o soluție fără a intra în cercetarea fondului cauzei.
Pentru aceste considerente, Tribunalul în temeiul art.480 C., va admite apelul, va anula sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, urmând ca în etapa rejudecării, instanța de fond să aibă în vedere toate cele mai sus menționate precum și celelalte aspecte sesizate de apelanți și care, având caracter subsecvent, nu au mai fost analizate în cadrul acestui apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de către apelanții-reclamanți C. I. A.-CNP_, C. C.-CNP_ și C. S. – CNP_ cu toții domiciliați în ., jud Suceava împotriva sentinței civile nr.2293/02.07.2015 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât C. I. domiciliat în ., jud Suceava.
Anulează sentința civilă nr.2293/02.07.2015 și încheierea de ședință din data de 09.04.2015, ambele ale Judecătoriei Rădăuți și trimite cauza spre soluționare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Decembrie 2015
Președinte, Judecător, Grefier,
L. A. C. L. L. A.
Red C.L
Jud.fond P. G.
Tehnored.L.A.
9 ex./13.01.2016
| ← Expropriere. Sentința nr. 1811/2015. Tribunalul SUCEAVA | Legea 10/2001. Sentința nr. 1810/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
