Revendicare imobiliară. Decizia nr. 213/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 213/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 213/2015
Dosar nr._ revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 213/2015
Ședința publică de la 17 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. L.
Judecător L. A.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea apelului declarat de către apelanta pârâtă F. M. domiciliată în Dolhasca, jud Suceava împotriva sentinței civile nr.729/09.04.2014 a Judecătoriei Fălticeni pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant D. D. D. P. MANDATAR D. G.-comuna Dolhasca, ., nr.10, jud Suceava și intimata pârâtă M. G.(născută în anul 1924)-. Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. S. S. pentru intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, instanța verificându-și din oficiu competența în concordanță cu prevederile art.131 Cod procedură civilă constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze pricina, prin raportare la dispozițiile art.95 pct.2 Cod procedură civilă.
Instanța pune în discuție cererea de amânare a cauzei formulată de către apelantă.
Av. S. S. solicită respingerea cererii de amânare a cauzei, aceasta nefiind justificată.
Instanța respinge cererea de amânare a cauzei având în vedere faptul că apelanta nu a depus dovezi în susținerea acesteia.
Instanța invocă din oficiu excepția netimbrării apelului și acordă cuvântul asupra acesteia.
Av. S. S. arată că în cauză s-au formulat două cereri de ajutor public judiciar, inclusiv cereri de reexaminare a ajutorului public judiciar, toate respinse. Astfel solicită admiterea excepției netimbrării apelului și în consecință respingerea apelului ca netimbrat, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o înmânează instanței.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției netimbrării apelului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
P. cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr._ din 03.06.2013 reclamantul D. D. D. – prin mandatar D. G., a chemat în judecată pe pârâtele F. M. și M. G., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtei F. M. de a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie terenurile de 7.200 mp extravilan arabil, sola 66, parcela_, învecinat cu moșt. S. V. (N), Mercus R. (E), drum exploatare (S și V), înscris în CF_ UAT Dolhasca, identic cu ._; de 18.000 mp extravilan arabil, sola 66, parcela_, învecinat cu moșt. S. N. (N), mercurs R. (E), moșt. S. V. (S)și drum exploatare (V), înscris în CF_ UAT Dolhasca, identic cu ._ și de 1.400 mp intravilan arabil, solă 48, parcelă_, învecinat cu drum sătesc (N și E), J. S. (S) și F. M. (V), identic cu ._ din CF_ UAT Dolhasca, terenuri înscrise în titlul de proprietate nr. 4961/2012;
- obligarea pârâtei M. G. de a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 2500 mp teren intravilan arabil, solă 45, parcela_, învecinat cu drum sătesc (N), R. V.-M. G. (E), drum sătesc – M. G. (S) și A. G. (V), identic cu ._ din CF_ UAT Dolhasca, evidențiat în titlul de proprietate nr.4961/2012, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că prin titlul de proprietate nr.4961/2012 i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru mai multe suprafețe de teren, dintre care și parcelele de teren sus-menționate și care sunt deținute fără drept de pârâte.
A precizat că de ani de zile se judecată cu pârâta F. M., care a emis pretenții asupra terenurilor în litigiu și, deși a obținut câștig de cauză în toate aceste litigii, aceasta refuză să-i recunoască dreptul de proprietate.
A menționat că a solicitat comisiei comunale să rezolve situația creată prin fapta abuzivă a pârâtei F. M., în sensul de a i se preda posesia terenurilor revendicate, însă fără rezultat; de asemenea a solicitat și sprijinul autorităților locale pentru bornarea terenului intravilan „G.” de 1400 mp, prin procesul-verbal din 18.04.2013 constatându-se imposibilitatea finalizării acestei operațiuni, datorită opoziției prim-pârâtei.
A arătat că în registrele agricole anterioare cooperativizării, titular de rol M. C.M. (unchiul matern) figurează suprafața totală de 3,58 ha teren, pentru care s-a eliberat adeverința de proprietate nr.4106/1992 și titlul de proprietate nr. 1411/1996. În cuprinsul adeverinței figurează înscriși el-reclamantul și pârâta F. M., nepoată de fiu (S. M.) al fratelui defunctului, S. V., iar în titlul de proprietate figurează la rubrica „moștenitorii defunctului” doar F. M..
P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1339/1967, M. C. M. a vândut către F. M. suprafața de 400 mp teren cu casă și anexe situate în vatra satului Budeni, oraș Dolhasca, la locul „G.”.
P. Sentința civilă nr. 464/2009 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă și irevocabilă în baza Deciziei civile nr. 1359/2009 a Tribunalului Suceava, s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 1411/1996, în sensul excluderii numitei F. M. de pe acest titlu, precum și a suprafeței de 400 mp teren curți-construcții, care a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.1339/1967.
Reclamantul a arătat că vine la succesiunea defunctului M. C. M., culegând prin retransmitere cota cuvenită mamei sale – M. C. Frăsina, fiind rudă de gradul III cu defunctul, iar F. Marua este rudă de gradul IV cu defunctul, neputând veni la succesiune decât în nume propriu, deoarece tatăl său(rudă de gradul III cu defunctul) care nu a formulat cerere de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991, trăiește.
P. urmare, cu autoritate de lucru judecat s-a reținut că este singurul moștenitor care justifică îndreptățire la reconstituire, dar și că suprafața la care este îndreptățit este de 3,54 ha teren.
Ulterior, prin Sentința civilă nr. 559/2011 a Judecătoriei Fălticeni s-a respins ca nefondată cererea conexă formulată de Primarul orașului Dolhasca, în calitate de Președinte al Comisiei orășenești Dolhasca de fond funciar, prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a adeverinței de proprietate nr. 4106/1992, fiind admisă acțiunea principală a sa, comisia locală fiind obligată să-l pună în posesie, prin întocmirea fișei proces-verbal de punere în posesie cu schița aferentă, cu suprafața de 3,54 ha teren situată pe raza orașului Dolhasca, care i-a fost reconstituită în proprietate prin Hotărârea Comisiei județene Suceava de fond funciar nr._/1991, după care a fost emis titlul de proprietate nr.4961/2012, în temeiul căruia s-a intabulat în cartea funciară.
În drept: art.555, 563, 565, 566 cod civil și art.453 Cod civil.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri.
În temeiul art. 411 al.1 pct. 2 teza II Cod procedură civilă, solicită judecarea și în lipsă.
După comunicarea cererii de chemare în judecată, conform prevederilor art.201 Cod procedură civilă, pârâta F. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În fapt, a arătat că este proprietara suprafeței de 3,58 ha teren arabil, situat în orașul Dolhasca, conform titlului de proprietate nr.1411/1996. Pentru această suprafață de teren i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza cererii depusă la data de 13.03.1991 la Comisia comunală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Dolhasca.
A precizat că a formulat această cerere în baza testamentului olograf din data de 30 noiembrie 1967 dat de defunctul M. M., prin care îi testează ei și fostului soț suprafața de 3,58 ha teren.
A arătat că reclamantul D. D. nu a formulat cerere pentru constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate, dar i s-a eliberat o adeverință, fără să existe o cerere, fără să fie validată de Comisia comunală și comisia județeană de fond funciar.
A mai arătat că, toate hotărârile judecătorești și în special Sentința civilă nr. 559/2011 nu-i sunt opozabile, opozabilitatea operează doar față de Comisia Orășenească Dolhasca, nefiindu-i opozabile aceste hotărâri judecătorești se prevalează de testamentul olograf de care Comisia Orășenească Dolhasca are cunoștință.
A considerat că, nefiindu-i opozabile hotărârile judecătorești, consideră că acțiunea promovată de reclamant nu are nici o bază legală, apare ca netemeinică și nelegală, motiv pentru care solicită respingerea acesteia.
Pentru dovedirea susținerilor sale pârâta a depus la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv titlul de proprietate nr. 1411/1996, cerere înregistrată sub nr. 1590/1991, contract de vânzare-cumpărare nr. 1339/1967, plan de situație și adeverința nr. 6315/2009.
Secund-pârâta M. G. nu a depus întâmpinare prin care să-și precizeze poziția față de pretențiile reclamantului, să indice dovezile cu care se apără împotriva cererii îndreptată împotriva sa, deși potrivit art. 201 alin. 1 Cod procedură civilă, avea această obligație, cererea fiindu-i comunicată la data de 17 iulie 2013, conform dovezii existentă la fila 68 dosar, fiind astfel decăzută din dreptul de a invoca excepții, în afară de cele de ordine publică și de a propune probe.
Prezentă în instanță, la prima zi de înfățișare, aceasta a arătat că nu este de acord cu acțiunea reclamantului, susținând că deține acte de proprietate pentru terenul ce-l ocupă, respectiv pentru suprafața de 7 prăjini teren din suprafața de 2500 mp revendicată de reclamant, cumpărată de la numitul M. M..
Nu a depus la dosarul cauzei un asemenea contract, ci doar contractul de vânzare-cumpărare nr. 3760/1997 încheiat cu prim-pârâta.
P. sentința civilă nr.729/09.04.2014 a Judecătoriei Fălticeni, prima instanță a admis în parte acțiunea având ca obiect revendicare imobiliară, formulată de reclamantul D. D. D., prin mandatar D. G., domiciliată în loc. Dolhasca, ., nr. 10, jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâtele: F. M. și M. G., domiciliate în loc. Dolhasca, jud. Suceava.
A obligat pârâta F. M. să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1400 mp teren, identică cu . de situație, anexa 2 a raportului de expertiză, cu vecinii: drum sătesc pe două laturi, J. S., restul proprietății pârâtei F. M..
A obligat pârâta M. G. să-i lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 2500 mp teren, identică cu . de situație, anexa 2 a raportului de expertiză, cu vecinii: drum sătesc, R. V., restul proprietății pârâtei M., A. G..
A respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 7200 mp teren extravilan, sola 66, parcela_ și a suprafeței de 18.000 mp teren extravilan, sola 66, parcela_.
A obligat pârâtele să plătească reclamantului suma de 3215,50 lei cheltuieli de judecată.
A obligat, de asemenea, pârâtele să plătească statului suma de 910,50 lei reprezentând ajutorul public judiciar de care a beneficiat reclamantul.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit titlului de proprietate nr. 4961 din 28 decembrie 2012, în favoarea reclamantului s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 3,54 ha teren pe raza localității Dolhasca, din care fac parte și parcelele ce fac obiectul litigiului, respectiv:
- 7200 mp teren arabil extravilan, situat în sola 66, parcela_, cu vecinii: moșt. S. V., Mercus R., drum exploatare, drum exploatare;
- 18.000 lei teren arabil extravilan, situat în sola 66, parcela_, cu vecinii: moșt. S. N., Mercus R., moșt. S. V. și drum exploatare;
- 1400 mp teren arabil intravilan, situat în sola 48, parcela_, cu vecinii: drum sătesc pe două laturi, J. S. și F. M.;
- 2500 mp teren arabil intravilan, situat în sola 45, cu vecinii: drum sătesc, R. V., drum sătesc, M. G., A. G..
Aceste suprafețe de teren au fost intabulate în cartea funciară pe numele reclamantului conform încheierilor emise de Biroul de cadastru și publicitate imobiliară Fălticeni depuse la filele 22, 25, 34 și 37 dosar.
Inițial, toate suprafețele de teren au fost reconstituite în favoarea pârâtei F. M., tot în calitate de moștenitoare a aceluiași proprietar M. M., însă urmare a unei cereri înregistrată pe rolul instanței noastre sub nr._ formulată de reclamant împotriva pârâtei F. M., a Comisiei locale Dolhasca de fond funciar și Comisiei Județeane Suceava de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 1411/1996, în sensul excluderii suprafeței de 400 teren curți-construcții, dar nu și a prim-pârâtei F. M..
Astfel, s-a reținut cu putere de lucru judecat, prin sentința civilă nr. 464 din 27 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Fălticeni, irevocabilă prin decizia nr. 1359/2009 a Tribunalului Suceava, că pârâta F. M. nu are vocație succesorală după defunctul M. M., fiind rudă de gradul IV, tatăl său, în viață la data apariției Legii nr. 18/1991, fiind nepot de frate după acesta, însă cum acesta nu a înțeles să formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după unchiul său, înseamnă că nu a înțeles să culeagă moștenirea după acest defunct.
De asemenea, s-a mai reținut că reclamantul vine la succesiunea defunctului M. M., culegând cota ce i se cuvine mamei sale, M. Frăsina, soră cu acesta, fiind rudă de gradul III, astfel că, potrivit principiului proximității gradelor de rudenie, pârâta F. M., rudă de gradul IV, este înlăturată de la succesiunea, fapt ce atrage și nulitatea actelor de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea acesteia.
Pentru că în titlul de proprietate nr. 1411/1996 este evidențiată și suprafața de 400 mp teren ce nu a fost predată la C.A.P., rămânând în patrimoniul defunctului M. M., iar acesta a înstrăinat-o pârâtei F. M., conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1339/1967, acest teren a fost și el exclus de pe titlul de proprietate sus-menționat., suprafață ce însă nu face obiectul litigiului.
P. urmare, apărările pârâtei F. M. privitoare la existența dreptului său de proprietate pentru terenul ocupat vor fi înlăturate de instanță, hotărârile judecătorești sus-menționate fiind opozabile acesteia.
Cât privește susținerea acesteia referitoare la calitatea sa de moștenitoare testamentară în baza unui testament olograf din 30 noiembrie 1967 dat de defunctul M. M., prin care acesta înțelege să-i lase ei și soțului său suprafața de 3,58 ha teren, instanța a înlăturat-o de asemenea, câtă vreme la dosar nu a fost depus acest testament, testamentul prezentat în fața expertului, destul de greu de descifrat și care nu o privește pe pârâtă, fiind revocat de testator.
Din raportul de expertiză înfăptuit în cauză de expert U. O. A. a reieșit că suprafețele de teren din extravilan sunt în prezent în posesia reclamantului D. D. D., cu limitele indicate de acesta, materializate prin haturi naturale și drum de exploatare, respectiv:
- 5776 mp teren – suprafață identică cu parte din cea înscrisă în titlul de proprietate nr. 4961/2011, poziția A1.1.1, cu 1424 mp mai mică față de cea înscrisă în titlu și intabulată, de 7200 mp;
- 15.885 mp – suprafață identică cu parte din terenul înscris în titlul de proprietate nr. 4961/2012, poziția A1.2, cu 2115 mp mai mică față de cea înscrisă în titlu și intabulată, de 18.000 mp.
Întrucât diferența de suprafață privind parcelele sus-menționate nu se află în posesia pârâtei F. M., reclamantul neînțelegând să mai emită pretenții asupra acesteia, susținând că el a intrat în posesia terenului, a cărui drept de proprietate este în continuare contestat de aceasta, prima instanță a respins ca rămasă fără obiect cererea de revendicare a suprafețelor de teren situate pe amplasamentele sus-menționate.
Cât privește . teren intravilan, revendicată de reclamant de la această pârâtă, din cuprinsul raportului de expertiză reiese că aceasta se află în posesia pârâtei, aceasta împiedicând expertul să procedeze la măsurarea ei, astfel că identificarea s-a făcut doar potrivit planului de amplasament ce se află în baza de date a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava, în temeiul căruia reclamantul s-a intabulat în cartea funciară.
Justifică pârâta împiedicarea expertului la efectuarea măsurătorilor prin aceea că nu i s-au luat în considerare actele sale de proprietate și pentru că expertul nu a vrut să se deplaseze la Primăria orașului Dolhasca, unde să se cerceteze toate actele de proprietate în prezența organelor de specialitate agricolă, aspect susținut și prin obiecțiunile la raportul de expertiză (fila 145), justificare ce nu poate fi luată în considerare de instanță, nefiind de competența expertului sau a reprezentanților orașului Dolhasca să verifice legalitatea și temeinicia actelor de proprietate ale acesteia.
Având în vedere constatările expertului referitoare la faptul că această suprafață de teren se află în posesia pârâtei F. M. și ținând seama și de dispozițiile art. 335 alin. 3 Cod procedură civilă, potrivit cărora, în cazul în care una dintre părți opune rezistență sau împiedică în orice alt mod efectuarea lucrării, instanța va putea socoti ca dovedite afirmațiile părții adverse, luând în considerare și celelalte probe administrate în cauză, respectiv înscrisurile mai sus indicate, rezultă fără dubiu că prim-pârâta ocupă fără drept proprietatea reclamantului.
Din același raport de expertiză a reieșit că nici suprafața de 2500 mp teren intravilan nu a putut fi măsurată de expert, pârâta M. G. nepermițându-i accesul, susținând că ea a cumpărat terenul de la F. M..
Într-adevăr, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 3760/1997, secund-pârâta a dobândit de la prim-pârâtă dreptul de proprietate pentru o suprafață de 1970 mp teren arabil, la locul numit „La J.”, dobândită de vânzătoare conform titlului de proprietate nr. 1411/1996.
Cum acest titlu de proprietate a fost constatat ca fiind nul absolut, în sensul excluderii titularei F. M. de pe acesta, având drept efect desființarea retroactivă a acestuia, în virtutea principiului de drept potrivit căruia anularea actului principal atrage anularea actului subsecvent „resolutio jure dantis resolvitur jus accipientis”, nici această pârâtă nu justifică dreptul său de proprietate asupra imobilului ocupat, acesteia fiindu-i de asemenea aplicabile dispozițiile art. 335 alin. 3 Cod procedură civilă, potrivit cărora atitudinea de a nu permite accesul expertului la măsurători echivalează cu o recunoaștere implicită a pretențiilor reclamantului.
Articolul 555 Cod civil, prevede că proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.
Apoi art. 563 Cod civil stabilește că proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept.
Având în vedere că pârâtele ocupă fără drept din proprietatea reclamantului, acesta neputându-se bucura de prerogativele conferite de lege, în conformitate cu prevederile legale mai sus indicate, acestea au fost obligate să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafețele de teren, după cum urmează:
- pârâta F. M. să-i lase liberă suprafața de 1400 mp teren, identică cu . de situație, anexa 2 a raportului de expertiză, cu vecinii: drum sătesc pe două laturi, J. S., restul proprietății pârâtei F. M.;
- pârâta M. G. să-i lase liberă suprafața de 2500 mp teren, identică cu . de situație, anexa 2 a raportului de expertiză, cu vecinii: drum sătesc, R. V., restul proprietății pârâtei M., A. G..
Conform dispozițiilor art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă, prima instanță a obligat pârâtele la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant cu taxa judiciară de timbru, onorariul expertului și onorariul avocatului.
În conformitate cu prevederile art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, pârâtele au fost obligate să plătească Statului suma de 910,50 lei reprezentând ½ din taxa judiciară de timbru, de la plata căreia a fost scutit reclamantul, ca urmare a acordării ajutorului public judiciar, conform încheierii din data de 3 iulie 2013.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta F. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că instanța de fond nu a ținut cont că ea are titlu de proprietate pentru terenul respectiv, iar în baza acestui titlu de proprietate a vândut prin act autentic copârâtei M. G. suprafața de 2500 mp.
Chiar dacă prin sentința civilă pronunțată în cauza cu nr._ s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate cu nr.1411/1996, s-a exclus suprafața de 400 mp curți și clădiri, dar nu și a prim pârâtei apelante. Ori în această situație titlul a rămas în ființă, mai puțin suprafața de 400 mp.
Intimatul reclamant D. D. D. prin mandatar D. G. a formulat întâmpinare ( filele 15-20) prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În ședința publică din 17.02.2015 instanța invocat din oficiu și a pus în discuție excepția netimbrării apelului.
Analizând cu prioritate excepția netimbrării apelului, invocată din oficiu, în temeiul dispozițiilor art.248 alin.(1) Noul Cod procedură civilă conform cărora” Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei..” tribunalul reține:
Potrivit art. 20 alin.1 din Legea 146/1997 „taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat” iar potrivit alin.3 al aceluiași articol „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.”
Or, prin adresa emisă de instanță la data de 05.06.2014 ( fila 6 dosar) i s-a pus în vedere apelantei să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 911 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,3 lei, taxă datorată în baza Legii 146/1997 conform rezoluției dispusă de instanță, obligație pe care apelanta nu și-a îndeplinit-o, nedepunând la dosar dovada achitării acestei taxe.
De asemenea instanța constată că apelanta a formulat cereri de ajutor public judiciar precum și cereri de reexaminare a ajutorului public judiciar, toate fiind însă respinse ( a se vedea încheierea nr.406/02.09.2014, încheierea nr.501/14.10.2014, încheierea nr.560/04.11.2014 și încheierea nr.616/09.12.2014).
Potrivit art.197 Noul Cod de Procedură civilă, „în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii.”
Față de aceste considerente, în temeiul art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 tribunalul va admite excepția netimbrării apelului și va anula cererea de apel, ca netimbrată.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.453 alin.1 din noul cod de procedură civilă, pârâta-apelantă va fi obligată să plătească intimatului-reclamant D. D. suma de 500 lei cheltuieli de judecată din apel, reprezentând onorariu avocat achitat conform chitanței nr. 1311/17.02.2015 ( fila 32 dosar apel).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării cererii.
Anulează ca netimbrat apelul declarat de către apelanta pârâtă F. M. domiciliată în Dolhasca, jud Suceava împotriva sentinței civile nr.729/09.04.2014 a Judecătoriei Fălticeni pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant D. D. D. P. MANDATAR D. G.-comuna Dolhasca, ., nr.10, jud Suceava și intimata pârâtă M. G.(născută în anul 1924)-. Suceava.
Obligă apelanta să plătească intimatului D. D. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2015
Președinte, Judecător, Grefier,
C. L. L. A. L. A.
Red C.L
Jud.fond P. M.
Tehnored.L.A.
5 ex./19.03.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 104/2015. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 215/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
