Revendicare imobiliară. Decizia nr. 335/2015. Tribunalul SUCEAVA

Comentarii

0

Decizia nr. 335/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 335/2015

Dosar nr._ revendicare imobiliară

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 335/2015

Ședința publică de la 28 Mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE N. M. C.

Judecător L. F.

Judecător F. G.

Grefier L. M. R.

Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții M. P. și M. E.-I. împotriva sentinței civile nr.1111 din 4.12.2014 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, județ Suceava, intimată fiind . - SUCURSALA DIRECȚIA RADIOCOMUNICAȚII IAȘI.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:avocat N. L. pentru recurentul M. Păstorel, care depune împuternicire la dosar și consilier juridic O. P., lipsă fiind recurenta M. E. I..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Avocatul recurentului arată că plângerea penală se află în etapa premergătoare, nu s-a început urmărirea penală și consideră că nu se impune suspendarea cauzei.

Întrebate fiind, reprezentantele părților arată că nu mai au alte cereri de formulat și probe de solicitat.

Instanța, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitate și constatând recursul în stare de judecată, declară cercetarea procesului încheiată și deschide dezbaterile, acordând cuvântul părților.

Avocatul recurentului, mai înainte de a se discuta cererea de repunere în termenul de formulare a recursului, înțelege să invoce nulitatea procesului verbal de comunicare a hotărârii judecătorești întocmit la data de 16.01.2014 motivat de faptul că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa, respectiv nu s-au respectat dispozițiile art.100, art.163 cod procedură civilă, astfel nu s-a indicat care a fost locul afișării, fiind subliniate mențiunea „pe ușa principală a locuinței destinatarului” cât și mențiunea „pe ușa principală a clădirii” – art.100 alin.1 pct.7 cod procedură civilă. De asemenea, adresa de domiciliu este incompletă, nu este specificat etajul – art.100 alin.1 pct.4 cod procedură civilă. Cu referire la „arătarea înscrisurilor comunicate”, nu este specificată în mod corect data înscrisului – hotărârii judecătorești, fiind omise – luna și ziua, așa cum prevăd dispozițiile art.100 cod procedură civilă alin.1 pct.6. Arată că potrivit art.100 alin.3 cod procedură civilă, respectarea condițiilor impuse de punctele 1, 2, 4, 5, 7 și 8 referitor la cuprinsul procesului verbal sunt obligatorii, neîndeplinirea lor atrage sancțiunea nulității. De asemenea, nu s-au respectat dispozițiile art.154 alin.2 și 4 cod procedură civilă și nu s-a remis plicul sigilat cu hotărârea judecătorească către Judecătoria Vatra Dornei. Mai arată că înștiințarea/comunicarea nu respectă prevederile art.163 cod procedură civilă astfel nu există mențiunea de la punctul f cu privire la dreptul destinatarului. Astfel, formularul de înștiințare trebuia să fie distinct ca formă și conținut, de dovada de primire – procesul verbal prevăzut la art.163 cod procedură civilă. Înștiințarea nu respectă cuprinsul prevăzut la art.163 alin.3 lit.a, alin.7 și alin.8 cod procedură civilă, respectiv trebuia menționată ora și ar fi trebuit să fie contactat administratorul sau șeful de scară și încheiat un proces verbal, lucru ce nu s-a întâmplat. Față de toate acestea, consideră că este dată excepția nulității actelor de comunicarea hotărârii.

În subsidiar, solicită admiterea cererii de repunere în termenul de formulare a recursului întrucât nu a intrat în posesia hotărârii. În dovedire a depus la dosar tabel din care rezultă că în perioada de referință, nu au fost afișări. De asemenea, arată că recurenții au stăruit în soluționarea dosarului, au dat dovadă de diligențe în soluționarea dosarului, nu se poate prezuma că reclamanții. În cazul admiterii uneia dintre cereri, excepția tardivității recursului invocată de intimată nu mai este dată, urmând a fi respinsă.

Reprezentanta intimatei solicită respingerea cererii de repunere în termen a recursului cu motivarea că procedura de comunicarea hotărârii a fost corect îndeplinită, la adresa la care au fost comunicate și toate citațiile. De asemenea, recurentul a avut procură și pentru reclamantă. Consideră că nu se poate susține o nulitate a acestui act de procedură reglementat de vechiul cod prin invocarea lipsei unor acte și proceduri prevăzute în art.163 – 163 din noul cod de procedură civilă, inaplicabil în speța de față, mai cu seamă în condițiile în care, așa cum chiar recurenții precizează, există o recomandată cu nr.558 aflată la fila 320 dosar returnată de instanță pe motiv că nu ar fi fost găsiți acasă. De asemenea, comunicarea a fost făcută de factorul poștal care în mod normal aduce corespondența la adresa respectivă, astfel încât consideră că este dată excepția tardivității recursului.

Instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.

După deliberare,

INSTANȚA

Asupra excepțiilor de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la data de 02.10.2008 sub nr._, reclamanții M. P. și M. E. au chemat în judecată pe pârâta . solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care pârâta să fie obligată să recunoască reclamanților dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1825 mp identică cu ./3 din CF nr._ a comunei cadastrale Vatra Dornei, obligarea pârâtei de a-și ridica construcțiile de pe acest teren, obligarea pârâtei să achite câte 3.000 euro/lunar începând cu data punerii în întârziere și până la eliberarea completă a terenului și constatarea nulității absolute a autorizației de construcție a pârâtei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii suprafeței de 1825 mp teren situat la locul Dealu N. de pe raza mun. vatra Dornei identificat cadastral prin . din CF nr._ a comunei cadastrale Vatra Dornei. Pârâta a ocupat în întregime această suprafață de teren împrejmuind-o cu gard și a ridicat un pavilion administrativ și un suport pentru antene parabolice.

Mai arată reclamanții că anterior promovării acțiunii au notificat-o pe pârâtă să-și ridice construcțiile și să le lase terenul în deplină proprietate, demers care a rămas fără nici un rezultat, astfel încât, în conformitate cu prev.de art.494 Cod civil, pârâta trebuie să-și ridice pe cheltuiala sa construcțiile, iar pe perioada de punere în executare a obligației solicită suma de 3.000 euro începând cu data punerii în întârziere, 1 iunie 2008.

În drept reclamanții au invocat disp. art. 480, 494,998, 1073, 1074 cod civil și art. 44 din Constituția României.

Cererea de chemare în judecată a fost timbrată cu 4294 lei taxă de timbru judiciar și 4,6 lei timbru judiciar.

S-au depus la dosar înscrisuri constând în: dovada notificării pârâtei, plan de situație vizat de OCPI, extras CF privind ..

Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:

Încă din anul 1990, terenul a fost atribuit pârâtei în mod prin Decizia Prefecturii Județului Suceava nr. 525 din 1210.1990, act prin care s-a transmite din administrarea Primăriei Orașului Vatra Dornei, în administrarea Direcției de Radio și Televiziune Iași, suprafața de 1413 mp teren, în vederea executării stației zonele pentru optimizarea rețelei RRsi translatorului TV Vatra Domei.

Aceasta suprafața de teren era, așa cum in mod clar rezulta din cuprinsul deciziei nr. 525 din 1210.1990; proprietate a Statului și a intrat în administrarea pârâtei in baza unui titlu legal după care, în conformitate cu dispozițiile art.5 din Legea nr.15/1990, pârâta a devenit prin efectul legii proprietară de drept.

Astfel, prin dispozițiile art.8 alin. ultim din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Regiei Autonome Radio comuinicații, aprobat prin HG nr.448/1991, s-a prevăzut în mod expres că „regia este proprietara tuturor bunurilor din patrimoniul ei”

In legătura cu capătul de cerere privind obligarea pârâtei la ridicarea construcțiilor pârâta a arătat că aceste construcții au fost edificate pe un teren proprietate de stat, cu acordul proprietarului, situație care rezultă din cuprinsul deciziei nr.525/19.10.1990 și pentru care s-a emis, în condițiile Legii nr.50/1991, autorizația de construcție nr.139/8.10.1990.

În concluzie, pârâta a arătat că a dobândit în mod legal terenul revendicat de reclamanți înainte ca aceștia să obțină actele invocate, respectiv certificat de moștenitor din 1998 și act de vânzare cumpărare încheiat în același an.

În dovedirea susținerilor pârâta a atașat: decizia nr. 525/19.10.1990 emisă de Prefectura Județului Suceava, autorizația de executare lucrări nr.139/9.10.1990 și situația privind terenurile aflate în patrimoniul societății comerciale cu capital de stat.

Reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri, respectiv documentația care a stat la baza emiterii deciziei nr. 525/19.10.1990 și autorizației de executare lucrări nr.139/9.10.1990, precum și documentația care a stat la baza emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate . nr.0643/17.08.2005; planuri de situație; extrase CF privind terenul din litigiu; contractul autentic de vânzare cumpărare nr.2161/5.10.1998 a BNP N. R..

În temeiul art. 167 Cod proc. civ., instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, proba cu expertiză topo și proba cu interogatoriul pârâtei.

Raportul de expertiză topo a fost întocmit în cauză de expertul F. G..

Prin încheiere din 09.09.2011, în temeiul art. 165 Cod proc. civ., instanța a dispus disjungerea capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a autorizației de construcție și formarea unui dosar separat.

În dosarul nou format nr._ având ca obiect constatarea nulității absolute a autorizației de construcție, prin sentința civilă nr.1050/19.09,2011 a Judecătoriei Vatra Dornei, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut, în esență, că autorizația de construcție contestată este un act administrativ în accepțiunea Legii nr.554/2001, astfel încât competența de soluționare a cererii reclamanților revine instanței de contencios administrativ, respectiv Tribunalului Suceava.

Prin încheiere din 03.10.2011, în temeiul art. 165 Cod proc. civ. s-a dispus disjungerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei să achite reclamanților suma de 3000 euro/lunar începând cu data punerii în întârziere și până la eliberarea completă a terenului și formarea unui nou dosar nr._ . .

Prin sentința civilă nr.1179/10 octombrie 2011 a Judecătoriei Vatra Dornei, instanța a admis, în parte, acțiunea în revendicare formulată de reclamanți și a obligat pârâta să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților, suprafața de 1825 mp teren, identică cu ./3 din CF nr._ a ..

Prin aceeași sentință civilă, instanța a respins ca neîntemeiat, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la ridicarea construcțiilor.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că în materia acțiunii în revendicare, cel care pretinde că este proprietar, în speță reclamanții, trebuie să facă dovada dreptului lor de proprietate, iar posesorul chemat în judecată, în speță pârâta, are o situație comodă, în favoarea lui operând o prezumție de proprietate dedusă din simplul fapt al posesiei.

În cauză, reclamanții au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra parcelei nr. 4313/3 din CF nr._ a . cu contractul de vânzare cumpărare nr. 2161 din 05.10.1998 autentificat la BNP R. N. ( fila nr. 90 ).

Prin celelalte înscrisuri depuse de către reclamanți se probează faptul că în perioada 24 februarie 1940 ( fila 119, 121) – 05 octombrie 1998 ( fila nr. 90 ) persoanele care au transmis succesiv dreptul de proprietate asupra suprafeței în litigiu aveau calitatea de adevărat proprietar.

De asemenea, instanța a mai reținut că pârâta pentru a răsturna prezumția creată de titlul reclamanților, a invocat propriul titlu, respectiv Decizia nr. 525 din 12 octombrie 1990 a Prefecturii Suceava, prin care suprafața de 1413 mp a fost trecută din administrarea Primăriei Vatra Dornei în administrarea Direcției de Radio și Televiziune Iași, iar în baza art. 5 din Legea nr. 15/1990 în patrimoniul pârâtei s-a născut doar un drept de administrare și nu un drept de proprietate.

Prin urmare, titlul invocat de pârâtă nu este în măsură să răstoarne prezumția calității de proprietar a reclamanților.

În ceea ce privește cererea reclamanților prin care solicită obligarea pârâtei să-și ridice construcțiile de pe terenul revendicat, instanța a reținut că potrivit art. 58 din Legea nr. 71/2011 în toate cazurile în care accesiunea imobiliară artificială presupune exercitarea unui drept de opțiune de către proprietarul imobilului, efectele accesiunii sunt guvernate de legea în vigoare la data începerii lucrării.

Prin urmare, la soluționarea cererii reclamanților, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 492 și următoarele din vechiul Cod civil, prin care legiuitorul a instituit o dublă prezumție relativă, potrivit căreia orice construcție făcută pe un fond se prezumă că aparține proprietarului fondului și că a fost edificată pe cheltuiala sa.

Împotriva sentinței civile mai sus menționate au formulat recurs atât reclamanții cât și pârâta, prin care au invocat aspecte de nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr.1730/25.09.2012 Tribunalul Suceava a admis recursurile declarate în cauză și a casat sentința civilă nr.1179 din data de 10 octombrie 2011 a Judecătoriei Vatra Dornei cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Pentru a hotărî astfel instanța de control judiciar a reținut, în esență, că din înscrisurile prezentate de reclamanții-recurenți rezultă că suprafața de teren revendicată se află la locul numit,, Dealul N.”, iar din înscrisurile prezentate de pârâta-recurentă rezultă că suprafața de teren deținută de aceasta și preluată din administrarea Primăriei municipiului Vatra-Dornei se află la locul numit ,,Dealul Diecilor”, astfel încât pentru corecta soluționare a acțiunii în revendicare imobiliară se impunea măsurarea și identificarea separată a suprafețelor de teren înscrise în actele de proprietate ale părților și a locației lor exacte pentru a vedea dacă este vorba de două suprafețe de teren distincte sau de o suprapunere totală sau parțială de teren iar probatoriul administrat în cauză în fața primei instanțe, inclusiv raportul de expertiză tehnică judiciară și suplimentul la acest raport întocmite de expertul F. G. nu lămuresc acest aspect, astfel încât acest motiv de recurs invocat de pârâta-recurentă apare ca fiind întemeiat iar omisiunea lămuririi acestor împrejurări de către instanța de fond echivalează cu necercetarea fondului cauzei.

De asemenea, instanța de control judiciar a mai reținut faptul că în raportul de expertiză tehnică judiciară nu este identificată și măsurată în mod separat suprafața de 1413 mp situată la locul numit ,,Dealul Diecilor” cota 1300 m indicată în Acordul exprimat de Primăria municipiului Vatra Dornei nr. 3201 din data de 10 august 1990(f.72-ds. fond) și în Decizia nr. 525 din data de 12 octombrie 1990 prin care Prefectura Județului Suceava a transmis din administrarea Primăriei orașului Vatra-Dornei în administrarea Direcției de Radio și Televiziune Iași suprafața de 1413 mp teren situată în afara perimetrului construibil al orașului Vatra-Dornei și nu se verifică dacă această suprafață de 1413 mp se suprapune sau nu cu suprafața înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2161 din data de 5 octombrie 1998 la Biroul Notarului Public R. N. din Vatra-Dornei, în certificatul de moștenitor nr. 151 suplimentar la certificatul de moștenitor nr. 712/1989, în sentința civilă nr. 1203 din data de 19 octombrie 1957 a Tribunalului Vatra-Dornei și în contractul de vânzare-cumpărare din data de 24 februarie 1940, aceste din urmă înscrisuri nefiind, de altfel, depuse la dosarul cauzei, deși reprezintă actele de proprietate primare ale autorilor reclamanților.

Tribunalul a mai constatat că instanța de fond a admis în totalitate acțiunea în revendicare imobiliară a reclamanților-recurenți și a obligat pârâta să predea în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1825 mp, cu toate că în motivarea hotărârii la stabilirea situației de fapt și în motivarea soluției se arată că pârâta ocupă 1413 mp indicându-se că ,,din schița întocmită de expertul topo reiese faptul că pârâta ocupă doar o parte din .. 231-ds. fond), existând astfel o contradicție între considerentele și dispozitivul hotărârii recurate, în cauză fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod proc. civilă, astfel încât primul motiv de recurs invocat cu privire la acest aspect de pârâta-recurentă este întemeiat.

De asemenea, având în vedere că pârâta-recurentă invocă dobândirea unui drept de proprietate ope legis asupra suprafeței de teren înscrisă în Decizia nr. 525 din data de 12 octombrie 1990 prin care Prefectura Județului Suceava a transmis din administrarea Primăriei orașului Vatra-Dornei în administrarea Direcției de Radio și Televiziune Iași suprafața de 1413 mp teren situată în afara perimetrului construibil al orașului Vatra-Dornei, invocând în acest dispozițiile art. 3 al. 4 din H.G. nr. 372/1998 în care se arată că bunurile aparținând domeniului privat al statului, inclusiv rețelele aflate în administrarea Regiei Autonome ,,Radiocomunicații” vor trece în proprietatea Societății Naționale de Radiocomunicații - S.A. la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, tribunalul a apreciat că chestiunea esențială care trebuia lămurită de către instanța de fond era împrejurarea dacă suprafața de teren de 1413 mp era sau nu în domeniul privat al statului în anul 1989 sau a lui U. D. iar probatoriul administrat în primă instanță nu lămurește acest aspect, concluzia de probabilitate a primei instanțe potrivit căreia ,,din decizia prefectului nr. 525/12.10.1990( și în lipsa altor înscrisuri) reiese faptul că preluarea abuzivă a suprafeței de 1413 mp s-a făcut cel mai probabil la data de 12 octombrie 1990, când suprafața în cauză a fost trecută în administrarea pârâtei” neputând fi primită, având în vedere că motivarea unei hotărâri se face în concret, simpla afirmație că un fapt rezultă din probele dosarului, fără să se arate în ce constau aceste probe, constituind, în realitate, o nemotivare.

Tribunalul a mai arătat că din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul F. G. rezultă că pârâta deține la locul litigiului Stația zonală pentru optimizarea rețelei RR și translatorului TV Vatra Dornei compusă dintr-o clădire stație RTV și suprafața de teren aferentă iar dispozițiile pct. I 15 din Lista cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului și al unităților administrativ-teritoriale din Anexa nr. 1 la Legea nr. 213/1998 prevăd că din domeniul public al statului fac parte și spectrele de frecvență și rețelele de transport și de distribuție de telecomunicații.

Prin urmare, instanța de control judiciar a mai reținut că omisiunea lămuririi acestor aspecte echivalează cu necercetarea fondului iar modificarea hotărârii atacate nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi, inclusiv a unei noi expertize topografice și cadastrale.

Referitor la modalitatea de soluționare a cererii de ridicare construcții, instanța de control judiciar a arătat că aceasta depinde în mod esențial de soluția care se va da capătului de cerere privind revendicarea imobiliară, pentru asigurarea unei judecăți unitare.

În rejudecare, s-a recomandat ca prima instanță să solicite reclamanților să depună la dosar sentința civilă nr. 1203 din data de 19 octombrie 1957 a Tribunalului Vatra-Dornei și contractul de vânzare-cumpărare din data de 24 februarie 1940 și va solicita documentația care a stat la baza întocmirii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2161 din data de 5 octombrie 1998 de la Biroul Notarului Public R. N. din Vatra-Dornei și a eliberării certificatului de moștenitor nr. 151 suplimentar din data de 5 octombrie 1998 de la același birou notarial, inclusiv planurile de situație care au stat la baza întocmirii acestor acte juridice.

De asemenea, s-a recomandat ca prima instanță:

- să solicite de la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava documentația care a stat la baza înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamanților-recurenți asupra suprafeței de teren revendicate precum și a autorilor inițiali, U. C. și U. D., precum și a împrejurării dacă pârâta-recurentă are înscris sau nu în cartea funciară dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1413 mp situată la locul numit ,,Dealul Diecilor” cota 1300 indicată în Acordul exprimat de Primăria municipiului Vatra Dornei nr. 3201 din data de 10 august 1990(f.72-ds. fond) și în Decizia nr. 525 din data de 12 octombrie 1990 prin care Prefectura Județului Suceava a transmis din administrarea Primăriei orașului Vatra-Dornei în administrarea Direcției de Radio și Televiziune Iași suprafața de 1413 mp teren situată în afara perimetrului construibil al orașului Vatra-Dornei, iar în caz afirmativ, să se comunice documentația care a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei-recurente asupra acestei suprafețe de teren.

- să solicite de la Primăria municipiului Vatra-Dornei să comunice situația juridică a suprafeței de suprafeței de 1825 mp identică cu ./3 din CF nr._ a comunei cadastrale Vatra Dornei, din anul 1989 și până în prezent, dacă aceasta se află la locul numit ,,Dealul N.” sau ,,Dealul Diecilor”, cine este proprietarul actual al acestei suprafețe de teren potrivit evidențelor sale și dacă în anii 1989 și 1990 această suprafață de teren se afla în proprietatea familiei U. sau în proprietatea privată a statului iar în acest ultim caz, să se indice când a fost trecută această suprafață de teren în proprietatea statului și temeiul de fapt și de drept al acestei preluări și dacă vânzătoarea U. C. a solicitat sau nu reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestei suprafețe de teren.

- să solicite de la Primăria municipiului Vatra-Dornei situația juridică a suprafeței de 1413 mp situată la locul numit ,,Dealul Diecilor” cota 1300 indicată în Acordul exprimat de Primăria municipiului Vatra Dornei nr. 3201 din data de 10 august 1990(f.72-ds. fond) și în Decizia nr. 525 din data de 12 octombrie 1990, din anul 1989 și până în prezent, dacă aceasta se află la locul numit,, Dealul N.” sau ,,Dealul Diecilor”, cine este proprietarul actual al acestei suprafețe de teren potrivit evidențelor sale și dacă în anii 1989 și 1990 această suprafață de teren se afla în proprietatea familiei U. sau în proprietatea privată a statului iar în acest ultim caz, să se indice când a fost trecută această suprafață de teren în proprietatea statului și temeiul de fapt și de drept al acestei preluări.

- să se administreze proba cu o nouă expertiză topografică și cadastrală solicitată de pârâta-recurentă de către un alt expert care va avea ca obiective principale:

* identificarea și măsurarea suprafeței de 1825 mp identică cu ./3 din CF nr._ a comunei cadastrale Vatra Dornei revendicată de reclamanții-recurenți;

* să se precizeze dacă suprafața de 1825 m.p. este înscrisă sau nu în actele de proprietate invocate de aceștia, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2161 din data de 5 octombrie 1998 la Biroul Notarului Public R. N. din Vatra-Dornei, certificatul de moștenitor suplimentar nr. 151/5 octombrie 1998 emis de Biroul Notarului Public N. R. la CM 712/1989 emis de notariatul de stat local Câmpulung Moldovenesc, precum și în sentința civilă nr. 1203 din data de 19 octombrie 1957 a Tribunalului Vatra-Dornei și contractul de vânzare-cumpărare din data de 24 februarie 1940; * să se stabilească cine deține posesia acestei suprafețe de teren cu evidențierea construcțiile existente pe această suprafață de teren;

* se va identifica și măsura în mod separat suprafața de 1413 mp situată la locul numit ,,Dealul Diecilor” cota 1300 indicată în Acordul exprimat de Primăria municipiului Vatra Dornei nr. 3201 din data de 10 august 1990(f.72-ds. fond) și în Decizia nr. 525 din data de 12 octombrie 1990 precum și suprafața de 576 mp teren înscrisă în Certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr. 0643 din data de 22 martie 2005 eliberat de Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației pe numele pârâtei(f.145-ds. fond);

* se vor evidenția construcțiile existente pe această suprafață de teren, cu indicarea posesorului acestora și existența unei suprapuneri totale sau parțiale cu suprafața înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2161 din data de 5 octombrie 1998 la Biroul Notarului Public R. N. din Vatra-Dornei;

* se va stabili dacă pârâta ocupă sau nu vreo suprafață de teren proprietatea reclamanților, iar în caz afirmativ, cât și în ce temei, precum și dacă această suprafață este ocupată de construcții și care sunt acestea.

* în urma studierii actelor de proprietate ale părților, al evidențelor de carte funciară și cele ale autorităților administrației publice locale și al istoricului acestor suprafețe de teren, expertul să stabilească dacă suprafața de 1413 mp teren situată la locul numit ,,Dealul Diecilor” cota 1300 indicată în Acordul exprimat de Primăria municipiului Vatra Dornei nr. 3201 din data de 10 august 1990(f.72-ds. fond) și în Decizia nr. 525 din data de 12 octombrie 1990 se afla în anul 1989 și în anul 1990 în posesia statului și în administrarea Primăriei Municipiului Vatra Dornei, iar în caz afirmativ, în ce temei.

Instanța de fond să administreze orice alte probe pe care le va găsi necesare pentru stabilirea situației de fapt reale și justa soluționare a cauzei.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 05.11.2012.

Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâta a solicitat respingerea ca inadmisibilă, netemeinică și nelegală a acțiunii reclamanților cu privire la toate capetele de cerere, pentru următoarele considerente:

Cererea în prima instanța a fost introdusă în anul 2008, pe calea dreptului comun, cu încălcarea principiului„specialia generalibus derogant", respectiv cu nerespectarea procedurii si termenelor prevăzute la Legea nr. 10/2001.

Astfel, în prezent ca urmare a respingerii de către Tribunalul Suceava a acțiunii în anularea deciziei nr.525/1990 nu se mai poate susține că nu .exista suficiente dovezi cum ca terenul acum revendicat, pe care se afla Stația Tr. TV Vatra Dornei, era preluat de statul român la momentul anului 1989.

Prin urmare, acțiunea formulată de reclamanți pe calea dreptului comun este inadmisibilă, raportat la dispozițiile obligatorii a legii speciale nr.10/2001 în vigoare la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2161/5.10.1998.

În situația în care instanța va reține că nu se impune obligarea parcurgerii procedurii legii speciale nr.10/2001 în favoarea dreptului comun, pârâta a arătat că cu ocazia primei judecăți în fond instanța nu a luat în considerare și nu s-a pronunțat asupra prescripției achizitive pe care pârâta a invocat-o.

Astfel, referitor la instituția uzucapiunii reglementată de dispozițiile art.28 din DL nr.115/1938, pârâta a arătat că deține stația și terenul aferent în mod continuu și neîntrerupt, sub nume de proprietar, încă din anul 1990 și până în prezent, fiind îndeplinită condiția unei posesii de 20 de ani de la moartea proprietarului tabular U. D..

Reclamanții abia în anul 1998 au perfectat un contract de vânzare cumpărare pentru suprafețe de teren care pretind că s-ar suprapune cu terenul stăpânit de pârâtă și au invocat acest aspect al suprapunerii abia în anul 2008.

Referitor la revendicarea de către reclamanți a suprafeței de 1825 m.p. la locul numit „Dealul N.”, pârâta a arătat că deține doar suprafața de 1413 m.p. la locul numit „Dealul Diecilor”, cota 1300, astfel încât între cele două proprietăți nu există identitate de locație.

Pârâta a mai arătat că în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate . nr.0643 emis de Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informațiilor a dobândit dreptul de proprietate pentru un alt obiectiv care nu face obiectul prezentei acțiuni, dar care este situat la locul numit „Dealul N.”.

Distinct de aceste aspecte, pârâta arătat că a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1.413 m.p. în baza Legii nr.15/1990, astfel încât conform art.26 al.2 din Legea nr.7/1996, dreptul său de proprietate este opozabil față de terți fără înscriere în cartea funciară.

De asemenea, din documentația care a stat la baza emiterii Deciziei nr.525/1990, respectiv din planul de situație în care sunt menționați vecinii terenului(și în care nu apare numele U.), avizele administrative, precum și declarațiile vecinilor, rezultă că terenul a fost scos temporar din circuitul agricol în scopul și pentru perioada edificării instalației zonale de radio releu și televiziune.

În cuprinsul Acordului nr. 3201/10.08.1990 emis de Primăria orașului Vatra Dornei, terenul necesar pentru instalarea stației noastre și la exproprierea unor suprafețe de teren, nu se face nici o referire la U. D. sau moștenitoarea acestuia,U. C..

Referitor la cererea reclamanților de obligare a pârâtei la ridicarea construcțiilor, pârâta a arătat că este neîntemeiată câtă vreme au fost edificate cu bună – credință și respectarea dispozițiilor legale, sens în care a avut acordul proprietarului terenului care i-a eliberat autorizația de executare nr.139/9.10.1990 și care a avut ca obiectiv executarea stației zonale pentru optimizarea rețelei RR și transaltorului TV Vatra Dornei, obiective de importanță strategică deosebită pentru recepționarea și retransmiterea în zonă a programelor radio și TV de pe posturile publice, precum și alte identități din sectorul armatei și STS.

Conform recomandărilor instanței de control judiciar și a obiectivelor stabilite, în cauză a fost numit expertul B. V. și s-a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză tehnică topo.

La termenul din 21 martie 2013 instanța a unit cu fondul cauzei excepția inadmisibilității acțiunii invocată, de pârâtă cu motivarea că pentru soluționarea acesteia sunt necesare probe comune fondului.

De asemenea, conform recomandărilor instanței de control judiciar:

- s-au depus la dosar sentința civilă nr. 1203 din data de 19 octombrie 1957 a Tribunalului Vatra-Dornei și contractul de vânzare-cumpărare din data de 24 februarie 1940, încheierea de înscriere în CF în baza sentinței civile nr. 1203 din data de 19 octombrie 1957 a Tribunalului Vatra-Dornei, certificatul de moștenitor suplimentar emis după defunctul U. D. la 5.10.1998 în dosarul nr.154 al BNP N. R., contractul de vânzare cumpărare nr.2165 din 5.10.1998 al BNP N. R., actul de comasare și dezmembrare autentificat sub nr.611/28.03.2007 al BNP N. R..

- s-a solicitat de la B.C.P.I. Vatra Dornei întreaga documentație și istoricul înscrierilor în CF a parcelelor nr.4313/3 din CF_, nr.4313/1 din CF 3991 și nr.4309/1 din CF 4136 a ., relații comunicate prin adresa nr._/5.11.2013, filele 125 – 135 dosar.

- s-au solicitat relații de la Primăria Mun. Vatra Dornei, relații comunicate prin adresa nr._ din 10.01.2014, filele 175-195 dosar.

- s-au solicitat relații privind documentația care a stat la baza întocmirii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2161 din data de 5 octombrie 1998 și a eliberării certificatului de moștenitor nr. 151 suplimentar din data de 5 octombrie 1998 de la Biroul Notarului Public R. N. din Vatra-Dornei, relații comunicate prin adresa nr.614 din 29.11.2013, filele 162 – 174 dosar.

La termenul din 27 martie 2014 reclamanții au depus la dosar o . precizări la acțiune asupra cărora au renunțat sens în care s-a luat declarație fila 248 dosar.

La termenul din 19 iunie 2014 instanța a respins cererea pârâtei de introducere în cauză a numitului N. I. cu motivarea că din documentația înaintată la dosar s-a dovedit că terenul dobândit de către această persoană prin titlul de proprietate 974/8.10.2003 nu are legătură cu terenul în litigiu.

Pentru termenul din 19 iunie 2014 pârâta a formulat o cerere de chemare în garanție a Mun. Vatra Dornei, care a fost pusă în discuția părților, iar reclamantul a solicitat respingerea acestei cereri ca fiind tardiv formulată.

Instanța prin încheierea din 19 iunie 2014 a decăzut pârâta din dreptul de a formula cerere de chemare în garanție, cu motivarea că această cerere nu a respectat dispozițiile art.134 Cod proc. civilă, respectiv nu a fost formulată în termenul procedural reglementat de această dispoziție legală.

Raportul de expertiză topo și lămuririle solicitate expertului topo au fost înaintate la dosar la data de 11.09.2013 și respectiv suplimentul de expertiză la 29.05.2014, iar obiecțiunile formulate de către pârâtă(care relevă în principal aspecte legate de existența sau inexistența unei suprapuneri între terenul ce face obiectul acordului nr._ din 10,08,.1990 și decizia nr.525/12.10.1990 și terenul ce face obiectul contractului autentic de vânzare cumpărare nr2161 din data de 5 octombrie 1998 ) au fost respinse ca neîntemeiate prin încheierea din 16 octombrie 2014, cu motivarea că expertul a răspuns asupra acestor aspecte în mod clar și neechivoc, în conformitate cu obiectivele stabilite.

Prin sentința civilă nr.1111 din data de 4.12.2014 Judecătoria Vatra Dornei a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea civilă având ca obiect „revendicare imobiliară” formulată reclamanții M. P. și M. E.-I. în contradictoriu cu pârâta . neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:Înainte de a analiza fondul cauzei, în conformitate cu prev. art. 137 Cod procedură civilă, instanța va respinge excepția inadmisibilității acțiunii, ca neîntemeiată, pentru considerente care au legătură cu fondul cauzei și care vor fi analizate în cele ce urmează.

În ceea ce privește istoricul înscrierii dreptului de proprietate în CF 3911,4136 a . documentația înaintată la dosar de BCPI Vatra Dornei coroborată cu raportul de expertiză topo relevă următoarele.

În baza contractului de vânzare cumpărare din data de 24 februarie 1940, încheiat între E. lui I. C. născută C. și D. U., prin încheierea nr. 33 din 07 martie 1942 a Judecătoriei mixte Vatra Dornei, jud. Câmpulung s-a dispus ca imobilele înscrise în fasc. nr. 284 a comunei Vatra Dornei să se dezmembreze și să se transforme în parcele noi, printre care și .>

. de alte parcele, a fost transcrisă, conform certificatului tabular fila 170, într-o carte funciară nou înființată, respectiv CF nr. 3911 având ca proprietar pe D. U..

Prin sentința civilă nr. 1203 din 19 octombrie 1957 a Tribunalului Vatra Dornei, fila 26 dosar, s-a admis acțiunea în revendicare formulată de U. D. împotriva pârâtului Teodosie P., care a fost obligat să recunoască dreptul de proprietate asupra parcelelor nr.4309/1, nr.4309/2, nr.4307/1 și nr.4310 formând obiectul corpului tabular nr.3190 de la locul numit „Preluca Cîrnului”.

Din considerentele acestei sentințe rezultă că U. D. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului revendicat prin cumpărare, în baza unor contracte din 11 iulie 1947 și 20 aprilie 1948.

Prin încheierea nr. 616 din 20 decembrie 1957 a Tribunalului Popular al Raionului Vatra Dornei, regiunea Suceava, în baza sentinței civile nr. 1203 din 19 octombrie 1957 s-a dispus ca imobilele înscrise în CF nr. 3910 a comunei cadastrale Vatra Dornei să se transcrie într-o CF nou înființată cu nr. 4136, având ca proprietar pe U. D.(fila 27 dosar).

La data de 15.05.1989 proprietarul tabular U. D. a decedat, iar succesiunea după acesta a fost acceptată, în conformitate cu prevederile art.689 Cod civil de soția supraviețuitoare, U. C., sens în care s-a emis în dosarul succesoral nr.665 a NST Câmpulung Moldovenesc, certificatul de moștenitor nr.712 din 21.11.1989, în cuprinsul căruia a fost trecută masa succesorală fără identificare cadastrală(fila 171 dosar).

La data de 22.11.1996, BNP C. S. a eliberat un certificat de moștenitor suplimentar nr.343 la certificatul emis în dosarul succesoral nr.665 a NST Câmpulung Moldovenesc, prin care a fost identificată din punct de vedere cadastral masa succesorală(fila 172 dosar).

Ulterior, respectiv la data de 5 octombrie 1998 atât U. C. cât și reclamantul M. Păstorel s-au prezentat la BNP N. R. care la cerere (fila 168)în dosarul succesoral 154 a emis un certificat de moștenitor nr. 151 suplimentar la certificatul de moștenitor nr. 712/1989 ( fila nr. 174 dosar) prin care s-a stabilit că în masa succesorală după defunctul U. D. se include și suprafața de_ mp fânaț, pășune și pădure, situată în mun. Vatra Dornei la locul numit „Dealu N.” identic cu parcelele nr. 4309/1 fânaț, nr. 4309/2, nr. 4310 și 4307/1, toate înscrise în CF nr. 4136a comunei cadastrale Vatra Dornei și parcelele nr. 3288/13, 4307/2, nr. 4311, nr. 4312, nr. 4313, nr. 4316/127, nr. 4316/128 și 4316/129, toate înscrise în CF nr. 3911 a comunei cadastrale Vatra Dornei.

Planul de situație care a stat la baza emiterii certificatului de moștenitor nr. 151(fila 169) nu are dată și prezintă o copiere a datelor cadastrale din CF 4136,3911 fără să evidențieze situația și configurația actuală a terenului.

La aceiași dată cu emiterea certificatului de moștenitor suplimentar 151 moștenitoarea proprietarului tabular U. D. respectiv U. C. a încheiat contractul autentic de vânzare cumpărare nr. 2161/05.10.1998 a BNP N. R.(fila 167 dosar), prin care a înstrăinat reclamantului M. Păstorel căsătorit cu M. E. suprafața de_ mp fânaț teren cu identificarea menționată în certificatul de moștenitor suplimentar nr. 151/05.10.1998 descris mai sus.

În baza certificatului de moștenitor suplimentar nr. 151/05.10.1998 și a contractului de vânzare cumpărare nr. 2161/05.10.1998, la cererea reclamanților prin încheierea 2716 din 7.10.2005 a BCPI Vatra Dornei s-a înscris pe numele acestora în devălmășie,dreptul de proprietate în CF nr. 4136 a comunei cadastrale Vatra Dornei cu următoarele parcele: 4309/1, 4309/2, 4310, 4307/1 și în CF nr. 3911 a comunei Vatra Dornei cu parcelele nr. 3288/13, 4307/2, 4311, 4312, 4313, 4316/127, 4316/128, 4316/129.

La data de 29.03.2007, prin încheierea nr. 1207 a BCPI Vatra Dornei, s-a dispus ca parcelele nr. 4309/1, 4309/2, 4310, 4307/1, toate din CF nr. 4136 a . parcelele nr. 4307/2, 3288/13, 4311, 4312, 4316/127, 4316/128 și 4316/129, toate din CF nr. 3911 a . se comaseze la .. 4313 din CF nr. 3911 a .>

Prin aceiași încheiere s-a mai dispus divizarea parcelei nr. 4313 în parcelele nr. 4313/1 fânaț de_ mp, . fânaț de 300 mp. și . fânaț de 1825 mp. . de 1825 mp din CF 3911 a . a fost transcrisă în CF nou formată_ a . ca proprietari pe reclamanți.

Referitor la titlurile invocate de pârâtă, instanța reține următoarele:

Prin Acordul exprimat de Primăria municipiului Vatra Dornei nr. 3201 din data de 10 august 1990 s-a menționat că terenul solicitat de Direcția de Radio și Televiziune Iași pentru instalarea stației zonale de radioreleu și televiziune Vatra Dornei este în întindere de 1413 mp are categoria de folosință pășune situat la cota 1300 Dealul Diecilor și este proprietate de stat dat în administrarea Primăriei Vatra Dornei .

Prin același înscris primăria Orașului Vatra Dornei și-a dat acordul pentru transmiterea terenului de 1413 mp în administrarea operativă a Direcția de Radio și Televiziune Iași.(fila 72)

Prin Decizia nr.525 din 12 octombrie 1990 emisă de Prefectura jud. Suceava s-a stabilit ca suprafața de 1.413 mp teren situată în afara perimetrului construibil al orașului Vatra Dornei să fie trecută din administrarea Primăriei Vatra Dornei în administrarea Direcției de Radio și Televiziune Iași în vederea construirii stației zonale.

La baza acestei decizii nu a stat un plan de situație prin care să se identifice din punct de vedere topo și cadastral terenul ci doar un plan de amplasament al obiectivului solicitat de pârâtă (fila 77)care nu poartă dată și semnătură și în care se menționează că terenul de 2580 mp este proprietate de stat Primăria Vatra Dornei cererea pârâtei memoriu justificativ

Prin autorizația pentru executare lucrări nr.139/9.10.1990 emisă de Prefectura jud. Suceava pârâtei i s-a aprobat efectuarea lucrărilor de investiții: „ stație zonală, optimizarea rețelei RR și translator TV oraș Vatra Dornei”, construcții, care așa cum s-a stabilit prin raportul de expertiză întocmit în cauză, se află în prezent pe terenul revendicat de reclamanți.

Prin HG nr. 251/06.07.1998 s-a înființat Societatea Națională de Radiocomunicații SA (Radiocom)prin reorganizarea RA Radiocomunicații și care are ca sucursală printre altele și Direcția de Radio și Televiziune Iași(fila nr. 103).

Pe cale separată, ca urmare a disjungerii capetelor de cerere formulate inițial în prezenta acțiune, reclamanții au contestat autorizația de construire, nr.139/9.10.1990 iar prin sentința civilă nr.3404 din 8 mai 2012 a Tribunalului Suceava menținută prin decizia nr.201 din 14 ianuarie 2013 a C.A. Suceava, rămasă definitivă, acțiunea a fost respinsă ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de contencios administrativ a reținut că ambele acte administrative au fost emise cu respectarea legislației în vigoare, respectiv Decretul nr.409/1955(care a fost abrogat prin Legea nr.158/2004, ulterior deciziei 525 din 12 octombrie 1990 )și Decretul nr.144/1958, neexistând motive de nelegalitate.

Distinct de acest aspect, prin decizia nr. 201 din 14 ianuarie 2013 a C.A. Suceava s-a reținut că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu abia în anul 1998(prin certificat de moștenitor suplimentar nr.151/5.1.1998 la C.M. nr.712/1969 și prin contractul de vânzare cumpărare nr.2161/5.10.1998), deci ulterior datei emiterii autorizației de construire(9.10.1990), astfel încât este evident că și-au asumat riscul dobândirii unui teren pe care se aflau deja construcții.

Potrivit prev. art. 5 din Legea nr.15/1990 regia autonomă este proprietara bunurilor din patrimoniul său.

Prin urmare pârâta, care la data apariției legii 15/1990 era organizată sub forma de regie autonomă( RA Radiocomunicații ) și avea prin decizia nr.525 din 12 octombrie 1990 emisă de Prefectura jud. Suceava în administrare suprafața de 1.413 m.p, a devenit, în baza textului de lege enunțat, proprietara de drept a acestui teren.

Certificatul de atestare a dreptului de proprietate ., 0643/2203.2005 emis pentru pârâtă de Ministerul Comunicațiilor și tehnologiei (fila 145) privește o suprafață de teren situată pe un alt amplasament și nu are legătură cu terenul din prezenta cauză situați rețunută în raportul de expertiză topo (fila 81)

Din raportul de expertiză topo întocmit în cauză rezultă că suprafața totală deținută în prezent de pârâtă este în întindere de 2.374 m.p. teren, iar parte din acest teren, respectiv suprafața de 1.794 m.p. se suprapune cu terenul reclamanților dobândit în modalitatea arătată mai sus.

Prin același raport de expertiză s-a stabilit că pe această suprafață de teren de 1.794 m.p. se află amplasate construcțiile C1 - parte sediul administrativ, C2 - releu, C3, C4 - construcții anexe, C5 - rezervoare gaz, C6 - bazin subteran edificate în baza autorizației de lucrări nr.139/9.10.1990 emisă de Prefectura jud. Suceava.

Prin suplimentul la raportul de expertiză topo s-a concluzionat că din punctul de vedere al toponimiei locului, amplasamentul terenului din litigiu poartă deopotrivă denumirea de Dealul Diecilor(Vf. Diecilor), Dealul N. (Preluca Cîrnului) iar terenul pentru care s-a emis Acordul exprimat de Primăria municipiului Vatra Dornei nr. 3201 din data de 10 august 1990, față de planul de amplasament care a sta la baza acestui acord (fila 259), nu are nici o legătură cu terenul de 1413 pentru care s-a emis Decizia nr.525 din 12 octombrie 1990 de Prefectura jud. Suceava ci vizează un teren preluat de la C. M. M. D. și M. N. care are un alt amplasament ( fila 258)

Apărările pârâtei prin care invocă și uzucapiunea ca modalitate de dobândire a proprietății sunt neîntemeiate și nu pot fi primite ca atare cu motivarea că terenul revendicat se află în zonă de carte funciară iar potrivit prev. art. 28 din decretul lege 115/1938 condițiile de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiunea extratabulară presupun exercitarea unei posesii utile pe o perioadă de 20 de ani de la moartea proprietarului tabular condiții care nu sunt îndeplinite câtă vreme din anul 1990 ,când pârâta a intrat în posesia terenului și până la momentul promovării acțiunii 2008 nu s-au scurs 20 de ani.

În drept, acțiunea în revendicare decurge din dispozițiile art. 480 din Codul civil în conformitate cu care „ proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru exclusiv si absolut însa în limitele determinate de lege”.

Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii ridicată de pârâtă prin decizia nr. 33 din 09 iunie 2008 a ICCJ – Secțiile Unite s-a stabilit că în cazul concursului dintre legea specială (în speță Legea nr. 10/2001)și legea generală se va aplica legea specială, conform principiului specialia generalibus derogant,. Însă aceiași decizie mai arată că în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială, Legea nr. 10/2001 și Convenția europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.

În speță față de istoricul înscrierilor efectuate în CF 3911,4136 a . și raportat la specificul acțiunii în revendicare în cadrul căreia instanța este ținută să analizeze puterea titlurilor părților instanța constată că primează Convenția europeană a drepturilor omului, respectiv dreptul reclamanților la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei lor de către o instanță care să hotărască asupra drepturilor și obligațiilor lor cu caracter civil( art. 6 din CEDO,) astfel încât nu este dată excepția inadmisibilității acțiunii.

Pe fondul cauzei așa cum s-a reținut mai sus ambele părți invoca titluri de proprietate, iar instanța este ținută să analizeze aceste titluri și să dea eficiență celui mai bine caracterizat.

În speță, reclamanții invocă certificatul de moștenitor suplimentar nr.151/5.1.1998 la C.M. nr.712/1969, contractul de vânzare cumpărare nr.2161/5.10.1998 și înscrierea în CF în baza încheierii 2716 din 7.10.2005 a BCPI Vatra Dornei iar pârâta decizia nr.525 din 12 octombrie 1990 emisă de Prefectura jud. Suceava și art.5 din Legea nr.15/1990.

În analiza preferabilității titlurilor instanța nu va da eficiență principiului qui prior tempore, potior iure (care se traduce în sensul că este preferat titlul care a fost înscris întâi în cartea funciară), întrucât potrivit art.26 al.2 din Legea nr.7/1996, dreptul de proprietate dobândit de către pârâtă ope legis (chiar dacă procedura nu a fost finalizată prin emiterea unui certificat de atestare a dreptului de proprietate în baza HG 834/2001), este opozabil terților fără înscriere în CF.

Prin urmare la momentul înscrierii în CF a dreptului de proprietate al reclamanților respectiv 7.10.2005(încheierea 2716 a BCPI fila 228) pârâta conform legii 7/1996 nu avea obligația de a-și înscrie în CF dreptul de proprietate acesta fiind opozabil terților fără această înscriere astfel încât din punct de vedere cronologic, pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1.413 m.p. înaintea reclamanților.

Distinct de acest aspect, reclamanții la momentul la care au încheiat contractul autentic de vânzare cumpărare cu U. C. aveau cunoștință că pe teren se află construcțiile pârâtei care prin natura și destinația lor specială (Stația zonală pentru optimizarea rețelei RR și translatorului TV Vatra Dornei )nu puteau trece neobservate astfel încât și-au asumat riscul dobândirii terenului cu aceste construcții .

De altfel aceiași situație a fost reținută și de Curtea de Apel Suceava prin decizia nr.201 din 14 ianuarie 2013.

De asemenea în același context instanța reține că reclamanții în calitate de cumpărători ar fi trebuit să depună diligențele necesare pentru a se informa în legătură cu posesorul construcțiilor și al terenului ocupat de acestea diligențe în lipsa cărora se prezumă că și-au asumat în cunoștință de cauză riscul cumpărării ,cel puțin a unei părți din terenul de_ mp fânaț ce a făcut obiectul contractului de la 5 octombrie 1998, cu o situație juridică neclară întrucât vânzătoarea nu avea posesia acestui teren .

Planul de situație care a stat la baza certificatului de moștenitor suplimentar nr.151/5.10.1998 la C.M. nr.712/1969 și la contractul de vânzare cumpărare nr.2161/5.10.1998 nu relevă situația și configurația actuală a terenului fiind copiate doar datele cadastrale din CF 4136,3911 care relevă înscrieri din 1957 și în acest fel se explică lipsa configurării în acest plan a construcțiilor pârâtei și neindicarea posesorului terenului ocupat de acestea.

Pentru aceste considerente care vizează strict analiza titlurilor părților respectiv pentru pârâtă legea 15/1990 instanța urmează să dea eficiență acestui titlu și să respingă acțiunea ca neîntemeiată.

În ceea ce privește modul în care terenul a fost preluat la stat de la proprietarul tabular U. D. respectiv cu sau fără titlu valabil instanța constată că o asemenea analiză excede cadrului procesul din prezenta cauză și ar putea face obiectul unei eventuale acțiuni îndreptată împotriva Statului Român în cadrul căreia să se dezbată această problematică în temeiul legii speciale 10/2001.

Pe cale de consecință capătul de cerere privind obligarea pârâtei de a-și ridica contracțiile este de asemenea neîntemeiat soluție care se impune și în raport de prev. art. 494 alin. 3 teza a IIa cod civil ca urmare a bunei credințe a pârâtei dovedită prin emiterea cu respectarea dispozițiilor legale de către organele emitente a autorizației de construcție nr.139/9.10.1990.

Mai mult decât atât potrivit dispozițiilor pct. I 15 din Lista cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului și al unităților administrativ-teritoriale din Anexa nr. 1 la Legea nr. 213/1998 spectrele de frecvență și rețelele de transport și de distribuție de telecomunicații. fac parte din domeniul public al statului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții solicitând admiterea acestuia și casarea în totalitate a hotărârii motivat de faptul că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești. Astfel în cauza supusă judecății se înlătură aplicarea dispozițiilor legii, nu s-au respectat articolele invocate de reclamant din Constituția României precum și a celorlalte articole din legile, codul civil, codul de procedură civilă cu privire la proprietatea și reaua credință a pârâtei. De asemenea instanța nu a făcut nici o referire la aplicabilitatea articolelor invocate de reclamant întrucât ar fi trebuit să motiveze înlăturarea acestora de la judecarea cauzei.

Arată că nu au fost supuse judecății la fond probele prezentate de reclamant, neexistând nici o motivare a înlăturării acestora, acceptându-se doar probele pârâtei.

De asemenea, instanța nu a judecat fondul cauzei, sentința s-a dat cu ignorarea celor două rapoarte de expertiză, primul dispus de către Judecătoria Vatra Dornei iar cel de al doilea dispus de către Tribunalul Suceava.

Astfel, instanța de judecată nu a motivat cum s-a făcut trecerea terenului din proprietatea reclamantului în cea a pârâtei în condițiile în care reclamantul figurează ca proprietar de drept în cartea funciară de peste 16 ani sau cum s-a făcut transferul de proprietate de la autorul/ înstrăinătorul reclamantului – U. D. și U. C. către pârâtă, în condițiile în care această familie deținea proprietatea celor 8,24 ha din 1942/1957, pe baza unor hotărâri judecătorești constitutive de drepturi, definitive și irevocabile.

Consideră recurenții că s-au încălcat prevederile art.305 (5) cod procedură civilă, art.304 (6), art.304 (7), art.304 (8), art.304 (9).

De asemenea, instanța nu a examinat sub toate aspectele art.304¹ cod procedură civilă.

În cauză recurenții au formulat cerere de repunere în termenul de formulare a recursului înțelegând să invoce nulitatea procesului verbal de comunicare a hotărârii judecătorești întocmit la data de 16.01.2014 motivat de faptul că au fost împiedicați printr-o împrejurare mai presus de voința lora, respectiv nu s-au respectat dispozițiile art.100, art.163 cod procedură civilă, astfel nu s-a indicat care a fost locul afișării, fiind subliniate mențiunea „pe ușa principală a locuinței destinatarului” cât și mențiunea „pe ușa principală a clădirii” – art.100 alin.1 pct.7 cod procedură civilă. De asemenea, adresa de domiciliu este incompletă, nu este specificat etajul – art.100 alin.1 pct.4 cod procedură civilă. Cu referire la „arătarea înscrisurilor comunicate”, nu este specificată în mod corect data înscrisului – hotărârii judecătorești, fiind omise – luna și ziua, așa cum prevăd dispozițiile art.100 cod procedură civilă alin.1 pct.6. Arată că potrivit art.100 alin.3 cod procedură civilă, respectarea condițiilor impuse de punctele 1, 2, 4, 5, 7 și 8 referitor la cuprinsul procesului verbal sunt obligatorii, neîndeplinirea lor atrage sancțiunea nulității. De asemenea, nu s-au respectat dispozițiile art.154 alin.2 și 4 cod procedură civilă și nu s-a remis plicul sigilat cu hotărârea judecătorească către Judecătoria Vatra Dornei. Mai arată că înștiințarea/comunicarea nu respectă prevederile art.163 cod procedură civilă astfel nu există mențiunea de la punctul f cu privire la dreptul destinatarului. Astfel, formularul de înștiințare trebuia să fie distinct ca formă și conținut, de dovada de primire – procesul verbal prevăzut la art.163 cod procedură civilă. Înștiințarea nu respectă cuprinsul prevăzut la art.163 alin.3 lit.a, alin.7 și alin.8 cod procedură civilă, respectiv trebuia menționată ora și ar fi trebuit să fie contactat administratorul sau șeful de scară și încheiat un proces verbal, lucru ce nu s-a întâmplat. Față de toate acestea, consideră că este dată excepția nulității actelor de comunicarea hotărârii.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicită respingerea cererii de repunere în termen a recursului cu motivarea că procedura de comunicarea hotărârii a fost corect îndeplinită, la adresa la care au fost comunicate și toate citațiile. De asemenea, recurentul a avut procură și pentru reclamantă. Consideră că nu se poate susține o nulitate a acestui act de procedură reglementat de vechiul cod prin invocarea lipsei unor acte și proceduri prevăzute în art.163 – 163 din noul cod de procedură civilă, inaplicabil în speța de față, mai cu seamă în condițiile în care, așa cum chiar recurenții precizează, există o recomandată cu nr.558 aflată la fila 320 dosar returnată de instanță pe motiv că nu ar fi fost găsiți acasă. De asemenea, comunicarea a fost făcută de factorul poștal care în mod normal aduce corespondența la adresa respectivă, astfel încât consideră că este dată excepția tardivității recursului.

Pe fondul cauzei arată că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.304 (4), art.304 (5), art.304 (6), art.304 (7), art.304 (8) sau art.304 (9) cod procedură civilă aplicabil întrucât așa cum rezultă din literatura și jurisprudența de specialitate, acțiunea în revendicare este acea acțiune reală și petitorie prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar.

Examinând cu prioritate excepția nulității absolute a actelor de procedură invocată de reclamanții recurenți, în condițiile dispozițiilor art.137 cod procedură civilă, tribunalul reține că aceasta nu este dată în speță.

Astfel, susțin recurenții că procesul verbal de comunicare a hotărârii instanței, respectiv dovada de primire și procesul verbal de predare întocmit la data de 16.01.2014 de agentul procedural este lovit de nulitate întrucât nu a fost încheiat în conformitate cu dispozițiile art.100 cod procedură civilă nefiind indicat cu certitudine care a fost locul afișării; adresa de domiciliu este incompletă nefiind specificat etajul; la „arătarea înscrisurilor comunicate” nu este specificată data hotărârii judecătorești, etc.

Din examinarea celor două procese verbale de predare – primire de la filele 320 – 321 dosar fond rezultă că actul de procedură a fost afișat pe ușa principală a locuinței reclamanților, câtă vreme agentul procedural avea indicația apartamentului celor cărora trebuia să le înmâneze actul de procedură și care erau lipsă de la domiciliu.

Nu poate fi reținut caracterul incomplet al adresei de domiciliul trecută pe actul de procedură (lipsa etajului apartamentului) de vreme ce reclamanții nu l-au indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată ceea ce echivalează astfel cu invocarea propriei lor culpe.

Actul de procedură comunicat reclamanților respectiv hotărârea judecătorească a fost suficient identificată prin numărul ei – 1111; anul când a fost pronunțată – 2014 și număr de dosar –_ .

Rezultă așadar că, cuprinsul deciziei de înmânare și a procesului verbal criticat de recurenții reclamanți a fost întocmit cu respectarea exigențelor impuse de dispozițiile art.100 cod procedură civilă iar așa – zisele mențiuni lipsă nu atrage sancțiunea nulității absolute, nefiind dată situația prevăzută de art.100 alin.3, dispoziție cu caracter imperativ ce nu poate fi extinsă și la alte situații.

Referitor la cererea de repunere în termenul de recurs, formulată de recurentul M. Păstorel, tribunalul reține că aceasta este nefondată.

Astfel, recurentul susține că nu a declarat recursul în termenul prevăzut de lege întrucât a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa respectiv nu a primit comunicarea hotărârii civile pronunțate în dosarul nr._ până la data de 26.02.2015 când s-a adresat cu o cerere judecătoriei Vatra Dornei prin care a solicitat comunicarea sentinței civile nr.1111/4.12.2014 astfel încât de la această dată ar trebui să curgă termenul de recurs.

Mai susține recurentul că l-a abordat în mai multe rânduri pe agentul poștal spunându-i că așteaptă să primească o hotărâre judecătorească și să i-o înmâneze personal însă acesta din urmă susținea că nu a primit nici o hotărâre.

Că a procedat la înscrierea în fals a procesului verbal de comunicare a hotărârii recurate, formulând o plângere penală P/_/6.03.2015.

Conform dispozițiilor art.103 cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termen legal, atrage decăderea, afară de actul când legea dispune astfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”.

Prin urmare, decăderea este o sancțiune legală privind respectarea termenelor de procedură, rațiunea și importanța decăderii fiind determinată tocmai de scopul stabilirii unor termene imperative de natură a disciplina activitatea procesuală.

Dispozițiile art.103 alin.1 teza a II-a cod procedură civilă, reglementează o repunere în termen sui generis, respectiv în condiții foarte restrictive, când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare „mai presus de voința ei” să acționeze în termenul defipt de lege, în speță înlăuntrul termenului de recurs de 15 zile care curge de la data comunicării sentinței civile nr.1111/4.12.2014 a Judecătoriei Vatra Dornei.

Existența unei împrejurări mai presus de voința părții nu constituie singura condiție necesară pentru a acorda beneficiul repunerii în termen fiind necesar ca împrejurarea mai presus de voința părții să intervină înlăuntrul termenului legal.

Pentru acordarea beneficiului repunerii în termen mai este necesară o dublă condiție: partea să indice motivele împiedicării în termen de 15 zile de la încetarea acesteia și actul de procedură să fie îndeplinit înlăuntrul aceluiași termen.

Din analiza înscrisurilor depuse la filele 320, 321 dosar fond rezultă că sentința civilă nr.1111/4.12.2014 a fost comunicată recurentului și soției acestuia, reclamanți în fața primei instanțe, la data de 16.01.2015 la domiciliul indicat de către aceștia în cererea de chemare în judecată.

Recurentul nu a făcut dovada că această comunicare nu a fost realizată în fapt de către agentul procedural, prin afișare la ușa locuinței destinatarului, așa cum se menționează în procesul verbal.

Susținerile sale în sensul că a discutat cu factorul poștal care i-a spus că nu a primit nici o corespondență de la Judecătoria Vatra Dornei și discuțiile purtate telefonic cu arhivarii acestei instanțe înainte de anul nou 2015 și care i-au comunicat că hotărârea nu este încă redactată, nu sunt suficiente pentru a fi apreciate ca „împrejurări mai presus de voința părții” ci denotă lipsa de diligențe a recurentului în conducerea procesului declanșat către acesta.

Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge cererea de repunere în termenul de recurs, ca nefondată.

În baza art.137 cod procedură civilă, instanța va analiza excepția de tardivitate a recursului invocate de intimată prin întâmpinare.

Excepția este fondată pentru următoarele argumente:

Conform art.301 cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune astfel.

În cauză se reține că decizia recurată a fost comunicată recurentului la domiciliul indicat în acțiune, la data de 16.01.2015 iar în termenul legal de 15 zile aceștia nu au formulat calea de atac a recursului.

În condițiile în care cererea de repunere în termenul de declarare a recursului a fost respinsă ca nefondată, în speță a operat sancțiunea decăderii recurentului din dreptul de a mai exercita această cale de atac.

Pentru considerentele expuse, în baza art.301 cod procedură civilă, tribunalul va admite excepția tardivității recursului și pe cale de consecință va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca nefondată excepția nulității absolute a actelor de procedură, invocată de reclamantul - recurent M. Păstorel.

Respinge, ca nefondată, cererea de repunere în termenul de recurs, formulată de reclamantul . recurent M. Păstorel.

Admite excepția tardivității formulării recursului, invocată de pârâta - intimată S.N. Radiocomunicații SA București, prin Sucursala Iași.

Respinge recursul promovat de reclamantul M. Păstorel cu domiciliul în Suceava, Calea Obcinilor nr.9, ..17, județ Suceava împotriva sentinței civile nr.1111 din 4.12.2014 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, județ Suceava, intimată fiind . - SUCURSALA DIRECȚIA RADIOCOMUNICAȚII IAȘI cu sediul în municipiul Iași, ..7, județ Suceava, ca fiind tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2015.

Președinte,Judecători,Grefier,

N. M. C. L. F., F. G. L. M. R.

Red.C.N.

Jud.fond M. F.

Tehnored.R.L., 2 ex., 7.07.2015

← Partaj judiciar. Decizia nr. 778/2015. Tribunalul SUCEAVA		Cereri. Decizia nr. 362/2015. Tribunalul SUCEAVA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Fond funciar. Decizia nr. 387/2015. Tribunalul SUCEAVA Fond funciar. Decizia nr. 970/2015. Tribunalul SUCEAVA Fond funciar. Decizia nr. 780/2015. Tribunalul SUCEAVA Partaj judiciar. Decizia nr. 778/2015. Tribunalul SUCEAVA Cereri. Decizia nr. 362/2015. Tribunalul SUCEAVA