Fond funciar. Decizia nr. 387/2015. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 387/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 387/2015

Dosar nr._ - revizuire -

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA NR. 387

Ședința publică din data de 25.06. 2015

Completul compus din:

Președinte: C. L.

Judecător: G.-P. V.

Judecător: S. A.

Grefier: P. T.

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de intimata B. V., domiciliată în ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 484/5.02.2015 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimați fiind C. Orășenească pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor Solca – prin primar, oraș Solca, .. 8 A, jud. Suceava, C. Județeană pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava, ., nr. 36, jud. Suceava, H. D. și H. D. V., ambii domiciliați în ., jud .Suceava, H. I., domiciliat în ., jud. T., revizuent fiind intimatul H. G., cu domiciliul ales la cabinet de avocat G. S. D., municipiul Rădăuți, Piața Unirii, nr. 17, apt. 4, jud. Suceava.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 16.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 19.06.2015 și apoi la data de 25.06.2015.

După deliberare,

TRIBUNALUL:

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 4 iunie 2014, așa cum a fost completată și precizată la termenul din 3 septembrie 2014, revizuientul H. G., în contradictoriu cu intimații B. V., C. Orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Solca, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, H. D., H. D.-V. și H. I., a solicitat instanței revizuirea sentinței civile nr.1855 din 20.06.2005 a Judecătoriei Rădăuți pronunțată in dosarul nr. 169/2005, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul modificării sentinței civile nr. 1855/20.06.2005 a Judecătoriei Rădăuți, respectiv, respingerea plângerii la Legea 18/1991 formulata de petenta B. V., cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, revizuientul a arătat că împreuna cu sora sa, H. T. - în prezent decedată, sunt moștenitorii defunctului O. G. I. H., fiindu-le reconstituit dreptul de proprietate (anexa 54 poziția 315) pentru suprafața de 1,15 ha teren forestier. Prin sentința civilă nr.1855 din 20 iunie 2005 a Judecătoriei Rădăuți, pronunțată in dosarul nr. 169/2005, a cărei revizuire o solicită, a fost admisă plângerea petentei B. V. și a fost desființată, în parte, hotărârea nr. 1765/23.09.2004 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Suceava cu privire la acest drept. S-a motivat în sentința pronunțata de Judecătoria Rădăuți că dreptul de pădure nr. 339, ce figura pe numele autorului lui, a fost transmis autorului petentei, conform încheierii Judecătoriei Solca din 26.05.1947.

Prin sentința civila nr. 2990/12.11.2013 pronunțata de Judecătoria Rădăuți, în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 994/06.05.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava, a fost admisă acțiunea civilă, așa cum a fost rectificată, formulată de dânsul, în sensul că s-a dispus desființarea mențiunii efectuată in Registrul îndreptățiților la Obștea de pădure A., în sensul transcrierii dreptului de pădure nr. 339 de la O. G. I. H. la B. G. al lui T. și s-a dispus readucerea acestui registru la starea inițiala în privința dreptului de pădure nr. 339, anume cu titular O. G. I. H.". Soluția pronunțată de Judecătoria Rădăuți și menținută de Tribunalul Suceava, prin respingerea recursurilor, confirmă situația de fapt constatată și în cadrul dosarului de cercetare de la P. Rădăuți, respectiv faptul că documentul - încheierea din 26.05.1947 - invocat pentru modificarea dreptului de pădure nu exista.

Având in vedere cele expuse solicită admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată, cu consecința schimbării în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii plângerii formulate de petenta B. V. și menținerea Hotărârii nr. 1765/23.09.2004 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Suceava, cu privire la anexa nr. 54 poziția 315, prin care i-a fost validat dreptul de proprietate.

In drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimata B. V. a solicitat respingerea cererii de revizuire.

A motivat că nu sunt date condițiile prevăzute de art. 322 alin. 1 pct 5 C.p.c. pentru a se putea admite cererea de revizuire.

Potrivit acestor dispoziții, revizuirea se poate cere „daca, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică, sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".

În speță, nu s-a descoperit nici un înscris care ar fi fost reținut de ea în perioada când s-a judecat plângerea la Legea nr.18/1991.

Faptul că s-au făcut mențiuni într-un registru al proprietarilor de pădure, iar referitor la aceste mențiuni s-a dispus a fi radiate printr-o sentință pronunțată în anul 2013, nu poate duce la revizuirea sentinței anterioare.

La pronunțare, s-a avut în vedere de instanța de fond, încheierea Judecătoriei Mixte Solca din data de 26.05.1947, prin care . a fost transcrisă de la G. G. la B. G. a lui T. a lui C., act care nu a fost anulat.

Suplimentar, instanțele de control judiciar au considerat că „intimații H. G. și H. T. nu au făcut dovada că dreptul de proprietate al autorului lor asupra dreptului de pădure nr.339 s-ar fi perpetuat în patrimoniul său din anul 1926 (de când datează actele doveditoare) și până la momentul deposedării."

În schimb, petenta a făcut dovada posesiei parcelei de pădure până la momentul deposedării (anul 1948, când terenurile împădurite au intrat în proprietatea Statului Român) atât cu încheierea Judecătoriei Mixte Solca, cu bonurile de exploatare, cât și cu evidența registrului de exploatare.

S-au depus în probatoriu înscrisuri care atestă că, indubitabil, autorul intimaților sau intimații nu au avut posesia terenului până în anul 1948, posesia având-o B. G..

Chiar dacă autorul intimaților a figurat în registrul proprietarilor de pădure în anul 1926, instanțele de judecată au dat eficiență posesiei și implicit posesorului de pădure din anul 1948.

Faptul că s-a adus registrul proprietarilor de pădure în forma din anul 1926 nu reprezintă motiv de revizuire, deoarece instanțele au avut în vedere încheierea Judecătoriei Mixte Solca, act care nu a fost anulat.

Pe de altă parte, revenind la temeiul de drept invocat, arată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.322 alin.1 pct.5 C.p.c.

Nu s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică, adică de ea, sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Radierea mențiunilor dintr-un registru al îndreptățiților la Obștea de pădure A. nu este un înscris nou, textul de lege cerând cumulativ ca acest înscris să fie reținut de partea potrivnică, ori, în mod cert în speță nu s-a reținut nici un înscris de ea.

De asemenea, nu este incidentă nici cerința ca înscrisul descoperit să nu fi fost înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Potrivit tezei a doua, revizuirea ar fi posibilă dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Nici această cerință expresă nu este îndeplinită, deoarece hotărârea dată nu s-a bazat pe altă hotărâre judecătorească care a fost modificată sau desființată.

În concluzie, nu sunt întrunite condițiile expres prevăzute de art.322 alin. 1 pct 5 C.p.c. pentru a se revizui sentința civilă nr.164/20.06.2005 a Judecătoriei Rădăuți.

Nu în ultimul rând, H. T., prin declarația nr.17/1 martie 2012 dată în fața notarului, a recunoscut că . aparține ei și că nu are nici o pretenție la acest teren.

În anul 2005, H. T. era parte în procesul în care s-a pronunțat sentința a cărei revizuire se solicită, și pretindea, alături de fratele ei, că lor li se cuvine . cadrul Obștii de pădure A., dar în anul 2012, a revenit la aceste pretenții recunoscând că această .. Solicită a se avea în vedere această declarație care primează în fața declarațiilor moștenitorilor acesteia, având în vedere că H. T. a fost parte în acel proces.

Prin încheierea de ședință din data de 17.10.2014 Judecătoria Rădăuți a admis în principiu cererea de revizuire reținînd următoarele:

Prin plângerea înregistrată sub nr.169/2005 pe rolul Judecătoriei Rădăuți, petenta B. V., în contradictoriu cu intimații H. G., H. T., C. Orășenească de Fond Funciar Solca și C. Județeană de Fond Funciar Suceava, a pretins desființarea, în parte, a hotărârii nr.1765/23.09.2004 emisă de C. Județeană de Fond Funciar Suceava cu privire la anexa nr.54, poziția 315, în care a fost înscrisă propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate, în cadrul Obștii de pădure A., pentru intimații H. G. și H. T., cu dreptul de pădure nr.339, în calitate de moștenitori ai defunctului O. al lui G. al lui I. H..

Plângerea formulată de petentă a fost încuviințată, prin sentința civilă nr.1855/20.06.2005 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă, instanța reținând că până în anul 1947 proprietarul dreptului de pădure nr.339 a fost autorul intimaților H. G. și H. T., dar după cum rezultă din evidențele fostei Obști de pădure A., în urma aprobării Ministerului Agriculturii și Domeniilor nr._/25.04.1947, potrivit încheierii de carte funciară din 20 mai 1947 a fostei Judecătorii Solca, acest drept a fost transmis de G. G. autorului petentei, B. G. al lui T. (decedat la data de 10.12.1998).

Conform art.322 pct.5 teza I Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Înscrisul nou de care se prevalează revizuientul în prezenta procedură constă în sentința civilă nr.2990/12.11.2013 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă, prin care, în urma admiterii, în parte, a acțiunii civile, așa cum a fost rectificată și completată, formulată de reclamantul H. G., în contradictoriu cu pârâții B. V., Dolinski G., Obștea de P. A., H. D., H. D.-V. și H. I., a fost desființată mențiunea efectuată în Registrul îndreptățiților la Obștea de P. A., în sensul transcrierii dreptului de pădure nr.339 de la O. G. I. H. la B. G. al lui T. și s-a dispus readucerea acestui registru la starea inițială în privința dreptului de pădure nr.339, anume cu titular O. G. I. H., capătul de cerere privind desființarea înscrisului intitulat „ încheiere a Judecătoriei Solca din 26 mai 1947”, constând într-o copie xerox, fiind respins.

Cum sentința civilă nr.1855/20.06.2005 a Judecătoriei Rădăuți s-a întemeiat tocmai pe mențiunea din Registrul îndreptățiților la Obștea de P. A. cu privire la titularul dreptului de pădure nr.339, mențiune care a fost apoi desființată prin sentința civilă nr.2990/12.11.2013 a Judecătoriei Rădăuți, înscris care este doveditor, a fost obținut după darea hotărârii a cărei revizuire se cere, faptele și actele juridice consemnate în cuprinsul acestuia existau la data pronunțării sentinței civile nr.1855/20.06.2005, nu a putut fi înfățișat pentru că soluționarea litigiului dedus judecății s-a efectuat la o dată ulterioară, iar acest înscris, în măsura în care ar fi putut fi procurat în fața instanței a cărei hotărâre se atacă, ar fi putut duce la pronunțarea unei alte soluții, instanța constată că sunt îndeplinite toate condițiile cumulative prevăzute de art.322 pct.5 teza I Cod procedură civilă, drept pentru care va admite, în principiu, cererea de revizuire.

Prin sentința civilă nr. 484/2015, prima instanță a admis cererea de revizuire a sentinței civile nr. 1855/20.06.2005 a Judecătoriei Rădăuți, formulată de revizuientul H. G., cu domiciliul ales la C. de avocat municipiul Rădăuți, ..17, ., în contradictoriu cu intimații B. V., prin mandatar B. F., cu domiciliul în ., jud. Suceava, C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Solca (prin primar), C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava, H. D., H. D. V., ambii cu domiciliul în ., jud. Suceava și H. I., cu domiciliul în ., jud. T., și în consecință a schimbat în tot sentința civilă nr.1855/20.06.2005 a Judecătoriei Rădăuți, în sensul că a respins plângerea formulată potrivit Legii nr.18/1991 de petenta B. V., în contradictoriu cu intimatul H. G., defuncta H. T., moștenitori fiind H. D., H. D.-V. și H. I., C. Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Solca și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și a obligat intimata B. V. să achite revizuientului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:

„Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a pronunțat încheierea din 17 octombrie 2014, prin care s-a admis în principiu cererea de revizuire, reținându-se următoarele:

Cum sentința civilă nr.1855/20.06.2005 a Judecătoriei Rădăuți s-a întemeiat tocmai pe mențiunea din Registrul îndreptățiților la Obștea de P. A. cu privire la titularul dreptului de pădure nr.339, mențiune care a fost apoi desființată prin sentința civilă nr.2990/12.11.2013 a Judecătoriei Rădăuți, înscris care este doveditor, a fost obținut după darea hotărârii a cărei revizuire se cere, faptele și actele juridice consemnate în cuprinsul acestuia existau la data pronunțării sentinței civile nr.1855/20.06.2005, nu a putut fi înfățișat pentru că soluționarea litigiului dedus judecății s-a efectuat la o dată ulterioară, iar acest înscris, în măsura în care ar fi putut fi procurat în fața instanței a cărei hotărâre se atacă, ar fi putut duce la pronunțarea unei alte soluții, instanța a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile cumulative prevăzute de art.322 pct.5 teza I Cod procedură civilă, pentru a se admite, în principiu, cererea de revizuire.

Astfel, pe fondul cauzei instanța a reținut că prin hotărârea comisiei județene nr.1765/23.09.2004 a fost validată poziția 315 din Anexa 54, potrivit căreia după defunctul G. I. H., cu moștenitorii H. G., în prezenta cauză, revizuientul și defuncta H. T., s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 1,15 ha teren forestier.

Din înscrisurile depuse în cauza de față a rezultat fără putință de tăgadă că, autorul înscris în registrul îndreptățiților la Obștea de pădure A. a fost autorul revizuientului, respectiv O. G. I. H., neavând loc un transfer al dreptului de proprietate, în privința dreptului de pădure nr.339, astfel încât intimații nu sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile legilor fondului funciar, hotărârea comisiei județene contestată fiind legală și temeinică”.

Prin prisma acestor considerente, instanța a admis cererea de revizuire, a schimbat în tot sentința civilă care a făcut obiectul prezentei cauze și a respins plângerea.

În baza disp. art.274 C.pr.civ., a obligat intimata B. V. să achite revizuientului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare taxă de timbru.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata B. V. solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond, respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

În motivare a arătat următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi invocată ca act nou ( teza I din art. 322 pct. 5 C.) deoarece textul de lege reglementează expres în teza a II-a situația când o revizuire poate fi admisă în baza unei hotărâri judecătorești, anume, dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

O hotărâre judecătorească nu poate fi asimilată cu un înscris doveditor reținut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Actele și faptele juridice nu sunt înscrisuri doveditoare noi, care să fie reținute de partea adversă și care să nu fi putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Mai mult, există și contradicție în motivare, instanța considerând ca înscris nou sentința nr. 1855/2005 iar apoi a considerat înscris nou doveditor Registrul îndreptățiților la Obștea de P. A. referitor la titularul dreptului de pădure nr. 339, la care se face referire în cuprinsul sentinței civile nr. 1855/2005.

Nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. pentru a se putea revizui sentința civilă nr. 1855/2005 a Judecătoriei Rădăuți, condițiile fiind stricte și limitativ prevăzute de Codul de procedură civilă, neputând a se face o interpretare a lor pentru a se admite o revizuire.

Ori, instanța de fond tocmai acest lucru a făcut, a considerat o hotărâre judecătorească ca înscris nou.

Pentru toate acestea, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile recurate și pe fond, respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

Prin întîmpinarea depusă la filele 14-15 dosar, intimatul H. G. a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta intimată B. V. ca nefondat și menținerea sentinței civile nr. 484/2015 a Judecătoriei Rădăuți ca legală și temeinică, cu plata cheltuielilor de judecată.

A arătat, în întîmpinare, că împreună cu sora sa, H. T. - în prezent decedată - sunt moștenitorii defunctului O. G. I. H. și în această calitate, le-a fost reconstituit dreptul de proprietate după acesta fiind înscriși în anexa 54 poziția 315 cu suprafața de 1,15 ha teren forestier. Prin sentința civilă nr.1855 din 20 iunie 2005 a Judecătoriei Rădăuți pronunțată în dosarul nr. 169/2005 a fost admisa plângerea la Legea 18/1991 formulată de petenta B. V., și pe cale de consecință a fost desființată în partea Hotărârea nr.1765/23.09.2004 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Suceava, cu privire la anexa nr. 54 poziția 315. Se motivează în sentința nr. 1855/2005 pronunțata de Judecătoria Rădăuți că dreptul de pădure nr. 339 ce figura pe numele autorului lui a fost transmis autorului petentei conform încheierii Judecătoriei Solca din 26.05.1947.

Ulterior, după mai multe dosare penale și civile, prin sentința civila nr.2990/12.11.2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin Hotărârea nr. 994/06.05.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava, a fost admisa acțiunea civila așa cum a fost rectificată și formulată de el în sensul că se „Desființează mențiunea efectuată în Registrul îndreptățiților la obștea de pădure A., în sensul transcrierii dreptului de pădure nr. 339 de la O. G. I. H. la B. G. al lui T. și dispune readucerea acestui registru la starea inițială în privința dreptului de pădure nr. 339, anume cu titular O. G. I. H.". Soluția pronunțată de Judecătoria Rădăuți și menținută de Tribunalul Suceava prin respingerea recursurilor confirmă situația de fapt constatată și în cadrul dosarului de cercetare de la P. Rădăuți, respectiv faptul că documentul - încheierea din 26.05.1947, invocat în cadrul dosarului în care s-a pronunțat, sentința nr. 164/2005 pentru modificarea dreptului de pădure în favoarea recurentei-intimate B. V. nu există.

Consideră că nu pot fi reținute afirmațiile din motivarea recursului referitoare la faptul că nu ar fi întrunite condițiile pentru formularea unei cereri de revizuire, motivat de faptul că, așa cum se menționează și în sentința recurată, sentința civilă nr.1855/2005 pronunțată de Judecătoria Rădăuți a fost întemeiată pe mențiunea din Registrul îndreptățiților la Obștea de P. A., cu privire la titularul dreptului de pădure nr. 339. Această mențiune a fost desființată prin sentința civilă nr. 2990/12.11.2013 a Judecătoriei Rădăuți, înscris care a fost obținut ulterior sentinței a cărei revizuire se solicită.

În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțate de Judecătoria Rădăuți ca legală și temeinică.

Ceilalți intimați, deși au fost legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nici n-au depus la dosar întîmpinare pentru a-și preciza poziția cu privire la recurs.

Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată că recursul formulat este fondat pentru considerentele următoare:

Astfel cum rezultă din petitul cererii de chemare în judecată formulată prin apărător ales, la data de 04.06.2014, și precizată ulterior prin același apărător la termenul din 3 septembrie 2014 (f.50), revizuientul H. G. a solicitat revizuirea sentinței civile nr.1855 din 20 iunie 2005 a Judecătoriei Rădăuți invocînd drept temei prevederile art.322 al.1 pct.5 Cod procedură civilă.

Același temei de drept al acțiunii în revizuire, rezultă cu prisosință și din cuprinsul întîmpinării formulată în recurs și depusă, prin apărător, la file 14-15 din prezentul dosar.

În motivarea cererii a arătat că prin sentința civilă nr.2990 din 12.11.2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._ rămasă definitivă și irevocabilă prin Hotărîrea nr.994/6 mai 2014 a Tribunalului Suceava, a fost admisă acțiunea civilă așa cum a fost rectificată și formulată de el și în consecință s-a desființat mențiunea efectuată în Registrul îndreptățiților la obștea de pădure A., în sensul transcrierii dreptului de pădure nr. 339 de la O. G. I. H. la B. G. al lui T. și s-a dispus readucerea acestui registru la starea inițială în privința dreptului de pădure nr. 339, anume cu titular O. G. I. H.. Apoi că soluția pronunțată de Judecătoria Rădăuți și menținută de Tribunalul Suceava prin respingerea recursurilor confirmă situația de fapt constatată și în cadrul dosarului de cercetare de la P. Rădăuți, respectiv faptul că documentul - încheierea din 26.05.1947, invocat pentru modificarea dreptului de pădure nu există.

Avînd în vedere cele expuse a rugat admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată, cu consecința schimbării în tot a hotărîrii atacate, în sensul respingerii plîngerii formulate de petenta B. V. și menținerea Hotărîrii nr.1765 din 23 septembrie 2004 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, cu privire la anexa nr.54 poziția 315 prin care i-a fost validat dreptul de proprietate.

Potrivit art.322 pct.5 Cod procedură civilă „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților”.

În dovedirea pretențiilor sale, de revizuire a sentinței civile nr.1855/2005 a Judecătoriei Rădăuți, pe temeiul prev. de art.322 pct.5 Cod procedură civilă, revizuientul a invocat drept înscris nou, sentința civilă nr.2990 din 12.11.2013 a Judecătoriei Rădăuți dată în dosarul nr._ al aceleiași instanțe.

Potrivit dispozițiilor legale sus-amintite, în această situație trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, respectiv:

- revizuientul să invoce un înscris;

- înscrisul să fie doveditor;

- înscrisul să fie descoperit după darea hotărîrii, deci să fie nou;

- înscrisul să fi existat la data pronunțării hotărîrii, ceea ce înseamnă că înscrisurile constituite ulterior nu pot servi drept temei al revizuirii;

- înscrisul să nu fi fost înfățișat în procesul în care a fost pronunțată hotărîrea a cărei revizuire se cere, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții;

- înscrisul să fie determinant și să fie prezentat de revizuient, iar nu procurat la solicitarea instanței.

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor suscitate și invocate ca temei al acțiunii, instanța reține că practica judiciară este unanimă în a aprecia că o hotărîre judecătorească intervenită după soluționarea litigiului, are caracterul unui act nou în sensul art.322 pct.5 Cod procedură civilă, dacă a fost pronunțată într-o o acțiune introdusă înainte de soluționarea definitivă a litigiului în care se cere revizuirea.

Se consideră că, într-o astfel de situație, hotărîrea invocată nu a putut fi înfățișată deoarece nu era în putința părții să determine pronunțarea ei la o dată anterioară.

În speță, plîngerea la Legea nr.18/1991 formulată de petenta B. V. a fost adresată Judecătoriei Rădăuți la data de 11.01.2005 fiind admisă prin sentința civilă nr.1855 din 20 iunie 2005 definitivă prin decizia civilă nr.1560 din 31 octombrie 2005 a Tribunalului Suceava și irevocabilă prin decizia civilă nr.821 din 17 aprilie 2006 a Curții de Apel Suceava.

Cererea reclamantului H. de desființare a încheierii Judecătoriei Mixte Solca din anul 1947 – în care s-a consemnat că în baza unui contract de vînzare-cumpărare din 20 mai 1947 numitul G. G. a vîndut lui B. G. a lui T. dreptul de pădure nr.339 din Obștea pădurii A. - a fost adresată Judecătoriei Rădăuți la data de 24 ianuarie 2012 și a fost soluționată prin sentința civilă nr.2990 din 12 noiembrie 2013 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.994 din 6 mai 2014 a Tribunalului Suceava.

Cum, sentința civilă nr.2990/2013 a Judecătoriei Rădăuți, invocată drept înscris nou în admiterea cererii de revizuire, a fost pronunțată într-un dosar introdus mult mai tîrziu, după soluționarea definitivă a litigiului reprezentat de sentința civilă nr.1855/20.06.2005 a Judecătoriei Rădăuți, Tribunalul apreciază că acest înscris invocat, și mai sus-menționat, nu are caracterul unui act nou în sensul dispozițiilor art.322 pct.5 Cod procedură civilă și în sensul practicii judiciare adoptate în această materie.

Așa fiind, Tribunalul constată că, nu sînt îndeplinite cerințele cerute de dispozițiile art.322 pct.5 Cod procedură civilă, pentru a se dispune admiterea cererii de revizuire.

Prin urmare, în cauza dedusă judecății nu se poate aplica ipoteza prev. de art.322 pct.5 Cod procedură civilă, chiar prin interpretarea în sens larg a acestor dispoziții legale.

Pentru aceste considerente, în contextul tuturor celor arătate mai sus, în baza prev. art.312 Cod procedură civilă, coroborate cu prev.art.323 și 326 Cod procedură civilă, Tribunalul urmează să admită recursul, să modifice în totalitate sentința civilă recurată și să respingă cererea de revizuire ca nefondată.

Văzînd și prevederile art.274 Cod procedură civilă revizuientul intimat va fi obligat să plătească recurentei suma de 1450 lei cheltuieli de judecată din ambele instanțe.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Admite recursul declarat de intimata B. V., domiciliată în ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 484/5.02.2015 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimați fiind C. Orășănească pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor Solca – prin primar, oraș Solca, .. 8 A, jud. Suceava, C. Județeană pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava, ., nr. 36, jud. Suceava, H. D. și H. D. V., ambii domiciliați în ., jud .Suceava, H. I., domiciliat în ., jud. T., revizuent fiind intimatul H. G., cu domiciliul ales la cabinet de avocat G. S. D., mun. Rădăuți, Piața Unirii, nr. 17, apt. 4, jud. Suceava.

Modifică în totalitate sentința civilă nr. 484 din 05.02.2015 a Judecătoriei Rădăuți și în consecință:

Respinge ca nefondată cererea de revizuire.

Obligă revizuentul intimat să plătească recurentei suma de 1450 lei cheltuieli de judecată din ambele instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 25.06.2015.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

C. L. G.-P. V. S. A. P. T.

Red. C.L.

Tehnored. P.T.

2 ex./ 14 iulie 2015

← Acţiune în constatare. Decizia nr. 966/2015. Tribunalul SUCEAVA		Fond funciar. Decizia nr. 970/2015. Tribunalul SUCEAVA →

Fond funciar. Decizia nr. 387/2015. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 387/2015. Tribunalul SUCEAVA