Fond funciar. Decizia nr. 780/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 780/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 780/2015
Dosar nr._ - fond funciar –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 780
Ședința publică din 28 mai 2015
Președinte: C. N. M.
Judecător: G. F.
Grefier: D. E. M.
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de către pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, și de către intervenienta C. T., domiciliată în com. Ulma, ., jud. Suceava, M. N., domiciliată în com. Ulma, ., nr. 207, jud. Suiceava, C. M., domiciliată în .. 45, jud. T., M. A., domiciliată în com. Brodina, ., jud. Suceava, H. I., domiciliat în com. Brodina, ., jud. Suceava, H. G., domiciliat în com. Ulma, ., jud. Suceava, S. M., domiciliată în com. Ulma, ., jud. Suceava și G. V., domiciliat în com. Izvoarele Sucevei, ., jud. Suceava și de către pârâta R. - R., DIRECȚIA SILVICĂ SUCEAVA, cu sediul în mun. Suceava, .. 6, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 1354 din 17.12.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr._, intimați fiind reclamanta Z. E., domiciliată în .. Suceava și pârâta C. de fond funciar a comunei Izvoarele Sucevei, cu sediul în .. Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, verificându-și competența în baza art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, constată că, în raport de dispozițiile art. 269 alin. 1 Codul muncii, coroborat cu art. 95 pct. 1, 96 pct. 2 Cod procedură civilă, este competentă general, material și teritorial să judece cauza.
În considerarea art. 258 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă raportat la art. 272 Codul muncii, instanța admite proba cu înscrisurile deja depuse la dosar, această probă fiind admisibilă conform legii și conducând la soluționarea procesului, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 254 alin. 1 și art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă.
Instanța, având în vedere faptul că apelanta Direcția Silvică Suceava a solicitat judecarea cauzei în lipsă și constatând cererile de apel în stare de judecată, declară cercetarea procesului încheiată și deschide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL,
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și înregistrată sub nr._ la data de 26 martie 2014, reclamanta Z. E. – în contradictoriu cu: C. județeană de fond funciar Suceava, C. de fond funciar Izvoarele Sucevei și Direcția Silvică Suceava - a solicitat să se dispună anularea Hotărârii nr. 46 din 28 ianuarie 2010 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în ceea ce privește poziția 2 din anexa 37 – 65 și reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 33 ha teren cu vegetație forestieră după autoarea deposedată M. A..
În motivarea plângerii s-au arătat următoarele:
Mama ei – Ț. Reveca a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 33 ha teren pădure în calitate de moștenitoare a autoarei deposedate M. A. (mama sa), însă, C. județeană prin hotărârea sus menționată i-a respins solicitarea.
Reclamanta a arătat că între timp mama sa Ț. Reveca a decedat fără să intre în posesia acestei hotărâri, încât, a fost nevoită să facă ea demersuri pentru a-i fi comunicată și la care Primăria comunei Izvoarele Sucevei a data curs la data de 05 martie 2014.
Prin urmare, reclamanta a arătat că, în raport de această situație, plângerea este introdusă în termen, cu atât mai mult cu cât potrivit art.53 din Legea 18/1991 modificată, hotărârea se comunică „persoanelor interesate” cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Mai mult decât atât ea a susținut că a făcut dovada vocației sale succesorale cât și a dreptului de proprietate a autoarei sale și a considerat că hotărârea la care s-a făcut referire a fost dată fără a fi analizate cu atenție documentele depuse, cu atât mai mult cu cât la data naționalizării pădurilor, autoarea sa era proprietara terenului.
Motivarea în drept.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Legii 247/2004.
În acest sens s-au depus la dosar, în copie: Hotărârea 46 din 28 ianuarie 2010 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor cu anexa 37 - 65, adresa nr.8090 din 05 martie 2014 emisă de Comisia comunală de fond funciar Izvoarele Sucevei prin care i s-a comunicat hotărârea comisiei județene, planul de situație, inventar de coordonate întocmite de ing.A. B. la 24 septembrie 2014.
Poziția procesuală a pârâților.
Prin întâmpinările depuse la dosar ( fila 28- 33 ) C. județeană de fond funciar din cadrul Prefecturii Județului Suceava a solicitat respingerea plângerii invocând următoarele argumente:
- comisia locală de fond funciar este cea care, printre alte - conform art.5 din HGR 890/2005 cu modificările și completările ulterioare – preia și analizează cererile depuse, verifică în mod riguros îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.9 alin.4 și 5 din Legea 18/1991 republicată, modificată și completată ulterior, precum și ale art.6 din Legea 1/2000 cu modificările ulterioare, stabilește mărirea și amplasamentul suprafeței de teren pentru care se reconstituie dreptul de proprietate, completează, în urma verificărilor efectuate, anexele la prezentul regulament, înaintează și prezintă spre aprobare și validare comisiei județene situațiile definitive, împreună cu documentația necesară, precum și divergențele produse și consemnate la nivelul acestor comisii etc.;
- Direcția Silvică Suceava în calitate de administrator al terenului cu vegetație forestieră este organul administrativ care reprezintă Statul român în sectorul silvic, cu atât mai mult cu cât, în practica judiciară s-a reținut că toate reconstituire dreptului de proprietate asupra acestor terenuri se efectuează din suprafețele de terenuri cuprinse în amenajamentele silvice și pe care acestea le administrează și le gestionează, iar
- pe fond, s-a solicitat ca reclamanții să facă dovada proprietății cu acte a calității de proprietar deposedat al vechiului amplasament al terenului prin plan de amplasament vizat și proces – verbal de stabilire a vecinătăților, pentru a se evita o dublă reconstituire.
În acest sens s-a susținut că, în speță, reclamanta nu prezintă acte doveditoare a proprietății din perioada când terenurile forestiere au fost preluate abuziv de stat în raport de disp.art.61 alin.1 din Regulamentul de aplicare a Legii 247/2005, aprobat prin HG 890/2005 și nici nu a depus schița amplasamentului cu terenul deținut sau orice alte informații din care să rezulte identificarea vechiului amplasament solicitat așa cum se menționează prin art.39 alin.2 și 4 din același act normativ.
În același timp s-a arătat că în conformitate cu dispozițiile art.6 din HG 890/2005 m. și c: „comisia județeană de fond funciar verifică legalitatea propunerilor înainte de comisiile comunale, orășenești și municipale, în special existența actelor doveditoare, pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestora ”.
Pentru aceste considerente s-a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea hotărârii anterioare.
În același timp au fost invocate dispozițiile art.4,6 și 7 alin.1 din Legea 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
A fost anexată întreaga documentație ce a stat la baza emiterii hotărârii a cărui anulare se solicită.
La rândul său Direcția Silvică Suceava prin întâmpinările depuse la dosar ( fila 58 - 60 ), a solicitat respingerea plângerii, ca tardiv formulată, iar în subsidiar, ca nefondată, invocând următoarele argumente:
Potrivit art.53 alin.1 din Legea 18/1991 cu modificările și completările ulterioare hotărârea se comunică persoanelor interesate prin scrisoare recomandată, iar conform aliniatului 2 împotriva hotărârii se poate face contestație în termen de 30 de zile de la data comunicării, încât având în vedere că hotărârea este emisă în anul 2010, plângerea este tardiv formulată dat fiind că reclamanta nu a făcut dovada că anterior hotărârea nu i-ar fi fost comunicată mamei sale.
În același timp au fost invocate dispozițiile art.24 alin.1 din Legea 1/2000 cu modificările și completările ulterioare și ale art.61 alin.1 din Regulamentul privind procedura de reconstituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor de fond funciar, cât și ale prevederilor art.39 alin.1 din Regulament privind obligativitatea întocmirii schiței amplasamentului cu terenul deținut, sau orice alte informații din care să rezulte identificarea vechiului amplasament solicitat.
Mai mult decât atât s-a arătat că prin minuta întocmită la 10 martie 2010 a Comisiei de unificare a practicii judiciare în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate se impune stabilirea situației juridice actuale a vechiului amplasament, sens în care se vor verifica dovezile privind continuitatea proprietății și eventualele reconstituiri în favoarea altor persoane.
Atât timp cât reclamanta nu a făcut dovada că ar fi făcut identificarea terenului pe vechiul amplasament, în amenajamentul silvic s-a solicitat respingerea plângerii.
În ceea ce o privește pe pârâta C. de fond funciar Izvoarele Sucevei aceasta nu a formulat întâmpinări, însă prin adresele 8500 din 05 noiembrie 2014 ( fila 137 ) și respectiv 8615 din 17 decembrie 2014 ( fila 147 dosar) a arătat următoarele:
- după autor M. A. i s-a reconstituit dreptul de proprietate acesteia cu privire la suprafața de 1 ha teren cu vegetație forestieră în UP V ua 144C, Ocolul Silvic Falcău emițându-se titlul de proprietate 518/1995;
- după autor M. A. nu s-a reconstituit dreptul de proprietate altor persoane și
- în urma discuțiilor cu reprezentanții Ocolului Silvic, aceștia au susținut că suprafața solicitată ar aparține Fondului Bisericesc.
La data de 17 septembrie 2014 numiții: T. C., M. N., C. M., M. A., H. I., H. G., S. M. și G. V. ( fila 103 – 105 ) au formulat cerere de intervenție principală, prin care au solicitat:
- să se constate că defuncta Ț. R. a făcut cerere de reconstituire și în numele lor, în baza unui mandat tacit pe care i l-au acordat;
- să se constate că împreună cu reclamanta Z. E. sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 33 ha teren pădure după autoarea M. A. și au solicitat admiterea plângerii cât și a cererii de intervenție, în acest sens.
În motivarea cererii s-au arătat următoarele:
Mama reclamantei în persoana defunctei Ț. R. a fost soră cu numita H. Aspazia ( decedată în 1964) și care este autoarea intervenienților menționați la pct.5 – 8 și respectiv M. N. ( decedată în 1998 ) autoarea intervenienților de la pct.1 – 4.
În acest sens s-a susținut că M. N., Ț. R. și H. Aspazia sunt fiicele autorului deposedat M. A. și că în momentul introducerii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate după aceasta ei au mandatat-o pe Ț. R. să formuleze cerere și în numele lor pentru întreaga suprafață de 33 ha teren cu vegetație forestieră, ba mai mult au contribuit cu bani la întocmirea documentației cadastrale.
Cum, în urmă cu 4 zile au aflat că reclamanta a introdus plângere la instanță prin care a solicitat să i se reconstituite dreptul de proprietate doar în favoarea ei au considerat necesar să formuleze prezenta cerere de intervenție.
În același timp intervenienții au confirmat faptul că numitei Ț. R. nu i-a fost comunicată niciodată hotărârea Comisiei județene Suceava și că terenul menționat în plângere este liber și poate să se facă reconstituirea pe vechiul amplasament.
Cererea a fost întemeiată în drept pe prev.art.62 – 66 din noul cod de procedură civilă, art.13 alin.2 din Legea 18/1991 și ale Legii 247/2005.
În acest sens au fost atașate acte de stare civilă.
Referitor la această cerere Comisia comunală de fond funciar Izvoarele Sucevei (adresă fila 120 dosar ), a solicitat respingerea acesteia pe considerentul că persoanele menționate în cuprinsul acestora nu au depus niciodată cerere adresată acestui organ, iar presupusul mandat tacit nu poate conduce la reconstituirea dreptului de proprietate.
La rândul său reclamanta prin răspunsurile date ( fila 122 verso ) a solicitat respingerea cererii de intervenție arătând că:
- ea a fost cea care a formulat cerere către comisia comunală pentru a i se comunica hotărârea comisiei județene ce o privea pe autoarea ei Ț. R.;
- pentru a putea solicita reconstituirea dreptului de proprietate, partea care promovează o astfel de acțiune trebuie să aibă un drept subiectiv reconstituit ori să fi acceptat moștenirea în condițiile art.13 din Legea 18/1991 așa cum a fost modificată, ori, potrivit acestui text acceptarea moștenirii echivalează și este condiționată de depunerea cererii de reconstituire a dreptului la comisia de fond funciar, încât – așa după cum se poate constata – singura care a formulat cerere la comisia de fond funciar și implicit a acceptat moștenirea autoarei a fost mama sa Ț. Reveca;
- cât privește așa – zisul mandat tacit pe care intervenienții i la-r fi dat mamei sale s-a arătat că acesta este limitat ca aplicabilitate și, în acest caz, nu poate fi vorba de această instituție, câtă vreme acceptarea moștenirii este un act direct și personal și nu se poate face prin mandatar, ori, neexistând o astfel de cerere personală este evident că intervenienții nu au acceptat moștenirea lor și în consecință nu au calitate procesuală activă, motiv pentru care s-a solicitat respingerea cererii.
Prin sentința civilă nr. 1354 din 17.12.2014, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a respins cererea de intervenție principală formulată de: T. C., M. N., C. M., M. A., H. I., H. G., S. M. și G. V., prin care solicitau să se constate că și ei sunt beneficiari ai autorului deposedat M. A.. A admis plângerea formulată de Z. E. din . Suceava în contradictoriu cu pârâții: C. județeană de fond funciar Suceava, C. de fond funciar Izvoarele Sucevei și Direcția Silvică Suceava, intervenienți fiind: T. C., M. N., C. M., M. A., H. I., H. G., S. M. și G. V. și în consecință:
A modificat, în parte, Hotărârea nr.46 din 28 ianuarie 2010 emisă de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din cadrul Prefecturii județului Suceava, în ceea ce privește poziția 2 din anexa 37 - 65 și în consecință:
A reconstituit în favoarea reclamantei Z. E. dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 31.0001 m.p. teren pădure identic cu parcelele: UP V ua 89 B de 192.000 m.p., 89 C de 18.000 m.p., 90 A% de 45.698 m.p. și 90 B % de_ m.p., conform planului de amplasament parcelă pădure în planul amenajistic al Ocolului Silvic Falcău, întocmit de inginer A. B. ( fila 129 dosar ), în calitate moștenitoare a autorului deposedat M. A..
Prin Hotărârea nr. 46 din 28 ianuarie 2010 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a fost respinsă, printre altele, poziția 2 din anexa 37 – 65 privind reconstituirea dreptului de proprietate a suprafeței de 33 ha teren cu vegetație forestieră după autoarea deposedată M. A., formulată de Ț. Reveca.
Din procesul – verbal 1890 încheiat la 02 martie 2007 de către Comisia comunală de fond funciar Izvoarele Sucevei, a reieșit că dosarul nr.290 (ce figurează la crt.12 ) privind cererea formulată de Ț. R., după autorul deposedat M. A. a fost respinsă pentru lipsa planului de situație.
Conform adresei 8090 din 05 martie 2014 emisă de Comisia comunală de fond funciar Izvoarele Sucevei ( fila 15 dosar ) reclamantei i-a fost comunicată hotărârea comisiei județene și anexa, dat fiind că până la acea dată nu a fost primită nici o comunicare și că potrivit prevederilor art.27 alin.8 din HG 890/2005 de la data comunicării sub semnătură, poate face plângere împotriva hotărârii comisiei județene la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în termen de 30 de zile.
La fila 47 din dosar se află extrasul emis de Arhivele Naționale Suceava din tabelul proprietarilor de pădure particulară, prin care se menționează că la nivelul datei de 14 martie 1946 la nr.crt. 36 figura ca proprietar numita M. A. a lui S. cu o suprafață de 33 ha teren pădure rășinoase.
De asemenea la fila 48 din dosar se află cererea formulată de Ț. Reveca către C. comunală privind reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 5,5 ha teren după M. A., în timp ce la fila 53 se află cererea formulată de aceiași persoană privind reconstituirea dreptului de proprietate după autorul deposedat M. A. (mama sa).
Potrivit certificatului de deces (fila 51 dosar ), M. A. a decedat la 02 aprilie 1976.
Ț. R. s-a născut la 14 decembrie 1929 și a decedat ulterior formulării cererii, încât, în raport de adresa aflată la fila 4 din dosar nici acesteia și nici reclamantei în calitate de fiică nu i-a fost comunicată hotărârea comisiei județene, prin scrisoare recomandată cu aviz de primire.
Așadar, sub acest aspect reclamanta a făcut dovada că autoarea sa a formulat, în termen legal, cerere de reconstituire după autor deposedat și că ea – reclamanta este moștenitoarea ei.
În raport de probele administrate în cauză, instanța a constatat plângerea întemeiată admițând-o și în acest sens a modificat, în parte, Hotărârea nr.46 din 28 ianuarie 2010 emisă de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din cadrul Prefecturii județului Suceava, în ceea ce privește poziția 2 din anexa 37 - 65 și va reconstitui în favoarea reclamantei Z. E. dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 31.0001 m.p. teren pădure identic cu parcelele: UP V ua 89 B de 192.000 m.p., 89 C de 18.000 m.p., 90 A% de 45.698 m.p. și 90 B % de_ m.p., conform planului de amplasament parcelă pădure în planul amenajistic al Ocolului Silvic Falcău, întocmit de inginer A. B. ( fila 129 dosar ), în calitate moștenitoare a autorului deposedat M. A., având în vedere că potrivit adresei aflată la fila 134 dosar din suprafața de 33 ha teren pădure a fost reconstituită suprafața de 1 ha teren conform Titlului de proprietate 518/1995, iar suprafața identificată de expert este cea mai sus arătată.
Pentru a se hotărî astfel urmează a fi avute în vedere următoarele aspecte:
Potrivit prevederilor art.24 alin. 1 din Legea 1/2000 cu modificările și completările ulterioare „reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru diferența dintre suprafața primită prin aplicarea legilor fondului funciar și cea avută în proprietate, persoanelor fizice sau juridice sau după caz moștenitorilor acestora, se face pe vechile amplasamente”, iar conform prevederilor art.61 alin.1 din Regulamentul aprobat prin HGR 890/2005 cu modificările și completările ulterioare, „reconstituirea dreptului de proprietate, asupra terenurilor forestiere se face, pe vechile amplasamente, din suprafețele de teren cu destinație forestieră cuprinsă în amenajamentele silvice și din terenurile cu destinație agricolă acoperite cu vegetație forestieră ( pășune împădurită, tufărișuri, zăvoaie și altele asemenea ). Reconstituirea se va face având în vedere structura de proprietate existentă în momentul deposedării abuzive a acestor terenuri de către regimul comunist”.
Tot astfel, instanța a ținut seama că prin Minuta din 10 martie 2010 a Comisiei de Unificare a Practicii Judiciare în materie civilă, s-a stabilit că în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate se impune stabilirea situației juridice actuale a vechiului amplasament, sens în care se vor verifica dovezile privind continuitatea proprietății și eventualele reconstituiri în favoarea altor persoane.
Așa cum s-a arătat a rezultat că reclamanta:
- a făcut dovada calității de moștenitor după autorul deposedat;
- a faptului că autorul său a avut în proprietate suprafața menționată în cuprinsul procesului – verbal, cu mențiunea că în ceea ce o privește pe C. județeană aceasta a respins solicitarea doar pentru faptul că s-a depus la dosar plan de situație, ori, această omisiune a fost îndeplinită și că
- din suprafața de 33 ha teren pădure specificată, autoarea reclamantei a primit suprafața de 1 ha teren pădure conform Titlului de proprietate 518/1995.
De altfel trebuie menționat că potrivit comunicării făcută de C. locală de fond funciar Izvoarele Sucevei ( fila 174 dosar ) în urma discuțiilor ce au avut loc între reprezentanții acesteia și cei ai Ocolului Silvic în calitate de administrator al fondului forestier a reieșit că suprafața de teren este liberă, dar s-a susținut că acest teren aparține Fondului Bisericesc.
Această susținere nu poate fi primită de către instanță câtă vreme, prin hotărâre definitivă, acțiunea intentată de Fondul Bisericesc Ortodox din Bucovina privind retrocedarea suprafețelor de teren a fost respinsă, iar amplasamentul a fost identificat prin planul de situație întocmit de expertul B. A..
Referitor la cererea de intervenție formulată în cauză, instanța a respins-o având în vedere următoarele:
Intervenienții au solicitat să se constate că defuncta Ț. R. a făcut cerere de reconstituire și în numele lor, în baza unui mandat tacit pe care i l-au acordat, însă, nu au dovedit cu nimic existența acestuia.
În acest sens trebuie arătat că potrivit art.1532 din codul civil anterior ( sub imperiul căruia s-au derulat raporturile juridice ): „mandatul este un contract în puterea căruia o persoană se obligă, fără plată, de a face ceva pe seama unei alte persoane de la care a primit însărcinarea”, în timp ce prin articolul 1533 din același cod menționează: „mandatul poate expres sau tacit.
Și primirea mandatului poate fi tacită și să rezulte din executarea lui din partea mandatarului”.
Așadar, intervenienții nu au făcut dovada că între ei și autoarea reclamantei în persoana lui Ț. Reveca (cea ce a formulat plângerea) ar fi existat o înțelegere în sensul celor menționate de ei, respectiv de a formula cerere de reconstituire și în numele lor și nici că între ei și reclamantă ar fi avut loc o asemenea înțelegere cu atât mai mult cu cât reclamanta a negat acest lucru.
De altfel, prin articolul 39 alin.2 și alin.4 din Regulamentul de aplicare a Legii 247/2005 aprobat prin HG 890/2005 se prevede, în mod expres, obligația de a se: „solicita persoanelor care au depus cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate în termen legal, schița amplasamentului cu terenul deținut sau orice alte informații din care să rezulte identificarea vechiului amplasament solicitat”, ceea ce denotă că cererea formulată trebuie să fie personală.
Pentru aceste considerente cererea de intervenție a fost respinsă.
Împotriva sentinței civile nr. 1354/17.12.2014 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, au declarat apel pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, și de către intervenienta C. T., M. N., C. M., M. A., H. I., H. G., S. M., și G. V. și de către pârâta R. - R., DIRECȚIA SILVICĂ SUCEAVA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, intervenienții C. T., M. N., C. M., M. A., H. I., H. G., S. M., și G. V. sunt moștenitori legali ai defunctei M. A.. Toți intimații, în calitatea lor de noștenitori au autoarei deposedate, au dat mandat mamei reclamantei Z. E., numita Ț. Reveca, să ceară reconstituirea dreptului de proprietate în baza dispozițiilor Legii nr. 247/2005.
În îndeplinirea acestui mandat, defuncta Ț. Reveca a formulat plângere în termen legal, care i s-a respins prin Hotărârea 46/28.01.2010. Între timp mandatara lor a decedat fără să i se comunice hotărârea Comisiei de F. Funciar.
Ulterior, s-a comunicat susmenționata hotărâre, prin adresa nr. 8090/05.03.2014 moștenitoarei mandatarei lor, reclamanta prezentei cauze.
Au mai arătat că, instanța de fond le-a limitat dreptul la apărare, în condițiile în care li s-au respins toate probele solicitate prin cererea de intervenție, probe prin care ar i demonstrat mandatul tacit dat în prezenta cauză și amplasamentul solicitat în cauză.
Potrivit dispozițiilor imperative ale legilor proprietății, era necesar pentru dovedirea pretențiilor să fie audiați martori vecini ai terenului solicitat, iar planul de situație anexat la dosar nu este însoțit de procesul-verbal de vecinătăți – act obligatoriu în materia reconstituirii dreptului de proprietate. Acesta era și motivul pentru care, la momentul solicitării de probe, au învederat instanței că documentația nu este completă.
În drept, au invocat dispozițiile Legii 247/2005, art. 13 alin. 2 Legea 18/1991.
În motivarea apelului său, pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a arătat că, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii celor două condiții imperative la reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv: identificarea vechiului amplasament în amenajamentul silvic și corelativ structura de proprietate existentă la momentul deposedării abuzive.
În drept, a invocat disp. art. 466 și urm. NCPC, Legea nr. 1/2001, Legea nr. 18/1999, HGR nr. 890/2005 și Legea nr. 212/2008.
În motivarea apelului său, pârâta R. – R., Direcția Silvică Suceava a arătat că, în reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, identificarea vechiului amplasament este o cerință obligatorie, așa cum s-a stabilit și prin minuta din data de 10.03.2010 a Comisiei de unificare a practicii judiciare în materie civilă, dreptul familiei și conflicte de muncă și asigurări sociale, conform căreia în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate se impune stabilirea situației juridice actuale a vechiului amplasament, în acest mod verificându-se dovezile privind continuitatea proprietății și eventualele reconstituiri în favoarea altor persoane.
Conform prevederilor legale rezultă că suprafața solicitată de petentă și identificată în amenajamentul silvic nu are cum fi proprietatea autoarei sale deoarece acesta era cuprinsă înainte de 1948 într-un amenajament silvic, iar pentru proprietățile particulare conform Codului silvic în vigoare la acea dată nu trebuia întocmit amenajament silvic, ci regulament de exploatare, regulament ce nu a fost prezentat de petentă.
În consecință, instanța de fond în mod ilegal a reconstituit petentei dreptul de proprietate pentru suprafața de 31,0 ha teren cu vegetație forestieră situat pe un amplasament ce anterior anului 1948 a fost proprietate publică a statului.
De asemenea, petentei nu i se poate reconstitui dreptul de proprietate pentru suprafața e 31,0 ha teren cu vegetație forestieră situat în U.P. IV, u.a. 89B, 89C, 90A% și 90B%, deoarece potrivit prevederilor art, 18 lit. c din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, aprobate prin Hotărârea nr. 401/2013, reconstituirea dreptului de proprietate pe un amplasament care înainte de anul 1948 se afla în proprietatea publică a statului, în cazul în care vechiul amplasament este ocupat, se poate face numai atunci când nu mai sunt disponibile suprafețele prevăzute la lit. a și b ale aceluiași articol, ori, așa cum rezultă din Situația nr. 13.096/16.04.2014 pe raza administrativ teritorială a . o suprafață de 340,5 ha teren forestier care înainte de naționalizare a fost proprietate particulară și face obiect al reconstituirii dreptului de proprietate, din care, 327,7 ha pe raza Ocolului silvic B., 4,8 ha pe raza Ocolului silvic Cârlibaba și 8,0 ha pe raza Ocolului silvic Falcău.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor aduse de către apelanți, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a textelor de lege incidente în speță, tribunalul reține că apelurile sunt nefondate pentru următoarele argumente:
Apelanții intervenienți susțin că instanța de fond le-a limitat dreptul la apărare în condițiile în care li s-a respins toate probele solicitate prin cererea de intervenție, probe cu care ar fi putut să dovedească mandatul tacit dat în prezenta cauză și amplasamentul terenului.
Susțin aceștia în continuare că nici acțiunea introductivă nu a fost dovedită ca urmare a respingerii probelor solicitate de către intervenienți.
În mod corect însă instanța de fond a respins cererea de intervenție principală iar în legătură cu probele solicitate de către intervenienți respectiv proba cu interogatoriul civil al reclamantei, proba testimonială și proba cu înscrisurile de la Arhivele Statului, le-a respins ca neutile.
Este justă soluția instanței și în ceea ce privește înlăturarea apărărilor intervenienților cu privire la existența mandatului tacit pe care i l-ar fi acordat defuncta Ț. R., pentru a introduce cerere de reconstituire și în numele lor.
În speță, mandatul nu se prezumă ci trebuie dovedit de cei care-l invocă iar în cazul mandatului tacit dovada trebuie să rezulte din executarea acestuia adică formularea cererii de reconstituire în numele tuturor moștenitorilor deci și pentru intervenienți, cu nume, prenume și semnătura acestora.
Mandatul se prezumă numai în relațiile dintre soți, text speciale de lege care nu poate fi aplicat prin asemănare și în alte situații sau când un comoștenitor îndreptățit a fost trecut în cerere de către un altul, fără ca primul să fi dat mandat expres, chiar verbal, dacă acesta acceptă consecințelor juridice ce decurg din formularea cererii respective.
În nici un caz în speță nu a fost vorba despre așa ceva, numele intervenienților nefiind menționat în cererea de reconstituire, care evident că a vizat doar persoana autoarei reclamantei.
Referitor la apelurile declarate de apelantele C. județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și R.N.P. – Direcția Silvică Suceava acestea critică soluția de admitere în fond a plângerii formulate de către reclamantă reiterând practic apărările invocate în fața primei instanțe.
Arată apelantele că terenul reconstituit în favoarea reclamantei intimate este într-adevăr liber dar nu reprezintă vechiul amplasament al autoarei sale, ci reprezintă proprietatea publică a Statului fiind administrat până în anul 1948 de către Fondul Bisericesc Ortodox Român din Bucovina.
Concluzionează apelanta C. județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nu face dovada îndeplinirii celor două condiții imperative necesare reconstituirii dreptului de proprietate respectiv: identificarea vechiului amplasament în amenajamentul silvic și structura de proprietate existentă la momentul deposedării abuzive.
Tribunalul reține însă că aceste critici sunt nefondate urmând a le înlătura ca atare.
Astfel, petenta a probat cu înscrisuri faptul că autoarea sa a deținut o suprafață de pădure, chiar mai mare decât cea identificată în teren, fapt care a fost confirmat de către vecinii terenului, prin declarații date în fața primei instanțe.
Așa după cum susțin apelantele, deși afirmă că aceste terenuri ar fi fost administrate de către Fondul Bisericesc, prin aceasta nu se neagă dreptul de proprietate al autoarei petentei, ci doar faptul că acest teren ar fi fost administrat de către o altă entitate fără personalitate juridică. Din acest considerent, prima instanță a apreciat în mod just actele depuse și nu a putut fi indusă în eroare și nu a confundat proprietarul cu administratorul.
De altfel, este binecunoscut faptul că Fondul Bisericesc Ortodox, fără a fi proprietar, și-a arogat dreptul de administrare, doar scriptic, asupra unor suprafețe de teren forestier și numai care nu i-a aparținut, fiind delimitate abuziv și aleatoriu doar în amenajamentele silvice. Acesta este și motivul pentru care, ulterior, nu au mai putut face dovada cu acte a proprietății acestor terenuri și instanțele de judecată i-a respins în mod constant cererile de reconstituire a dreptului de proprietate.
Așa după cum rezultă chiar din Decizia civilă nr. 147/A/2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._, în dispozitivul acesteia se menționează fără echivoc faptul că a fost respinsă acțiunea FBOR având ca obiect revendicare imobiliară și rectificare de carte funciară, fără a se regăsi nicăieri mențiunea (adăugată cu rea voință de către intimata Direcția Silvică Suceava) cum că proprietatea ar fi fost a Statului Român. Astfel, decizia Curtea de Apel Cluj nu spune nicăieri, în mod explicit că proprietarul anterior a fost Statul Român, ci doar că (fila 113 din decizie) FBOR a fost administratorul lor. Mai mult, această decizie consemnează că nu s-a făcut dovada nici a faptului posesiei de către pârâți a acestor terenuri, pârâții din acel dosar fiind o parte din intimații de astăzi. Deci, rezultă că, dacă nu s-a făcut dovada posesiei, cu atât mai puțin a proprietății acestora.
Mai este de observat, în această decizie, faptul că au fost admise cereri de intervenție ale unor persoane fizice, persoane care invocau drept de proprietate asupra acelorași terenuri. Instanța nu s-a pronunțat asupra dreptului acestora, nefiind investită cu o astfel de cerere, intervenția fiind accesorie.
Este, totuși, evident că atât timp cât și alte persoane revendică aceste terenuri care au fost administrate de FBOS, dreptul de proprietate al acestora a aparținut anterior unor cetățeni ai zonei.
Față de aceste considerente, în temeiul disp. 480 Cod procedură civilă, apelurile vor fi respinse ca nefondate, iar hotărârea primei instanțe de fond va fi menținută ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de către pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, de către intervenienții C. T., domiciliată în com. Ulma, ., jud. Suceava, M. N., domiciliată în com. Ulma, ., nr. 207, jud. Suiceava, C. M., domiciliată în .. 45, jud. T., M. A., domiciliată în com. Brodina, ., jud. Suceava, H. I., domiciliat în com. Brodina, ., jud. Suceava, H. G., domiciliat în com. Ulma, ., jud. Suceava, S. M., domiciliată în com. Ulma, ., jud. Suceava și G. V., domiciliat în com. Izvoarele Sucevei, ., jud. Suceava și de către pârâta R. - R., DIRECȚIA SILVICĂ SUCEAVA, cu sediul în mun. Suceava, .. 6, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 1354 din 17.12.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr._, intimați fiind reclamanta Z. E., domiciliată în .. Suceava și pârâta C. de fond funciar a comunei Izvoarele Sucevei, cu sediul în .. Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
C. N. M. G. F. D. E. M.
Red. C.N.
Jud. B. Ghe.
Tehnored. D.E.M.
14 ex.
08.07.2015
| ← Fond funciar. Decizia nr. 970/2015. Tribunalul SUCEAVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 778/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
