Revendicare imobiliară. Decizia nr. 94/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 94/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 944/334/2009*
Dosar nr._ -revendicare imobiliară-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 94/2015
Ședința publică din data de 4 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. L.
JUDECĂTORGherasim – P. V.
JUDECĂTORSeserman A.
GREFIERSimion M. G.
Pe rol, pronunțarea recursului declarat de pârâții B. C. și B. A. împotriva sentinței civile nr.302/27.03.2014 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._, intimați fiind intervenienții B. A., B. M., B. I. și B. L. și reclamanții R. I., P. D. și R. N. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile ne fiind citate.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 20 ianuarie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere redactată separat ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 27 ianuarie 2015, 3 februarie 2015 și pentru azi, 4 februarie 2015.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la data de 19.05.2009, sub nr._, și ulterior precizată, numiții R. I. și R. E., în calitate de reclamanți, a chemat în judecată, în calitate de pârât, pe numitul B. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesia suprafața de teren de 1790 mp, situată în Ș. Dornei, . de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanții au dobândit prin moștenire de la autorul lor R. G., dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren în litigiu, pe care o dobândise prin act autentic de vânzare-cumpărare, încheiat în data de 20.01.1994, cu numita Țarcă Lucreția, autentificat sub nr.252/20.01.1994 de notariatul de Stat Câmpulung Moldovenesc.
Au mai arătat reclamanții că pârâtul ocupă nejustificat terenul în cauză, nepermițându-le folosirea acestuia, deși nu deține nici un act autentic sau sub semnătură privată care să-i confere vreun drept de proprietate.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.480 și urm. C.civ..
S-au depus la dosar, în copie, contract de vânzare-cumpărare nr.252 din 20 ianuarie 1994, plan de situație, adeverință de rol agricol, acte de stare civilă, un certificat fiscal privind valoarea de impunere a terenului.
Acțiunea a fost timbrată cu taxă timbru în sumă de 166 lei și timbru judiciar de 3 lei.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare însă, prezent în instanță, a declarat că nu este de acord cu admiterea acțiunii reclamanților, menționând că a dobândit terenul prin cumpărare de la B. G. și N., depunând copia unui plan de situație, și, ulterior, copia unui contract de întreținere autentificat sub nr.183/21.12.1995 de B.N.P. Câmpulung Moldovenesc și adeverință de rol agricol.
La termenul de judecată din data de 2.10.2010, reclamanții au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a numitei B. A., care, legal citată, nu a formulat întâmpinare însă, prezentă în instanță, a declarat că nu este de acord cu admiterea acțiunii reclamanților.
În cauză, la solicitarea reclamanților, s-a dispus efectuarea unei expertize topometrice, expertiză care a fost întocmită de expert B. V., ce a avut ca obiective identificarea terenului în cauză, dacă acesta este ocupat de pârâți, și dacă există suprapunere între terenul descris în actul reclamanților și cel descris în actul pârâților.
După depunerea raportului de expertiză, având în vedere concluziile acestuia, și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.807/7.05.2001 de B.N.P. N. R., reclamanții și-au precizat acțiunea, sens în care au solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâți a numiților B. A. si B. M., B. I. și B. L..
De asemenea, în cauză s-au solicitat relații de la B.N.P. R. D., B.N.P. C. S., și de la Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc privind dosarele notariale de întocmire a actelor de proprietate ale părților.
Prin sentința civilă nr. 279 din 25.02.2011 Judecătoria Vatra Dornei a respins acțiunea așa cum a fost precizată, ca neîntemeiată și a respins cererea de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată către pârâții B. C. și B. A., ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că autorul reclamanților, defunctul R. G., a dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 1.790 mp, situat în .-un act autentic de vânzare-cumpărare, încheiat în data de 20.01.1994, cu numita Țarcă Lucreția, autentificat sub nr.252/20.01.1994 de Notariatul de Stat Câmpulung Moldovenesc.
Conform actelor de stare civilă, aflate la dosar, reclamanții sunt succesibilii defunctului R. G. în calitate de soție supraviețuitoare, respectiv fiu, justificând astfel interes în promovarea prezentei acțiuni.
Pârâții au dobândit un drept de proprietate asupra unui teren în suprafață de 3.580 mp, situat în .-un act autentic de întreținere, încheiat în data de 21.12.1995, cu numiții B. G. și B. N., autentificat sub nr.183/21.12.1995 de B.N.P. Câmpulung Moldovenesc.
La rândul lor, intervenienții forțați B. I. și B. L. au dobândit un drept de proprietate asupra unui teren în suprafață de 2.747 mp, situat în .-un act autentic de vânzare-cumpărare, încheiat în data de 7.05.2001, cu numiții B. A. si B. M., autentificat sub nr.807/7.05.2001 de B.N.P. N. R..
Din expertiza topo administrată în cauză rezultă că terenul revendicat de reclamanți se suprapune pe o suprafață de 895 mp cu terenul deținut de pârâți, iar pe o suprafață de 895 mp se suprapune cu terenul deținut de intervenienții forțați B. I. și B. L..
Astfel, instanța a mai reținut că întreaga suprafață de 1.790 mp revendicată de reclamanți se suprapune cu parte din terenurile deținute de pârâți și de intervenienții forțați B. I. și B. L., astfel că instanța urmează să soluționeze cauza de față comparând titlurile părților în cauză.
Din înscrisurile aflate la dosar, reprezentând titlurile părților din cauza de față, instanța a constatat că atât reclamanții, cât și pârâții, cât și intervenienții forțați B. I. și B. L. dețin titlurile de la un alt autor, conform celor mai sus menționate.
Din celelalte înscrisuri aflate la dosar, instanța a constatat că terenul revendicat de reclamanți nu este intabulat, astfel încât titlul pe care își întemeiază reclamanții pretențiile este un titlu inopozabil altor părți, în afara celor semnatare, în conformitate cu principiul relativității efectelor actelor juridice prevăzut de art.973 C.civ., sens în care instanța a avut în vedere principiul posesiunii terenului în cauză, care acordă preferință posesorului terenului, conform principiului in pari causa, melior est causa possidentis.
Instanța a mai constatat că posesia actuală a terenului în cauză în cauză este exercitată atât de pârâți, cât și de intervenienții forțați B. I. și B. L. conform adeverințelor de rol agricol aflate la dosar, astfel încât a respins acțiunea precizată ca neîntemeiată, având în vedere considerentele mai sus expuse, întrucât nu s-a făcut dovada deposedării reclamanților de către celelalte părți prin violență, iar în temeiul art.274 C.pr.civ., a respins ca neîntmeiată cererea pârâților B. C. și B. A. de obligare a reclamaților la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu au fost depuse la dosar dovezi în acest sens.
Împotriva sentinței civile nr. 279/25.02.2011 a Judecătoriei Vatra Dornei au formulat recurs reclamanții și intervenienții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin Decizia civilă nr. 302 din 14.02.2012 Tribunalul Suceava, în temeiul disp. art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă a admis recursul declarat de reclamanți și intervneienți, a casat sentința civilă 279/25.02.2011 a Judecătoriei Vatra Dornei și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a dispune astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar. În ipoteza în care ambele părți produc titluri scrise privind dreptul de proprietate asupra terenului revendicat, provenind de la autori diferiți, instanța este ținută să compare titlurile și să îl stabilească pe cel preferabil,m verificând care este partea care a dobândit de la autorul său al cărui drept este preferabil, în virtutea principiului nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet.
Instanța de control judiciar a mai reținut că reclamantul este ținut să prezinte în probațiune și să dovedească că autorul său ar fi câștigat procesul împotriva autorului pârâtului, dacă un asemenea litigiu ar fi existat între ei.
Omisiunea primei instanțe de a respecta aceste reguli echivalează cu necercetarea fondului cauzei și atrage nulitatea hotărârii recurate.
În cauză, terenul din litigiu nu a fost supus regimului de publicitate a cărților funciare în conformitate cu Decretul Lege 115/1938, certificatul nr. 787/20.01.1994 a Notariatului de Stat Suceava din cuprinsul căruia rezultă că Țarcă Lucreția a fost înscrisă în registrul opis alfabetic de transcripțiuni și inscripțiuni în perioada 9.08._94 cu privire la imobilul teren în suprafață de 1790 mp fânaț situat în Ș. Dornei.
Având în vedere faptul că instanța de fond a omis să analizeze preferabilitatea titlurilor prezentate de părți prin raportare la această probă, în conformitate cu disp. art. 312 Cod procedură civilă a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.05.2013 sub nr._ 2012*
La termenul de judecată din 14.06.2012 instanța a solicitat Judecătoriei C- lung Moldovenesc să înainteze la dosar înscrisurile care au stat la baza încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2620/28.06.1993 a Notariatului de Stat C- lung Moldovenesc precum și contractul de vânzare cumpărare și documentația aferentă întocmirii acestora, iar prin adresa nr. 55/A/26.06.2012 Judecătoria C- lung Moldovenesc a înaintat la dosar relațiile solicitate.
Reclamantul a mai depus la dosar, la termenul din 15.11.2012 copii după contract de vânzare cumpărare autentificat în anul 1993 și o cerere formulată de reclamantul R. I..
La termenul din 22.11.2012 instanța, la solicitarea reclamanților, a solicitat expertului B. V. întocmirea unui supliment la raportul de expertiză, prin care să se precizeze dacă există diferențieri cu privire la suprafețele de teren, în raport de contractul de vânzare cumpărare încheiat în anul 1993, autentificat sub nr.945/9.03.1993, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2620/28.06.1993, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.252/20.01.1994 și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 183/21.12. 1995 ; să se precizeze dacă între terenurile ce fac obiectul contractelor de vânzare cumpărare încheiate în anii 1993 și 1995 există identitate de terenuri; să se precizeze cine stăpânește în prezent terenul solicitat de reclamanți .
Completarea la raportul de expertiză a fost înaintată la dosar de expertul B. V. la data de 12.03.2013, iar prin încheierea din 18.04.2013 instanța a repus cauza pe rol pentru lămuriri suplimentare necesare soluționării cauzei, sens în care a solicitat relații de la Judecătoria C- lung Moldovenesc pentru a înainta la dosar documentația care a stat la baza încheierii contractului autentic de vânzare cumpărare nr. 655/16.02.1993 a NSL C- lung Moldovenesc și contractul autentic de vânzare cumpărare nr. 945/9.03.1993 a NSL C - lung Moldovenesc.
Prin adresa nr. 66/A/8.05.2013 Judecătoria C- lung Moldovenesc a înaintat la dosar relațiile solicitate.
Pârâții au înaintat la dosar copia contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3583/28.12.2011 a BNP P. A., extras CF, încheierea_ a BCPI Vatra Dornei,
La termenul din 23.05.2013 instanța, la solicitarea reclamanților a solicitat expertului B. V. să precizeze dacă terenul din litigiu se suprapune cu terenul din contractul de vânzare cumpărare nr. 655/16.02.1993 și dacă în prezent există înscrieri în Cf cu privire la acest teren.
Completările la raportul de expertiză au fost înaintate la dosar la data de 7.11.2013.
Prin încheierea din 5 decembrie 2013 instanța a repus pe rol cauza pentru lămuriri suplimentare, sens în care s-au solicitat relații de la expertul B. V. pentru a preciza concluziile raportului de expertiză înaintat la dosar în considerarea următoarelor aspecte: în contractele autentice de vânzare cumpărare 945/9.03.1993 și 2620/28.06.1993, conform planurilor de situație care au stat la baza acestora, figurează ca vecinătate terenul aparținând lui Țarcă Lucreția, care la data de 20.01.1994 prin contractul autentic nr. 252 al NSL C_ lung Moldovenesc, înstrăinează terenul în litigiu către autorul reclamantului, R. G.. Față de această situație referitoare la vecinii terenului la nivelul anilor 1993 când s-au încheiat contractele 945 și 2620 menționate, să precizați dacă posesorii actuali ai terenului revendicat B. A. și B. C. dețin (fiecare suprafața de câte 895 mp) în baza contractelor nr. 945/1993, 2620/1993 sau în baza contractelor nr. 130/14.12.1995 sau nr. 183/21.12.1995, contracte în care conform planurilor de situație care au stat la baza acestora, nu figurează ca vecinătate Țarcă Lucreția sau autorul reclamantului, R. G..
Completările la Raportul de expertiză au fost înaintate la dosar de expert B. V. la data de 11.02.2014.
La termenul din 13.02.2014 reclamantul R. Ioasn a învederat instanței că mama sa R. E. a decedat la data de 28.01.2014 și a solicitat, în precizarea acțiunii, introducerea în cauză a moștenitorilor acesteia, respectiv P. D. și R. N. C..
Prin încheierea de ședință de la termenul din 13.02.2014, instanța a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor după def. R. E., respectiv P. D. și R. N. C., care au fost citați cu copia acțiunii.
La termenul de astăzi, prezent în fața instanței, în lămurirea aspectelor cauzei deduse judecății, pârâtul B. A. a arătat în esență că sunt adevărate susținerile reclamantului, în sensul că tatăl acestuia a cumpărat de la Lucreția Țarcă suprafața de cca. 10 prăjini teren prin contract autentic de vânzare cumpărare, iar între cumpărătorul R. G. și B. N. a intervenit o înțelegere verbală de schimb în sensul că R. G. i-a predat terenul de la Țarcă Lucreția și a primit o altă suprafață de teren situată la o distanță de cca. 200-300 metri de acest teren.
Convenția verbală de schimb s-a respectat în sensul că R. G. a stăpânit terenul luat la schimb de la N., însă după ce acesta a decedat, pârâtul B. C. nu a mai recunoscut acel schimb și a luat în stăpânire ambele terenuri, ce au făcut obiectul schimbului.
Pârâtul a mai arătat că în prezent nu stăpânește nici o suprafață de teren care a făcut obiectul vânzării cu Țarcă Lucreția sau a înțelegerii de schimb, iar fratele său B. C. a îngrădit terenul ce a făcut obiectul schimbului și îl folosește de cca. opt ani.
Prin sentința civilă nr. 302 din 27 martie 2014, Judecătoria Vatra Dornei a admis acțiunea așa cum a fost precizată, având ca obiect ”revendicare imobiliară” formulată de reclamanții R. I., P. D., R. N. C., în contradictoriu cu pârâții B. C. și B. A., B. A., B. M., și în consecință:
A obligat pârâții B. A. și B. M. să lase în deplină proprietate și posesie reclamantului suprafața de 895 mp teren identificată prin planul de situație anexă la raportul de expertiză întocmit de expert topo B. V. notată cu S 4 și colorată cu albastru.
A obligat pârâții B. C. și B. A. să lase în deplină proprietate și posesie reclamantului suprafața de 895 mp teren identificată prin planul de situație anexă la raportul de expertiză întocmit de expert topo B. V. notată cu S 3 și colorată cu galben.
A obligat pe pârâții B. A., B. M., B. C. și B. A. să plătească reclamantului R. I. suma de 2493 lei cheltuieli de judecată.
A respins ca nefondată acțiunea față de pârâții B. I. și B. L..
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin contractul autentic de vânzare cumpărare nr. 945/9.03.1993 a NSL C- lung Moldovenesc, B. N. a vândut către B. A. suprafața de 8539 mp teren din care 480 mp construcții casă, grajd și magazie, 720 mp teren grădină și 4592 mp teren fânaț situat în . cu R. D., Țarcă Lucreția, Dotroftei H. C. și drumul județean.
Imobilele care au făcut obiectul Lotului nr. 1 mai sus menționat au fost identificate prin planul de situație datat 25.01.1993, iar din documentația înaintată la dosar de NSL C- lung Moldovenesc rezultă că pentru această suprafață de teren de 8539 mp împreună cu construcțiile casă și anexe au fost înscriși în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni cumpărătorii B. A. și B. M..
În același an, respectiv la 28.06.1993, B. A. și B. M. au revândut suprafața de 8539 mp către proprietara inițială B. N., sens în care s-a încheiat contractul autentic de vânzare cumpărare nr. 2620 a NSL C- lung Moldovenesc, cu precizarea că și în acest contract apare ca vecinătate Țarcă Lucreția, însă așa cum rezultă din completarea la Raportul de expertiză topo întocmit în cauză de expert B. V. (fila 163 dosar), terenul de fânaț nu a mai respectat suprafața inițială de 4592 mp, fiind menționată suprafața eronată de 5792 mp, dublându-se astfel, cu 1200 mp teren suprafața aferentă construcțiilor.
La data de 16.02.1993, Țarcă Lucreția, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 655/6.02.1993 a NSL C- lung Moldovenesc, vinde către B. A. suprafața de 16.429 mp teren fânaț din care, relevanță în cauză are lotul nr. 1 în suprafață de 4561 mp teren este situat la locul „Dănești”, învecinat cu R. D., B. G..
Din raportul de expertiză topo ca și din susținerile pârâtului B. A., exprimate prin declarația dată la termenul de astăzi, rezultă că acesta stăpânește în prezent în totalitate suprafața de teren care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 655/6.02.1993, teren care nu se suprapune cu terenul din litigiu.
La data de 20.01.1994, aceeași vânzătoare Țarcă Lucreția a înstrăinat fratelui său, R. G., prin contractul autentic de vânzare nr. 252/20.01.1994 a NSL C- lung Moldovenesc, suprafața de 1790 mp teren, teren identificat prin planul de situație întocmit la 15.11.1993, de același măsurător topo care a identificat și terenul ce a făcut obiectul contractelor de vânzare cumpărare mai sus analizate, teren în care se menționează ca vecinătăți R. D., D. H. C. și B. N. pe două părți.
Din actele de stare civilă depuse la dosar, rezultă că după R. G. decedat la 28.03.2006 și soția acestuia R. E., decedată pe parcursul procesului, la data de 28.01.2014 au rămas ca succesibili, reclamanții în calitate de fii, iar prin prezenta acțiune revendică de la pârâți suprafața de 1790 mp teren, ce a făcut obiectul contractului autentic nr. 252/20.01.1994 a NSL C- lung Moldovenesc.
Din succesiunea contractelor analizate mai sus rezultă că suprafața de 1790 mp teren care a făcut obiectul vânzării dintre Țarcă Lucreția și R. G. se afla amplasată între o suprafață de teren proprietatea lui B. N. și o altă suprafață de teren proprietatea aceleiași vânzătoare Țarcă Lucreția (planul de situație anexă la raportul de expertiză topo întocmit de B. V. fila 165 dosar, colorată cu galben și albastru).
Prin contractul de întreținere nr. 130 /14.12.1995 a NSL C- lung Moldovenesc, B. N. și B. G. transmit cu păstrarea dreptului de uzufruct viager, către soții B. A. și B. M., suprafața de 4064 mp teren împreună cu construcțiile casă de locuit și anexe identificate prin planul de situație datat 23.08.1995 respectiv parc. 2747 de fânaț, 117 mp teren arabil, 133 mp arabil, 587 mp teren grădină și 480 mp teren construcții, imobile dobândite prin contractul autentic de vânzare cumpărare nr. 2620/28.06.1993.
Această suprafață de teren de 4064 mp împreună cu construcțiile casă și anexe au fost înstrăinate de către cumpărătorii B. A. și B. M. fiului lor B. I., căsătorit cu B. L., prin contractul autentic de vânzare cumpărare nr. 87/7.05.2001 a BNP N. R., iar aceștia la rândul lor, l-au înstrăinat prin contract autentic către ., care la rândul său l-a înstrăinat prin contractul autentic nr. 3583/28.12.2011 a BNP P. A. către D. M. și A. Minel, fiind înscris pe numele acestora din urmă în CF_ provenit din conversia pe hârtie a CF 507.
Suprafața de 4064 mp teren împreună cu construcțiile casă și anexe, așa cum rezultă din însăși acțiunea reclamanților ca și din Raportul de expertiză topo întocmit în cauză, nu se suprapune cu suprafața de 1790 mp teren revendicat de reclamanți .
Astfel, așa cum s-a precizat în mod expres de către pârâții B. I. și B. L., prin declarația dată la termenul din 17.01.2013 (fila 67 dosar), aceștia nu au stăpânit niciodată alte suprafețe de teren decât suprafața dobândită prin contractul autentic de vânzare cumpărare nr. 87/7.05.2001 a BNP N. R.
Prin contractul autentic de întreținere nr. 183/21.12.1995, B. G. și B. N. au înstrăinat cealaltă parte de teren care a făcut obiectul contractului nr. 2620/28.06.1993, respectiv suprafața de 3580 mp teren, către soții pârâți B. C. și B. A..
Din raportul de expertiză topo întocmit în cauză, rezultă că suprafața de 895 mp teren (parte din suprafața de 1790 mp teren revendicată de reclamanți) notată în planul de situație anexă la raportul de expertiză cu S3, face parte din terenul dobândit de B. C. și B. A. prin contractul autentic de întreținere nr. 183/21.12.1995 și este stăpânită în prezent de către aceștia.
De asemenea, din Raportul de expertiză topo rezultă că diferența de 895 mp teren din suprafața de teren revendicată de 1790 mp, configurată cu F 3 în planul de situație anexă la Raport, este stăpânită în prezent de către pârâții B. A. și B. M., fără însă ca această parte de teren să se suprapună cu terenul dobândit de către ei de la Țarcă Lucreția prin contractul autentic de întreținere 130/14.12.1995.
Cu alte cuvinte, din suprafața de 1790 mp teren revendicat de către reclamanți, suprafața de 895 mp teren identică cu S 3 este stăpânită în prezent de pârâții B. C. și B. A. în baza contractului de întreținere nr. 183/21.12.1995, iar cealaltă suprafață de 895 mp identică cu F 3 este stăpânită de pârâții B. A. și B. A., fără titlu.
În drept, întemeiată pe prev. art. 480 Cod civil, și așa cum a fost definitivă în practica judiciară, acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar.
În speță, pârâții B. A. și B. M., pentru suprafața de 895 mp teren identificat în planul de situație cu F 3, au calitatea de posesori neproprietari.
În ceea ce-i privește însă pe pârâții B. C. și B. A., instanța a analizat cele două titluri de proprietate, respectiv contractul de vânzare cumpărare invocat de reclamanți nr. 252/20.01.1994 și contractul de întreținere nr. 183/21.12.1995 și a dat eficiență celui mai bine caracterizat.
În efectuarea acestei analize, instanța a distins în primul rând faptul că cele două titluri provin de la autori diferiți, iar titlul reclamanților este anterior celui invocat de către pârâții B. C. și B. A., ceea ce conduce la concluzia că pentru parte din suprafața de 3580 mp care a făcut obiectul contractului de întreținere nr. 183/21.12.1995, respectiv pentru suprafața de 895 mp teren, dreptul de proprietate era constituit încă din 20.01.1994 pentru autorul reclamanților, R. G..
Distinct de acest aspect, așa cum s-a reținut și de către expertul topo B. V., în contractul nr. 2620/28.06.1993 a NSL C- lung Moldovenesc, care a stat la baza încheierii atât a contractului de întreținere nr. 183/21.12.1995, cât și a contractului de întreținere nr. 655/16.02.1993, s-a strecurat o eroare în sensul că s-a trecut în plus suprafața de 1200 mp teren situație analizată mai sus.
De asemenea, prin declarația dată la termenul de astăzi de către pârâtul B. A., acesta în relatarea succesiunii contractelor încheiate a arătat că într-adevăr autorul reclamanților R. G. a dobândit prin cumpărare de la Țarcă Lucreția suprafața de cca. 10 prăjini teren care era amplasată între un teren proprietatea sa dobândit în baza contractului nr. 655/16.02.1993 și terenul fratelui său B. C. dobândit în baza contractului de întreținere nr. 183/21.12.1995.
În ceea ce privește posesia acestui teren în litigiu de 1790 mp, pârâtul B. A. a arătat că între autorii inițiali R. G. și B. N. a intervenit o înțelegere verbală de schimb în sensul că R. G. i-ar fi predat terenul dobândit în anul 1994 de la Țarcă Lucreția, iar B. N. i-a dat la schimb o altă suprafață de teren situată la cca. 200-300 metri de terenul din litigiu.
Prin aceeași declarație, pârâtul B. A. a arătat că înțelegerea verbală de schimb dintre B. N. și R. G. s-a respectat până la momentul decesului acestuia din urmă, când fratele său, pârâtul B. C. a ocupat atât terenul din litigiu cât și terenul dat la schimb pentru autorul reclamanților.
Față de cele reținute mai sus, instanța a constatat că titlul invocat de către reclamanți este mai bine caracterizat, iar dreptul autorului inițial R. G. este preferabil față de dreptul autorilor B. N. și B. G..
Cu alte cuvinte, în cazul în care litigiul s-ar fi purtat între autorii inițiali R. G. și B. N., ar fi avut câștig de cauză R. G. care la nivelul anului 1995 când B. N. a încheiat cu pârâții B. C. și B. A. contractul nr. 183/21.12.1995 era proprietarul terenului dobândit prin contractul autentic nr. 252/20.01.1994.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu prev. art. 480 Cod civil, instanța a admis acțiunea reclamanților față de pârâții B. A., B. M., B. C. și B. A., așa cum a fost precizată.
Pe cale de consecință, pârâții B. A. și B. M., au fost obligați să lase în deplină proprietate și posesie reclamantului suprafața de 895 mp teren identificată prin planul de situație anexă la raportul de expertiză întocmit de expert topo B. V. notată cu S 4 și colorată cu albastru, iar pârâții B. C. și B. A. vor fi obligați să lase în deplină proprietate și posesie reclamantului suprafața de 895 mp teren identificată prin planul de situație anexă la raportul de expertiză întocmit de expert topo B. V. notată cu S 3 și colorată cu galben.
Față de pârâții B. I. și B. L., care s-a dovedit că nu au stăpânit niciodată terenul din litigiu, și ca atare nu au calitatea de posesori neproprietari, acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
În conformitate cu prev. art. 274 Cod procedură civilă, pârâții B. A., B. M., B. C. și B. A., au fost obligați să plătească reclamantului R. I. suma de 2493 lei cheltuieli de judecată dovedite și justificate cu plata taxei judiciare de timbru (243 lei), onorariu expert topo (2250 lei).
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții B. C. și B. A. prin care au solicitat desființarea în parte a sentinței cu privire la dispoziția prin care au fost obligați să le lase reclamanților în deplină proprietate și utilă posesie suprafața de 895 m.p. și rejudecând cauza pe fond să se dispună respingerea acțiunii formulate de reclamanți fată de ei și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, recurenții au arătat că prin sentința civila nr. 302/27.03.2014, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în acest dosar după casarea sentinței 279/25.02.2011, cu trimitere spre rejudecare, s-a admis acțiunea formulată de reclamanți, având ca obiect revendicare imobiliară și au fost obligați să le lase reclamanților în deplină proprietate și utilă posesie suprafața de 895mp (adică jumătate din suprafața revendicată de aceștia), restul de 895 mp stabilindu-se că este stăpânită de ceilalți pârâți B. A. și B. M. fără titlu. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a comparat titlurile de proprietate ale reclamanților și pârâților, astfel cum s-a dispus de către instanța superioara prin decizia civilă 302/14.02.2012, dând preferită titlului de proprietate reprezentat de contractul de vânzare cumpărare invocat de reclamanți nr. 252/20.01.1994 pentru motivul că este anterior celui prezentat de subsemnații recurenți-pârâți reprezentat de contractul de întreținere nr. 183/21.12.1995, însa dispoziția instanței de control viza compararea titlurilor autorilor vânzători B. G. și N. pe de o parte și Tarea L. pe de altă parte, întrucât vânzătorii din cele două contracte sunt diferiți, astfel că în cauză nu mai este relevantă data încheierii celor două contracte.
Având in vedere documentația ce a stat la baza întocmirii contractului de întreținere nr. 183/21.12.1995 (titlul subsemnaților recurenți) si a contractului de vânzare-cumpărare nr. 252/20.01.1994(titlul autorului intimaților) existenta la dosar, recurenții au arătat că rezultă următoarele:
- autorii-vânzătorii din contractul cu clauza de întreținere nr. 183/21.12.1995, B. G. si N. au dobândit terenul în suprafața de 8539 mp teren în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 2620/28.06.1993(fila 22 dosar de fond după casare), teren identificat în planul de situație din 25.01.1993(fila 18)- trupul nr. 1 în suprafața de 4592 mp din care ulterior s-a format lotul nr. 1, . suprafața de 3580 mp și CI, Al și A2 în suprafața de 1200 mp, și trupul nr. 2 in suprafața de 3947 mp din care s-a format lotul nr. 2 și iar la baza întocmirii acestui contract 2620/28.06.1993 a stat certificatul de inscriere in registrul de inscripțiuni și transcripțiuni a vânzătorilor B. A. si M. (fila 19 ds. fond după casare) din care rezultă că aceștia provin înscriși cu suprafața de 8539 mp din 5 august 1952, până la data de 28 iunie 1993.
- la baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 252/20.01.1994(fila 5 ds. inițial), dintre R. G. si Tarea Lucreția a stat certificatul de înscriere in registrul de inscripțiuni si transcripțiuni a vânzătoarei Tarea L.(fila 107 ds. fond) din care rezultă că aceasta provine înscrisa cu suprafața de 1790 mp din 6 august 1962, până la data de 20 ianuarie 1994.
Au arătat că din compararea celor doua documentații rezultă că titlul autorilor noștri vânzători B. G. si N. (bandu-se pe un contract de vânzare-cumpărare al căror autori au fost înscriși anterior în registrul de inscripțiuni si transcripțiuni 1952, fata de 1962 data înscrierii lui Tarea Lucreția) este preferabil celui al lui Tarea Lucreția - vânzătoarea autorului reclamanților, astfel că dacă acțiunea ar fi fost introdusa de Tarea Lucreția împotriva lui B. G. si N., aceasta nu ar fi avut câștig de cauza, deci nici reclamanții, continuatorii acesteia nu pot avea.
Au mai arătat faptul că ei au exercitat mereu posesia terenului din anul 1995 și până astăzi, iar autorul reclamanților, titularul contractului de vânzare-cumpărare R. G. nu a revendicat niciodată posesia acestui teren din anul 1994 și până la decesul său în anul 2006, acțiunea fiind introdusă de unii dintre moștenitorii acestuia după 3 ani de la decesul său.
În drept au for invocate dispozițiile art. 299 si următoarele C. Proc. Civ. Vechi.
Prin întâmpinarea depusă pârâtul R. I. a solicitat respingerea recursului formulat de pârâți ca nefondat, cu obligarea acestora la cheltuieli de judecată.
În motivare, acesta a arătat că prin acțiunea cu care a investit instanța, a solicitat obligarea pârâților să le lase, în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 1790 m.p. teren, situat în com. Ș. Dornei, . baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 252 din 20 ianuarie 1994.
A arătat că acțiunea a fost admisă prin sentința recurată pe care o consideră temeinică si legală, motivat de următoarele aspecte:
Terenul proprietatea lor, dobândit în baza contractului autentic nr. 253/20 ianuarie 1994, prin cumpărare de la defuncta Țarcă Lucreția, se învecina la data încheierii actului autentic cu B. N. pe două laturi, D. H. C. și R. D..
Prin contractul autentic de vânzare - cumpărare nr. 945/9 martie 1993, B. N. vinde pârâtului B. A. o suprafață totală de 8539 m.p. (real 7339 m.p. - potrivit expertului), formată din două loturi, din care interesează numai lotul nr. 1 de 5792 m.p. teren, ce se află la locul litigiului.
Lotul nr. 1 se învecina la data încheierii contractului cu drumul județean, R. D., D. H. C. și Țarcă L..
În acest contract apare ca vecin al terenului defuncta Țarcă Lucreția, de la care autorul lor a cumpărat suprafața de teren în litigiu, sens în care au considerat că nu exista suprapunere între cele două suprafețe de teren.
Prin contractul autentic nr. 2620 din 28 iunie 1993, pârâții B. A. și B. M. vând defunctei B. N. suprafața de 5792 m.p. teren (lotul nr. 1), dobândit în baza contractului autentic 945/1993, teren ce se învecina la acea dată cu R. D., D. H. C. și Țarcă L..
Și în acest contract apare ca vecin al terenului defuncta Țarcă Lucreția, de la care autorul lor a cumpărat suprafața de teren în litigiu, sens în care au considerat că, nu exista suprapunere între cele două suprafețe de teren.
Prin contractul autentic nr. 183 din 21 decembrie 1995, B. G. și B. N. vând pârâților B. C. și B. A., suprafața de 3580 m.p. teren, învecinat cu terenul vânzătorilor, R. D., D. H. Consatantin și pârâții B. A. și B. M..
Au arătat că terenul descris în acest contract se suprapune parțial cu terenul în litigiu.
În raport de cele menționate mai sus, au arătat că susținerile pârâților sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
- nu există suprapunere între terenul descris în contractul 2620 din 28.06,1993 și titlul nostru de proprietate, așa cum rezultă din motivele mai sus expuse;
- pârâții B. A. si B. M. au cumpărat prin contractul autentic de vânzare - cumpărare nr. 945/9 martie 1993 de la defuncta B. N. o suprafață totală de 8539 m.p. (real 7339 m.p.- potrivit expertului), formată din două loturi, din care interesează numai lotul nr. 1 de 5792 m.p. teren, ce se află la locul litigiului, sens în care nu puteau fi înscriși în Registrul de inscripțiuni si transcripțiuni încă din anul 1952 cu terenul sus menționat (cum eronat se susține).
- titlul lor de proprietate este anterior titlurilor deținute de către pârâți, sens în care consideră că trebuie avut în vedere la soluționarea acțiunii în revendicare.
În drept, a invocat prevederile art. 115-118 cod proc. civ. (vechi).
La termenul de judecată din 16 septembrie 2014, apărătorul pârâților recurenți a invocat în scris excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare întrucât reclamanții R. I. și R. E. nu au făcut dovada titlului de proprietate pentru terenul în litigiu, acesta fiind proprietatea defunctului R. G. după care aceștia sunt presupuși moștenitori, însă nu au dobândit niciodată dreptul de proprietate pentru terenul în litigiu.
Tribunalul, examinând sentința atacată din perspectiva criticelor formulate ce se subscriu disp. art. 304 pct. 9 Codul de Procedură Civilă, a probatoriilor administrate și a temeiurilor de drept incidente cauzei a reținut caracterul nefondat al recursului declarat cât și a excepției inadmisibilității acțiunii în revendicare pentru argumentele ce succed:
În speță tema pretențiilor și a probațiunii vizează obligarea pârâților B. C., B. A., B. A. și B. M. de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesia suprafața de teren de 1790 mp, situată în Ș. Dornei, .> Prin sentința civilă atacată intimații B. A. și B. M. au fost obligați să lase în deplină proprietate și posesie reclamantului suprafața de 895 m.p. iar pârâții B. C. și B. A. au fost obligați să lase în deplină proprietate și posesie reclamantului suprafața de 895 m.p..
Prin recursul declarat pârâții B. C. și B. A. au solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți invocând ca titlu de proprietate contractul cu clauză de întreținere 183/21.12.1995 prin care vânzătorii au dobândit terenul în suprafață de 3580 m.p. în baza contractului de vânzare – cumpărare nr. 2620/28.06.1993 (fila 22 dosar fiind după casare).
Din examinarea lucrărilor dosarului reiese că reclamanții și-au întemeiat acțiunea în revendicare pe dispozițiile art. 480 din Codul Civil, ambele părți invocând titluri de proprietate, instanța urmând a le compara și dând eficiență juridică celui mai bine caracterizat.
Instanța nu va da efecte unor titluri de proprietate care nu sunt suficient de clare și creează suspiciuni cu privire la dreptul de proprietate, implicând o nesiguranță a circuitului civil.
În cadrul acestei acțiuni în revendicare atât reclamanții intimați cât și pârâții recurenți au depus la dosarul cauzei titluri de proprietate reprezentate prin contracte de vânzare – cumpărare prin care părțile au dobândit un drept de proprietate în favoarea lor, fapt ce conduce la compararea acestora pentru a se stabili cel mai bine caracterizat și a se face aplicarea dispozițiilor art. 480 din Codul Civil.
Analizând considerentele sentinței civile în procedura comparării actelor de proprietate opuse de către părțile în litigiu reiese că instanța de fond a analizat în mod concret modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate pentru terenul aflat în litigiu și a reținut corect că atât contractul de vânzare – cumpărare invocat de reclamanți, autentificat sub nr. 252/20.01.1994, cât și contractul de întreținere nr. 183/21.12.1995 provin de la autori diferiți și că titlul reclamanților intimați este anterior celui invocat de către pârâții recurenți B. C. și B. A., concluzionând în mod justificat că pentru suprafața de 895 m.p. teren, dreptul de proprietate era constituit încă din 20.01.1994 pentru autorul reclamanților, R. G..
Pe de altă parte mai este de reținut că această situație se coroborează cu faptul că pârâtul intimat B. A., prin interogatoriul luat la instanța de fond, acesta, în relatarea succesiunii contractelor încheiate a precizat că, într-adevăr, autorul reclamanților, R. G., a dobândit prin cumpărare de la Țarcă Lucreția suprafața de circa 10 prăjini teren care era amplasat între un teren proprietatea sa dobândit în baza contractului nr. 655/16.02.1993 și terenul fratelui său, B. C., dobândit în baza contractului de întreținere nr. 183/21.12.1995.
Cu privire la posesia acestui teren în litigiu în suprafață de 1790 m.p., pârâtul B. A. a arătat că, între autorii inițiali, R. G. și B. N. a intervenit o înțelegere verbală de schimb în sensul că R. G. i-ar fi predat terenul dobândit în anul 1994 de la Țarcă Lucreția, iar B. N. i-a dat la schimb o altă suprafață de teren situată la circa 200-300 metri de ternul în litigiu.
Pârâtul B. A., prin aceeași declarație, a arătat că înțelegerea verbală de schimb dintre B. N. și R. G. s-a respectat până la momentul decesului acestuia din urmă, când fratele său, pârâtul recurent B. C. a ocupat atât terenul din litigiu cât și terenul dat la schimb pentru autorul reclamanților.
Prin urmare, față de aceste relatări ale pârâtului intimat B. A., și având în vedere expertiza efectuată în cauză și completările acesteia, precum și analiza documentațiilor ce a stat la baza contractelor succesive încheiate de autorii vânzătorilor, tribunalul apreciază că instanța de fond, în mod întemeiat a dat eficiență juridică contractului de vânzare – cumpărare invocat ca și titlu de proprietate de către reclamanții intimați pentru terenul în litigiu.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare invocată de pârâții recurenți prin cererea de la fila 41 dosar recurs, tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la probele administrate, constată că aceasta este neîntemeiată.
Examinând actele de stare civilă și înscrisurile depuse la dosar, coroborate cu susținerile părților reiese cu prisosință că reclamanții sunt moștenitorii autorilor R. G. și R. E. și în această calitate au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.
Pentru toate aceste aspecte, tribunalul în temeiul art. 312 art. 1 codul de procedură civilă va respinge ca nefondate atât recursul declarat cât și excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare.
În temeiul art. 274 Codul de Procedură Civilă, ca părți căzute în pretenții, recurenții pârâți B. C. și B. A. vor fi obligați să plătească reclamantului intimat R. I. Cheltuieli de judecată în cuantum de 1540,70 lei din care 40,70 lei reprezentând contravaloare bilete transport și 1500 lei reprezentând onorariu avocat, diminuând contravaloarea acestuia de la 3000 lei la 1500 lei în raport cu contribuția efectivă a acestuia pentru soluționarea recursului.
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâții B. C. și B. A., ambii cu domiciliul în .. 24, județ Suceava și cu domiciliul ales la av. Țiganetea A., . Dorna Candrenilor, nr. 766, județ Suceava împotriva sentinței civile nr.302/27.03.2014 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._, intimați fiind intervenienții B. A., B. M., ambii cu domiciliul în localitatea Șarul Dornei, județ Suceava, B. I. și B. L. ambii cu domiciliul în Bistrița, ., nr. 36, județ Bistrița Năsăud, precum și pârâții R. I. cu domiciliul în Vatra Dornei, ., ., cu domiciliul în Gura Humorului, .. 1, ., . și R. N. C. cu domiciliul în Vatra Donei, ., ., ..
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, ca neîntemeiată.
Obligă recurenții-pârâți să plătească intimatului-reclamant R. I. cheltuieli de judecată în cuantum de 1.540,70 lei, conform art. 274 alin 3 Cod de Procedură Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 4 februarie 2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI | GREFIER, | |
C. L. | G. – P. V. | S. A. | S. M. G. |
Red. jud.: SA
2 ex./11.02.2015
Tehnored. SMG
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Legea 10/2001. Sentința nr. 312/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
