Anulare act. Decizia nr. 159/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 159/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 159/2015
Dosar nr._ - anulare act -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 159
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26 FEBRUARIE 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: F. L.
JUDECĂTOR: C. M. N.
JUDECĂTOR: M. C.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta H. M., domiciliată în . Ș. Dornei, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.1094 din data de 31 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. F. A., domiciliat în mun. Vatra Dornei, ., . A, ..
Dezbaterile asupra cauzei civile în fond au avut loc în ședința publică din data de 12 FEBRUARIE 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 19 FEBRUARIE 2015, și apoi, din aceleași considerente, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, 26 FEBRUARIE 2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la data de 07 octombrie 2011, sub nr._ reclamantul P. F. A. a chemat în judecată pe pârâta H. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Certificatului de moștenitor nr. 130/ 06.09.2006 al BNP N. V., respectiv punctul Ib2 reprezentând cota indiviză de ½ părți din suprafața de_ mp teren pășune situat în comuna Ș. Dornei, . Suceava, la locul numit „Panacu”, dobândit în timpul căsătoriei prin cumpărare conform Contractului de vânzare cumpărare nr. 1361/04.10.2011 de către părinții pârâtei H. M., contract care în prezent este nul absolut.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat în esență că prin Certificatul de moștenitor nr. 130 din 06.09.2006 eliberat în cadrul dosarului nr. 153 emis de BNP N. V. pârâta H. M. moștenește după defunctul său tată, R. I., decedat la 26.04.2006, pe lângă bunurile menționate în Certificatul de moștenitor și cota indiviză de ½ părți din suprafața de_ mp teren pășune.
Reclamantul a mai arătat că a cumpărat la data de 05.08.2010 de la B. M. și D. S. suprafața de_ mp teren fânaț și pășune situat în comuna Ș. Dornei, . locul numit „Panacu”, conform Contractului de vânzare cumpărare nr. 908 din 05.08.2010, în contract fiind precizat faptul că vânzătoarele au dobândit acest imobil prin moștenire.
Întrucât în prezent, conform Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 908 din 05.08.2010 de BNP N. R. reclamantul este proprietarul întregii suprafețe de teren de_ mp care se suprapune peste suprafața de teren menționată în Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 908/05.08.2010, (motivat de faptul că pârâta nu mai poate moșteni ceea ce autorul său, R. I.) nu mai are în patrimoniu deoarece Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1361/04.10.2001 este nul absolut conform Sentinței civile nr. 148/01.02.2010 rămasă definitivă și irevocabilă.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
S-au depus la dosar copii după: Certificatul de moștenitor nr. 130/06.09.2006 eliberat de BNP N. V., Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1361/04.10.2001. Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 908/05.08.2010, Expertiză extrajudiciară, Plan de amplasament și delimitare a imobilului, Plan de încadrare în zonă, acte de stare civilă, procură judiciară autentică
Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâta H. M. a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
La termenul din data de 12.09.2012 instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Prin sentința civilă nr. 908 din 19.09.2012 Judecătoria Vatra Dornei a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății iar în cauză, fiind vorba de acțiune în anularea certificatului de moștenitor, (acțiune în petiție de ereditate), legitimitate procesuală activă poate avea doar persoana cu vocație succesorală efectivă, în calitate de moștenitor legal sau testamentar universal sau cu titlu universal, ale cărui drepturi succesorale au fost vătămate prin eliberarea certificatului de moștenitor, în favoarea altei persoane, cu nesocotirea vocației succesorale efective universale sau cu titlu universal.
Conform art. 137 C.pr. civ. “instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.”
Raportat la această situație, instanța a constatat că reclamantul nu are calitate procesuală activă, astfel încât a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, conform art. 161 Cod procedură civilă, fără a mai analiza fondul cauzei.
Împotriva sentinței civile nr. 908/19.09.2012 a Judecătoriei Vatra Dornei a formulat recurs reclamantul.
Prin Decizia nr. 744/2013 din 14.03.2013 Tribunalul Suceava a admis recursul declarat de reclamant, a casat sentința civilă 908/19.09.2012 a Judecătoriei Vatra Dornei și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a dispune astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că petiția de ereditate este acea acțiune reală prin care o persoană cere instanței recunoașterea titlului său de moștenitor legal sau legatar universal sau cu titlu universal și obligarea la restituirea bunurilor succesorale (universale sau cotă parte din universalitate) de la o persoană care se pretinde de asemenea moștenitor universal sau cu titlu universal ce deține aceste bunuri în această calitate, drepturile pretinse de părți fiind inconciliabile.
Potrivit art. 85 alin. 1 teza I din Legea 36/1995 republicată, cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii.
Astfel, Tribunalul Suceava a reținut că certificatul de moștenitor nu are natura juridică a unui titlu de proprietate, acesta însemnând că un astfel de act nu este dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor înscrise în el ca făcând parte din moștenire și nici nu dă naștere unui astfel de drept în favoarea moștenitorilor înscriși în certificat.
Certificatul de moștenitor face doar dovada calității de moștenitor și a cotelor ce se cuvin moștenitorilor (art. 85 alin. 1 teza a II-a din Legea 36/1995.
Prin urmare, temeiul legal în baza căruia un terț care nu posedă calitatea de moștenitor a persoanei menționată în certificat ci doar cuprinderea unui bun care îi aparține în masa succesorală reținută în certificat, își justifică în realitate calitatea procesuală activă și este reprezentat tocmai de dispozițiile art. 85 alin. 1 teza I din Legea 36/1995 republicată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la data de 22.04.2013 sub nr._ .
Prin încheierea din 14.05.2013 Judecătoria Vatra Dornei, în temeiul disp. art. 98 alin. 3 din ROI modificat prin hotărârea CSM 614/2008 a admis cererea de abținere formulată de completul inițial investit și a trimis cauza la repartizare aleatorie.
Prin sentința civilă nr. 1094 din data de 31 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._ , s-a admis acțiunea civilă având ca obiect „anulare act” privind pe reclamantul P. F. A., domiciliat în mun. Vatra Dornei, ., . și pârâta H. M., domiciliată în .. Suceava și în consecință:
S-a constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 130 din 6.09.2006 a BNP N. V. în sensul excluderii din masa succesorală după defunctul R. I. decedat la 26.04.2006 a cotei de ½ din suprafața de_ mp teren pășune situat în com. Ș. Dornei, . locul numit „Panacu”.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 759,5 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, din analiza actelor și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
În dosarul succesoral nr. 153/6.09.2006 al BNP N. V. s-a dezbătut succesiunea notarială după def. R. I., decedat la 26.04.2006 sens în care s-a emis Certificatul de moștenitor nr. 130 din 06.09.2006 .
În ceea ce privește componența masei succesorale, la punctul I, lit. b 2 din Certificatul de moștenitor s-a inclus cota indiviză de ½ părți din suprafața de_ mp teren pășune situat în comuna Ș. Dornei, . Suceava dobândit de defunct în timpul căsătoriei cu R. E., prin cumpărare, conform Contractului de vânzare cumpărare nr. 1361/04.10.2001 al BNP „V. N.”, și s-a făcut mențiunea că cealaltă cotă de ½ revene soției supraviețuitoare, R. E..
Succesiunea după def. R. I. a fost acceptată de către moștenitoarea legală fiică H. M., iar soția supraviețuitoare R. E. a renunțat în mod expres la succesiune conform declarației autentice nr. 2401/6.09.2006 dată la BNP N. V..
În CF 803 a . asupra suprafeței de 89.975 mp teren s-a înscris dreptul de proprietate pentru R. E. cu o cotă de ½ în baza contractului autentic de vânzare cumpărare nr. 1361 din 04.10.2001 de BNP N. V. și pentru H. M. cu o cotă de ½ părți în baza aceluiași act de vânzare cumpărare și a Certificatului de Moștenitor nr. 130 din 06.09.2006 .
Prin Sentința civilă nr. 148/01.02.2010 a Judecătoriei Vatra Dornei, menținută prin Decizia nr. 839/28.05.2010 a Tribunalului Suceava a fost constatată nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1361 din 04.10.2001 de BNP N. V., contract care a avut ca obiect suprafața de_ mp teren pășune situat în Ș. Dornei, . Suceava, la locul numit „Panacu”, inclusă în Certificatul de Moștenitor nr. 130/6.09.2006.
Pentru a hotărî astfel, instanțele de judecată au reținut în esență că vânzătorii R. L. și R. L. în calitate de părinți ai cumpărătorului R. I. și a soției sale R. E., au încheiat contractul având cunoștință despre faptul că bunul înstrăinat este proprietatea altuia (Pața M.), ceea ce reprezintă o operațiune speculativă, care are la bază o cauză ilicită și care atrage sancțiunea nulității absolute.
Ca urmare a constatării nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1361 din 04.10.2001 de BNP N. V., și în conformitate cu principiul retroactivității efectelor nulității, care decurge din principiul legalității, părțile contractante ajung în situația în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi încheiat actul juridic.
Cu alte cuvinte, nulitatea produce efecte nu numai pentru viitor ci și pentru trecut, astfel încât aceste efecte se produc din chiar momentul încheierii actului juridic civil și pe cale de consecință, vor fi înlăturate toate efectele pe care actul juridic le-a produs între momentul încheierii acestuia și momentul anulării efective.
Reclamantul P. F. A., ulterior rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii (Decizia nr. 839/28.05.2010 a Tribunalului Suceava), prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1361 din 04.10.2001 de BNP N. V., respectiv la data de 05.08.2010 a încheiat cu B. M. și D. S. (moștenitoare după Pața M.) un Contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 908/05.08.2010 de către BNP „N. R.” având ca obiect suprafața de 92.866 mp care se suprapune peste suprafața de_ mp teren înscrisă în certificatul de moștenitor arătat mai sus (situație dovedită prin raportul de expertiză topo întocmit în dosarul nr._ ,).
Potrivit art. 85 alin. 1 teza I din Legea 36/1995 republicată, cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii.
În prezenta cauză instanța este investită ca în aplicarea temeiului de drept sus enunțat, să analizeze dacă reclamantul, în calitate de terț față de moștenire, este vătămat în drepturile sale prin emiterea Certificatului de Moștenitor nr. 130 din 06.09.2006, în sensul includerii în masa succesorală a unui bun care îi aparține.
Față de cele reținute mai sus, instanța constată că în aplicarea principiului retroactivității efectelor nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 1361 din 04.10.2001 de BNP N. V., în patrimoniul defunctului R. I., la momentul decesului acestuia nu se afla cota de ½ din suprafața de 89.975 mp teren.
Ca atare, includerea în masa succesorală a cotei de ½ din acest teren reprezintă în accepțiunea prev. art. 85 alin. 1 teza I din Legea 36/1995 republicată, o vătămare a intereselor reclamantului, care a dobândit prin contractul autentic de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 908/05.08.2010 de către BNP „N. R.”, încheiat cu moștenitoarele adevăratei proprietare, dreptul de proprietate asupra întregii suprafețe de 89.975mp teren.
Efectele acestei vătămări rezidă în încălcarea principiului de drept al asigurării securității juridice a circuitului civil al terenurilor, iar din acest punct de vedere, textul de lege, respectiv prev. art. 85 alin. 1 teza I din Legea 36/1995 republicată, apără o normă de drept de interes public a cărei încălcare atrage sancțiunea nulității absolute.
Apărările pârâtei - în sensul că nu-i este opozabilă hotărârea judecătorească prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului autentic de vânzare cumpărare nr. 1361 din 04.10.2001 de BNP N. V., - nu au relevanță în cauză întrucât raportat la obiectul de investire al instanței, așa cum s-a reținut mai sus, s-a constatat că în patrimoniul autorului său (R. I.) nu exista la momentul deschiderii succesiunii cota de ½ din suprafața de 89.975 mp teren și ca atare aceasta nu putea moșteni ceea ce autorul său nu avea.
Pe de altă parte, aceste apărări sunt lipsite de orice fundament câtă vreme conform regimului juridic al nulității absolute, această sancțiune poate fi invocată oricând, de oricine are interes, de instanță din oficiu, procuror, precum și alte persoane prevăzute de lege, tocmai în considerarea faptului că prin această sancțiune se apără o normă de interes general.
În speță, norma de interes general încălcată de autorul pârâtei viza o complicitate la fraudă împreună cu vânzătorii suprafeței de 89.975 mp teren, respectiv o cauză ilicită (fraudă la lege) care încălca același principiu al securității juridice a circuitului civil al terenurilor.
Prin urmare, chiar dacă pârâta nu a fost parte în procesul în care s-a pronunțat hotărârea prin care s-a constatat nulitatea absolută a actului de vânzare - cumpărare încheiat de autorul său, și din acest punct de vedere hotărârea nu-i este opozabilă, problema de drept dezlegată cu caracter irevocabil de către instanța de judecată se impune cu putere de lucru judecat erga omnes.
Pentru aceste considerente, în temeiul prev. art. 85 alin. 1 teza I din Legea 36/1995 republicată, instanța de fond a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 130 din 6.09.2006 a BNP N. V. în sensul excluderii din masa succesorală după defunctul R. I. decedat la 26.04.2006 a cotei de ½ din suprafața de_ mp teren pășune situat în com. Ș. Dornei, . locul numit „Panacu”.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 759,5 lei cheltuieli de judecată justificate cu plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs pârâta H. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și, pe cale de consecință, modificarea în întregime a sentinței recurate, în sensul că, pe fondul cauzei a se dispune respingerea acțiunii formulate de reclamantul P. F. A..
Totodată a solicitat obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu prezentul recurs, precum și a celor avansate în instanța de fond, care nu au fost acordate.
În motivare, recurenta a arătat că, sentința civilă recurată este nelegală si netemeinică pentru următoarele motive:
Un prim motiv de recurs este cel prevăzut de art. 304 pct.9 din Vechiul Cod de Procedură Civilă, „hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal or încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
Această critică a sentinței recurate se referă la împrejurarea că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică principiului relativității efectelor hotărârilor judecătorești și al inopozabilității față de recurentă a efectelor hotărârilor judecătorești pronunțate în litigiul în care acesta nu a fost parte. În speță fiind vorba despre sentința civilă nr. 148/01.02.2010, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei și decizia nr. 839 din 28.05.2010 a Tribunalului Suceava, care menține sentința sus-menționată.
Astfel, în finalul considerentelor sale, instanța de fond arată că, chiar dacă recurenta nu a fost parte în procesul în care s-a pronunțat hotărârea judecătorească prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de autorul ei, și din acest punct de vedere hotărârea nu-i este opozabilă, problema de drept dezlegată cu caracter irevocabil de către instanța de judecată se impune cu putere de lucru judecat erga omnes.
Cu alte cuvinte, deși în virtutea principiului relativității efectelor hotărârilor judecătorești, sus-menționatele hotărâri judecătorești nu-i sunt opozabile, totuși problema de drept acolo dezlegata adică nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare constatată de instanțe îi este opozabilă.
Nu trebuie aici omis faptul că recurenta nu a avut posibilitatea să se apere în acel litigiu, pentru că reclamantele din respectivul dosar (B. M. și D. S., vânzătoarele de la care a cumpărat reclamantul P. F. A. terenul) nu au chemat-o în judecată, deși autorul ei, R. I., în calitate de cumpărător în respectivul contract, era deja decedat la data introducerii acțiunii.
În aceeași ordine de idei, este curios cum instanța de judecată susține că puterea de lucru judecat a hotărârii prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de autorul ei se impune erga omnes, dar aceeași instanță trece sub tăcere și nu mai face nicio referire la puterea de lucru judecat care se impune tot erga omnes a hotărârilor judecătorești invocate de recurentă în apărarea sa, în speță cele prin care s-a dispus reînscrierea în cartea funciară a dreptului ei de proprietate (sentința civilă nr. 1411 din 10.12.2010, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr._, decizia nr. 111 din 12 aprilie 2011 pronunțată de Secția civilă a Tribunalului Suceava, decizia nr. 448 din 14 septembrie 2011 a Secției civile a Curții de Apel Suceava), care au statuat în acest sens al inopozabilității, dobândind putere de lucru judecat.
In hotărârile judecătorești sus-menționate, s-a precizat în mod expres că sentința civilă nr. 148/01.02.2010 si decizia civilă nr. 839/28.05.2010 nu îi sunt opozabile, litigiul respectiv nepurtându-se în contradictoriu și cu aceasta, astfel că, în virtutea principiului relativității efectelor hotărârilor judecătorești, acestea nu își produc efectele față de recurentă. S-a motivat de către toate cele trei instanțe de judecată că, în calitate de moștenitoare a defunctului R. I., cumpărător conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1361/2001, pentru recurentă acest act este valabil, pentru că reclamantele din dosarul nr._, B. M. și D. S. (cele cu care reclamantul a încheiat contractul său de vânzare-cumpărare) sunt în culpă întrucât nu s-au judecat în acel dosar și în contradictoriu cu unica moștenitoare a defunctului R. I. unul dintre cumpărători, decedat din anul 2006, deci înainte de demararea respectivului litigiu.
S-a apreciat, fără loc de interpretare, că recurenta justifică dreptul de proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1361/2001, care, în ceea ce o privește este în vigoare.
Elocventă în acest sens este motivarea făcută de Curtea de Apel Suceava. în finalul considerentelor deciziei sale, unde a precizat în mod clar că certificatul de moștenitor (în litigiu în prezenta cauză) face dovada calității de moștenitor legal acceptant al succesiunii defunctului R. I. în ceea ce o privește pe recurentă, iar menținerea înscrierii în cartea funciară în privința sa se impune ca urmare a inopozabilității hotărârii de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat de autorul său, iar nu a efectului pretins constitutiv de drepturi al certificatului de moștenitor. Într-adevăr, certificatul de moștenitor nu face, în sine, dovada dreptului de proprietate, fiind doar constatator, declarativ, însă recurenta justifică dreptul ei de proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1361/2001, care în ceea ce o privește este în vigoare.
Instanța de fond a preferat să treacă sub tăcere aceste hotărâri judecătorești, neluându-le în seamă.
O altă critică a hotărârii primei instanțe, dar care se încadrează tot în primul motiv de recurs se referă la împrejurarea că instanța de fond a aplicat în mod greșit temeiul de drept avut în vedere, respectiv art. 85 alin. 1 teza I din Legea nr. 36/1995. Pentru a putea motiva de ce hotărârea prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de autorul ei este totuși opozabilă și recurentei, fiind opozabilă erga omnes.
În motivarea sa, instanța de fond în mod deliberat a nesocotit principiul relativității hotărârilor judecătorești, argumentând apoi pe relația de tip cauză-efect (hotărâre judecătorească prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului încheiat de autorul meu - efect retroactiv al nulității absolute - bunul nu a existat niciodată în patrimoniul defunctului) pentru a putea justifica soluția de admitere a acțiunii.
Instanța a avut în vedere faptul că textul de lege sus-menționat apără o normă de drept de interes public, a cărei încălcare atrage sancțiunea nulității absolute, și că conform regimului juridic al nulității absolute, această sancțiune poate fi invocată oricând, de oricine are interes, de instanță din oficiu, de procuror, precum și de alte persoane prevăzute de lege, tocmai în considerarea faptului că prin această sancțiune se apără o normă de interes general.
Tocmai prin această prismă, a interesului, recurenta a apreciat că reclamantul P. F. A. nu poate justifica un interes legitim în constatarea nulității absolute parțiale a certificatului ei de moștenitor atât timp cât scopul urmărit de el, în speță radierea dreptului meu de proprietate din cartea funciară, este irealizabil, deoarece dreptul ei de proprietate se întemeiază pe contractul de vânzare-cumpărare încheiat de autorul ei R. I. și nu pe certificatul de moștenitor.
Pe de altă parte, instanța de fond a avut în vedere în mod eronat efectul retroactivității nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de autorul ei, în sensul că a considerat că în patrimoniul defunctului R. I., la momentul decesului acestuia, nu se afla cota de 1/2 părți din suprafața de 89.975 m.p. Fiind vorba despre o cauză de nulitate, aceasta trebuia să existe în momentul eliberării certificatului de moștenitor. Ori, pentru recurentă, contractul de vânzare-cumpărare încheiat de autorul ei fiind valabil, în mod corect a fost inclusă, în masa succesorală, cota de 1/2 părți din terenul respectiv. Chiar dacă s-a constatat nulitatea absolută a contractului respectiv, această nulitate nu îi este opozabilă, deci nu poate afecta nici actele încheiate de recurentă în legătură cu contractul respectiv. Cum altă cauză de nulitate absolută nu exista în momentul emiterii certificatului de moștenitor după R. I., rezultă că acesta a fost emis în mod valabil și ca atare, acțiunea reclamantului trebuia respinsă.
Un alt motiv de recurs este cel prevăzut de art. 304 pct. 7 din fostul C. proc. civilă: "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii".
Această critică a sentinței recurate are în vedere faptul că instanța de fond a motivat în mod contradictoriu modul în care i se aplică (sau nu ?) principiul relativității efectelor hotărârilor judecătorești.
Astfel, cum deja a precizat, în finalul considerentelor sale, instanța de fond arată că, chiar dacă recurenta nu a fost parte în procesul în care s-a pronunțat hotărârea judecătorească prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de autorul ei, și din acest punct de vedere hotărârea nu-i este opozabilă, problema de drept dezlegată cu caracter irevocabil de către instanța de judecată se impune cu putere de lucru judecat erga omnes.
Distinct de motivele de recurs înfățișate, având în vedere faptul că este vorba despre o hotărâre care nu poate fi atacată cu apel potrivit disp. art. 3041 din fostul C. proc. civilă, recursul subsemnatei nu este limitat doar la motivele prevăzute de art 304, instanța de control judiciar urmând să analizeze cauza sub toate aspectele.
O problemă care merită a fi analizată este aceea a interesului legitim pe care îl justifică reclamantul P. F. A. în condițiile în care înscrierea dreptului ei de proprietate în cartea funciară s-a făcut în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat de autorul ei și nu în baza certificatului de moștenitor contestat de reclamant. Acesta a invocat motive de nulitate absolută parțială a certificatului de moștenitor în ideea de a-și justifica atât interesul, cât și calitatea procesuală activă, în condițiile în care el este terț față de certificatul de moștenitor în litigiu.
Sub acest aspect, acțiunea sa este nefondată, pentru că nulitatea unui act juridic, indiferent de forma sa, relativă sau absolută, este o sancțiune prin care se lipsește de efecte actul juridic, pentru cauze anterioare sau cel mult concomitente emiterii actului respectiv. Ori, în cazul de față, la data emiterii certificatului de moștenitor nr. 130/06.09.2006, contractul de vânzare-cumpărare nr. 1361/2001 era în vigoare, neexistând nicio hotărâre judecătorească prin care să fi fost desființat. Sentința civilă nr. 148/01.02.2010 și decizia civilă nr. 839/28.05.2010, de care se prevalează reclamantul, au fost pronunțate la un moment ulterior emiterii certificatului de moștenitor nr. 130/2006 și, în plus, așa cum am arătat, acestea nu sunt opozabile recurentei pentru care contractul de vânzare-cumpărare nr. 1361/2001 este în vigoare, așa cum au stabilit deja instanțele judecătorești.
Prin urmare, în măsura în care nu există cauze de nulitate a certificatului de moștenitor (cauze de nevalabilitate anterioare sau concomitente întocmirii actului), acesta fiind emis cu respectarea tuturor cerințelor legale în materie, acțiunea reclamantului trebuia respinsă.
O altă chestiune care merită a fi precizată și reținută este faptul că reclamantul nu este de bună-credință el cunoscând, în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare că vânzătoarele B. M. și D. S. erau în litigiu cu mama sa, R. E., în legătură cu terenul care face obiectul contractului. în plus, așa cum rezultă din chiar cuprinsul contractului său, între părți a existat un antecontract nr. 1088/10.06.2007, ceea ce înseamnă că P. F.-A. a știut în permanență că există probleme în legătură cu terenul de vreme ce litigiul în care s-au pronunțat sentința civilă nr. 148/01.02.2010 și decizia civilă nr. 839/28.05.2010 a fost promovat în anul 2008. formând obiectul dosarului nr._ .
Ca atare, la data când a încheiat contractul de vânzare-cum parare nr. 908/05.08.2010, reclamantul a făcut-o pe riscul său, cu atât mai mult cu cât dreptul recurentei abia fusese radiat prin încheierea nr. 5573/02.08.2010 B.C.P.I. Vatra Dornei, care nu era definitivă, fiind încă în termenul de 15 zile pentru formularea plângerii (sau cererii de reexaminare) împotriva încheierii Cartea Funciară, în conformitate cu disp. art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, modificată prin O.U.G. nr. 64/2010. Așa cum a precizat, această încheiere a fost ulterior modificată, dispunându-se reînscrierea dreptului ei de proprietate în Cartea Funciară.
Recurenta a apreciat că, cel mult, reclamantul P. F.-A. le poate acționa în judecată pentru răspundere împotriva evicțiunii pe vânzătoarele B. M. și D. S. de la care a dobândit terenul cu probleme litigioase.
În concluzie, pentru argumentele înfățișate, recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului, și, pe cale de consecință, modificarea în întregime a sentinței recurate în sensul că pe fondul cauzei, a solicitat a se dispune respingerea acțiunii formulate de reclamantul P. F. A., și obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, atât a celor din ciclul procesual anterior, a celor de la fond, cât și din recurs.
În drept recursul a fost întemeiat în baza disp. art. 304,3041 din fostul C.proc.civilă.
Intimatul deși legal citat nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor aduse de către recurentă ce pot fi încadrate în cele prevăzute de art.304 pct.9 Cod Procedură Civilă, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a textelor de lege incidente în speță, tribunalul reține că recursul este fondat pentru următoarele argumente :
Într-adevăr, așa cum reține instanța de recurs într-un prin ciclu procesual, intimatul reclamant în calitate de terț în raport cu certificatul de moștenitor a cărui anulare o solicită justifică calitatea procesuală activă întrucât invocă cuprinderea în acest certificat a unui buna care îi aparține, calitatea fiindu-i conferită de dispozițiile art. 85 alin.1 teza I din Legea nr. 36/1995.
În ceea ce privește însă interesul legitim pe care îl justifică reclamantul P. F. A. în condițiile în care înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei H. M., în Cartea Funciară s-a făcut pe baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat de autorul să și nu pe baza certificatului de moștenitor contestat de reclamant, acțiunea sa este nefondată.
Astfel, este de reținut faptul că nulitatea unui act juridic, indiferent de forma sa, relativă sau absolută, este o sancțiune prin care se lipsește de efecte juridice pentru cauze anterioare s-au concomitente emiteri actului respectiv.
Ori, în speța de față, la data emiterii certificatului de moștenitor nr. 130/06.09.2006, contractul de vânzare-cumpărare nr.1361/2001 era în vigoare neexistând nici o hotărâre judecătorească prin care să fi fost desființat. Sentința civilă nr. 148/01.02.2010 și decizia civilă nr. 839/28.05.2010 de care se prevalează reclamantul au fost pronunțate la un moment ulterior emiterii certificatului de moștenitor nr.130/2006 (după aproape 4 ani).
Prin urmare, în măsura în care nu există cauze de nulitate a certificatului de moștenitor (cauze de nevalabilitate anterioare sau concomitente întocmirii actului, acesta fiind emis cu respectarea tuturor cerințelor legale în materie, acțiunea reclamantului trebuie respinsă.
Față de aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 Cod Procedură Civilă raportat la art.304 pct.9 și art. 3041 Cod Procedură Civilă, recursul urmează a fi admis iar hotărârea pronunțată de către instanța de fond va fi modificată în totalitate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul P. F. A. în contradictoriu cu pârâta H. M., ca nefondată.
Ca parte căzută în pretenții, pe temeiul disp. art. 274 Cod Procedură Civilă, reclamantul intimat va fi obligat să plătească pârâtei recurente cheltuielile de judecată avansate de către aceasta în cele două cicluri procesuale, constând în onorariu avocat ales și cheltuieli de transport, conform decontului și chitanțelor de la filele 23-25 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite recursul formulat de pârâta H. M., domiciliată în . Ș. Dornei, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.1094 din data de 31 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. F. A., domiciliat în mun. Vatra Dornei, ., . A, ..
Modifică în tot sentința civilă nr.1094/31 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în sensul că:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Obligă intimatul reclamant să plătească recurentei-pârâte 3660 lei cheltuieli de judecată de la fond și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 FEBRUARIE 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. L. C. M. M. C.
N.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. C.M.N.
Jud. fond. M. F.
Tehnored. Ș.L.G. / Ex.2.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 51/2015. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Decizia nr. 186/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
