Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1885/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1885/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 11-10-2012 în dosarul nr. 1885/2012
Dosar nr._ - nulitate act -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1885
Ședința publică din data de 11 OCTOMBRIE 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: F. L.
JUDECĂTOR: C. M. N.
JUDECĂTOR: G. F. F.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul S. G., de la cabinetul avocat R. M. E., din mun. Rădăuți, ., nr.1 A, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.4281 din data de 29.11.2011 pronunțată de J. Rădăuți în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul P. de pe lângă J. Rădăuți, cu sediul în mun. Rădăuți, ., județul Suceava și pârâții M. M., din ., județul Suceava și M. A., domiciliată în mun. Focșani, ., etaj 2, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul pârât asistat de avocat R. M. E. și intimata pârâtă asistată de avocat Z. D., lipsă fiind intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat R. M. E., și avocat Z. D., depun la dosar împuternicirile avocațiale prin care fac dovada asigurării asistenței judiciare recurentului pârât, respectiv intimatei pârâte.
Instanța constatând că nu mai sunt alte cereri prealabile și recursul în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat R. M. E. pentru recurentul pârât solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile pronunțate de instanța de fond și desființarea înscrisurilor care au stat la baza hotărârii, întrucât s-a constatat o nulitate a actului litigios încheiat între părți.
Consideră că sentința pronunțată de instanța de fond este greșită atâta timp cât procurorul de caz a constatat săvârșirea unei infracțiunilor dec fals în declarații și participație improprie la fals intelectual, însă în loc să se dispună sesizarea instanței de judecată, s-a apreciat că faptele reținute nu prezintă gradul de pericol social al uni infracțiuni.
Instanța de fond deși a fost în mod legal sesizată la cererea procurorului, în mod nelegal și netemeinic a respins cererea de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare și i s-a aplicat intimatei M. A. o sancțiune administrativă, deși avea calitatea și legitimitatea procesuală pentru desființarea soluției se impunea admiterea cererii procurorului.
Deosebit de aceasta, P. de pe lângă J. Rădăuți nu a formulat recurs la soluția pronunțată de instanța de fond, iar din actele și lucrările dosarului nu rezultă că între recurent și intimată ar fi existat o înțelegere pentru înstrăinarea imobilelor, fiind vorba despre un act fraudulos, încheiat în paguba recurentului.
În consecință, apreciind sentința recurată ca fiind nelegală și netemeinică, solicită admiterea recursului și acordarea cheltuielilor de judecată.
Avocat Z. D., solicită respingerea recursului, precizând că avocat R. M. E. nu are interes în prezenta cauză și nici pârâtul pe care asistă nu are interes de a promova acțiunea și nici nu s-a formulat cerere reconvențională.
Pe fond, apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică întrucât înscrisul încheiat între părți nu este unul falsificat, iar în cazul în care recurentul considera că acesta este lovit de o nulitate relativă ori absolută, trebuia să se folosească de alte căi procedurale.
Pârâtul nu justifică un interes în promovarea recursului.
Avocat R. M. E., având cuvântul pe excepția lipsei de interes a recurentului pârât invocata de intimata pârâtă prin apărător, precizează că interesul clientului său în promovarea prezentei cauze este justificat, iar în ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare acesta nu este falsificat, infracțiunile au fost reținute în mod corect în sarcina intimatei printr-o ordonanță care nu a fost contestată de nici una din părți, intimatei fiindu-i aplicată doar o sancțiune cu caracter administrativ. Cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4281 din data de 29.11.2011 pronunțată de J. Rădăuți în dosarul nr._, s-a respins sesizarea formulată de reclamantul P. DE PE L. J. RĂDĂUȚI, cu sediul în Rădăuți, ., jud. Suceava în contradictoriu cu pârâții S. G. - la Cabinet av. R. M. E., Rădăuți, Calea Bucovinei, nr. 32 A, ., jud. Suceava, M. M. domiciliată în A., nr. 621, jud. Suceava, și M. A. domiciliată în Focșani, ., ., ..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin sesizarea înregistrată la data de 5.05.2011, P. de pe lângă J. Rădăuți a solicitat instanței desființarea înscrisurilor contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 388/10.02.2006 la BNP "Sehlanec M." Rădăuți, precum și cerere înregistrată sub nr. 806/10.02.2006 autentificată sub același număr la BNP "Sehlanec M." Rădăuți.
S-a solicitat de asemenea, introducerea în cauză a numiților S. G., M. M. și M. A., fiind atașate ordonanța procurorului 524/P/2010 precum și dosarul cauzei.
Legal citată, pârâta M. A. a depus întâmpinare prin care a arătat că dacă lipsește consimțământul unuia dintre soți la încheierea contractului de vânzare, actul este lovit de nulitate relativă și că a avut acordul soțului său pentru înstrăinare.
În vederea soluționării cauzei au fost depuse înscrisuri.
Instanța a constatat că la data de 2.03.2010, S. G. a sesizat Poliția mun. Rădăuți cu privire la faptul că numita M. A. la data de 10.02.2006 s-a prezentat la BNP „Sehlanec M." Rădăuți și profitând de faptul că și-a păstrat numele după căsătoria din anul 2004 a declarat în fals în fața notarului că este necăsătorită și că bunul pe care dorea să îl înstrăineze este bunul său propriu deși terenul a fost concesionat și imobilul a fost ridicat în timpul căsătoriei cu acesta.
Împotriva numitei M. A. s-a început urmărirea penală sub aspectul infracțiunii de fals în declarați, constând în aceea că la 10.02.2006 a declarat în fals în fața notarului că ar fi necăsătorită și că imobilul situat în satul Clit . bunul său propriu fiind încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 388, deși imobilul a fost construit în timpul căsătoriei cu S. G., producând consecința juridică a transferului dreptului de proprietate fără acordul de voință al părții vătămate. De asemenea, s-a început urmărirea penală și pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 31 rap. la art. 289 C.pen, constând în aceea că i-a determinat pe notarii publici să autentifice contractul de vânzare-cumpărare.
Prin ordonanța din 4 aprilie 2011 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru faptele sus menționate a învinuitei M. A. și aplicarea sancțiunii administrative a amenzii în sumă de 1000 lei, dispunându-se sesizarea Judecătoriei Rădăuți cu privire la desființarea totală a contractului de vânzare-cumpărare și a celui cu nr. 806 autentificat sub nr. 388/10.02.2006, dat în fața notarului public.
Chiar dacă contractul de vânzare-cumpărare încheiat între M. A. și M. M. vizează un bun comun dobândit în timpul căsătoriei de către vânzătoare cu soțul acesteia, este lovit de nulitate, anularea acestuia se poate face pe cale civilă în cursul procesului civil părțile putând ridica excepții și propune probe.
Cu privire la declarația dată în fața notarului public înregistrată sub nr. 806 și autentificată sub nr. 388/10.02.2006, instanța constată că M. A. și M. M. au solicitat redactarea, autentificarea și transcrierea unui act de vânzare-cumpărare privind imobilul constând în casă de locuit amplasată pe suprafața de 1000 m.p. teren construcții proprietatea . ca în această cerere învinuita să facă vreo menține cu privire la faptul că ar fi necăsătorită sau că bunul care urma a fi vândut este bun propriu, așa fiind instanța apreciază că nu se impune anularea acestui înscris.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs pârâtul S. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând următoarele:
În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 372 din 27 mai 2011 a fost publicată decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație si Justiție (Decizia 2/2011) privind examinarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 45 alin. 1 teza finala din Codul de procedura civilă raportat la dispozițiile art. 245 alin. 1 lit. c1) din Codul de procedura penală, asupra legitimării procesuale active a procurorului de a formula acțiunea civilă pentru desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat atunci când acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală printr-o soluție de netrimitere în judecată. În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 45 alin. 1 teza finala din Codul de procedura civilă, raportat la dispozițiile art. 245 alin. 1 lit. c1) din Codul de procedura penală, s-a stabilit ca procurorul are legitimare procesuala activă de a formula acțiunea civilă pentru desființarea, în tot sau in parte, a unui înscris falsificat, atunci când acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală printr-o soluție de netrimitere în judecată.
Întrucât prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ privind-o pe învinuita M. A. (pârâta în prezenta cauza) s-a stabilit ca aceasta a comis infracțiunile de fals în declarații și participație improprie la fals intelectual, fapte prev.de art.292 si 31 rap. la art.289 Cod Penal, însa nu a fost trimisă in judecata, apreciindu-se că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, s-a impus în mod legal sesizarea instanței de judecată cu privire la desfințarea totală a înscrisurilor intitulate contract de vânzare cumpărare autentificat cu nr.388 din 10.02.2006, respectiv cerere cu nr.806 autentificată sub.nr.388 din 10.02.2006.
Instanța a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică întrucât, deși era legal sesizată la cererea procurorului (care justifica calitatea procesuală activă) să desființeze aceste acte, în contextul în care s-au săvârșit și anumite fapte penale
descrise și sancționate de către procuror prin ordonanța, a respins neconvingător
aceasta cerere privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat
intre parata M. A. si Maricuta M., făcând o trimitere la un eventual
proces civil ,in care părțile ar putea ridica excepții si propune probe?! De altfel, instanța de fond certifica prin motivarea sentinței nulitatea acestui contract de vânzare cumpărare și cu toate acestea nu desființează înscrisul. În mod greșit procedează si cu cererea nr.806, autentificata cu nr.388 din 10.02.2006 ,pe care o apreciază ca legala deși împrejurările in care a fost încheiat și acest înscris i-a atras învinuitei M. A. o sancțiune administrativă întrucât a declarat în fals în fața notarului că este necăsătorită și ca imobilul pe care dorea să-l înstrăineze ar fi bunul sau propriu, determinându-l pe acesta să încheie contractul de vânzare-cumpărare nr.388, chiar dacă imobilul din litigiu a fost construit în timpul căsătoriei.
Recurentul a mai arătat că nu și-am dat niciodată acordul pentru înstrăinarea imobilelor din litigiu, așa cum susține pârâta, mai mult la data încheierii contractului de vânzare cumpărare nu se aflam in tara!!(contractul a fost încheiat la 10.02.2006 iar el posedă stampila de intrare în România la data de 11.02.2006 așa cum reiese din copia pașaportului)
Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului și a se dispune desființarea totală a înscrisurilor arătate, recursul fiind formulat în drept pe disp.art.304 pct.7 si 9, 304 ind. 1 Cod Procedură Civilă, 312 alin.2 Cod Procedură Civilă.
Nu poate fi reținută excepția lipsei de interes a recurentului în declararea recursului de față, câtă vreme acțiunea penală a fost pusă în mișcare ca urmare a plângerii sale, la judecata cauzei în primă instanță, acesta a figurat în calitate de pârât, folosul practic urmărit de către acesta fiind desființarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu ceilalți doi pârâți, M. A. și M. M..
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, ce pot fi încadrate în prevederile art.304 pct.9 Cod Procedură Civilă, Tribunalul reține că recursul este fondat pentru următoarele argumente:
Pentru unificarea practicii judiciare, prin decizia nr.2/17.01.2011, pronunțată în interesul legii în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.45 alin.1 teza finală din codul de procedură civilă raportat la art.254 alin.1 lit.c1 Cod procedură penală, s-a stabilit de către Î.C.C.J. că procurorul are legitimitate procesual pasivă pentru a formula acțiunea civilă pentru desființarea, în tot sau în parte, a unui înscris falsificat, atunci când acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală printr-o soluție de netrimitere în judecată.
În motivarea acestei soluții s-a decis în sensul opiniei exprimate de Procurorul General care consideră că, în situațiile prevăzute de art.228 alin.6, art.249 și art.245 Cod procedură penală, care prespune adoptarea unei soluți de netrimitere în judecată, acțiunea civilă nu mai poate fi soluționată de instanța penală astfel încât desființarea înscrisurilor falsificate va fi realizată în cadrul procesului civil, pe calea unei acțiuni în anulare sau în constatarea nulității.
Dispozițiile art.245 alin.1 lit.c1 Cod procedură penală nu doar legitimează acestă acțiune a procurorului ci și obligă la sesizarea instanței civile, pentru desființarea totală sau parțială a acestor înscrisuri, justificat de interesul social general ce presupune, în mod indubitabil, eliminarea lor din circuitul juridic civil și, implicit, restabilirea ordinii de drept prin înlăturarea tuturor consecințelor ce decurg din acestea.
În speță, prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și apicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ privind-o pe învinuita M. A., pârâtă în acestă cauză, s-a stabilit că faptele de fals în declarații și participație improprie la fals intelectual săvârșite de către aceasta, nu prezintă gradul de pricol social al unor infracțiuni, motiv pentru care i s-a aplicat o amendă administrativă orientată spre limita maximă.
Totodată procurorul a dispus sesizarea instanței de judecată cu privire la anularea înscrisului intitulat act de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 388/10.02.2006 la B.N.P. Sehlanec –M. din Rădăuți și a cererii cu nr. de înregistrare 806/10.02.2006, dată în fața notarului public, M. A..
Așadar, greșit a procedat instanța atunci când a respins sesizarea Parchetului de pe lângă J. Rădăuți, fără a administra probe necesare și utile în soluționarea acțiunii în constatare nulitate act juridic.
Pârâta M. A., prin întâmpinarea depusă la dosar cât și prin notele de concluzii prin care a solicitat redesciderea dezbaterilor a indicat următoarele probe: testimonială, înscrisuri și interogatorii pârâți.
Indicația dată de către instanța de fond părților, să se judece „pe cale civiă, în cursul procesului civil, unde părțile pot ridica excepții și propune probe” este contradictorie întrucât acesta este cadrul procesual în care se pot administra probe și invoca excepții nefiind necesară formularea unei alte cereri de către părți.
În concluzie, tribunalul apreciază că instanța de fond nu a cercetat fondul litigiului astfel încât soluția ce se impune în cauză este de admitere a recursului, în temeiul disp. art.312 alin.6 Cod procedură civilă, casarea hotărârii recurate și trimiterea dosarului instanței de fond pentru rejudecarea cauzei.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondată, excepția lipsei de interes a recurentului-pârât S. G., invocată de intimata-pârâtă M. A..
Admite recursul formulat de recurentul pârât S. G., de la cabinetul avocat R. M. E., din mun. Rădăuți, ., nr.1 A, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.4281 din data de 29.11.2011 pronunțată de J. Rădăuți în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul P. de pe lângă J. Rădăuți, cu sediul în mun. Rădăuți, ., județul Suceava și pârâții M. M., din ., județul Suceava și M. A., domiciliată în mun. Focșani, ., etaj 2, ..
Casează în totalitate sentința civilă nr.4281 din 29.11.2011, pronunțată de J. Rădăuți în dosar nr._ și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Judecătoriei Rădăuți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. L. C. M. G. F.
N. F.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. C.M.N.
Jud. P. R.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.2./14.11.2012.
| ← Acţiune în constatare. Hotărâre din 11-10-2012, Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 1408/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
