Fond funciar. Decizia nr. 112/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 112/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 112/2013
Dosar nr._ - contestație în anulare –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.112
Ședința publică din data de 23 MAI 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. F. F.
JUDECĂTOR: C. M. N.
JUDECĂTOR: F. L.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatoarea P. M., domiciliată în . împotriva deciziei civile nr. 1192 din data de 05 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul S. - Secția Civilă în dosar nr._, intimați fiind P. M. M., I. M., B. E., H. F. I., G. M., H. V., C. V., D. Ș., C. V. (S.), P. C., H. V., H. G., H. D., H. C., H. N., G. D., G. V., O. O., C. JUDEȚEANĂ S. pentru aplicarea Legii nr.18/1991 și B. M..
Dezbaterile asupra cauzei civile în fond au avut loc în ședința publică din data de 16 MAI 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitate apărătorului ales al contestatoarei P. M., avocat C. B., să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, 23 MAI 2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ din data de 4 martie 2010, reclamanta P. M. i-a chemat în judecată pe pârâții I. M., B. E., H. F. I., G. M. (Lutca), H. V. (Șosea P.), C. V., D. Saveta, C. V. (S.), P. C., P. V., H. V. (Șosea Sculi), H. G., H. D., H. C., H. N., G. D., G. V., O. O., C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., C. locală de aplicarea Lg.18/1991 Ipotești și B. M., solicitând constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 648 din data de 16 martie 1994 emis după defunctul H. D. G., cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că prin sentința civilă nr. 2620 din data de 26 mai 2008 ( dosar nr._/314/2007) a Judecătoriei S. definitivă și irevocabilă, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,88 m.p. teren în favoarea reclamantei, teren ce a aparținut defuncților H. G. și H. Mafta, prin titlul de proprietate nr. 648/1994 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea pârâților după defunctul H. G. care figura în registrul agricol cu o suprafață de 3,88 ha teren dispusă în mai multe parcele de teren pe raza comunei Ipotești, jud. S.. A mai arătat reclamanta că eliberarea acestui titlu de proprietate s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale în sensul că pârâții nu erau îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate după defunctul H. G., decedat la data de 7 aprilie 1979 și soția sa H. Mafta, decedată la data de 27 ianuarie 1987, proprietarii inițiali ai terenurilor înscriși în registrul agricol. A mai arătat că, conform certificatului de moștenitor nr. 896/979 din data de 18 iulie 1979 după defunctul H. G. decedat la data de 7 aprilie 1979 au rămas ca moștenitori soția supraviețuitoare H. Mafta și Glaser V. în calitate de fiică, iar conform certificatului de moștenitor nr. 819/1984 după defuncta Glaser V., decedată la data de 22 martie 1984 au rămas ca moștenitori Glaser Erwin E. în calitate de soț supraviețuitor. Prin testamentul autentificat sub nr. 3285/13 iunie 1984 H. Mafta, decedată la data de 27 ianuarie 1987 îl instituie legatar universal pe ginerele Glaser Erwin E., moștenit de soția sa Glaser I. Teodota. A mai arătat reclamanta că, conform certificatului de moștenitor nr. 280/1.11.2006 reclamanta P. M. este unica moștenitoare după defuncta Glaser I. Teodota, situație în care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea sa. În consecință, reclamanta a solicitat având în vedere că pârâții nu au vocație succesorală după defunctul H. G. fiind colaterali privilegiați, nerezervatori, admiterea acțiunii și constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 648/1994.
Legal citată, pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. a depus la dosar o notă prin care a arătat că punerea în posesie, prin delimitare de teren, a persoanelor îndreptățite să primească terenul și completarea fișelor de punere în posesie a acestora sunt de competența exclusivă a comisiilor de fond funciar (f.9).
Legal citată, pârâta C. V. a depus la dosar întâmpinare (f.45) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin încheierea de ședință din data de 8 iunie 2010, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a lui P. M. M. în calitate de moștenitor al defunctei P. V. (f.74).
Prin sentința civilă nr. 3076 din data de 14 iunie 2011 Judecătoria S. a admis acțiunea în constatare a nulității absolute a titlului de proprietate, formulată de reclamanta P. M., în contradictoriu cu pârâții I. M., B. E., H. F. I., G. M. (Lutca), H. V. (Șosea P.), C. V., D. Ș., C. V. (S.), P. C., P. M. M., H. V. (Șosea Sculi), H. G., H. D., H. C., H. N., G. D., G. V., O. O., C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., C. locală de aplicarea Lg.18/1991 Ipotești și B. M. și a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 648 din data de 16 martie 1994 emis de pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. pe numele defunctului H. D. G..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin titlul de proprietate nr. 648 din data de 16 martie 1994, pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în indiviziune pentru suprafața de_ mp teren dispus în mai multe parcele pe raza satului Ipotești, . în favoarea pârâților I. Măgdălina, B. E., H. V., C. V., C. V. (S.), B. M. și a numiților H. Mafta (autoarea pârâtului H. F.-I.), G. Elisabet (autoarea pârâților G. D. și G. V.), H. V. (autoarea pârâților H. G., H. D., H. C. și H. N.), H. E. (autoarea pârâtei P. C.), P. V. (autoarea pârâtului P. M. M.), D. E. (Saveta), autoarea pârâtului D. Ș., H. D., C. V. și H. V., în calitate de moștenitori legali ai defunctului H. D. G..
După cum rezultă din prevederile art. 8 al. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991 (în forma în vigoare la data emiterii titlului de proprietate atacat), stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se făcea în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept iar de prevederile legii beneficiau membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativă sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora( art. 13 în forma actuală a legii).
Dispozițiile acestui text de lege au acordat beneficiul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor tuturor moștenitorilor autorului, dar cu respectarea normelor de drept comun referitoare la proximitatea gradului de rudenie și a claselor de moștenitori, cu condiția să fi formulat cerere de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate.
Din acest text de lege rezultă că stabilirea dreptului de proprietate pe numele moștenitorilor se face cu respectarea normelor de drept comun ce guvernează devoluțiunea succesorală legală și testamentară.
Astfel, pentru ca o persoană să fie chemată, efectiv, la moștenire în temeiul legii( deci să aibă vocație succesorală concretă), nu este suficient să facă parte din categoria moștenitorilor legali cu vocație generală ci trebuie îndeplinită și o condiție negativă, și anume să nu fie înlăturată de la moștenire de o altă persoană cu vocație generală dar chemată de lege în rang preferabil în momentul deschiderii succesiunii care este, de regulă, momentul decesului.
Din arborele genealogic depus la f.165 dosar a rezultat că I. Măgdălina, B. E., H. V., C. V., C. V. (S.), B. M., H. Mafta (autoarea pârâtului H. F.-I.), G. E. (autoarea pârâților G. D. și G. V.), H. V. (autoarea pârâților H. G., H. D., H. C. și H. N.), H. E. (autoarea pârâtei P. C.), P. V. (autoarea pârâtului P. M. M.), D. E. (Saveta), autoarea pârâtului D. Ș., H. D., C. V. și H. V. ar fi nepoți de frați și surori ai defunctului H. G., făcând parte din clasa a II-a de moștenitori legali și anume a colateralilor privilegiați, cu mențiunea că nici la dosar și nici în documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate, aceștia nu au depus acte de stare civilă care să facă dovada vocației lor succesorale legale după defunctul H. G..
Or, după cum a rezultat din certificatul de deces de la f. 151, H. G. a decedat la data de 7 aprilie 1979, iar moștenitori legali acceptanți ai acestuia au rămas soția supraviețuitoare, H. Marfta și fiica acestuia, Glaser V., așa cum a rezultat din certificatul de moștenitor nr. 896/979 eliberat la data de 18 iulie 1979 de fostul notariat de Stat Județean S.(f.145).
Fiica lui H. G., Glaser V. a decedat la data de 22 martie 1984, iar unic moștenitor legal acceptant după defunctă a rămas soțul supraviețuitor al acesteia, Glaser Erwin-E., așa cum a rezultat din certificatul de moștenitor nr. 819/1984 eliberat la data de 13 iunie 1984 de fostul Notariat de Stat Județean S.(f.144).
La rândul său, soția supraviețuitoare a lui H. G., H. Marfta a decedat la data de 26 ianuarie 1987 și l-a instituit legatar testamentar universal pe ginerele său, Glaser Erwin-E., așa cum a rezultat din testamentul autentificat sub nr. 3285 din data de 13 iunie 1984 la fostul Notariat de Stat Județean S.(f.141).
Glaser Erwin-E. a decedat la data de 9 aprilie 1989 și unică moștenitoare legală după acesta a rămas soția supraviețuitoare a acestuia, Glaser I.-Teodota, așa cum a rezultat din certificatul de moștenitor nr. 1046/1989 eliberat la data de 3 iulie 1989 de fostul Notariat de Stat Județean S.(f.143).
La rândul său, Glaser I.-Teodota a decedat la data de 28 septembrie 2006, iar unică moștenitoare după aceasta a rămas reclamanta P. M., în calitate de legatară universală ca efect al testamentului autentificat sub nr. 3704 din data de 30 octombrie 1996 la Biroul Notarului Public P. A. din S., așa cum a rezultat din certificatul de moștenitor nr. 280 din data de 1 noiembrie 2006 eliberat tot de Biroul Notarului Public P. A. din S.(f.142).
Prin sentința civilă nr. 2620 din data de 26 mai 2008 a Judecătoriei S. (dosar nr._/314/2007) s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 3,88 ha situată în extravilanul și intravilanul localității Ipotești, jud. S. în favoarea reclamantei P. M., în calitate de moștenitoare a defuncților H. G. și H. Marfta, hotărârea rămânând definitivă și irevocabilă la data de 12 noiembrie 2008 (f.103).
Din adresa nr. 1947 din data de 17 martie 2011 a Primăriei comunei Ipotești, jud. S. a rezultat că suprafața de_ mp teren dispus în mai multe parcele pe raza satului Ipotești, ., înscrisă în titlul de proprietate nr. 648 din data de 16 martie 1994, face parte din suprafața totală de 3,88 ha pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantei P. M. prin sentința civilă nr. 2620 din data de 26 mai 2008 a Judecătoriei S. (f.251).
Prin urmare, reclamanta P. M. și-a justificat interesul legitim în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate emis pe numele pârâților pentru suprafețele de teren ce au aparținut autorului său, H. G..
După cum a rezultat din actele de stare civilă depuse la dosar, H. G. a lăsat descendenți direcți și anume pe fiica sa, Glaser V., care a acceptat succesiunea și care a lăsat moștenitori și, având în vedere principiul chemării la moștenire a rudelor în ordinea claselor de moștenitori legali, Glaser V. i-a înlăturat de la moștenire pe colateralii privilegia și ai lui H. G., pârâții din prezenta cauză, având în vedere că rudele din clasa I ( chiar și o singură persoană) înlătură de la moștenire rudele din clasele subsecvente.
Această soluție era consacrată și de dispozițiile Legii nr. 18/1991 în vigoare la data emiterii titlului de proprietate atacat, întregite cu prevederile art. 14 din Regulamentul de aplicare a legii aprobat prin H.G. nr.131/1991 în vigoare la data emiterii titlului de proprietate atacat( art. 15 din actualul Regulament aprobat prin H.G. nr.890/2005) din care rezultă voința legiuitorului de a acorda beneficiul reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor tuturor moștenitorilor autorului cu drept la reconstituire, evident cu respectarea normelor de drept comun referitoare la excluderea de la succesiune în caz de concurs, a moștenitorilor de grad mai îndepărtat.
Prin urmare, I. Măgdălina, B. E., H. V., C. V., C. V. (S.), B. M., H. Mafta (autoarea pârâtului H. F.-I.), G. E. ( autoarea pârâților G. D. și G. V.), H. V. (autoarea pârâților H. G., H. D., H. C. și H. N.), H. E. (autoarea pârâtei P. C.), P. V. (autoarea pârâtului P. M. M.), D. E. (Saveta), autoarea pârâtului D. Ș., H. D., C. V. și H. V. nu aveau vocație succesorală concretă după H. G. la data deschiderii succesiunii după acesta, astfel încât nu erau îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de_ mp teren ce i-a aparținut defunctului H. G. înscrisă în titlul de proprietate atacat.
După cum rezultă din dispozițiile art. III al. 1 lit. ,,a” pct. ,,i” din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi, cum sunt actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri.
După cum rezultă din dispozițiile art. III al. 2 și 21 din același act normativ, nulitatea poate fi invocată de orice persoană care justifică un interes legitim( cum este și cazul reclamantei în prezenta cauză), inclusiv în litigiile în curs.
Este adevărat că titlul de proprietate atacat este emis anterior intrării în vigoarea a Legii nr. 169/1997 însă, după a arătat și Curtea Constituțională în Decizia nr. 328/2003( publicată în Monitorul Oficial nr. 786 din data de 7 noiembrie 2003), dispozițiile art. III alin.(1) lit. a) din Legea nr.169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr.18/1991 nu aduc nici o noutate din punct de vedere legislativ; ele nu fac decât să precizeze încă o dată sancțiunea nulității actelor translative de proprietate încheiate cu încălcarea unor norme legale imperative. Or, cum un act nul nu poate produce efecte, el fiind desființat de la data încheierii, asemenea acte nu au putut să constituie temeiuri ale dobândirii valabile a dreptului de proprietate. Pentru a exista retroactivitate ar fi trebuit ca noua reglementare să se aplice situațiilor juridice anterioare intrării sale în vigoare. În cazul de față însă sancțiunea este aceeași, astfel încât continuitatea reglementării exclude, prin ipoteză, retroactivitatea celei noi.
În consecință, prevederile art. III alin.(1) lit.,,a” din Legea nr.169/1997, care constată o nulitate preexistentă, nu contravin principiului neretroactivității legii prevăzut la art.15 alin.(2) din Constituție.
Prin urmare, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâților pentru aceste suprafețe de teren s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor imperative ale Legii nr. 18/1991 în vigoare la data emiterii titlului de proprietate atacat, cu atât mai mult cu cât la data eliberării titlului trăia Glaser I.-Teodota, care a dobândit ca efect al retransmiterii succesorale, dreptul la moștenire asupra bunurilor ce i-au aparținut lui H. G., drept ce i-a fost retransmis reclamantei P. M., având în vedere că succesiunea fostului proprietar al terenului s-a deschis la data când el a decedat, nu la data ,,apariției" Legii nr. 18/1991. În consecință, problemele de drept succesoral au fost soluționate raportat la data decesului fostului proprietar (exemplu cercul moștenitorilor, capacitatea lor succesorală etc.), iar nu raportat la data apariției legii. Nu există dispoziții legale care să îndreptățească o altă concluzie. Numai că, prin efectul legii, se reconstituie dreptul de proprietate și asupra terenului care la data decesului nu făcea parte din patrimoniul succesoral.
Din documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate atacat a rezultat, de altfel, că solicitanții nu au depus nici măcar cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren ce i-au aparținut lui H. G. și nici acte de stare civilă care să dovedească vocația succesorală generală a acestora cu proprietarul deposedat, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâților făcându-se de către comisia locală și județeană de fond funciar cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991 care prevăd de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor beneficiază toți moștenitorii fostului proprietar deposedat, dar cu respectarea normelor de drept comun referitoare la proximitatea gradului de rudenie și a claselor de moștenitori, cu condiția să fi formulat cerere de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate și să facă dovada calității de moștenitor a proprietarului deposedat.
Prin urmare, instanța a admis acțiunea, așa cum a fost formulată și, în temeiul art. 63 din Legea nr. 18/1991 republicată prin raportare la dispozițiile art. III al. 1 lit.,,a” pct.,,i” din Legea nr. 169/1997, a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 648 din data de 16 martie 1994 emis de pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. pe numele defunctului H. D. G..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul P. M. M. pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentințe civile atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare a arătat că în mod greșit a reținut prima instanță că pârâții nu sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate după autorii H. G., decedat la data de 7 aprilie 1979 și soția sa, H. Mafta, decedată la data de 27 ianuarie 1987, proprietarii inițiali ai terenului, că pârâții sunt colaterali privilegiați nerezervatari ai defuncților și că reclamanta nu a formulat cerere în termen legal pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
În drept, au invocat disp. art. 304 pct. 7-9 Cod procedură civilă.
Reclamanta intimată P. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică, arătând în esență că motivul de recurs invocat vizând faptul că reclamanta nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în termen legal nu are legătură cu prezenta cauză și că potrivit art. III al. 1 lit. „a” din Legea nr. 18/1991, republicată, sunt lovite de nulitate absolută, actele de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri, iar potrivit al. 2 al aceluiași articol, nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, ANPR și de alte persoane care justifică un interes legitim.
Prin decizia civilă nr. nr. 1192 din data de 05 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul S. - Secția Civilă în dosar nr._ , s-a admis recursul formulat de către pârâtul P. M. M., domiciliat în S., ., . civile nr. 3076 pronunțată la data de 14 iunie 2011 de Judecătoria S. în dosar nr._, intimați fiind reclamanta P. M., domiciliată în . și pârâții I. M., B. E., domiciliate în com. Ipotești, ., H. F. I., G. M. (Lutca), H. V. (Șosea P.), domiciliați în ., C. V., domiciliată în S., ., ., ., C. V. (S.), domiciliați în ., P. C., domiciliată în Iași, ., ., . (Șosea S.), H. G., H. D., H. C., H. N., G. D., G. V., domiciliați în ., O. O., domiciliată în S., .. 12, C. Județeană S. pentru Legea nr. 18/1991, C. L. pentru Legea nr. 18/1991 Ipotești și B. M., domiciliată în ..
S-a modificat în totalitate sentința civilă nr. 3076/14 iunie 2011 a Judecătoriei S. și în rejudecare, s-a respins acțiunea ca nefondată și înlătură dispoziția contrară.
S-a luat act că pârâtul recurent nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, examinând recursul în raport de motivele invocate, de dispozițiile legale incidente în cauză, de actele și lucrările dosarului și de considerentele sentinței civile atacate, tribunalul constată că este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin titlul de proprietate nr. 648/16 martie 1994 s-a reconstituit dreptul de proprietate în indiviziune pentru suprafața de 37.000 mp teren dispus în mai multe parcele pe raza satului Ipotești, . pârâților din prezenta cauză, în calitate de moștenitori legali ai def. H. D. G..
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 896/979 din 18 iulie 1979 după def. H. G., decedat la data de 7 aprilie 1979 au rămas ca moștenitori soția supraviețuitoare Hastiuc Mafta și Gloser V. în calitate de fiică, iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 819/1984, după def. Gloser V., decedată la data de 22 martie 1984 a rămas ca moștenitor Gloser Erwin E. în calitate de soț supraviețuitor. Prin testamentul autentificat sub nr. 3285/13 iunie1987, H. Mafta a instituit legatar universal asupra întregii sale averi pe ginerele său Gloser Erwin E., moștenit de soția sa Gloser I. Teodota, iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 280/1 noiembrie 2006, reclamanta P. M. este unica moștenitoare a def. Gloser I. Teodota.
Potrivit art. 13 al. 2 din Legea nr. 18/1991, republicată „Moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei”.
Prin urmare, formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate are semnificația unui act de acceptare a moștenirii, iar lipsa ei semnifică renunțarea la moștenire.
Or, singurii care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul deposedat H. G. în baza dispozițiilor legale mai sus-menționate sunt pârâții în calitate de colaterali privilegiați ai defunctului conform dovezilor aflate la f. 68-72 dosar fond.
Din arborele genealogic depus la f. 165 dosar fond, rezultă că I. Măgdălina, B. E., H. V., C. V., C. V. (S.), B. M., H. Mafta (autoarea pârâtului H. F. I.), G. E. (autoarea pârâților G. D. și G. V.), H. V. (autoarea pârâților H. G., H. D., H. C. și H. N.), H. E. (autoarea pârâtei P. C.), P. V. (autoarea pârâtului recurent P. M. M.), D. E. (Saveta), autoarea pârâților D. Ș., H. D., C. V. și H. V., sunt nepoți de frați și surori ai def. H. G., făcând parte din clasa a – II – a de moștenitori legali și anume a colateralilor privilegiați, calitatea acestora fiind confirmată și de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată.
Disp. art. 13 din Legea nr. 18/1991 se completează cu dispozițiile Codului civil privind devoluțiunea succesorală legală.
Codul civil stabilește patru clase de moștenitori legali (art. 659, 669-675):
a). clasa I, clasa descendenților în linie directă, alcătuită din copii, nepoți, strănepoți, etc., ai defunctului (fără limită de grad);
b). clasa a – II- a (mixtă), clasa ascendenților privilegiați (părinții defunctului) și a colateralilor privilegiați (frații și surorile defunctului și descendenții lor până la gradul al – IV- lea inclusiv);
c). clasa a – III- a, clasa ascendenților ordinari (bunici, străbunici ai defunctului);
d). clasa a – IV – a, clasa colateralilor ordinari (unchii și mătușile, verii primari și frații, surorile bunicilor defunctului).
Rudele sunt chemate la moștenire în ordinea claselor.
Rudele din clasa I (chiar și o singură persoană) înlătură de la moștenire rudele din clasele subsecvente, rudele din clasa a – II – a sunt chemate la moștenire numai dacă nu există rude din clasa I sau cele existente nu pot (din cauza nedemnității) sau nu vor să vină la moștenire întrucât sunt renunțători; tot astfel sunt chemate la moștenire și celelalte clase.
Soțul supraviețuitor al defunctului, nefiind rudă cu acesta, nu face parte din nici o clasă, dar vine în concurs cu oricare dintre acestea chemate la succesiune. Soțul supraviețuitor nu înlătură nici o clasă de moștenitori, dar nici nu este înlăturat de la moștenire, indiferent de clasa cu care vine în concurs.
Cum nici reclamanta P. M., nici autoarea sa, Gloser I. Teodota, nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după def. H. D. G., în baza Legii nr. 18/1991, republicată, sunt considerate că au renunțat la succesiunea defunctului, moștenirea fiind culeasă de clasa a – II –a de moștenitori, clasa colateralilor privilegiați din care fac parte pârâții, astfel că titlul de proprietate nr. 648/16 martie 1993 a fost legal emis în favoarea acestora.
Potrivit art. 2 a. 2 din Legea nr. 1/2000 „Drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces verbal de punere în posesie sau titluri de proprietate, rămân valabile fără nici o altă confirmare”.
Prin urmare, titlul de proprietate emis în favoarea pârâților nu poate fi anulat, nefiind dat motivul de nulitate a acestuia prev. de art. III al. 1 lit. „a” din Legea nr. 169/1997.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă rap. la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în totalitate sentința civilă atacată și în rejudecare, va respinge ca nefondată acțiunea față de toți pârâții prin extinderea efectelor recursului formulat de pârâtul P. M. M., întrucât este dat cazul de coparticipare procesuală pasivă obligatorie ce impune o judecată unitară a litigiului datorită caracterului unitar și indivizibil al moștenirii, care a stat la baza dobândirii dreptului de proprietate de către pârâți.
În baza art. 274 Cod procedură civilă se va lua act că pârâtul recurent nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea P. M., solicitând admiterea acesteia, desființarea decizii civile contestate și în rejudecare să se respingă ca nefondat recursul și să se mențină hotărârea pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică.
În motivare a arătat că, așa cum a arătat prin întâmpinarea depusă împotriva recursului declarat de P. M. M. prin care solicita casarea sentinței civile nr. 3076 din 14.06.2011 a Judecătoriei S., instanța de recurs nu era investită cu analizarea modalității de reconstituire a dreptului de proprietate pentru reclamanta P. M..
A considerat că instanța de recurs a pronunțat o hotărâre ca urmare a unei greșeli materiale analizând dacă reclamanta a formulat sau nu cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, situație care a fost analizată în cadrul unei alte hotărâri judecătorești, respectiv sentința civilă nr. 2620 din 26.05.2008 a Judecătoriei S. pronunțată în dosarul nr._/314/2007 în care a intrat în puterea lucrului judecat.
Practic, instanța de recurs, în loc să analizeze dacă pârâții au sau nu vocație după autorul reclamantei, a analizat dacă reclamanta a formulat sau nu cerere în condițiile în care acest aspect a fost rezolvat definitiv și irevocabil printr-o hotărâre judecătorească.
Analizând motivarea hotărârii se poate trage concluzia că indirect a fost desființată o hotărâre judecătorească, ceea ce dă sentimentul unei insecurități în înfăptuirea actului de justiție.
Surprinzător - totuși - este că, în antipenultimul aliniat al motivării hotărârii, instanța constată „prin urmare, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâților pentru aceste suprafețe de teren s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor imperative ale Legii nr. 18/1991 în vigoare la data emiterii titlului de proprietate atacat, cu atât mai mult cu cât la data eliberării titlului, trăia Glaser I. Teodota care a dobândit ca efect al retransmiterii succesorale dreptul la moștenire asupra aparținut lui H. G., drept ce i-a fost retransmis reclamantei P. M.”.
Instanța de fond în mod eronat a analizat probatoriul administrat în cauză și anume vocația succesorală, dacă reclamanta era sau nu îndreptățită la reconstituire, dacă cererea a fost sau nu formulată în termen, a constatat îndeplinite toate condițiile dispunând reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,88 ha teren pentru care s-a eliberat deja și titlu de proprietate.
Soluționarea litigiului pe fond era condiționat de interpretarea sintagmei „persoane îndreptățite la reconstituire, iar din întreaga economie a dispozițiilor legale în materie rezultând indubitabil că aceasta face referire la persoane care aveau vocație să solicite și respectiv să le reconstituie dreptul de proprietate.
Cum calitatea de moștenitor este determinată de vocație succesorală legală cuvenită la moștenire, în mod corect instanța a apreciat că reclamanta este chemată la moștenirea foștilor proprietari H. D. G. și Mafta, în rang preferabil, în condițiile în care această prin retransmitere și nu prin reprezentare are calitatea de moștenitoare a fiicei foștilor proprietari H. V., căsătorită Glasser, prin care înlătură practic de la moștenire pe pârâții colaterali privilegiați.
Așa fiind, cum pârâții nu au o vocație succesorală concretă și utilă după defunctul H. D. G. fiind colaterali privilegiați, nu sunt îndreptățiți la culegerea averii acestuia.
Așa cum a arătat, instanța de control judiciar analizând motivele de recurs, trebuia să verifice dacă titlul în litigiu a fost eliberat cu respectarea dispozițiilor legale și nu să analizeze dacă reclamanta a formulat cerere de reconstituire pentru că, așa cum a arătat, a intrat în puterea lucrului judecat.
În consecință, a solicitat admiterea contestației așa cum a fost formulată.
Intimata C. L. de Fond Funciar Ipotești a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea contestației din următoarele motive:
În fapt, conform dispozițiilor Codului civil privind devoluțiunea succesorală legală
respectiv art. 659, 669-675 care fac referire la cele 4 clase de moștenitori legali, aspect precizat de asemenea și în Decizia nr. 1192 a Tribunalul S., rudele din clasa I (chiar și o singură persoană ) înlătură de la moștenire rudele din clasa a II-A sunt chemate la moștenire num dacă nu există rude din clasa I sau cele existente nu pot (din cauza nedemnității)sau nu vor să vină la moștenire întrucât sunt renunțători.
Astfel, în speță, defunctul Hosțiuc Gheorge a lăsat descendenți direcți și anume pe fiica sa, Glaser V., care a acceptat succesiunea și care a lăsat moștenitori și, având în vedere principiul chemării la moștenire a rudelor în ordinea claselor de moștenitori legali, Glaser V. i-a înlăturat de la moștenire pe colateralii privilegiați ai lui Hoștiug G., pârâții din prezenta cauză.
Prin urmare, Glaser I. Teodota a dobândit ca efect al retransmiterii succesorale,
dreptul la moștenire asupra bunurilor ce i-au aparținut lui Hostiug G., solicitând conform registrului de evidență "Tabel nominal cu moștenitorii cooperatorilor decedați care solicită în scris stabilirea dreptului de proprietate" - poziția 215 din evidența Primăriei Ipotești reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991, drept retransmis reclamantei P. M., în baza CM. 280/01.11.2006, conform căruia aceasta din urmă este unica moștenitoare după defuncta Glaser I. Teodota.
Așadar având în vedere cele mai sus precizate, nu se poate considera faptul că reclamanta P. M. respectiv Glaser I. Teodota au renunțat la succesiunea defunctului și prin urmare moștenirea să fie culeasă de clasa a II-a de moștenitori, respectiv clasa colateralilor privilegiați din care fac parte pârâții.
Având în vedere cele menționate, intimata a lăsat la aprecierea instanței rezolvarea cauzei, invocând în drept, dispozițiile art. 320 alin 2 CP.C. art. 659, 669-675 Cod. Civil, precum și Legea nr.18/1991.
Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate și prin raportare la prevederile art. 318 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Este de observat că situația invocată de contestatoarea P. M. se constituie într-un adevărat recurs la recurs, tinzând practic, la o nouă judecare a recursului formulat de aceasta.
Astfel, se arată de către contestatoare, că instanța de recurs în mod greșit a analizat dacă reclamanta a formulat sau nu cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în condițiile în care asemenea împrejurare a fost analizată în cadrul sentinței civile nr. 2620 din 26 mai 2008, pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._/314/2007, intrată în puterea lucrului judecat.
Mai invocă această contestatoare, că instanța de recurs nu a analizat dacă pârâții au sau nu vocație după autorul reclamantei, și că, prin soluția pronunțată în recurs, s-a desființat indirect, o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, aspect ce denotă o insecuritate în înfăptuirea actului de justiție; că, față de înscrisurile existente la dosar, este evident că pârâții nu au vocație succesorală concretă și utilă după H. D. G., fiind colaterali privilegiați; și că decizia pronunțată de Tribunalul S. cuprinde motive contradictorii.
Practic, este de observat că, prin prezenta contestație, se invocă o greșeală de judecată, și nu o greșeală materială în sensul prevăzut de lege, ca și condiție pentru formularea unei contestații în anulare, contestatoarea nefiind mulțumită de modul în care instanța de recurs a răspuns motivelor de recurs.
Este de notorietate că, în soluționarea unei contestații în anulare, instanța învestită cu o asemenea cale de atac extraordinară, nu poate să analizeze temeinicia și legalitatea soluției dată în recurs, corectitudinea argumentelor în considerarea cărora instanța de control judiciar a pronunțat soluția de respingere a recursului.
De altfel, greșeala materială în sensul prevăzut de art. 318 Cod procedură civilă are în vedere greșeli de ordin procedural de o asemenea gravitate, încât determină emiterea unei soluții greșite, fiind vorba despre greșeli de fapt și nu de greșeli de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Astfel de greșeli materiale, în sensul avut în vedere de legiuitor sunt, cu titlu de exemplu, anularea recursului ca netimbrat, deși la dosar s-a depus dovada achitării taxei de timbru, sau respingerea recursului ca tardiv formulat, deși, din dovezile existente la dosar, rezultă că acesta fusese declarat în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac.
În atare împrejurări, tribunalul constată că motivele invocate de către contestatoare nu reprezintă greșeli materiale astfel cum au fost ele prevăzute prin art. 318 Cod procedură civilă, motiv pentru care ca respinge, ca nefondată, contestația în anulare.
Având în vedere prevederile art. 274 Cod procedură civilă, va obliga contestatoarea P. M., să plătească intimatului P. M. M., suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea P. M., domiciliată în . împotriva deciziei civile nr. 1192 din data de 05 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul S. - Secția Civilă în dosar nr._, intimați fiind P. M. M.,domiciliat în mun. S., ., ., județul S., I. M., B. E., domiciliate în comuna Ipotești, ., H. F. I., G. M. (Lutca), H. V. (Șosea P.), domiciliați în ., C. V., domiciliată în S., ., ., ., D. Ș., C. V. (S.), domiciliați în ., P. C., domiciliată în Iași, ., ., ., H. V. (Șosea S.), H. G., H. D., H. C., H. N., G. D., G. V., domiciliați în ., O. O., domiciliată în S., .. 12, județul S., C. JUDEȚEANĂ S. pentru aplicarea Legii nr.18/1991 și B. M., domiciliată în ., ca nefondată.
Obligă contestatoarea P. M. să plătească intimatului P. M. M., suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 MAI 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. F. C. M. F. L.
F. N.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. G.F.F.
Jud. recurs V.O.D + I.G.+ T.A.M.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.2./06.06.2013
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1271/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 1341/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
