Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1428/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1428/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 31-05-2013 în dosarul nr. 1428/2013
Dosar nr._ nulitate act
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1428/2013
Ședința publică de la 31 Mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I. M.
Judecător V. O. D.
Judecător L. A.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții-reclamanți K. L. - CU D.. A. LA C.. DE AV. G. ARIADNA-V. D., ..14, bl17, . și R. S. CU D.. A. LA C.. DE AV. G. ARIADNA-V. D., ..14, . împotriva sentinței civile nr.1153/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria V. D. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți C. G.-V. D., ., jud. Suceava și M. V. D. - P. P.-V. D., ..17, jud. Suceava.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 24.05.2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 31.05.2013.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei V. D. la data de 28 mai 2012 sub nr._, reclamantele K. L. și R. S. au chemat în judecată pe pârâții C. G. și M. V. D., prin P., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr.61 din 8.08.2003 având ca obiect locuință cu suprafața de 28,84 m.p. cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat, în esență, că prin Notificarea nr.134/2001/N au solicitat în temeiul Legii nr.10/2001 prin Biroul Individual al executorului judecătoresc S. R. retrocedarea în natură a imobilului construcție, situat în mun.V. D., . și a terenului aferent, identice cu parc.1611 din Cartea Funciară nr._ și nr. 2215/12 din Cartea Funciară nr._ a mun.V. D., iar prin Dispoziția primarului nr.903 din 15.10.2010 li s-a respins cererea pe motiv că nu se încadrează în prevederile Legii nr.10/2001.
Împotriva Dispoziției primarului nr.903/2010 au formulat plângere ce face obiectul prezentei cauze,criticând-o ca nelegală și netemeinică.
La data de 25.10.2011 au luat la cunoștință că o cameră în suprafață de 28,84 m.p. a fost înstrăinată de către pârâtul M. V. D., prin P. numitei D. V., în baza contractului de vânzare cumpărare nr.84 din 8.09._, pe care îl consideră încheiat cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art.21 alin.5 și art.45 alin.1 din Legea nr.10/2001, iar ulterior s-a încheiat în frauda legii contractul de vânzare cumpărare nr.61 din 8.08.2003
În drept au fost invocate dispozițiile art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001.
Cererea a fost timbrată cu 254 lei taxă judiciară de timbru și 3 timbru judiciar.
P. sentința civilă nr. 1153/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria V. D., prima instanță a respins cererea.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, la data 14 august 2001, reclamantele au solicitat pârâtei mun. V. D. restituirea în natură a imobilului situat în mun. V. D., .. 13 și a terenului aferent construcției, proprietatea lui Goth L., fila nr. 68 dosar.
P. adresa nr. 1443/2002, pârâta le-a solicitat reclamantelor să depună un extras de carte funciară în legătură cu solicitarea făcută, fila nr. 69 dosar.
La data de 13 martie 2003, reclamantele au depus un extras al CF nr. 2509 V. D. în care este înscris ca proprietar tabular Sali Goth, fila nr. 70 dosar și procesul verbal din data de 12.04.1948 privind rechiziția imobilului proprietatea lui Goth L. din .. 72, 73 dosar.
La data de 8 august 2003, pârâta mun. V. D. i-a înstrăinat pârâtei C. G. locuința situată în mun. V. D., . cu o suprafață utilă de 28,84 mp, fila nr. 50 dosar.
P. dispoziția nr. 903 din 15 octombrie 2010 a Primarului mun. V. D. s-a respins notificarea reclamantelor, fila nr. 88, 89 dosar.
Reclamantele au formulat contestație împotriva dispoziției primarului mun. V. D., contestație ce a format obiectul dosarului nr._/86/2010 aflat pe rolul Tribunalului Suceava.
Cu ocazia judecării contestației, s-a efectuat o expertiză prin care s-a stabilit că imobilul în litigiu s-a aflat inițial pe . ., în prezent . cu imobilul descris în procesul verbal din data de 12.04.1948. P. decizia nr. 342 din 7 februarie 2012 a Tribunalului Suceava s-a reținut că reclamantele au susținut că din eroare la dosarul comisiei pentru aplicarea Legi nr. 10/2001 a fost depus un alt extras CF, în fapt fiind vorba de un alt imobil care a aparținut unor rude și s-a dispus restituirea în natura a parte din imobilul clădire situat în mun. V. D. . (fostă Voluntarilor) identic cu . CF nr. 2943 V. D. cu excepția mai multor apartamente printre care și locuința pârâtei C. G.. P. aceiași decizie s-a mai reținut că reclamantele au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentele situate în imobilul în litigiu și care au fost înstrăinate prin contractele de vânzare, fila nr. 40, 41 dosar.
În drept art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 potrivit căruia sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi iar potrivit art. 45 alin. 1 și 2 ind. 1 actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidența prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării iar contractele de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, sunt acte autentice și constituie titlu de proprietate opozabil de la data încheierii acestora.
Prima instanță a reținut că norma prohibitivă prev. de art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 a fost edictată cu scopul de a proteja interesele persoanelor ce au formulat notificări de reaua credință și eventualele abuzuri ale instituțiilor chemate să le soluționeze notificările, care ar putea să le înstrăineze, concesioneze, închiria, schimba destinația sau greva sub orice formă bunurile imobile - terenuri și/sau construcții solicitate
În cauza de față, prima instanță a constatat că înstrăinarea locuinței din imobilul situat pe . s-a realizat înainte de soluționarea administrativă a notificări reclamantelor potrivit Legii nr. 10/2001.
Însă pentru a fi aplicabil art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, instanța este chemată să analizeze dacă la data de 8 august 2003 (data încheierii contractului în litigiu) pârâta mun. V. D. a avut sau nu reprezentarea faptului că a înstrăinat imobilul sau parte din imobilul notificat de către reclamante la data de 14 august 2001, reprezentare ce se putea forma din cuprinsul înscrisurile depuse în intervalul 14 august 2001 – 8 august 2003.
Astfel, la data de 14 august 2001 reclamantele au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în mun. V. D., .. 12, jud. Suceava ce a aparținut lui Goth L. iar la data de13 martie 2003 au depus un extras de carte funciară ce face mențiune despre un alt imobil ce a aparținut lui Sali Goth și un proces verbal din 12 aprilie 1948 prin care s-a rechiziționat de la Goth L. imobilul situat în .> Prima instanță a apreciat că la data de 8 august 2003, pârâta mun. V. D. nu a avut reprezentarea faptului că înstrăinează o parte din imobilul notificat întrucât a fost nevoie de o expertiză judiciară, efectuată în cadrul procedurii judiciare, prin care să se stabilească că imobilul în litigiu s-a aflat inițial pe . . iar în prezent . este identic cu imobilul ce a fost rechiziționat prin procesul verbal din 12 aprilie 1948.
În sensul celor arătate mai sus a contribuit să fapta reclamantelor care au depus la comisie un extras ce privea un alt imobil și un alt proprietar, pârâta solicitându-le reclamantelor prin adresa din 14.03.2005, fila nr. 75, „acte doveditoare privind gradul de rudenie dintre Sali Goth și L. Goth, deoarece în extrasul CF nr. 2509 apare ca proprietară Sali Goth”.
Față de cele reținute, prima instanță a apreciat că în cauza de față pârâta Mun. V. D. nu a încălcat norma prohibitivă prev. de art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 întrucât nu a acționat cu rea credință și nu a avut reprezentarea faptului că a înstrăinat o parte dintr-un imobil notificat potrivit legi, motiv pentru care a respins cererea reclamantelor ca nefondată.
Față de disp. art. 274 Cod proc. civ. instanța nu a acordat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele K. L. și R. S..
În motivare au arătat că instanța le-a obligat să achite taxa judiciară de timbru în valoare de 254 lei și timbru judiciar de 3 lei deși prezenta acțiune, fiind o cerere accesorie incidentală unei plângeri la Legea nr.10/2001, este scutită de la plata taxelor judiciare.
Consideră reclamantele că soluția este nelegală și netemeinică instanța făcând o greșită aplicare a legii, motiv de recurs reglementat de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Instanța a apreciat în mod greșit buna credință a pârâtului M. V. D. prin P., iar hotărârea conține motive contradictorii. Instanța a apreciat în mod greșit buna credință a pârâtului Mun. V. D. prin P. raportată la data încheierii vânzări, respectiv 8 august 2003, motivând că reclamantele au depus un extras greșit.
Instanța a reținut în mod eronat că abia odată cu efectuarea expertizei tehnice în construcții în cadrul judecării plângerii împotriva Dispoziției nr.,903/2010 de respingere a notificării nr.134/N/2001 pârâtul Mun. V. D. prin primar a avut reprezentarea faptului că imobilul înstrăinat cu 7 ani mai devreme a fost notificat, întrucât abia prin expertiză s-a stabilit faptul că . află imobilul și-a schimbat de mai multe ori denumirea.
O simplă corelare a notificării nr.134/N/2001, a procesului verbal de rechiziție și a fișei de inventar a imobilului nr.1179 ar fi putut să dovedească identitatea între imobilul revendicat și cel ce urma să facă obiectul vânzării.
Primăria a avut la dispoziție 3 ani pentru a depune cu un minimum de efort aceste diligențe.
Consideră că buna credință a pârâtelor poate fi apreciată numai în raport de documentele care vizează situația imobilelor pe străzi.
Dacă primăria ar fi avut evidența cadastrală sau ar fi verificat cartea funciară, abia atunci ar fi devenit relevant extrasul greșit. Vânzarea ce a făcut obiectul contractului nr.61/8.08.2003 nu s-a efectuat pe baza unei identificări cadastrale fără înscrierea în careta funciară a dreptului astfel dobândit.
Dacă părțile contractante ar fi procedat la o simplă identificare cadastrală ar fi putut vedea că Statul Român este proprietar asupra acestui imobil, fără titlu (Decretul nr.92/1950 privind naționalizarea unor imobile) și că autorul a fost mama lor M. Goth. Și lipsa acestor minime diligențe valorează rea credință din partea ambelor părți contractante, pârâtele din prezenta cauză.
În plus,în registrele de carte funciară este menționată . află imobilul ca fiind . terților, deci și pârâtelor ( fila 93).
În drept și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 și art.3041 Cod procedură civilă.
Legal citat, intimatul Mun V. D.-prin primar a formulat întâmpinare ( filele 21-23), prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În apărare, acesta a arătat că în mod corect instanța de fond, prin încheierea din 18.09.2012 a stabilit taxa judiciară și timbru judiciar deoarece cererea are ca obiect”constatare nulitate act juridic”, este o cerere de drept comun și nu una ce derivă din Legea nr.10/2001 pentru a fi scutită de plata taxei de timbru și timbru judiciar.
Cu privire la cel de-al doilea motiv, acesta a arătat că instanța a reținut în mod corect faptul că înstrăinarea locuinței din imobilul situat în Mun V. D., . s-a realizat înainte de soluționarea administrativă a notificării reclamantelor potrivit Legii nr.10/2001.
Așa cum a apreciat și instanța de fond la data de 08 august 2003, mun. V. D. nu a avut cunoștință de faptul că înstrăinează o parte din imobilul notificat întrucât a fost nevoie de o expertiză judiciară, efectuată în cadrul procedurii judiciare din dosarul nr._/86/2010-Tribunalul Suceava, prin care să se stabilească că imobilul în litigiu s-a aflat inițial pe . în I. A., nr.13, iar în prezent . și că este identic cu imobilul ce a fost rechiziționat prin procesul verbal din 12 aprilie 1948.
Sentința recurată nu a încălcat norma prohibitivă prevăzută de art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001 întrucât mun. V. D. nu a acționat cu rea credință și nu a avut cunoștință de faptul că a înstrăinat o parte dintr-un imobil notificat potrivit legii.
Examinând recursul sub aspectul criticilor formulate care se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 7 și 9 Cod de procedură civilă, având în vedere și dispozițiile art.304 indice 1 Cod de procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Recurentele precizează că prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.50 alin.1 din Legea nr.10/2001, art.15 lit.r din Legea nr.146/1997 și art.24.lit.r din Normele metodologice de aplicare a legii nr._, stabilind prin încheierea din18.09.2012 în sarcina reclamantelor obligația de a plăti o taxă de timbru în cuantum de 254 lei și timbru judiciar în cuantum de 3 lei, iar prin încheierea din 11.09.2012 fiind respinsă cererea de reexaminare .
Ori, criticile privind modul de stabilire a taxei de timbru și a timbrului judiciar nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, în acest sens fiind reglementată o cale de atac distinctă, prevăzută de dispozițiile art.18 (2) din Legea nr.146/1997, respectiv cerere de reexaminare, de care de altfel reclamantele au și uzat așa cum rezultă din actele de la dosar. De asemenea, conform art. 18 (3) din Legea nr.146/1997 încheierea prin care s-a soluționat cererea de reexaminare este irevocabilă, prin urmare aspectele reținute cu autoritate de lucru judecat printr-o astfel de încheiere nu mai pot face obiectul unei alte judecăți.
S-a menționat prin cererea de recurs că hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii, fără însă a fi dezvoltată această critică .
Cum din analiza hotărârii primei instanțe se constată că aceasta cuprinde elementele prevăzute de dispozițiile art.261 Cod de procedură civilă, iar considerentele contradictorii nu au fost evidențiate de recurente, tribunalul apreciază că nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de aret.304 p-ct.7 Cod de procedură civilă.
În analiza motivului de nelegalitate prevăzut de art.304 p-ct 9 Cod de procedură civilă se constată următoarele:
Recurentele critică hotărârea instanței de fond, prin care s-a reținut buna credință a municipiului, arătând că reaua credință a părților contractante se desprinde din împrejurarea că acestea la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.61/8.08.2003, prin minime diligențe puteau constata că imobilul face obiectul unei revendicări pe Legea nr.10/2001.
În acest sens, recurentele invocă notificarea nr.134/2001/N, procesul verbal de rechiziție, fișa de inventar a imobilului nr.1179, adresa nr.8307/05.05.2011 emisă de Primăria Municipiului V. D., evidența cadastrală a imobilului.
Verificând procedura administrativă, înscrisurile depuse în intervalul 14.08.2001- 8.08.2003, în mod corect prima instanță a constatat că la data de 8.08.2003 pârâta M. V. D. nu a avut reprezentarea faptului că a înstrăinat parte din imobilului notificat de către reclamante la data de 14.08.2001
Potrivit art.22(2) și art.23 din Legea nr.10/2001 notificarea va cuprinde denumirea și adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptățite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum și valoarea estimată a acestuia și va fi însoțită de actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege.
P. notificarea din data de 14 august 2001, reclamantele, prin mandatar M. Poli, au solicitat pârâtei mun. V. D. restituirea în natură a imobilului situat în mun. V. D., .. 13 și a terenului aferent construcției. În cerere se precizează că imobilul pentru care se solicită despăgubiri a fost construit în anul 1934 de tatăl reclamantelor, Goth L., decedat.
Constatând că notificarea din data de 14.08.2001 nu cuprinde suficiente elemente pentru identificarea imobilului și pentru stabilirea calității persoanelor care au formulat cererea de restituire ,prin adresa nr. 1443/2002, pârâta Primăria V. D. le-a solicitat reclamantelor să completeze notificarea formulată și să depună un extras de carte funciară în legătură cu solicitarea făcută (fila nr.76).
La data de 13 martie 2003, reclamantele au depus un extras al CF nr. 2509 V. D. în care este înscris ca proprietar tabular Sali Goth,(fila nr. 69-70) și procesul verbal din data de 12.04.1948 privind rechiziția imobilului proprietatea lui Goth L. din ..
La data de 8.08.2003, prin contractul nr.61 încheiat în baza Legii nr. 112/1995 (fila50) Primăria municipiului V. D. a vândut pârâtei C. G. locuința situată în municipiul V. D., ., ocupată în baza Contractului de închiriere nr.230 din 7.11.1979 compusă din 1 cameră de locuit cu o suprafață utilă de 28,84 mp.
P. dispoziția nr. 903 din 15 octombrie 2010 a Primarului mun. V. D. s-a respins notificarea reclamantelor (fila nr. 88). Față de extrasul CF depus ca act doveditor privind proprietatea, imobilul notificat a fost identificat cu cel descris în CF 2509 respectiv pacelele nr.1608, 1609, 1610, teren și clădire situate în . fiind Sali Goth.
Reclamantele au formulat contestație împotriva Dispoziției primarului mun. V. D., nr. 903 din 15 octombrie 2010, contestație ce a format obiectul dosarului nr._/86/2010 aflat pe rolul Tribunalului Suceava.
Soluționând litigiul în primă instanță, Tribunalul Suceava, prin Decizia nr. 342 din 07 februarie 2012, a admis contestația, a desființat Dispoziția nr. 903/15.10.2010 emisă de primarul municipiului V. D. și a dispus restituirea în natură a parte din imobilul clădire situat în municipiul V. D., . (fostă Voluntarilor), cu excepția apartamentelor pentru care s-au încheiat contractele de vânzare cumpărare nr. 89/23.11.2004, nr. 84/08.09.2001, nr. 83/01.09.2004 și 61/08.08.2003, pentru acestea petentele având dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
Tribunalul a motivat că autorul contestatoarelor, Goth L., a fost proprietarul imobilului construcție și teren identice cu pf. 1611 și 2215/12 din CF_ a . și că numitele R. S. și K. L. sunt moștenitoarele acestuia în calitate de fiice. De asemenea, s-a făcut și dovada că prin Ordinul de Rechiziție nr. 3197/10.04.1948 imobilele au fost rechiziționate, fiind trecute ulterior în proprietatea statului prin Decretul Lege nr. 92/1950.
De menționat este faptul că în considerentele Deciziei sus menționate se reține faptul că reclamantele au arătat că din eroare la dosarul comisiei pentru aplicarea Legii 10/2001 a fost depus un alt extras CF în fapt fiind vorba de un alt imobil care a aparținut unor rude.
De asemenea, s-a reținut, că la termenul din 25.01.2011 contestatoarele au depus completări la contestația formulată arătând că imobilul revendicat este identic cu p.f. 1611 teren și p.f. 1611 – C1construcție din Cf_ a ., pf 2215/12 teren, care au fost înscrise pe numele mamei lor, M. Goth.
Cu ocazia judecării contestației, s-a efectuat o expertiză prin care s-a stabilit că imobilul în litigiu s-a aflat inițial pe . ., în prezent . cu imobilul descris în procesul verbal din data de 12.04.1948.
P. urmare, se constată că reclamantele au solicitat restituirea unui imobil situat în municipiul V. D., ..13, fosta Voluntari nr.20 (fila nr.69), notificarea fiind însoțită de un extras CF care vizează pacelele nr.1608, 1609, 1610 din CF nr. 2509 situate pe . Sali Goth și de un procesul verbal din data de 12.04.1948 privind rechiziția imobilului proprietatea lui Goth L. din ..
Or, apartamentul care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr.61/8.08.2003 este situat pe . făcând parte din imobilul înscris în CF nr._, în care figura ca fost proprietar M. Goth .
Este adevărat că în cursul judecății în dosarul nr._/86/2010 înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava s-a clarificat că . fosta Voluntari, actuala Dornelor, însă se poate observa că atât imobilul din CF nr. 2509 aparținând proprietarului Sali Goth cât și imobilul înscris în CF nr._, cu fost proprietar tabular M. Goth sunt situate pe aceeași stradă, astfel încât în condițiile în care notificarea a fost însoțită de extrasul vizând CF nr. 2509, nu se poate reține că notificarea nr.134/2001/N, conform art.22 (2) și art.23 din Legea nr.10/2001 conținea suficiente elemente pentru a se stabili că viza imobilul din CF nr._.
De altfel, la data de 8.08.2003 nici reclamantele nu erau lămurite asupra imobilului notificat, dovadă în acest sens fiind faptul că, abia prin contestația formulată în fața instanței, au arătat că din eroare la dosarul comisiei pentru aplicarea Legii 10/2001 a fost depus un alt extras CF, în fapt fiind vorba de un alt imobil care a aparținut unor rude.
Acest aspect nu a fost învederat în cursul procedurii administrative, când primăria, prin adresele nr.5066/14.03.2005, nr._/15.08.2005, nr.4354/21.02.2006 (fila75,85,86) a solicitat lămuriri cu privire la calitatea de moștenitor după autorul Sali Goth, înscris în cartea funciară a cărui extras a fost atașat notificării, punându-le în vedere notificatoarelor să depună acte doveditoare privind gradul de rudenie dintre Sali Goth și L. Goth, deoarece în extrasul CF nr.2509 apare ca proprietar Sali Goth.
Obiectul notificării a fost lămurit în cursul judecății, când la data de 25.01.2011 reclamantele și-au completat acțiunea arătând că imobilul revendicat este identic cu p.f. 1611 teren și p.f. 1611 – C1construcție din Cf_ a ., pf 2215/12 teren, cu privire la care figura ca fost proprietar M. Goth .
Tot la data de 25.01.2011, litigiul a fost înscris în cartea funciară .
Faptul că notificarea și actele doveditoare nu cuprindeau suficiente elemente pentru ca o persoană diligentă să poată stabili identitatea dintre imobilul revendicat și cel care a făcut obiectul contractului de vânzare –cumpărare nr.61/8.08.2003, rezultă și din corespondența purtată între reclamante și Primăria municipiul V. D..
Astfel, la data de 18.01.2002, anterior încheierii actului sus menționat, conform art.25 (2) din Legea nr.10/2001 primăria a solicitat lămuriri privind imobilul revendicat, sens în care reclamantele au depus un extras Cf care viza un alt imobil, iar la data de 25.08.2005, chiar reclamantele prin mandatar au solicitat prelungirea termenului acordat în vederea completării dosarului.
Se susține, de către recurente, că dintr-o analiză sumară a actelor depuse pârâta ar fi avut reprezentarea faptului că dispune asupra unui bun notificat, întrucât aceasta deținea evidența imobilelor pe străzi.
Este adevărat că reclamantele au precizat că imobilul revendicat este situat pe ..13, pentru ca apoi să arate că este situat pe fosta stradă Voluntari la nr.20 și să depună un proces verbal din data de 12.04.1948 privind rechiziția unui imobil situat pe . nr.13 .
Chiar dacă în cursul procedurii administrative se putea lămuri identitatea între străzile menționate, pentru identificarea unui imobil nu este suficient să se cunoască . situat ci și numărul acestuia, mai ales în condițiile în care pe actuala . multe imobile ( la nr.22 imobilul înscris în cartea funciară atașată notificării, la nr.30 imobilul proprietatea autorului reclamantelor etc)
Or, în ceea ce privește numărul casei, actele invocate de recurente, prezentate mai sus, nu se coroborează.
În aceste condiții, justificat primarul municipiului V. D., raportându-se la extrasul CF depus de reclamante, a apreciat că imobilul notificat situat pe . înscris în CF nr. 2509 aparținând proprietarului Sali Goth, cu privire la care notificatoarele nu au făcut dovada calității de moștenitor, sens în care a fost emisă dispoziția nr. 903 din 15 octombrie 2010.
Or, contractul de vânzare - cumpărare nr.61/2003 viza imobilul situat pe ., fosta Voluntari, din Cf_ a ., în care ca fost proprietar figura M. Goth.
Astfel, se constată că la data de 8.08.2003, pârâta Mun. V. D. nu a avut reprezentarea faptului că înstrăinează o parte din imobilul notificat întrucât a fost nevoie ca reclamantele să facă precizări în instanță la data de 25.01. 2011 și să fie efectuată o expertiză judiciară, în cadrul procedurii judiciare, prin care să se stabilească, că imobilul aflat inițial pe . . iar în prezent ., este identic cu imobilul situat pe ., ce a fost rechiziționat prin procesul verbal din 12 aprilie 1948, și cel înscris în pf. 1611 și 2215/12 din CF_ a ..
Contrar susținerilor recurentelor expertiza judiciară efectuată în dosarul nr._/86/2010 a fost administrată pentru a lămuri și aceste aspecte, dovadă fiind obiectivele stabilite de instanță .
La încheierea contractului de vânzare - cumpărare, în cartea funciară ca titular al dreptului de proprietate figura Statul Român, înscris în temeiul Decretului 92/1950.
Or, art.32 din Decretul –lege nr.115/1938 instituie prezumția că simpla înscriere în carte funciară a dreptului real imobiliar pe numele vânzătorului valorează titlu, în sensul că cel înscris este prezumat că este proprietarul imobilului.
De asemenea, din analiza cărții funciare se poate observa că notarea litigiului privind cererea de restituire a imobilului s-a realizat la data de 25.01._, ulterior încheierii contractului de vânzare - cumpărare.
Eroarea justificată a municipiului, prin primar asupra identității bunului notificat, bazată pe convingerea că reclamantele au solicitat restituirea în natură a unui alt imobil, fiind depus un extras de carte funciară ce face mențiune despre un alt imobil decât cel din Cf_ a ., ce a aparținut lui Sali Gothi, vine să contureze buna –credință a chiriașului apartamentului aflat în litigiu care avea motive să fie încredințat că vânzătorul avea toate însușirile cerute de lege spre a îi putea transmite proprietatea imobilului, care anterior fusese preluat de stat, având în vedere că la momentul contractării apărea cu evidență că statul era proprietar al imobilului, iar titlul său era unul public, necontestat.
În aceste condiții, nu prezintă relevanță aspectele invocate de recurentă privind lipsa de informare a părților în ceea ce privește titlul cu care imobilul înscris în cartea funciară pe numele autoarei M. Goth a trecut în proprietatea statului având în vedere că potrivit art.45 alin.2 din Legea nr.10/2001( art.46 din vechea reglementare, în vigoare la data încheierii contractului ) sunt lovite de nulitate absolută actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, cu excepția cazului în care actul a fost încheiat cu bună-credință.
Dincolo de poziția subiectivă a părților contractuale, reclamanta a invocat dispozițiile art.21(5) din Legea nr.10/2001, potrivit cărora sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi.
Se observă însă, că actul a cărui anulare s-a solicitat a fost încheiat la data de 8.o8.2003, dată la care nu erau în vigoare dispozițiile art.21(5) din Legea nr.10/2001, introduse abia prin Legea nr.247/2005.
Potrivit art.45 alin 1 din Legea nr.10 /2001 (art.46 alin.1 din vechea reglementare, în vigoare la data încheierii contractului) actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidența prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.
Reclamanta susține că actul de înstrăinare nr.61/2003 a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor art.21(5) din Legea nr.10/2001.
Însă, având în vedere principiul neretroactivității legii civile noi, consacrat chiar de dispozițiile legale mai sus enunțate, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.21(5) din Legea nr.10/2001 .
Acțiunea a fost întemeiată în drept și pe dispozițiile art.45 (1) din Legea nr.10/2001 motivat de faptul că actul a fost încheiat cu rea-credință, cu privire la o parte dintr-un imobil despre care se cunoștea că este revendicat de fostul proprietar.
Dar conform celor prezentate mai sus, prezumția de bună – credință nu a fost înlăturată, astfel încât nu este întemeiată susținerea formulată de reclamantele recurente că ar fi lovit de nulitate absolută contractul prin care apartamentul a fost vândut foștilor chiriași.
În analiza recursului promovat în prezenta cauză, nu lipsit de importanță este faptul că prin Hotărârea nr._ pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, adoptată la data de 18.04.2003 a fost consacrat principiul stabilității raporturilor de proprietate prin păstrarea drepturilor persoanelor care au dobândit cu bună credință imobilele naționalizate.
Ori, prin anularea unui contract de vânzare –cumpărare încheiat în urmă cu 10 ani în favoarea unei persoane care a locuit în imobil încă din 1979 și care la data achiziționării avea motive să fie încredințată că titlul statului nu este contestat, că imobilul nu este revendicat în temeiul Legii nr.10/2001, s-ar aduce atingere principiului mai sus menționat.
În aplicarea principiului stabilității raporturilor de proprietate, prin Decizia nr. 342 din 07 februarie 2012, Tribunalul Suceava a dispus restituirea în natură a parte din imobilul clădire situat în municipiul V. D., . (fostă Voluntarilor), cu excepția apartamentelor pentru care s-au încheiat contractele de vânzare cumpărare nr. 89/23.11.2004, nr. 84/08.09.2001, nr. 83/01.09.2004 și 61/08.08.2003, reținându-se că pentru acestea petentele au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
Această decizie a fost supusă controlului judiciar, fiind recurată de către reclamante.
Or, prin decizia nr.1702/26.06.2012 a Curții de apel Suceava s-a reținut că nu se poate restitui în natură dreptul de proprietate în baza Legii nr.10/2001 cu privire la locuințele înstrăinate în baza Legii nr.112/1995 foștilor chiriași, atât timp cât nu s-a stabilit printr-o hotărâre irevocabilă că nu s-au respectat cerințele acestui act normativ. Astfel, față de dispozițiile art.7 alin.1 indice 1 și art.5 din Legea nr.10/2001 potrivit cărora, nu se restituie în natură, ci doar în echivalent, imobilele care au fost înstrăinate în baza Legii nr.112/1995, cu respectarea condițiilor cerute de lege, și terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul aceluiași act normativ, recursul promovat de reclamante, a fost respins.
P. urmare, în ce privește fostul proprietar, în mod irevocabil s-a statuat că este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent, pentru imobilul care nu poate fi restituit în natură întrucât a făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare nr.61/2003.
Față de acesta, se apreciază că sunt nefondate criticile invocate de recurente, motiv pentru care ,tribunalul în temeiul art.312 alin.1 Cod de procedură civilă va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți K. L. - CU D.. A. LA C.. DE AV. G. ARIADNA-V. D., ..14, bl17, . și R. S. CU D.. A. LA C.. DE AV. G. ARIADNA-V. D., ..14, . împotriva sentinței civile nr.1153/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria V. D. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți C. G.-V. D., ., jud. Suceava și M. V. D. - P. P.-V. D., ..17, jud. Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Mai 2013
Judecător, Judecător,
V. O. D. L. A.
Cu opinie separată în sensul admiterii recursului, al casării sentinței și al trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Președinte,
A. I. M.
Grefier,
L. A.
Red L.A
Jud.fond C. U.
Tehnored.L.A.
2 ex./ 11.06.2013
Opinie separată
în sensul admiterii recursului, al casării sentinței
și al trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe
Conform art.45 alin.2 Legea 10/2001, „Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, considerate astfel anterior intrării în vigoare a Legii nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință.”
Nu se poate reține buna credință a pârâtului intimat M. V. D.. Corect au indicat recurenții-reclamanți că acesta nu a depus diligențe corespunzătoare pentru stabilirea situației juridice a imobilului în litigiu, deși avea această obligație.
Corect au invocat recurenții-reclamanți că Mun. V. D., în calitate de unitate deținătoare, trebuie să manifeste „rol activ” în verificarea situației juridice.
Această obligație se subsumează prevederilor art.25 alin.1,2 Legea 10/2001 (în forma actuală, fostul art.23 ) „(1) În termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.
(2) Persoana îndreptățită are dreptul să susțină în fața organelor de conducere ale unității deținătoare cererea de restituire în natură. În acest scop ea va fi invitată în scris, în timp util, să ia parte la lucrările organului de conducere al unității deținătoare.”
Nu rezultă că recurenții au fost invitați „la lucrările” unității deținătoare „în timp util”. La dosar nu există nicio adresă în acest sens. Există, într-adevăr, o . adrese (f.75,76,85,86, judecătorie), emise însă în anii 2005, 2002, 2005, 2006, prin care se cer lămuriri, însă nu se poate considera că acestea au fost emise „în timp util”, (notificarea fiind depusă în 2001) concept existent și în jurisprudența CEDO, care prevede soluționarea cererilor în „termen rezonabil”.( Recurenții au criticat expres prelungirea în timp a procedurii de retrocedare, raportându-se la perioada de 3 ani, avută la dispoziție pentru minime diligențe, de la notificare până la încheierea contractului de vânzare-cumpărare contestat).
Prima instanță a reținut ca justă apărarea pârâtului Mun V. D., că reclamantele sunt în culpă întrucât au depus inițial, un extras CF cu privire la un alt imobil.
De reținut, în primul rând, că este vorba de o încăpere pentru care identificarea este mult mai facilă decât în cazul terenurilor.
În al doilea rând, din adresa emisă de pârât( f.6, judecătorie), invocată în primă instanță, cât și în cererea de recurs, rezultă că acesta nu deține evidența clădirilor după număr cadastral, ci le identifică după stradă și număr.
Rezultă deci, că depunerea unui extras CF eronat nu au influențat verificările din partea unității deținătoare, din moment ce din notificare ( f.68, judecătorie) a rezultat expres că se solicită spre retrocedare o construcție, iar, conform propriilor afirmații, aceasta se identifică după stradă și număr, nu cadastral.
Mai mult, corect se invocă în memoriul de recurs că în notificarea nr.134/2001 ) f.68, judecătorie) s-a indicat expres ..13, pentru identificarea imobilului solicitat spre restituire și prima instanță a reținut corect identificarea camerei prin stradă și număr. Adresa a fost corect indicată, nu există nicio greșeală în această privință, fiind corectă succesiunea denumirilor invocate în cererea de recurs: . fosta stradă Voluntari, în prezent . rezultă din sentința civilă nr.342/2012, a Tribunalului Suceava ( f.40, 41, judecătorie) și raportul de expertiză tehnică ( f.19 și următoarele, judecătorie), la care trimite sentința judecătorească.
Greșit reține prima instanță că doar cu ocazia efectuării acestei expertize s-a putut stabili că imobilul în litigiu se afla inițial pe . străzilor este ușor de stabilit și se afla la îndemâna pârâtului, conform propriei adrese de la fila 6 dosar.
Mai mult, înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare contestat, reclamantele au înaintat adresa nr.4488/2003 (f.69, judecătorie), care poartă viza de primire, în care au invocat identitatea între . și ..13. Deci, reclamantele au lămurit, înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare, identificarea, cu stradă și număr, a încăperii în litigiu.
Rezultă deci că, în notificarea, unde se indică clar o construcție, reclamantele au indicat corect adresa, că Mun. V. D. are evidența clădirilor doar după stradă și număr, nu cadastral, că reclamantele au identificat chiar ele, anterior vânzării, încăperea după stradă și număr.
Deci, cu minime diligențe pârâtul Mun. V. D. putea identifica camera în litigiu. Acesta nu a manifestat „rol activ” pentru verificarea situației juridice, dar, mai mult, a ignorat identificarea corectă, de altfel, a reclamanților conform adresei de la fila 69, judecătorie.
Prima instanță nu a analizat, în niciun fel, aceste înscrisuri, deși sunt esențiale, deși au fost depuse la dosar de reclamante, pentru a evidenția reaua-credință a vânzătorului, subsumată lipsei unor minime diligențe de verificare a existenței unei cereri de retrocedare.
Cererea de retrocedare nu se soluționează exclusiv în baza înscrisurilor depuse de petenți, ci cu „rol activ” din partea primăriei, corect invocat de reclamanți, rol pe care nici prima instanță nu l-a înlăturat.
Reaua-credință a Municipiului V. D. rezultă și din împrejurarea că, fiind vorba de o preluare la stat fără titlu, conform Decretului 92/1950, ceea ce rezultă ușor, dintr-o examinare a situației juridice, Primăria nu putea închiria încăperea, conform interdicției prevăzute de art.9 din Legea 112/1995.
Nu rezultă că extrasul CF depus greșit a generat o eroare scuzabilă pentru pârâtul Mun.V. D., întrucât nu a fost luat în considerare pentru identificarea camerei, pentru care conta doar . au fost corect indicate de reclamante în notificare și ulterior ( f.69), însă acest pârât le-a ignorat culpabil.
Prima instanță s-a raportat la sentința civilă nr.342/2012, a Tribunalului Suceava, unde încăperea în litigiu a fost restituită prin echivalent. Această sentință nu a verificat valabilitatea vânzării-cumpărării, nefiind sesizată în acest sens, deci nu influențează prezentul litigiu.
Mai mult în contractul de vânzare-cumpărare contestat nu se face nicio trimitere la identificarea cadastrală a imobilului vândut.
Toate aceste argumente conduc la lipsa bunei credințe din partea acestui pârât, recursul fiind întemeiat.
Întrucât nu s-a verificat buna-credință a cumpărătorului ceea ce valorează necercetarea fondului, se impunea casarea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat în baza Legii 112/1995, așa cum rezultă chiar din conținutul acestuia, deci cumpărătorul avea cunoștință că este vorba de un imobil naționalizat, astfel că se impunea a se verifica dacă cumpărătorul a fost de bună credință adică dacă trebuia sau putea, cu minime diligențe să cunoască situația imobilului, solicitat pentru retrocedare, dacă a depus vreo cerere la primărie pentru a afla situația juridică a imobilului etc….
Președinte,
A. I. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1341/2013. Tribunalul SUCEAVA | Prestaţie tabulară. Decizia nr. 1569/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
