Contestaţie la executare. Decizia nr. 2384/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2384/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 2384/2013
Dosar nr._ - contestație la executare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 2384
Ședința publică din 5 noiembrie 2013
Președinte-T. M.
Judecător- D. D.
Judecător-M. C.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de contestatorii C. D. și C. A., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de Avocat B. L. I., cu sediul în mun. Rădăuți, Piața Unirii, nr. 70, jud. Suceava și intimații P. V. și P. I., cu domiciliul în mun. Rădăuți, ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.2134 din 28 iunie 2013 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ).
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat B. L. I. pentru contestatorii recurenți și intimata recurentă P. V., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Avocat B. L. I. pentru contestatorii recurenți, a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 102 lei cu chitanța . Nr._, timbru judiciar de 0,30 lei, împuternicire avocațială și a invocat excepția netimbrării recursului de către intimați.
Instanța a pus în discuția părților excepția netimbrării recursului de către intimați.
Intimata recurentă P. V. a arătat că nu timbrează recursul întrucît prin încheierea din 6 septembrie 2013 a Judecătoriei Rădăuți s-a rezolvat problema cheltuielilor de judecată.
Instanța constatînd recursul contestatorilor în stare de judecată, a trecut la dezbateri.
Avocat B. L. I. pentru contestatorii recurenți, a cerut admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea contestației la executare așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată din ambele instanțe.
Intimata recurentă P. V. a cerut respingerea recursului declarat de contestatori și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 21.01.2013 sub nr._ contestatorii C. D. și C. A., în contradictoriu cu intimații P. V. șiP. I. au solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea tuturor formelor de executare întocmite în dosarul de executare nr.704/2012 al B.E.J. M. M.-M. din Suceava și suspendarea executării silite în același dosar până la soluționarea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației s-a arătat că, în fapt, P. V. a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc M. M.-M. inițierea executării silite cu privire la suma de 6000 euro, intimata apreciind că suma ar rezulta a fi datorată potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2338/16.06.2010 la B.N.P. Fomin S., însă în realitate, în contractul amintit se prevede: „Prețul declarat al acestei vânzări este suma totală de 10.000 (zecemii) euro, din care noi vânzătorii declarăm că am primit de la cumpărător înainte de semnarea prezentului contract suma de 5.000 (cincimii) euro, iar diferența de 6.000 (șasemii) euro se va achita în termen de 45 de zile de la data semnării prezentului contract.”, cu alte cuvinte, se stabilește clar prețul total de 10.000 euro și se recunoaște că s-a achitat suma de 5.000 euro.
Cu privire la suma de 6.000 euro, apreciază că aceasta nu este lichidă, întrucât diferența dintre suma totală și cea achitată este mai mică, creditoarea neputând primi o sumă mai mare decât diferența dintre prețul total convenit și suma deja achitată, apreciind că față de această situație, executarea silită nu poate fi realizată în acest moment, fiind incidente dispozițiile art.379 alin.(l) și (2) din Codul de procedură civilă. Creditorii vor trebui, mai întâi, să clarifice pe calea dreptului comun suma pe care trebuie să o recupereze, abia apoi având dreptul să solicite realizarea unei eventuale executări silite, soluția fiind susținută și de dispozițiile art.983 din Codul civil de la 1864, aplicabil în speță, potrivit cărora convenția se interpretează, în caz de dubiu, în favoarea celui care se obligă, și nu în favoarea creditorului.
Au mai arătat contestatorii că, pe de altă parte, din cei doi debitori indicați în cererea de executare formulată de intimata P. V., doar C. A. este cea care s-a obligat prin contract autentic la plata unei diferențe, și nicidecum și subsemnatul, C. D., așa fiind, executarea silită este pornită în mod greșit și împotriva lui C. D., apreciind că și din acest punct de vedere, executarea silită trebuie anulată.
S-a mai arătat că executarea silită este începută împotriva contestatorilor „prin mandatar, M. I.", or contestatorii nu au dat niciodată mandat acestuia pentru a ne reprezenta în vreo executare silită, considerând că actele ce le-au fost comunicate acestei persoane sunt, de asemenea, nule pentru că nu au fost înaintate debitorilor din dosar, ci unei persoane fără calitate în dosarul de executare nr. 704/2012 al B.E.J. M. M.-M. din Suceava.
Având în vedere eroarea evidentă comisă în acest dosar de executare, apreciază contestatorii că este întemeiată și cererea de suspendare a executării, astfel că solicită admiterea cererii.
Intimații, prin întâmpinare au solicitat admiterea în parte a contestației la executare, respectiv pentru suma de 1000 Euro, sumă pe care într-adevăr contestatorii nu le-o datorează, intimații recunosc suma de 5000 de Euro, suma de 6000 euro fiind o eroare.
Cu privire la primul motiv invocate în contestație, acela că, creanța intimaților nu ar fi certă solicită a se avea în vedere prevederile art. 379 alin. 4 C.pr.civ. potrivit cărora Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală, în cauza de față câtimea creanței intimaților este determinabilă cu ajutorului actului de creanță și, totodată, prin recunoașterea de către debitori a cuantumului acesteia.
Față de cel de-al doilea motiv invocat, acela că executarea silită este pornită în mod greșit și împotriva lui C. D., solicită a se constata că bunul imobil vândut de către intimați a fost cumpărat de C. A. ca bun comun cu soțul C. D., executarea silită fiind începută în mod legal împotriva ambilor cumpărători.
Cu privire la al treilea motiv, acela că actele de executare silită au fost comunicate pe adresa lui M. I.-mandatarul cumpărătorilor, solicită a se constata că în contractul de vânzare-cumpărare nu sunt menționate datele de identificare ale cumpărătorilor, aceștia încheind contractul prin mandatar, care este tatăl contestatoarei, iar cumpărătorii contestatori locuiesc la aceiași adresă cu mandatarul M. I..
S-a mai solicitat a se avea în vedere că prin formularea contestației la executare, contestatorii au luat la cunoștință de actele de executare comunicate de executorul judecătoresc și de dosarul de executare.
Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr.2134 din 28 iunie 2013 a respins contestația la executare și cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatorii C. D. și C. A. în contradictoriu cu intimații P. V. și P. I..
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2338/16.06.2010 constituie titlu executoriu.
Potrivit art.399 C.pr.civ. împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație executare, dar motivele ce se pot invoca nu se pot referi la chestiuni de fond, care ar repune în discuție titlul executoriu.
În cadrul contestației la executare, instanța nu este îndreptățită să examineze fondul raporturilor juridice dintre părți, așa cum s-a solicitat ci trebuie să se conformeze titlului pus în executare.
În speță, se constată că, contractul de vânzare-cumpărare autentificat nu a fost anulat și constituie titlu executoriu, astfel că motivele invocate de contestatori nu au relevanță.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 399 C.pr.civ. instanța a respins atât contestația la executare cât și capătul de cerere cu privire la suspendarea executării silite.
Prin încheierea din 6 septembrie 2013 Judecătoria Rădăuți a admis cererea pentru rectificare eroare materială formulată de petenții P. V. și P. I., în cauza civilă ce formează obiectul dosarului nr._, privind pe contestatorii C. D. și C. A. și intimații P. V. și P. I. și în consecință:
A rectificat eroarea materială din dispozitivul sentinței civile nr.2134 din 28 iunie 2013 a Judecătoriei Rădăuți, strecurată prin omisiune, în sensul că se va înscrie și mențiunea în dispozitivul sentinței că obligă pe contestatorii C. D. și C. A. să plătească intimaților P. V. și P. I. suma de 620 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs contestatorii C. D. și C. A. invocînd motivele de nelegalitate prev. de disp.art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă, precum și intimații P. V. și P. I. pentru motivul prev. de disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Contestatorii au susținut că au solicitat anularea formelor de executare întocmite în cadrul dosarului de executare nr.704/2012 al B.E.J. M. M.-M., pentru trei motive principale:
1. neclaritatea sumei stabilite prin titlul executoriu ca diferență de achitat cu titlu de preț (6.000 euro care ar rezulta ca diferență între 10.000 euro preț total și 5.000 euro sumă achitată la încheierea contractului) - ceea ce determină caracterul nelichid al sumei ce se pretinde în cadrul executării și, deci, aplicarea art.379 alin.(l) și (2) din codul de procedură civilă de la 1865;
2. inexistența vreunui titlu executoriu împotriva contestatorului C. D. - care nu a participat la încheierea contractului;
3. necomunicarea actelor de executare efectuate, toate comunicările fiind realizate, așa cum reiese și din dosar, doar față de mandatarul contestatoarei C. A. - M. I., numit doar în vederea încheierii contractului autentic și care nu are nicio calitate în cadrul dosarului de executare. Pe C. D. acesta nu 1-a reprezentat niciodată în speță. Iar ei nu au avut niciodată de la încheierea contractului domiciliul în Bălcăuți, la nr.300.
In mod evident, toate aceste aspecte sunt legate de executarea silită însăși, și nu afectează caracterul executoriu al contractului de vânzare-cumpărare. Cu toate acestea, instanța de fond reține în motivare, fără legătură cu cauza, că „instanța nu este îndreptățită să examineze fondul raporturilor juridice dintre părți, așa cum s-a solicitat".
Pe de altă parte, se mai arată în hotărâre că „motivele ce se pot invoca nu se pot referi la chestiuni de fond, care ar repune în discuție titlul executoriu" - în condițiile în care, nefiind vorba despre un titlu executoriu constând într-o hotărâre judecătorească, tocmai aceasta este ideea: fondul POATE FI discutat. Cu toate acestea, aspectele pe care le-au invocat nu sunt cu adevărat aspecte de fond, ci țin efectiv de executarea silită însăși, care nu poate fi demarată decât cu îndeplinirea tuturor condițiilor legale în acest sens - condiții pe care le-au arătat în cererea introductivă de fond și în concluziile de la fond - și nu după bunul plac al creditorilor.
Cu alte cuvinte, instanța de fond a evitat analizarea motivelor de nulitate a executării silite, la temeinicia cărora nu se referă deloc în considerentele hotărârii, și pur și simplu le-a respins contestația.
Aceasta în condițiile în care intimații P. V. și P. I. AU FOST DE ACORD cu admiterea, cel puțin în parte, a acțiunii - lucru firesc având în vedere modalitatea în care se solicitase (greșit) din start executarea.
Față de această situație, au solicitat instanței de recurs ca reanalizând motivele invocate, să constate temeinicia acestora și să admită contestația așa cum a fost formulată.
Intimații au criticat sentința sub aspectul soluționării capătului de cerere referitor la cheltuielile de judecată de la instanța de fond.
În fața instanței de recurs intimații au arătat că prin încheierea din 6 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți s-a admis cererea de eroare materială iar contestatorii au fost obligați să le plătească suma de 620 lei cheltuieli de judecată, așa încît criticile din memoriul de recurs nu mai au obiect, sens în care nici nu mai înțeleg să timbreze recursul declarat, astfel că instanța față de excepția invocată de către recurenți, văzînd și încheierea din 6 septembrie 2013, în temeiul prev.art.20 din Legea nr.146/1997 va anula ca netimbrat recursul declarat de intimați.
În ceea ce privește recursul contestatorilor, tribunalul constată că în cauză nu se poate reține nici unul din motivele de nelegalitate invocate și care se circumscriu prev.art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Astfel, în ceea ce privește caracterul nelichid al sumei datorată de contestatori – debitori în cauză – sînt incidente prevederile art.379 alin.4 Cod procedură civilă, cîtimea creanței fiind determinabilă cu ajutorul actelor de creanță și prin recunoașterea cuantumului acesteia de către debitori.
Interpretînd clauzele contractului, rezultă că prețul vînzării a fost de 10.000 €, din care la data încheierii contractului s-au achitat 5.000 €, diferența de achitat fiind de 5.000 € și nu de 6.000 €, după cum în mod eronat s-a consemnat în acțiune.
Este real faptul că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de către o instanță judecătorească – cum este în cazul de față – se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, însă doar dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac. Or, în speță eroare de calcul din cuprinsul contractului poate fi îndreptată de notarul care a autentificat actul, mai ales în condițiile în care creditorii intimați au recunoscut-o, iar în caz de divergență prin promovarea unei acțiuni de drept comun.
În ceea ce privește cea de-a doua critică invocată prin memoriul de recurs, tribunalul constată că în contractul de vînzare-cumpărare se menționează că, C. A. (fostă M.) a cumpărat de la P. V. și P. I. imobilul ca bun comun conform art.30 din Codul Familiei cu soțul C. D., așa încît nu se poate susține că doar soția s-a obligat să plătească și diferența de preț, nu și soțul acesteia, contractul fiindu-i opozabil și acestuia din urmă.
Referitor la mandatul dat de către contestatorii debitori numitului M. I., în mod corect executarea titlului executoriu s-a adus la cunoștința acestora prin mandatar, în condițiile în care contractul a fost încheiat prin mandatar M. I. în baza procurii existente la fila 65 dosar.
Deosebit de aceasta, în cauză nu s-a indicat sau dovedit existența vreunei vătămări aduse debitorilor prin comunicarea actelor de executare către mandatar, care de altfel este tatăl cumpărătoarei C. A., aceștia avînd cunoștință de începerea executării silite, în condițiile în care au înțeles să formuleze prezenta contestație.
Față de toate acest considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul declarat de contestatori ca nefondat, hotărîrea instanței de fond fiind în acest sens legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorii C. D. și C. A., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de Avocat B. L. I., cu sediul în mun.Rădăuți, Piața Unirii, nr. 70, jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.2134 din 28 iunie 2013 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ).
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de intimații P. V. și P. I., cu domiciliul în mun.Rădăuți, ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.2134 din 28 iunie 2013 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 noiembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
T. M. D. D. M. C. P. T.
Red. D.D.
Jud.fond – T. C.
Tehnored.P.T. – Ex.2 – 18 noiembrie 2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2432/2013. Tribunalul SUCEAVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1109/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
