Contestaţie la executare. Decizia nr. 6/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 11-01-2013 în dosarul nr. 6/2013
Dosar nr._ contestație în anulare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6/2013
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE V. O. D.
Judecător L. A.
Judecător A. I. M.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea ASOCIAȚIA DE proprietari NR 20,21,22 P. R. C. V.- S., ..18,., . împotriva deciziei civile nr.1805/03.10.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. în contradictoriu cu intimatul M. S. - P. R. I. L..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul contestatoarei C. V. asistat de av. C. G. și consilier juridic I. P. pentru intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța constată că a fost atașat dosarul nr._ în care s-a pronunțat decizia contestată.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, cereri de formulat excepții de invocat și probe de administrat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. C. G. solicită admiterea contestației în anulare și fixarea unui termen pentru recurs arătând că instanța a omis să cerceteze motivul de recurs în temeiul art.312 alin.5 Cod procedură civilă. Astfel,instanța a soluționat fără a intra în fond. Acesta mai invocă și art 6 pct.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului referitoare la dreptul la o judecată echitabilă. Între cele două cauze pe care le-a reținut instanța nu există identitate de obiect pentru a opera autoritatea de lucru judecat. Aceasta apărare nu a fost reținută și analizată de instanța de fond. P. recursul promovat s-au invocat două motive de nelegalitate pentru casarea cu trimitere spre rejudecare. Aceste motive nu au fost însă analizate de instanța de recurs ci a soluționat recursul pe cale de excepție. În consecință, sunt îndeplinite motivele prevăzute de art.318 Cod procedură civilă precum și a art.6 pct.1 din Convenție, solicitând admiterea contestație fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic I. P. solicită respingerea contestației ca inadmisibilă nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate a contestației în anulare. De asemenea mai arată acesta că recursul a fost soluționat pe fond.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
Av C. G. și c.j I. P. depun la dosar concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ din data de 05.08.2011, contestatorul M. S.- prin primar I. L. a chemat în judecată pe intimata Asociația de Proprietari nr. 20, 21, 22 S., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea somațiilor emise la data de 21.07.2011 în dosarul de executare nr.28/2011 al B.I.R.J. T. I., anularea proceselor verbale din 21.07.2011, anularea Încheierii din data de 09.06.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei S., anularea Încheierii din data de 21.06.2011, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei S., încetarea executării silite, întoarcerea executării silite, suspendarea executării silite și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că, în data de 21.07.2011 a primit de la B.I.E.J. T. I. două somații și două procese verbale încheiate la aceeași dată, care constituie titluri executorii.
Contestatorul a arătat că printr-o somație i s-a pus în vedere să achite suma de 368.136,60 lei, din care 359.100 lei cuantumul daunelor cominatorii calculate conform anexei 2 depuse la dosar de către creditor, la care se adaugă 8.891 lei onorariu executor judecătoresc și alte cheltuieli de executare, iar prin cea de-a doua somație, din aceeași dată, a fost obligat ca în termen de 5 zile să predea imobilele conform deciziei nr. 229/2005 și 1620/2005 și să achite o sumă de 5.345,60 lei în favoarea creditoarei.
De asemenea, contestatorul a menționat că prin procesele verbale din data de 21.07.2011 s-a menționat modul de calcul al sumelor solicitate municipalității, precum și faptul că, creditoarea dorește plata acestora și punerea în posesie cu activele imobiliare menționate în deciziile nr. 229/2005 și 1620/2005.
Contestatorul a invocat excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, motivat de faptul că, potrivit art. 405 Cod procedură civilă, termenul de prescripție este de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, ori, în speța de față nu poate fi vorba de un alt termen special, fiind aplicabil și termenul prevăzut de art. 6 din Decretul nr. 167/1958 și, totodată, potrivit art. 7 din același act normativ, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.
A susținut contestatorul că, potrivit dispozitivului deciziei nr. 1620/2005, dreptul de a cere executarea silită s-a născut la data de 19.08.2006, iar termenul de prescripție s-a împlinit la data de 19.08.2009.
Pe de altă parte, contestatorul a solicitat să se constate prescrierea dreptului de a cere învestirea cu formulă executorie, întrucât a fost învestită o hotărâre judecătorească care a fost pronunțată în anul 2005.
De asemenea, contestatorul a susținut că, la cererea aceleiași creditoare, au fost pornite mai multe executări silite, în baza aceluiași titlu executoriu, respectiv decizia nr. 229/2006 și decizia nr. 1620 a Curții de Apel S., executări silite care au fost în mod irevocabil prescrise, perimate, instanța judecătorească anulând toate formele de executare.
A mai arătat contestatorul că, prin sentința nr. 853/2010 a Judecătoriei S., definitivă și irevocabilă, instanța a admis cererea Municipiului S., formulată în contradictoriu cu Asociația nr. 20, 21, 22 și a anulat toate formele de executare și executarea silită însăși pornită în dosarul nr.189/2009, motivat de faptul că dreptul de a cere executarea silită s-a prescris prin împlinirea termenului prev.de art.405 Cod procedură civilă.
De asemenea, prin sentința nr.3541/2009, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria S., a fost admisă contestația la executare formulată de M. S., s-a constatat perimată executarea silită și s-a dispus întoarcerea executării silite pornite în dosarul nr.130/2006 al B.E.J. M. M. M., iar prin sentința nr.5413/2010 a Judecătoriei S., definitivă și irevocabilă, a fost admisă o altă contestație la executare formulată de M. S. și au fost anulate formele de executare efectuate ulterior datei de 18.02.2010 în dosarul de executare nr. 189/2009.
Totodată, contestatorul a susținut că, creditorul nu poate porni executarea silită a titlului executoriu pentru obținerea sumelor stabilite drept daune cominatorii, precizând că Asociația de Proprietari a formulat o acțiune prin care a solicitat transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii, acțiunea care a fost anulată ca netimbrată prin sentința nr. 1824/2008, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 36/2009 a Curții de Apel S., astfel încât calcularea daunelor cominatorii de către contestatoare și solicitarea acestora de către executorul judecătoresc apare nelegală.
A mai susținut contestatorul că încheierea pronunțată în data de 09.06.2011 în dosarul nr._ al Judecătoriei S. este lovită de nulitate absolută, întrucât prin aceasta a fost învestită cu formulă executorie o hotărâre a Curții de Apel S., iar încheierea pronunțată în data de 21.06.2011 în dosarul nr._ al Judecătoriei S. trebuie anulată ca urmare a nulității încheierii anterioare, care a stat la baza motivării acesteia.
Contestatorul a învederat faptul că și-a îndeplinit obligația de finalizare a apartamentelor care compun Asociația nr. 20, 21, 22, persoanele contractante fiind invitate la sediul Primăriei mun. S. pentru a achita diferențele de plată, cu o parte dintre persoane fiind încheiate și contractele de vânzare-cumpărare.
În drept, au fost invocate disp. 399 și urm., art. 403, 405, 374 al.2 Cod procedură civilă.
Ulterior, contestatorul a formulat cerere de completare a acțiunii inițiale (f.146), prin care a solicitat anularea procesului verbal predare bunuri imobile încheiat la data de 24.08.2011 de către executorul judecătoresc T. I. în cadrul dosarului de executare nr. 28/2011 și, în subsidiar, pe cale de consecință, întoarcerea executării.
Contestatorul a susținut că prin procesul verbal de predare bunuri imobile a cărei anulare o solicită s-a făcut un abuz de drept, executorul modificând în cadrul executării, obiectul executării.
Intimata Asociația de Proprietari nr. 20, 21, 22 S. a formulat întâmpinare (f.171), prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
Intimata a susținut că natura juridică a acțiunii în justiție este dată de natura juridică a raportului litigios supus judecății, în speță de conținutul contractelor de vânzare-cumpărare a apartamentelor de locuit, respectiv dreptul real de proprietate dobândit prin contractele de vânzare-cumpărare a unor bunuri imobile, prescrierea dreptului material la executarea silită a Deciziei nr. 229/2005 și nr. 1620/2005 se va produce după 10 ani de la termenul scadent prev. în decizia nr. 1620/2005, respectiv la 19.08.2015.
De asemenea, intimata a susținut că prin încheierea din 09.06.2011 a Judecătoriei S. s-a procedat potrivit dispozițiilor art. 374 al.2 Cod procedură civilă și art. 373 al.2 și 3 Cod procedură civilă, iar cu privire la încheierea din 21.06.2011 a Judecătoriei S. dată în dosar nr._, a susținut că prin cererea de executare silită s-a menționat în mod explicit că executarea urmează a se face în temeiul art. 405 al.1 teza 2 privind drepturile reale imobiliare.
Cu privire la daunele cominatorii la care se referă decizia nr. 1620/2005 a Curții de Apel S., intimata a precizat că acestea au fost puse în executare avându-se în vedere dispozitivul hotărârii, potrivit căruia daunele cominatorii se datorează reclamantei și se vor calcula pe zi întârziere de la data de 19.08.2006 până la predarea efectivă a apartamentelor către beneficiari.
Ulterior, intimata a formulat completări la întâmpinare (f.251) prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de contestatoare.
A fost înaintat, în copie, dosarul de executare nr. 28/2011 al B.I.E.J. T. I. (f.177-227).
P. sentința civilă nr.1777 din 10.04.2012 Judecătoria S. a admis în parte, contestația la executare formulată de contestatorul M. S. – prin primar I. L., în contradictoriu cu intimata Asociația de Proprietari nr. 20, 21, 22 S. – prin reprezentant C. V..
A anulat actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 28/2011 al BIEJ T. I..
A dispus întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 28/2011 al BIEJ T. I. în sensul predării către debitor a apartamentelor evidențiate în procesul-verbal de predare a bunurilor imobile nr. 28/2011 din 24.08.2011 al BIEJ T. I..
A respins cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la cererea creditoarei Asociația de Proprietari nr. 20, 21, 22 S. a fost pornită executarea silită împotriva contestatorului Mun. S., titlul executoriu fiind decizia civilă nr. 229 din 25.02.2005 a Curții de Apel S. și decizia nr.1620 din 19.10. 2005 a Curții de Apel S. (f. 195-199).
În cadrul executării silite, ce formează obiectul dosarului de executare nr. 28/2011 al B.I.E.J. T. I., a fost încuviințată executarea silită prin încheierea din 21.06.2011 a Judecătoriei S. (f. 177), s-a întocmit procesul-verbal privind cheltuielile de executare din 21.07.2011 (f. 201), somația din aceeași dată (f. 203), procesul-verbal de predare a bunurilor imobile din data de 24.08.2011 (f. 207-2008).
În baza aceluiași titlu executoriu intimata Asociația de Proprietari nr. 20, 21, 22 S. a pornit executarea silită împotriva contestatorului și în cadrul dosarului de executare nr.189/2009 al BIEJ M. M. M.. Împotriva actelor de executare întocmite de acesta a fost formulată o contestație de către debitor, iar prin sentința civilă nr. 853/18.02.2010 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ (fila 24-26), rămasă irevocabilă, a fost admisă contestația și s-au anulat toate actele de executare și executarea însăși, în dosarul de executare nr. 189/2009 al BIEJ M. M. M., reținând instanța faptul că a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită.
Având în vedere că este vorba de executarea silită a aceluiași titlu și că există identitate de părți, instanța a apreciat că hotărârea judecătorească menționată anterior se impune cu putere de lucru judecat și în prezenta cauză, astfel încât sunt valabile constatările instanței cu privire la prescripția dreptului de a cere executarea silită, acestea având drept consecință, potrivit alin. 3 al art. 405 Cod de procedură civilă, pierderea puterii executorii a titlului.
Față de cele reținute anterior, s-a constatat că intimata nu mai putea proceda la efectuarea de noi acte de executare în temeiul amintitului titlu, care și-a pierdut puterea executorie, astfel încât instanța va admite contestația și va dispune anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 28/2011 al BIEJ T. I..
În baza art. 404 ind.1 alin. 1 și 2 C.pr.civ s-a admis și capătul de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite și, în consecință, instanța a dispus predarea către debitor a apartamentelor evidențiate în procesul-verbal de predare a bunurilor imobile nr. 28/2011 din 24.08.2011 al BIEJ T. I..
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, instanța a constatat că art. 403 alin.1C.pr.civ. prevede posibilitatea suspendării executării silite până la soluționarea contestației la executare. Cum în prezenta cauză contestația la executare a fost soluționată, instanța a respins capătul de cerere cu privire la suspendarea executării silite, ca rămas fără obiect.
Împotriva sentinței a formulat recurs Asociația de proprietari nr.20, 21, 22 în motivarea căruia a arătat că pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut ca în cauza dată, operează puterea lucrului judecat a sentinței civile nr. 853/18.02.2010 a Judecătoriei S., dosar nr._, prin care s-a stabilit ca dreptul de a cere executarea silita s-a prescris prin împlinirea termenului general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 405 (1) Cod. pr. civ. si art. 7 din Decretul nr. 167/1968.
Este de remarcat că în speță prin dosarul de executare silita nr. 28/2011 contestat, s-au pus in executare deciziile nr.229/2005 si nr. 1620/2005 a Curții de Apel S., date in apel în dosar nr. 3625/2004 si respectiv, in recurs in dosar nr. 2658/2005, prin care M. S. a fost obligat sa construiască si sa predea in folosința un număr de 43 apartamente de locuit, in baza contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de mandatații recurentei cu fosta R.A.U.C.L. S. si preluate in executare de către intimata, prin Hotărârile Consiliului Local nr. 112/1997 si nr. 45/1998.
Or, în acest context, soluția pronunțată de prima instanța este vădit nelegala fiind data cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 163 si art. 405 (1) teza 2 din cod. pr. civ. privind condiția „sine qua non" a triplei identități pentru existenta puterii lucrului judecat, precum si termenului special de prescripție de 10 ani, in cazul când se pune in executare un drept real imobiliar.
Astfel ca, in timp ce in dosar nr._ s-a pronunțat sentința civila 853/2010 (reținuta cu autoritate de lucru judecat) . care instanța a fost investita cu o contestație la executare a dosarului execuțional nr. 130/2006 a executorului judecătoresc M. M., in cazul dat, instanța de fond a fost investita cu o contestație la executare a dosarului execuțional nr. 28/2011 a executorului judecătoresc T. I., deci, cu un obiect total diferit fata de dosarul precedent. În timp ce in dosar nr._ instanța a examinat pe cale de excepție si in mod exclusiv, termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 7 din Decretul nr.167/1958 si art. 405 (1) teza 1 Cod. pr. civ. prevăzut pentru executarea drepturilor de creanța si a altor drepturi, in cazul dat, instanța a fost investita cu o contestație la executare împotriva dosarului execuțional nr. 28/2011 a executorului judecătoresc T. I., cererea de executare a fost întemeiata in mod expres si explicit pe art. 405 (1) teza 2 Cod. pr. civ. privind termenul special de prescripție de 10 ani a dreptului material la executare silita in materia drepturilor reale imobiliare.
Ca atare, in speța data, cauza, temeiul legal al actului supus judecații este total distinct de cel la care se refera dosarul nr. 8876/2009 in care instanța s-a limitat a examina cauza doar sub aspectul termenului general de prescripție de 3 ani stabilit pentru executarea drepturilor de creanța de art. 405 (1) teza 1 in timp ce in speța s-a cerut executarea in baza art. 405 (1) teza 2 Cod.pr.civ..
Instanța de recurs va trebui sa constate ca in nici una din cauzele precedente invocate de intimata si purtate intre aceleași parți, instanțele nu au examinat speța respectiva sub aspectul termenului special prevăzut de art. 405 (1) teza 2 Cod. pr. civ., respectiv a termenului de prescripție de 10 ani, deși conținutul contractului de vânzare-cumpărare care a stat la baza litigiului intervenit intre parți, indica fără echivoc dreptul de proprietate imobiliara al creditorului supus executării silite in sarcina debitorului.
În consecință, solicită admiterea recursului pentru motivele prevăzute art. 304 pct. 9 Cod. pr.civ „când soluția a fost data cu aplicarea greșita a legii" si casarea sentinței pronunțate de prima instanța cu trimitere spre rejudecarea fondului, in baza disp. 312 (5) Cod. pr.civ. „când instanța a soluționat cauza fără a cerceta fondul pricinii”, respectiv aplicarea in speța a termenului special de prescripție de 10 ani in materia executării drepturilor reale imobiliare.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare a arătat că în fapt, recurenta critică sentința nr. 1777/2012 a Judecătoriei S., considerând că în cauză nu există o autoritate de lucru judecat în privința prescripției dreptului de a cere executarea silită, în cuprinsul cererii formulate recurenta arată că hotărârile judecătorești anterior pronunțate ar trebui eludate, nefiind incidente în prezenta cauză și că sentința pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Apărările recurentei cu privire la aplicabilitatea termenului de 10 ani au fost analizate și respinse după cum se poate observa din cuprinsul hotărârilor aflate la dosarul cauzei. Consideră că susținerile recurentei sunt eronate, fară a ține seama de prevederile legale și făcute în desconsiderarea hotărârilor judecătorești pronunțate.
Potrivit art. 405 Cod procedură civilă termenul de prescripție este de 3 ani dacă legea nu prevede altfel, ori în speța de față nu poate fi vorba de un alt termen special. Având în vedere dispozitivul deciziei nr. 1620/2005, dreptul de a cere executarea silită s-a născut la data 19.08.2006, iar termenul de prescripție s-a împlinit la data de 19.08.2009. Cum cererea de executare a fost formulată în anul 2011, apreciază că dreptul de a cere executarea silită s-a stins prin prescripție.
Consideră că anterior instanțele judecătorești au statuat cu puterea lucrului judecat că executarea silită pornită în temeiul aceluiași titlu executoriu a fost prescrisă si perimată și au depus o . hotărâri judecătorești definitive si irevocabile în care este menționată existența prescripției executării silite. Trebuie reținută motivarea dată de Tribunalul S., prin decizia nr. 346/2011 prin care a respins recursul declarat de către Asociația nr. 20,21,22 unde se menționează printre altele că: „în speță trebuie să se respecte autoritatea de lucru judecat a hotărârilor anterior menționate ca prezumție cu caracter absolut instituită prin art. 1200 alin. 4 cod civil ceea înseamnă că recurenta nu putea continua executarea silită prescrisă”.
Conform practicii judiciare, autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale aceea de excepție procesuală (conform Codului civil și art. 166 Cod procedură civilă) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (Cod Civil). De asemenea, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială fiind interzisă readucerea în fața instanțelor judecătorești a chestiunilor litigioase deja rezolvate. (Decizia nr. 995/4.02.2009 a I.C.C.J. Secția civilă și de proprietate intelectuală).
Atâta timp cât executarea silită a unui titlu executoriu s-a statuat anterior că a fost prescrisă o altă executare pornită ulterior nu poate fi considerată ca fiind în termen
Arată că municipiul S. si-a îndeplinit obligația de finalizare a apartamentelor care compun Asociația nr. 20,21,22. Au depus la instanța de fond procesele verbale de finalizare a lucrărilor din care rezultă că în mod evident apartamentele au fost finalizate anterior emiterii actelor de executate de către Biroul executorului judecătoresc T. I.. Persoanele beneficiare au fost invitate la sediul Primăriei municipiului S., pentru a achita diferențele de plată. După cum au făcut dovada, cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, mai multe de persoane au achitat diferențele stabilite fiind încheiate contractele de vânzare cumpărare în formă autentică.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă.
Analizând recursul declarat din prisma motivelor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
P. decizia nr.229/25.02.2005 pronunțată de Curtea de Apel S. s-a admis apelul declarat de reclamanta Asociația de Proprietari nr.20,21,22 S., a fost schimbată sentința civilă nr.1180/06.04.2004 a Judecătoriei S. în sensul admiterii în parte a acțiunii, cu obligarea pârâtei Primăria municipiului S. de a-și îndeplini obligația de construire a locuințelor din blocurile nr.20,21,22 din municipiul S., fiind menținută dispoziția de respingere a acțiunii cu privire la stabilirea unui termen de predare a apartamentelor către beneficiari și plata daunelor cominatorii.
P. decizia nr.1620/19.10.2005 pronunțată de Curtea de Apel S. s-a admis recursul declarat de Asociația de Proprietari nr.20,21,22 S., s-a modificat în parte decizia nr.229/25.02.2005 a Curții de Apel S. în sensul că s-a stabilit termen de finalizare și predare a apartamentelor către beneficiari de 10 luni de la pronunțarea acestei decizii. Totodată a fost obligat pârâtul M. S. să plătească reclamantei suma de 10 RON daune cominatorii pe zi de întârziere pentru fiecare apartament nepredat la cheie începând cu data expirării termenului stabilit și până la predarea efectivă.
Hotărârile judecătorești menționate au fost învestite cu formulă executorie prin încheierea din data de 09.06.2011 a Judecătoriei S., executarea silită fiind încuviințată prin încheierea Judecătoriei S. din data de 21.06.2011.
La cererea creditoarei s-a declanșat executarea silită fiind format dosarul de executare nr.28/2011 al Biroului Individual Executor Judecătoresc T. I..
Anterior acestei executări, creditoarea a pornit executarea silită împotriva Municipiului S. în baza aceluiași titlu, respectiv decizia nr.229/25.02.2005 a Curții de Apel S. astfel cum a fost modificată prin decizia nr.1620/19.10.2005 a Curții de Apel S., iar prin sentința civilă nr.853/18.02.2010 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ având ca obiect contestație la executare, rămasă irevocabilă, s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că dreptul de a cere executarea silită s-a prescris.
În considerentele acestei sentințe, ca și în cele ale deciziei civile nr.260/26.05.2010 a Tribunalului S. s-a reținut că dreptul de a cere executarea silită a deciziei civile nr.1620/2005 a Curții de apel S. s-a născut la data de 19.08.2006, dată stabilită pentru executarea și finalizarea apartamentelor și s-a împlinit la data de 19.08.2009, hotărârea pierzându-și caracterul executoriu.
Or, autoritatea de lucru judecat, din punct de vedere procesual, îndeplinește două funcții, una de excepție și alta de prezumție. Funcția de prezumție a autorității de lucru judecat presupune că ceea ce s-a constatat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, nu poate fi contrazis de o altă hotărâre, teză exprimată prin adagiul res judicata pro veritate habetur.
Criticile recurentei în sensul că în speță este aplicabil termenul de prescripție de 10 ani din materia executării silite a drepturilor reale imobiliare nu pot fi reținute cât timp prin hotărârile menționate s-a tranșat irevocabil că titlul pus în executare și-a pierdut forța executorie.
Tot astfel nu pot fi primite criticile în sensul că nu ar exista identitate de obiect, în speță contestându-se alte acte de executare, în condițiile în care aceste acte de executare s-au efectuat în temeiul unui titlu pentru care s-a reținut intervenția prescripției executării silite.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a evidențiat în jurisprudența sa că dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe judecătorești garantat de art.6 alin.1 se interpretează conform preambulului Convenției, care enunță supremația dreptului ca element din patrimoniul comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care implică, între altele, ca soluția definitivă dată de instanțe cu privire la orice litigiu să nu mai fie repusă în cauză (cauza A. c.României).
Pentru respectarea acestui principiu, statele trebuie să depună diligențe pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe și să interzică redeschiderea unor noi proceduri judiciare referitoare la aceeași problemă (a se vedea mutatis mutandis, Gjonbocari și alții c. Albaniei § 66). În cauza A. c. României, Curteaa apreciat că instanțele ar fi trebuit sa țină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, nu ar fi trebuit să mai repună în discuție constatările jurisdicțiilor anterioare, repunerea în discuție a situației soluționate prin hotărâri judecătorești definitive neputând fi justificată prin prisma art. 6 § 1din Convenție.
Așa fiind, pentru toate cele ce preced, criticile formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, recursul nu este fondat, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă fiind respins.
Împotriva deciziei a formulat contestație în anulare recurenta Asociația de proprietari.
În motivare a arătat că și-a întemeiat contestația pe art.317 (2)- alternativa a 2-a Cod procedură civilă”când recursul a fost respins fără ca acesta să fi fost soluționat la fond” și pe art.318 (1) Cod procedură civilă”când recursul a fost respins omițându-se să se cerceteze motivul de casare invocat – respectiv, art.312(5) Cod procedură civilă, când instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului-respectiv, pe cale de excepție.
Instanța de fond, prin sentința nr. 1777/2012 a admis contestația debitorului și a dispus anularea dosarului execuțional nr. 28/2011 precum și întoarcerea executării silite, invocând în cauză „excepția lucrului judecat” dată în cauză de sentința nr.853/2010.
Cu alte cuvinte a soluționat caza pe cale de excepție, fără să examineze fondul, respectiv care termen de prescripție se aplică în raport de natura dreptului executat și dacă, între cele două procese există tripla identitate-condiție”sine qua non” pentru existența lucrului judecat.
Împotriva acestei sentințe creditorul a promovat recurs motivat pe dispozițiile de casare prevăzute de art.312 (5) Cod procedură civilă, respectiv”când instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului”.
Or, acest motiv de casare nu a fost examinat de instanța de recurs, care prin decizia contestată a respins cererea de recurs tot pe calea excepției, invocând în susținerea deciziei de respingere a recursului, nu caracterul irefragrabil al excepției”puterii lucrului judecat”- dat de tripla identitate care în speță nu era întrunită, deși în mod criticabil a fost reținută de prima instanță, ci invocând caracterul de probă prezumtivă a sentinței nr.853/2010 care a decis irevocabil, că dreptul material la executare silită a deciziei 229 și 1620 a încetat.
Din acest expozeu demonstrativ se poate deduce ca o probă prezumtivă, fie ea și o sentință judecătorească definitivă și irevocabilă,poate înlătura prin anulare o dispoziție legală de strictă interpretare, respectiv art.405(1) teza 2 Cod procedură civilă și că printr-un recurs soluționat pe cale de excepție, se poate menține o sentință pronunțată la fond tot pe cale de excepție.
În drept, a invocat prevederile art.317 alin.2 și 318 alin. 1 Cod procedură civilă.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare, în care a solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată.
A arătat că raportându-se la primul motiv invocat, respectiv cel prevăzut de art.317 alin.2Cod procedură civilă,lesne se poate constata că acesta a fost scos din context, contestatoarea afirmând că instanța judecătorească a respins recursul „fără ca acesta să fi fost soluționat pe fond”. Pe lângă faptul că prevederea legală invocată nu este interpretată de către contestatoare în integralitatea ei, lesne se poate observa că recursul formulat a fost soluționat pe fond. Acest fapt rezultă, atât din motivarea hotărârii, cât și din dispozitivul acesteia.
Pe de altă parte nici al doilea motiv invocat de către contestatoare nu este dat. După cum se poate observa instanța judecătorească a analizat recursul formulat de către Asociația nr.20,21,22 în totalitatea lui, neexistând practic vreun motiv de recurs omis.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:
Decizia contestată a reținut autoritatea de lucru judecat ca prezumție, în sensul că ceea ce s-a constatat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, nu poate fi contrazis de o altă hotărâre, că s-a statuat deja irevocabil asupra chestiunilor deduse judecății, deci nu pot fi repuse în discuție.
Reținându-se autoritatea de lucru judecat, în sensul arătat mai sus nu s-a putut relua fondul cauzei.
Nu se poate reține incidența art.317 alin.2 Cod procedură civilă, care trimite la motivele de contestație în anulare prevăzute de alin.1 pct.1 și 2, motive care n-au fost invocate și dovedite în cauză (nelegala citare, respectiv încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență).
S-au mai invocat prevederile art.318 alin.1 Cod procedură civilă, însă nu se poate reține că nu s-a cercetat motivul de casare invocat, anume art.312 alin,5 Cod procedură civilă, că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului. Practic, instanța de recurs a reținut că în mod corect, prima instanță s-a raportat la soluțiile pronunțate în litigiile anterioare.
De observat, că atât prima instanță, cât și instanța de recurs au soluționat fondul cauzei, prima admițând contestația la executare, anulând actele de executare și dispunând întoarcerea executării silite, iar tribunalul a respins recursul, ca nefondat.
Practic, instanța de recurs a omologat aprecierea primei instanțe privind incidența autorității de lucru judecat, ca prezumție, a sentinței civile nr.853/2010. Reținându-se prioritar autoritatea de lucru judecat nu se puteau analiza alte aspecte, deci nu se poate invoca omisiunea instanței de recurs de a cerceta alte aspecte.
Contestatorul, prin concluzii, a invocat încălcarea dreptului la judecată echitabilă, conform CEDO, care constituie o apărare de fond, „recurs la recurs”, ceea ce nu este permis în calea contestației în anulare.
Contestatorul mai reia criticile contra sentinței, care nu pot fi reținute pe calea contestației în anulare, ci doar pe calea recursului.
Practic, contestatorul critică reținerea autorității de lucru judecat, care a blocat cercetarea pe fond a motivelor de recurs ceea ce constituie ”recurs la recurs”, nepermis și excede motivelor de contestație în anulare.
În consecință, în baza art.320 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge contestația în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR 20,21,22 P. R. C. V.- S., ..18,., . împotriva deciziei civile nr.1805/03.10.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. în contradictoriu cu intimatul M. S. - P. R. I. L..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.01.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
V. O. D. L. A. A. I. M. L. A.
Red A.I.M.
Tehnored.L.A.
2 ex./24.01.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 72/2013. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Decizia nr. 82/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
