Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1289/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1289/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 22-05-2012 în dosarul nr. 1289/2012
Dosar nr._ - despăgubiri legea 221/2009 -
ROMÂNIA
T. S.
S E C Ț I A C I V I LĂ
SENTINȚA NR. 1289
Ședința publică din 22 MAI 2012
Președinte: L. A.
Grefier: P. I.
M. Public a fost reprezentat de procuror M. C.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect despăgubiri legea 221/2009 formulată de către reclamantul C. I. domiciliat în mun. Vatra Dornei, ., jud. S. în contradictoriu cu pârâtul S. R. – prin M. Finanțelor P. București cu sediul în mun. București, ., sector 5.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reclamantul, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reclamantul solicită acordarea unui nou termen în vederea conexării prezentei cauze la un alt dosar ce are ca obiect restituirea bunurilor confiscate tatălui său.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea cererii de conexare.
Instanța, respinge cererea de conexare ca nedovedită.
Întrebat fiind, reclamantul precizează că nu mai are de formulat cereri de probe ori alte cereri, iar instanța constatând acțiunea în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată:
P. cererea adresată acestei instanțe la data de 22 martie 2012 și înregistrată sub nr._, reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâtul S. R. – prin M. Finanțelor P. București, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat defunctului său tată C. I. ca urmare a condamnării cu caracter politic prin sentința penală nr. 377 din 26.06.1959 a Tribunalului M. Iași precum și pentru persecuțiile suferite de reclamant ca urmare a condamnării tatălui său, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că, prin sentința penală nr. 377 din 26.06.1959 a Tribunalului M. Iași, tatăl său C. I. a fost condamnat pentru infracțiunea de „crime de uneltire contra orânduirii sociale", infracțiune prevăzută de art. 209 din Codul penal care era în vigoare la acea vreme.
Pedeapsa aplicată prin sentința penală arătată a fost de 18 ani temniță grea și 10 ani degradare civică.
De asemenea arată că tatăl său, datorită condițiilor inumane și a torturilor la care a fost supus a murit în închisoare iar familia nu a avut nici măcar dreptul de a-i organiza serviciile funerare.
În plus, atât reclamantul cât și familia sa au fost supuși la nenumărate persecuții, le-a fost confiscată averea și i-a fost refuzată școlarizarea și perfecționarea profesională, i-a fost desfăcut contractul de muncă.
În aceste condiții, o astfel de condamnare cu caracter politic suferită de defunctul său tată, precum tratamentul la care reclamantul am fost supus, dau naștere la despăgubiri morale, conform art. 5 al. 1, lit. a din Legea 221/2009.
Face precizarea expresă că, solicită daune morale pentru suferințele cauzate de această condamnare, în conformitate cu dispoziția legală specială prin care se acordă posibilitatea obținerii de despăgubiri pentru persoanele condamnate politic, de către aceștia în nume propriu sau descendenții de gradul 1 și care este în deplin acord și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru care dreptul la libertate și la siguranță este un drept inalienabil ce trebuie să aibă un rol primordial într-o societate democratică.
Astfel, Instanța Europeană, a afirmat adeseori în jurisprudența sa că, orice privare de libertate trebuie să fie făcută în conformitate cu normele de fond și de procedură prevăzute de legislația națională, dar în același timp ea trebuie să respecte scopul esențial al art. 5 din CEDO și anume protejarea individului împotriva arbitrariului și a abuzurilor autorităților statale.
Raportând aceste norme și principii la circumstanțele cauzei se poate constata că beneficiază indubitabil de calea acțiunii în justiție pentru obținerea de despăgubiri decurgând din condamnarea politică (arbitrară, abuzivă, atentat la libertate, demnitate și siguranță) la care a fost supus tatăl său și el personal.
Această condamnare i-a cauzat un prejudiciu patrimonial dar și unul nepatrimonial, ce a constat în consecințele dăunătoare neevaluabile în bani rezultate din atingerile și încălcările dreptului personal nepatrimonial la libertate, cu suferințe dintre cele mai grave și inumane de ordin fizic datorate pierderii confortului, a decesului tatălui său în închisoare, a punerii în imposibilitate a familiei de a-i organiza servicii funerare conform obiceiurilor creștine, fiind afectate totodată acele atribute ale persoanei care influențează relațiile sociale - onoare, reputație - precum și cele care se situează în domeniul afectiv al vieții umane - relațiile cu familia, prietenii, apropiații, vătămări care își găsesc expresia cea mai tipică în durerea morală încercată de victimă.
Condamnarea și implicit lipsirea de libertate a tatălui său, decesul acestuia în detenție, au avut repercusiuni în planul vieții sale private și profesionale, mult timp după pronunțarea sentinței penale la care a făcut referire, fiindu-i afectate, din cauza condițiilor istorice anterioare anului 1989, viața familială, imaginea și chiar sursele de venit.
Mai mult decât atât, existența prejudiciului moral nu trebuie dovedită (spre deosebire de prejudiciul material), ci se justifică, fiind vorba de o chestiune de apreciere, avându-se în vedere drepturile sau interesele nepatrimoniale lezate, cum ar fi dreptul la viață, la libertate, la integritate corporală, la sănătate, la onoare, la reputație, etc., respectiv suferințele fizice și psihice, decesul tatălui său în condiții inumane cauzate de atingerile aduse acestor valori fundamentale ale persoanei umane - ocrotite în prezent de Constituție și CEDO.
O cuantificare a prejudiciului moral sau o „măsurare” a suferințelor îndurate de defunctul său tată și de reclamant, nu poate fi realizată prin probe tehnice, exacte, fiind o chestiune pur subiectivă, care trebuie analizată în concret prin luarea în considerare a ansamblului împrejurărilor ce țin atât de condamnarea efectivă (natura, durata, modalitatea de executare și consecința directă constând în decesul tatălui meu datorat condițiilor și tratamentului din detenție), cât și de efectele negative cauzate de condamnare, persecuțiile și suferințele îndurate de mine și familie.
În drept a invocat dispozițiile art. 82, 112 și urm., 274 Cod procedură civilă, Legea nr. 221/2009.
În dovedire a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul S. R. – prin M. Finanțelor P. București a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. „a”din Legea nr. 221/2009 orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Art. 5 alin. 1 lit. „a” din Legea nr. 221/2009 a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 62/2010, stabilindu-se un plafon maxim al despăgubirilor ce pot fi acordate în funcție de calitatea solicitantului.
Ambele dispoziții legale sus-menționate au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 1358/2010, respectiv prin Decizia nr. 1354/2010 ale Curții Constituționale a României.
Potrivit prevederilor art. 147 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei de neconstituționalitate, în speță de la 15.11.2010, dacă în acest interval Parlamentul nu pune aceste dispoziții în acord cu Constituția, iar pe durata acestui termen dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale, sunt suspendate de drept.
În consecință, prevederile legale nu permit acordarea de despăgubiri morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a condamnărilor sau altor măsuri cu caracter politic, motiv pentru care, față de Decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale a României, acțiunea reclamantului va fi respinsă ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea având ca obiect despăgubiri – legea nr. 221/2009 formulată de reclamantul C. I. domiciliat în mun. Vatra Dornei, ., jud. S. în contradictoriu cu pârâtul S. R. – prin M. Finanțelor P. București cu sediul în mun. București, ., sector 5, ca nefondată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 mai 2012.
Președinte, Grefier,
L. A. P. I.
Red. L.A.
Tehnored. I.P./4 ex./28.05.2012
| ← Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 124/2012.... | Fond funciar. Hotărâre din 22-05-2012, Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
