Expropriere. Sentința nr. 498/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 498/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 498/2013
Dosar nr._ Expropriere
RO M Â N I A
TRIBUBNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.498
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 12.03.2013
PREȘEDINTE I. G.
GREFIER S. A.
P. de pe lîngă Tribunalul Suceava reprezentat
de procuror J. liliana
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect „expropriere” formulată de reclamanta V. E. cu domiciliul procedural ales la cabinet de Avocat C. D.”, cu sediul în comuna Mihoveni, ., județul Suceava, în contradictoriu cu pârâții S. R. reprezentat de M. Transporturilor și I. Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri naționale din România-DRDP Iași, . și C. de verificare a dreptului de proprietate și acordare a despăgubirilor din cadrul comunei Șcheia.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 26.02.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, redactată separat,care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru dat de 05.03.2013 și penttu astăzi 12.03.2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii de față, constată următoarele:
P. cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 04.11.2011 și înregistrată sub nr._ reclamanta V. E., în contradictoriu cu:S. R. reprezentat de M. Transporturilor și I. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, . și . - C. de verificare a Drepturilor de Proprietate și Acordare a Despăgubirilor, a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 8 din 17.10.2011 dată în Dosarul nr.95/2011 de către C. de V. a Drepturilor de Proprietate și Acordare a Despăgubirilor a Comunei Șcheia solicitând a se verifica temeinicia ei cu privire la cuantumul despăgubirilor cu care nu sunt de acord, acestea fiind calculate la un preț mult inferior față de prețul de piață, a valorii de înlocuire și a prețului
solicitat de mine; Exproprierea totală a suprafețelor/suprafeței de teren rămase/ă în urma exproprierii și care nu mai pot fi folosite/ă conform cu destinația lor și care nu mai au cale de acces, cuprinse/ă în Titlul de Proprietate nr.3334/04.12.2009 și obligarea expropriatorului
la plata despăgubirilor pentru aceste suprafețe de teren raportat la prețul de piață solicitat de 40 de euro/m.p.;
In subsidiar, în măsura în care instanța de judecată va stabili că nu se impune exproprierea totală,solicită obligarea expropriatorului la plata unei despăgubiri reprezentând prejudiciul rezultat din diminuarea valorii terenului rămas în urma exproprierii; D. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că prin Hotărârea nr.8 din 17.10.2011 s-a dispus exproprierea suprafeței de 1196 de m.p., identică cu parcela nr._ din C.F._, parcelă rezultată din dezmembrarea parcelei nr._ din C.F._.
Imobilul a fost expropriat conform Hotărârii de Guvern nr.614/2011, (poziția nr.371 din anexa la hotărâre) privind declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul „Variantei de ocolire a municipiului Suceava, Km 0+000-Km 13+173,,.
A formulat cerere de plată a despăgubirilor în termenul legal, înregistrată la Primăria Comunei Șcheia sub nr.95/13.10.2011, prin care a arătat dezacordul cu suma stabilită drept despăgubire( 1.476 de lei ) și a solicitat drept despăgubire suma de 4000 de euro pe arul de teren expropriat.
A depus în susținerea cererii următoarele documente în copii legalizate conform dispozițiilor art.19 alin.2 din Legea nr.255/2010, referitoare la dreptul de proprietate asupra imobilului: carte de identitate, T.P. nr.3334 din 04.12.2009, încheiere OCPI, extras de C.F., plan de încadrare în zonă și plan de amplasament.
P. procesul verbal încheiat cu C. de V. a Dreptului de Proprietate și Acordare a Despăgubirilor a Comunei Șcheia s-a constatat neacceptarea cuantumului despăgubirilor acordat de expropriator și solicitarea sa de a-i plăti o despăgubire de 4000 de euro pe arul de teren expropriat.
Despăgubirea a fost stabilită la suma de 1476 de lei pentru suprafața de teren expropriată, expropriatorul având în vedere valoarea minimă de impozitare cuprinsă în Grila Camerei Notarilor Publici la vânzarea de imobile și nu prețul de piață al imobilului supus exproprierii.
Potrivit art.18 din Norma metodologică de aplicare a Legii 255/2010, „ în situația în care persoana îndreptățită nu este de acord cu cuantumul despăgubirii, comisia face referire despre această situație în procesul verbal, arătând că persoana îndreptățită este în drept să se adreseze instanței de judecată în condițiile prevederilor art.21-27 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică..,,.
Art.16 din Legea nr.33/1994 prevede că despăgubirea ce se acordă expropriatului se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea despăgubirii, experții, precum și instanța de judecată trebuie să țină cont de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și din daunele produse proprietarului sau altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
Art.44 alin.3 din Constituția României și art.l din Protocolul I adițional la Convenția Europeană a drepturilor omului prevăd că exproprierea pentru cauză de utilitate publică se poate face numai după o justă și prealabilă despăgubire, deoarece în caz contrar, ar exista o încălcare a dreptului de proprietate al expropriatului.
I.C.C.J. prin Decizia nr.9760/2.12.2009 a stabilit că „ sintagma prețul cu care se vând, în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, prevăzută de art.26 alin.l și alin.2 din Legea nr.33/1994 definește prețul de piață, anume prețul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că nici unul dintre aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate,,.
Expropriatorul nu a realizat și nu i-a prezentat un raport de evaluare sau o schiță topo-cadastrală din care să vadă exact situația terenului rămas neexpropriat, dar la o simplă vedere, acesta a considerat că doar suprafața acoperită de asfalt constituie suprafața expropriată, nu și suprafața care deservește șoseaua și anume: refugiul, scurgerea și canalele existente și care îmi ocupă aproape 5 ari de teren, pe care nu o mai pot folosi.
De asemenea, expropriatorul a realizat lucrări și pe suprafața de teren neexpropriată pe care a decopertat-o și pe care a lăsat-o distrusă.
Conform art.24 alin.4 din Legea nr.33/1994 „în cazul în care expropriatorul cere exproprierea numai a unei părți de teren, iar proprietarul cere instanței exproprierea totală, instanța va aprecia, în raport cu situația reală, dacă exproprierea în parte este posibilă, în caz contrar va dispune exproprierea totală,,.
Conform rapoartelor de expertiză care s-au întocmit pentru terenurile vecine, prețul de piață este situat între minim 15 și maxim 45 de euro.
In concluzia celor susținute solicită admiterea prezentei contestații cu cheltuieli de judecată.
În drept: Legea nr.255/2010, Legea nr.33/1994, Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.2 alin.l lit.f C.proc.civ.
Pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., în calitate de reprezentantă a Statului R., pârâtă în dosarul nr._/ 86/ 2011 al Tribunalului Suceava, în conformitate cu disp. art. 115, 118 cod proc. civilă a formulat întâmpinare în motivarea căreia a arătat că prin hotărârea contestată s-a dispus plata despăgubirilor cuvenite reclamantei pentru suprafața de teren expropriată conform HG 743/2010, astfel cum a fost modificată și completată prin HG 614/2011, în anexa acestei din urmă hotărâri reclamanta figurând înscris la poziția nr. 371 cu suprafața de 1196 mp teren, identică cu parcela nr._ din CF_, pentru care s-a acordat cu titlul de despăgubire suma de 1476 lei.
Este neîntemeiată pretenția reclamantei privind exproprierea întregii suprafețe de 5000 mp teren dobândită de ea în baza titlului de proprietate nr. 3334/2009 ( din care s-au identificat în teren numai 4805 mp), pretenție motivată prin prisma faptului că suprafața care deservește șoseaua de centură ar mai ocupa încă 500 mp din terenul proprietatea sa, iar restul terenului ar fi fost decopertat și distrus.
Astfel, potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010, cu modificările și completările ulterioare, expropriatul poate contesta hotărârea de expropriere numai sub aspectul cuantumului despăgubirii acordate, iar potrivit art. 22 alin. 3 acțiunea se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.
Având în vedere faptul că Legea nr. 255/2010 constituie o lege specială în materia exproprierii și reglementează o procedură derogatorie de la procedura de drept comun prevăzută de Legea nr. 33/1994, dispozițiile acestui din urmă act normativ sunt aplicabile în prezenta cauză numai în măsura în care legea specială nu cuprinde prevederi derogatorii. Cum însă dispozițiile art. 22 alin. 1 și 3 din Legea nr. 255/2010 limitează obiectul contestației împotriva hotărârii expropriatorului, precum și competența instanței de judecată doar la verificarea cuantumului despăgubirii, precizând expres că dispozițiile art.21-27 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile numai în ceea ce privește stabilirea despăgubirii rezultă că, în conformitate cu principiul priorități legii speciale,, reglementarea din art. 24 alin. 4 al Legii nr. 33/1994 privind posibilitatea instanței de a aprecia asupra caracterului total sau parțial al exproprierii nu își găsește aplicarea.
Precizează în acest context că, spre deosebire de procedura comună reglementată de Legea nr. 33/1994, în care instanța este chemată să se pronunțe atât asupra exproprierii, cât și asupra despăgubirii, în procedura specială prevăzută de Legea nr. 255/2010 decizia privind stabilirea întinderii imobilului expropriat este de competența exclusivă a expropriatorului, instanța de judecată având posibilitatea de a verifica legalitatea și temeinicia hotărârii de expropriere numai sub aspectul despăgubirii, așa cum rezultă din cuprinsul art. 22 alin. 1 și 3 din acest act normativ.
Separat de aceasta, nici pe fond nu este întemeiată pretenția reclamantei privind exproprierea unei suprafețe mai mari dat fiind faptul că numai suprafața de 1196 mp teren identică cu pf_ se află pe coridorul de expropriere, iar suprafața rămasă neexpropriată, compusă din două parcele de 1980 mp și respectiv 1629 mp, poate fi utilizată în continuare ca teren arabil conform categoriei de folosință existente la data exproprierii, această suprafață nefiind afectată de lucrările de investiții executate de expropriator.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirii acordate, acesta a fost stabilit în conformitate cu criteriile prevăzute de Legea nr. 255/2010 și de Normele Metodologice de aplicare a acestei legi.
Astfel, potrivit art. 5 alin. 1, art. 11 alin. 7 și 8 din lege sumele individuale aferente despăgubirilor sunt estimate de expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit sub coordonarea Uniunii Naționale a Notarilor Publici, având în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici potrivit art. 77 ind. 1 alin. 5 din codul fiscal.
Totodată, potrivit art. 8 alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010 expertul evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România - ANEVAR, care va întocmi raportul de evaluare prevăzut la art. 11 alin. (7) din lege, este obligat să se raporteze la expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 77 ind. 1 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu dispozițiile legale sus menționate, prin raportul de evaluare întocmit de evaluator C. C., valoarea terenului expropriat a fost stabilită la suma de 0,3 euro/mp, corespunzător valorii determinate prin expertiza întocmită în anul 2011 de Camera Notarilor Publici Suceava pentru terenurile arabile extravilane situate pe raza corn. Șcheia.
Nu este întemeiată pretenția reclamantei privind plata unei despăgubiri în sumă de 40 euro/mp dat fiind faptul că, potrivit raportului de evaluare întocmit în procedura administrativă, terenul în cauză este situat în extravilanul corn. Șcheia, are destinația de teren arabil, nu beneficiază de nici o utilitate ( rețea electrică,apă, termoficare, gaze, canalizare, telefonie, televiziune), iar distanța față de mijloacele de transport în comun, de zonele cu locuințe și de unitățile comerciale este de peste 500 m. Față de elementele de individualizare sus menționate și față de faptul că la data exproprierii piața imobiliară din zonă suferise un declin accentuat, ofertele de cumpărare fiind reduse iar prețurile de vânzare fiind mult mai mici decât cele practicate în anii 2008-2009, apreciază că despăgubirea solicitată de reclamantă este nejustificată.
De asemenea, nu este întemeiată nici pretenția reclamantei privind plata unei despăgubiri ca urmare a diminuării valorii terenului rămas în patrimoniul său după expropriere deoarece parcelele care nu au format obiectul exproprierii (de 1980 mp și respectiv 1629 mp teren) nu sunt afectate sub aspectul posibilităților de utilizare, iar valoarea acestora nu s-a diminuat, ci dimpotrivă, a sporit ca urmare a construirii șoselei de centură în imediata lor vecinătate.
Pentru stabilirea valorii terenului expropriat, instanța a încuviințat reclamantei proba cu expertiza tehnică de specialitate efectuată de către o comisie formată din 3 experți și anume: C. Stelica, M. V. și M. A..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
P. Hotărârea nr.8/17.10.2011 emisă de C. de verificare a dreptului de proprietate și acordarea despăgubirilor Șcheia, s-a dispus plata sumei de 1476 lei în favoarea reclamantei V. E. cu titlu de despăgubiri pentru exproprierea imobilului constând în suprafața de 1196 mp teren, identică cu parcela nr._ din CF.nr._, rezultată în urma dezmembrării imobilului cu nr. cadastral_ din CF._ UAT Șcheia.
Imobilul a fost expropriat conform Hotărârii de Guvern nr.614/2011(poziția 371 din anexa la hotărâre) privind declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul „Variantei de ocolire a municipiului Suceava”.
Potrivit art.22 alin.1 din Legea nr.255/2010, cu modificările și completările ulterioare, expropriatul poate contesta hotărârea de expropriere sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate, iar potrivit art. 22 alin. 3 din lege, acțiunea se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 – art. 27 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.
Art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994 (legea-cadru generală în materie de expropriere) la care Legea specială nr. 255/2010 face trimitere, deci aplicabil în cauză, stabilește criteriile pentru determinarea cuantumului despăgubirii, stipulând că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane interpuse și că la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța de judecată, trebuie să țină seama de prețul la care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile aduse de aceștia.
P. Decizia nr. 9760/02.XII.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București s-a stabilit că „sintagma prețul cu care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială prevăzută de art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994, definește prețul de piață, anume prețul cel mai probabil la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că niciunul dintre aceștia nu este supus unei constrângeri exagerate”.
Art. 27 din Legea nr. 33/1994, la care de asemenea Legea specială nr. 255/2010 face trimitere, stabilește că pentru fixarea despăgubirii, instanța compară rezultatul expertizei cu ofertele și cu pretențiile formulate de părți, despăgubirea acordată neputând fi mai mică decât cea oferită de către expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat.
În speță, expropriatorul a oferit pentru terenul expropriat suma de 1476 lei, reclamanta a pretins suma de 700 Euro/ar, conform precizărilor depuse la fila 225,226 dosar iar prin raportul de expertiză întocmit în cauză de experții C. Stelica, M. V. și M. A. s-a stabilit valoarea terenului de 11,42 Euro/mp, (în total 13.658,32 Euro) prin raportare la valoarea de piață după Standardele Internaționale de Evaluare(f.155-181 ds.).
Expropriatorul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză care au fost încuviințate de instanță, dispunându-se efectuarea unui supliment la raportul de expertiză prin care C. de experți și-a menținut opinia cu privire la estimarea valorii terenului(f.199-208 ds).
P. obiecțiunile formulate s-a invocat în esență că experții nu s-au raportat la tranzacții concrete cu imobile similare, luând ca element de referință în stabilirea valorii terenului expropriat, doar oferte de vânzare pentru terenuri similare sau comparabile, că nu s-a ținut seama de caracteristicile terenului( care este teren agricol situat în extravilan), omițând totodată aplicarea tuturor corecțiilor necesare sau individualizând greșit unii coeficienți de corecție.
Într-adevăr, pentru determinarea prețului de piață, experții nu au avut în vedere tranzacții concrete, raportându-se la oferte de tranzacționare pentru terenuri similare sau comparabile, însă prin suplimentul la raportul de expertiză referitor la acest aspect, au arătat că determinarea valorii terenului se întemeiază pe sursele de informare aflate la dispoziția experților, posibile și credibile: bănci, agenții imobiliare, primărie, intermedia, presa de specialitate, localnici care nu au oferit informații despre tranzacțiile încheiate, acest aspect confirmând caracterizarea de piață imobiliară inactivă în perioada 2008-2010, de unde raritatea informațiilor despre tranzacțiile încheiate.
Însă, informațiile despre preț din oferte de pe o piață inactivă pot fi totuși o dovadă a valorii de piață deoarece, chiar pe piețele în declin, există vânzători care nu acționează sub constrângerea de a vinde și, a nu ține cont de dovada prețurilor realizate astfel de vânzători, ar însemna ignorarea realității pieței.
Au mai arătat experții că puținele tranzacții efective, nu sunt credibile, date fiind diferențele nejustificat de mari de prețuri de vânzare, astfel că folosirea ofertelor este singura rațională și se bazează pe încrederea care trebuie atribuită datelor faptice și a ipotezelor de utilizare (Standardele Internaționale de Evaluare 2011, IVS-C. general).
Potrivit acelorași Standarde Internaționale, atunci când nu există tranzacții efective suficiente cu terenuri comparabile sau când datele obținute din tranzacțiile efectuate nu sunt credibile și /sau nu pot fi verificate pentru evaluare, se pot folosi și prețurile cerute prin ofertele de vânzare sau prețurile oferite prin cererile de cumpărare de terenuri comparabile (f.206 ds.).
Cum valoarea de piață a terenului expropriat stabilită prin metoda comparației ofertelor, respectă aplicarea principiilor Standardelor Internaționale de Evaluare 2011, rezultă că instanța trebuie să țină cont de concluziile unanime ale experților întrucât au o bază legală de estimare(S.I.E 2011), în timp ce expropriatorul, deși le-a contestat, nu a oferit nici un exemplu de tranzacție similară sau comparabilă.
Cât privește comparația efectivă a terenului din ofertă, expropriatorul a contestat coeficienții de corecție aplicați/omiși, față de deosebirile existente între terenul expropriat și comparabila aleasă, arătând că:
- pentru criteriul utilităților s-a aplicat un coeficient de corecție negativ prea mic, de numai 10% cu toate că există sub acest aspect deosebiri esențiale între terenul expropriat și comparabila nr.2(care spre deosebire de terenul expropriat) este racordată la rețeaua de energie electrică și la cea de apă curentă;
- terenul expropriat prezintă o pantă de 5,16-1,64%, în timp ce din anunțul de vânzare privind comparabila 2 rezultă că acest teren este drept, nu prezintă înclinare, astfel că se impunea și aplicarea unui coeficient de corecție negativ pentru topografia terenului, acest criteriu de individualizare, consacrat de Standardele ANEVAR fiind omis nejustificat de către experți.
- nu se justifică aplicarea coeficientului pozitiv de corecție de 70% pentru criteriul „teren în exces” deoarece prin aplicarea acestui coeficient valoarea terenului expropriat a crescut cu 4, 71 euro/mp fără nici o justificare, neputându-se pretinde că un teren cu suprafața de 1196 mp ar avea o suprafață în exces sau ar prezenta vreun avantaj din punct de vedere al lotizării în raport cu un teren în suprafață de 5200 mp. Din perspectiva criteriului sus menționat terenul expropriat are o valoare mai redusă decât comparabila 2 dat fiind faptul că are o întindere mică și nu este lotizabil, așa încât se impunea aplicarea unui coeficient de corecție negativ, care să diminueze valoarea parcelei expropriate față de comparabila 2, iar nu să o sporească.
Ori, prin suplimentul la raportul de expertiză, experții arată că:
- corecția de numai 10% pentru mărimea suprafeței nu este prea mică deoarece experții au considerat că suprafața de 1196 mp este o parcelă care poate prezenta interes mai mare pentru investitori cu putere financiară mică în comparație cu o parcelă cu o suprafață mai mare;
- aprecierea privind corecția prea mică pentru lipsa utilităților este nefondată deoarece reflectă similitudinea dotării cu utilități, nici în zona comparabilei nu există rețele de utilități comune apă-canal, în prezent, proprietățile au posibilitatea tehnologică de a-și asigura independența totală sau parțială față de rețelele publice de utilități( puțuri săpate sau forate și depozitarea sau epurarea apelor menajere în fose septice sau mini stații de epurare, utilizarea panourilor solare sau a instalațiilor de producere a curentului electric eoliene), soluții aplicate deja în număr semnificativ la proprietățile rezidențiale construite în zona .> - în niciuna din ofertele imobiliare nu este dată panta terenului, așa încât aplicarea unei astfel de corecții, nu este posibilă, criteriul pantei terenului nu poate fi considerat disponibil în acord cu metodologia standardelor;
- estimarea corecției pentru terenul în exces reflectă opinia evaluatorului raportată la modul în care un potențial investitor reacționează în ața a două oferte, una cu teren în exces privit ca investiție inițială mare și cu interes pe termen lung( o parcelare și valorificare ulterioară sau o posibilă conversie) și uns cu teren cu suprafață optimă pentru o investiție imobiliară specifică poziției( vulcanizare, stație PECO etc.), poate crește interesul pentru teren, datorită investiții inițiale mici, potrivit cererii din piață.
Așa fiind instanța își însușește raportul de expertiză prin care s-a stabilit o valoare de piață de 11,42 Euro/mp valoare pe care o apreciază ca rezonabilă având în vedere faptul că terenul este situat la o distanță relativ mică de Municipiul Suceava într-o zonă pretabilă pentru construcții cu destinații diverse.
În ceea ce privește data evaluării,în mod corect a fost avută în vedere data întocmirii raportului de expertiză, față de prevederile exprese în acest sens ale art.26 al.2 din legea nr.33/1994.
Cererea expropriatorului de a fi reținută despăgubirea inițială nu poate fi reținută deoarece:
Suma propusă cu titlu de despăgubiri în cuantum de 1476 lei a fost stabilită prin Raportul de evaluare întocmit de P.F.A C. C. în procedura prealabilă exproprierii efective conform art.11 al.7, 8 din legea nr.255/2010 și art.8 din Normele de aplicare a Legii, evaluatorul raportându-se la expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici(f.49-59 ds.).
Expertizele notariale sunt doar orientative . Mai mult, în cuprinsul raportului se menționează că suma stabilită de 1476 lei, nu constituie valoarea de piață a terenului(f. 53 ds.), ori așa cum s-a arătat deja ceea ce interesează în cauză, este tocmai valoarea de piață a terenului expropriat.
Nici suma pretinsă de reclamantă de 40 Euro/mp nu poate fi reținută deoarece este nerealistă, nesusținută de nici o probă, dimpotrivă este infirmată de raportul comisiei de experți la care s-a făcut mai sus referire.
Potrivit aceluiași raport de expertiză, după expropriere, în patrimoniul reclamantei au rămas două parcele de teren în suprafață de 1980 mp arabil și 1629 mp arabil, ce pot fi folosite conform categoriei de folosință existentă la data exproprierii, având acces asigurat pe drumuri de exploatare(f.167 ds.), astfel că cererile reclamantei pentru exproprierea totală a suprafeței de teren rămasă neexpropriată precum și cea privind obligarea expropriatorului la plata unei despăgubiri reprezentând prejudiciul rezultat prin diminuarea valorii terenului rămas în urma exproprierii, nu sunt întemeiate.
Referitor la cererea privind exproprierea unei suprafețe de teren mai mari, instanța reține că legea nr.255/2010 limitează obiectul contestației împotriva hotărârii expropriatorului, precum și competența instanței de judecată doar la verificarea cuantumului despăgubirii, precizând expres că dispozițiile art. 21-27 din legea nr.33/1994 sunt aplicabile numai în ceea ce privește stabilirea despăgubirii( art.27 al.1 și 3 din legea nr.255/2010).
Art.24 din legea nr.33/1994 privind posibilitatea instanței de a aprecia asupra caracterului parțial sau total al exproprierii, nu este aplicabil în speță, întrucât interesează doar procedura de expropriere generală, de drept comun prevăzută de legea nr.33/1994, ori litigiul de față este fundamentat pe legea nr.255/2010, lege specială în materia exproprierii, care cuprinde dispoziții derogatorii sub acest aspect.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, instanța va admite în parte acțiunea, va modifica în parte Hotărârea nr.8/17.10.2011 emisă de C. de verificare a dreptului de proprietate și acordare a despăgubirilor a comunei Șcheia, județul Suceava, va dispune plata în favoarea reclamantei a sumei de 13.658,32 Euro la cursul oficial al BNR din ziua plății cu titlu de despăgubiri pentru suprafața de 1196 mp teren expropriată și va respinge ca nefondată cererea privind exproprierea unei suprafețe de teren suplimentare precum și cea privind plata despăgubirilor reprezentând prejudiciul rezultat în urma exproprierii.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod procedură civilă prim pârâtul va fi obligat să plătească reclamantei suma de 2500 lei cheltuieli de judecată din care 2200 lei reprezentând onorariu experți și 300 lei onorariu avocat, conform chitanțelor depuse la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă având ca obiect „expropriere” formulată de reclamanta V. E. cu domiciliul procedural ales la cabinet de Avocat „C. D.”, cu sediul în comuna Mihoveni, ., județul Suceava, în contradictoriu cu pârâții S. R. reprezentat de M. Transporturilor și I. Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri naționale din România-DRDP Iași, . și C. de verificare a dreptului de proprietate și acordare a despăgubirilor din cadrul comunei Șcheia, astfel cum a fost precizată.
Modifică în parte Hotărârea nr.8/17.10.2011 emisă de C. de verificare a dreptului de proprietate și acordare a despăgubirilor a comunei Șcheia, județul Suceava.
Dispune plata în favoarea reclamantei V. E. a sumei de 13.658,32 Euro la cursul oficial al BNR din ziua plății cu titlu de despăgubiri pentru exproprierea imobilului situat în ., constând în suprafața de 1196 mp teren, identică cu parcela nr._ din CF_, rezultată în urma dezmembrării imobilului cu nr. cadastral_ din CF nr._ UAT Șcheia.
Respinge cererea pentru exproprierea totală a suprafeței de teren rămasă neexpropriată precum și cererea privind obligarea expropriatorului la plata unei despăgubiri reprezentând prejudiciul rezultat din diminuarea valorii terenului rămas în urma exproprierii, ca nefondate.
Obligă pârâtul S. R. reprezentat de M. Transporturilor și I. – prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA-DRDP Iași să plătească reclamantei suma de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care 2200 lei reprezentând onorariu experți și 300 lei onorariu avocat.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12.03.2013.
Președinte Grefier
I. G. S. A.
Red.IG
Tehnored.SA/6 ex/19.04.2013
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 66/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 681/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
