Fond funciar. Decizia nr. 1026/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1026/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 1026/2013
Dosar nr._ F. funciar
ROMANIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1026
Ședința publică din data de 15 aprilie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: H. L.
Judecător: I. G.
Judecător: I. M.
Grefier: S. A.-M.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de către reclamanții L. N. E., P. M., Țarcă E., L. A., A. I., A. D. și de către pârâta R. R. - Direcția S. S., împotriva sentinței civile nr. 630 din data de 20 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._, intimați fiind pârâții A. E., A. G., A. A., C. R., O. E., I. M., C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., C. L. de fond funciar P. și pârâtul Hăgătiș I.-J..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, a răspuns avocat D. V., pentru reclamanții recurenți, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că la dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, de către apărătorul pârâților intimați cerere de lăsare a cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, întrucât acordă asistență juridică în alte cauze la Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc.
Avocat D. V., pentru reclamanții recurenți arată că este de acord cu lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la sfârșitul ședinței de judecată, au răspuns avocat D. V., pentru reclamanții recurenți și avocat C. A., pentru pârâții intimați, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că la dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, de către reclamanții recurenți întâmpinare la recursul formulat de către pârâta recurentă, duplicatul fiind înmânat pârâților intimați, prin apărător.
Apărătorii părților, luând pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul recursurilor.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat în cauză, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul acestora.
Avocat D. V., pentru reclamanții recurenți, invocă, în temeiul art. 306 Cod procedură civilă, motivul de ordine publică privind necercetarea fondului pentru motivele expuse în întâmpinarea formulată la recursul declarat de către pârâta recurentă, cu precizarea că la instanța de fond s-a dispus efectuarea unei expertize topo de către un expert în specialitatea topo, însă în cauză trebuia să se întocmească un raport de expertiză silvică, având în vedere că s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenuri cu vegetație forestieră, trebuiau examinate hărțile silvice de la momentul deposedării autorului pentru identificarea terenurilor, efectuarea unei astfel de expertize se impune cu atât mai mult cu cât expertul topo, motivând schimbarea în timp a proprietarilor terenurilor vecine a reținut că nu are posibilitatea să se pronunțe cu privire la existența unei eventuale suprapuneri, iar în același raport de expertiză s-a reținut că pârâții și ceilalți moștenitori ai numitului A. T. a V. care au primit prin donație terenuri, cu ocazia identificării suprafețelor cu vegetație forestieră solicitate pentru retrocedare, nu s-a avut în vedere și golurile alpine.
Solicită în principal admiterea recursurilor, casarea sentințe civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu precizarea că reclamanții sunt de acord doar cu pct. 1 din recursul formulat de către Direcția S. S., motiv prin care s-au invocat disp. art. 24 al. 1 din Legea nr. 1/2000, din tabelul proprietarilor rezultă că autorul reclamanților recurenți deținea o suprafață de 51, 45 ha în . a decedat în anul 1969, conform certificatului de moștenitor la deces autorul reclamanților recurenți mai avea în proprietate doar 3 ha teren pășune învecinat cu pădure, la acea vreme persoanele fizice nu aveau în proprietate pădure, astfel că restul terenului care a fost pășune a intrat sub bornă silvică, iar în cauză se poate stabili dacă și cât teren s-a trecut sub bornă silvică.
Arată că la f. 107 dosar se află schița trupului „Dealul Vânat” din care rezultă că între terenurile aparținând lui A. T. și A. G. dețin teren numiții G. și V. A., din schița aflată la f. 164 dosar reiese că suprafața de 4,92 ha se învecinează cu suprafața de 4,16 ha teren ce le-a fost reconstituit reclamanților recurenți prin prezenta hotărâre, identificarea cadastrală nu este corectă, iar toate părțile au primit terenuri de la părinți prin donație.
În subsidiar, solicită admiterea recursurilor, modificarea sentinței civile atacate în sensul reconstituirii în favoarea reclamanților recurenți a suprafeței de 4,92 ha teren pădure pe vechiul amplasament, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul pârâților intimați solicită admiterea recursului declarat de către pârâta recurenți și respingerea recursului formulat de către reclamanții recurenți, motivat de faptul că reclamanții recurenți le recunosc dreptul de proprietate asupra terenului primit de la autorul lor, acesta a avut 7 copii și le-a donat acestora terenuri, reclamanții recurenți au contestat amplasamentul terenului primit de pârâții intimați de la autor, dar din expertiza întocmită în cauză a rezultat că terenul pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate pârâților intimați corespunde realității din actul de donație, în ceea ce privește suprafața de 4,92 ha expertul a afirmat că lipsa hărților cadastrale sau schițe de amplasament, cât și schimbarea în timp a proprietarilor terenurilor vecine nu-i dă posibilitatea să se pronunțe cu privire la existența unei eventuale suprapuneri între terenul reconstituit pârâților intimați și terenul din actul din anul 1925, iar posibila suprapunere despre care se face vorbire este datorată indicării evazive a limitelor terenului de către reclamanții recurenți.
Precizează că expertul a menționat că este posibilă existența golurilor alpine, însă nu există această certitudine, iar în cauză nu trebuie să se facă o confuzie între terenuri, respectiv între terenul cumpărat și cel donat, cu cheltuieli de judecată.
În replică, apărătorul reclamanților recurenți precizează că în cauză nu este nicio confuzie, terenul cumpărat este cel din anul 1925, iar pentru cel donat există titlu de proprietate, terenurile trebuiau identificate pe hărți silvice, motiv pentru care, așa cum a mai susținut, în cauză era necesară efectuarea unei expertize silvice și nu topo.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la data de 14.12.2010 sub nr._, reclamanții L. N. E., P. M., Țarcă E., L. A., A. I. și A. D., au chemat în judecată pe pârâții A. E., A. G., A. A., C. R., O. E., I. M., Hăgătiș I.-J., C. Județeană S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. L. de fond funciar P., R. R. prin Direcția S. S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate emise în favoarea pârâților, în ce privește amplasamentul, respectiv Hotărârea Comisiei Județene S. nr.443/21.07.2010, poziția nr.1 din anexa nr.37- 201 precum și procesul verbal de punere în posesie emis în favoarea acestora, pentru suprafața de 12,8031 ha. teren cu vegetație forestieră situat în ., la locul numit „Dealul Vânăt” identificat în U P VII u.a. 116 B, 116 A%, 117B, 117B% pe raza Ocolului Silvic Vatra Dornei, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare au arătat, în esență, că sunt moștenitorii autorului deposedat C. T. A., decedat la 22.01.1969, în calitate de fii; că autorul lor a fost frate cu autorul pârâților A. T. G., care a avut doi fii respectiv A. V., decedat după care sunt moștenitori pârâții de la pct. 1 -6 și A. G., decedat.
Au mai arătat reclamanții că bunicul lor T. V. A., în timpul vieții, respectiv în anii 1946- 1947 le-a donat celor 7 copii, prin acte autentice, suprafețe de teren în mai multe locuri, inclusiv la locul numit „Dealul Vânăt” aflat pe raza comunei P., care formează un singur trup de circa 140 ha. și fiecare fâșie de 2 – 3 km. este individualizată prin vecinătăți.
Cu ocazia naționalizării, terenul a trecut sub bornă silvică de la fiecare dintre cei 7 copii, având calitatea de autori deposedați.
Conform contractului de donație nr. 898/1956 autorul lor C. T. A. a primit cu titlu de donație de la tatăl său T. V. A., la locul numit „Dealul Vânăt” suprafața de 6 fălci teren, iar conform contractului de vânzare cumpărare din 24.03.1945 tatăl lor a mai cumpărat de la fratele tatălui său, I. V. A. în același loc încă 21 de fălci teren cu vegetație forestieră, ce formează un trup comun.
După ce au formulat cerere de reconstituire în baza legilor de fond funciar, în cadrul procedurilor prealabile, au vrut să-și facă măsurătorile și să-și întocmească procesele verbale de vecinătate, ocazie cu care au aflat că pe terenul lor, pentru care aveau acte de proprietate este validat dreptul de proprietate și s-a făcut punerea în posesie pentru pârâți, fără să fie îndreptățiți, astfel încât dosarul lor a rămas blocat la C. L. de fond funciar P. și nu a putut fi înaintat Comisiei Județene S..
Întrucât calitatea de autor deposedat pentru terenul în litigiu a avut-o doar autorul lor C. T. A. și pentru care au dovedit proprietatea cu acte autentice, au apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile. art. III alin.1 lit. a pct. (ii) și (vi) și au solicitat anularea actelor de reconstituire emise în favoarea pârâților, întrucât aceștia nu erau îndreptățiți potrivit legii, la astfel de reconstituire, deoarece nu au deținut anterior în proprietate aceste terenuri, iar la data la care au solicitat reconstituirea în termen legal, amplasamentul era liber.
În drept și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. art. III alin.1 lit. a pct. (ii) și (vi) din Legea nr.169/1997, Legea nr.18/1991, modificată, Legea nr.1/2000 și Legea nr.247/2005.
Pârâții, persoane fizice prin întâmpinarea formulată în cauză au invocat excepția lipsei de interes legitim în promovarea prezentei acțiuni conform art. III pct.2 din Legea nr.169/1997, cu motivarea că nulitatea poate fi invocată de persoane care justifică un interes legitim, or cum reclamanților nu li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu, Comisia comunală de fond funciar neprocedând la reconstituirea dreptului de proprietate și întrucât pentru ei nu s-a născut nici un drept de proprietate care să fie afectat de emiterea titlului de proprietate, nu au nici un interes legitim în promovarea acțiunii. Pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
Prin încheierea din 27 mai 2011 din dosarul nr._ în temeiul dispozițiilor art.164 alin.1 cod procedură civilă s-a dispus conexarea dosarului nr._ la prezenta cauză.
Prin sentința civilă nr. 630 din data de 20 iunie 2012, Judecătoria Vatra Dornei a I. admis cererea petenților L. N. E., P. M., Țarcă E., L. A., A. I. și A. D., pârâți fiind A. E., A. G., A. A., C. R., O. E., I. M., Hăgătiș J.-I., C. Județeană S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. L. de fond funciar P., R. R. prin Direcția S. S., din dosarul conexat nr._ și în consecință:
A anulat hotărârea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. nr. 681/05.11.2010, anexa 37 – 234, poziția 3.
A reconstituit petenților dreptul de proprietate asupra suprafeței de 22,05 ha teren vegetație forestieră din care:
- suprafața de 5,02 ha teren vegetație forestieră pe amplasamentul stabilit prin expertiza ing. B. V. (marcată cu culoarea verde în planul de situație anexat raportului de expertiză);
- suprafața de 17,03 ha teren vegetație forestieră, fără amplasament.
A respins excepția lipsei de interes a reclamanților, invocată de către pârâți prin întâmpinare, ca nefondată.
A respins cererea reclamanților L. N. E., P. M., Țarcă E., L. A., A. I. și A. D., pârâți fiind A. E., A. G., A. A., C. R., O. E., I. M., Hăgătiș I.-J., C. Județeană S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. L. de fond funciar P., R. R. prin Direcția S. S., ca nefondată.
A obligat reclamanții să achite pârâților persoane fizice suma de 4.000 lei cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în fapt, defuncții A. V. T. și A. V. I. au fost frați și au locuit în satul P., .>
Defunctul A. V. T. a avut mai mulți copii, printre care F. N., E. C., M. C., G. T. A., G. T. A., Contantin T. A. și V. T. A..
La data de 24 martie 1925 defunctul C. T. A. a cumpărat de la unchiul său A. V. I. „ Două zeci și unu fălci, sau 30 hectare, 07 arii și 20 centi – ar pământ de păscătoare cu tot ce se află pe el situat la locul numit „Dealu Vânăt” .>
În anul 1946 defunctul T. V. A. i-a donat fiului său C. T. A. 6 fălci teren izlaz cu târșete la locul numit „Dealul Vânăt” iar fiului său G. T. A. 16 fălci de izlaz cu târșete la locul numit „Dealul Vânăt”.
În anul 1947 defunctul C. T. A. figura înscris în tabelul proprietarilor din Plasa Dorna cu o suprafață de 51,45 ha din care 0,45 ha arabil, 12 ha fânaț, 37 ha pășune și 2 ha pădure.
În anul 1968 a avut loc reforma administrativă, în urma căreia satul P. din . .> La data de 22 ianuarie 1969, defunctul C. T. A. a decedat, având ca moștenitori pe petenții din prezenta cauză.
La data deschiderii succesiunii, masa succesorală era formată, printre altele, din 3 ha teren pășune situat la locul numit „Dealu Vânăt”.
La data de 28 martie 2006, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. a emis titlul de proprietate nr. 900 prin care s-a reconstituit petenților dreptul de proprietate asupra suprafeței de 9 ha teren vegetație forestieră în ., u.a. 114 A,B,C,D, 115A OS Broșteni.
La reconstituirea dreptului de proprietate pentru cele 9 ha teren vegetație forestieră s-a avut în vedere contractul de donație din 1946 prin care T. V. A. a donat fiului său C. T. A. 6 fălci teren la locul numit „Dealul Vînăt”.
Prin titlul de proprietate nr. 734/4.06.2004 și hotărârea nr. 443/21.07..2010, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. a reconstituit intimaților persoane fizice dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 21,8 ha teren vegetație forestieră la locul numit „Dealul Vânăt”, mai precis în UP VII u.a 116A, 117A, B, OS Broșteni.
La reconstituirea dreptului de proprietate pentru cele 21,8 ha teren vegetație forestieră s-a avut în vedere contractul de donație din 1946 prin care T. V. A. a donat fiului său G. T. A. 16 fălci de izlaz cu târșete la locul numit „Dealul Vânăt”.
Prin hotărârea nr. 681/5.11.2010 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. s-a invalidat cererea petenților prin care aceștia au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 30 ha teren vegetație forestieră la locul numit „Dealul Vînăt”.
I. Cu privire la cererea petenților din dosarul conexat nr._
Petenții L. N. E., P. M., Țarcă E., L. A., A. I. și A. D. au solicitat C. locală de fond funciar P. reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 30 ha teren vegetație forestieră la locul numit „Dealu Vânăt” după autorul C. T. A., având în vedere contractul de vânzare din 24 martie 1925 prin care defunctul C. T. A. a cumpărat de la unchiul său A. V. I. „ Două zeci și unu fălci, sau 30 hectare, 07 arii și 20 centi – ar pământ de păscătoare cu tot ce se află pe el situat la locul numit „Dealu Vânăt” .>
Așa cum s-a arătat și în situația de fapt reținută, prin hotărârea nr. 681/5.11.2010 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. s-a invalidat cererea petenților prin care aceștia au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 30 ha teren vegetație forestieră la locul numit „Dealul Vînăt”.
Invalidarea cererii petenților a fost motivată prin faptul că nu au făcut dovada proprietății autorului, a predării terenului cu vegetație forestieră la stat și nu s-a efectuat identificarea în amenajamentul silvic în vederea întocmirii procesului verbal de stabilire a vecinătăților.
Instanța a arătat că judecarea cauzei presupune raportarea probatoriului la două teze probatorii majore: pe de o parte îndreptățirea petenților la reconstituire respectiv limita acestei îndreptățiri, pe de altă parte amplasamentul terenului pentru care sunt îndreptățiți la reconstituire.
a. Cu privire la îndreptățirea petenților la reconstituire și limita acestei îndreptățiri:
Petenții sunt moștenitorii defunctului C. T. A., decedat la data de 22 ianuarie 1969.
La data de 24 martie 1925 defunctul C. T. A. a dobândit prin cumpărare, dreptul de proprietate asupra suprafeței de 30 ha păscătoare, situată la locul numit „Dealul Vînăt”.
Contractul de vânzare a fost transcris în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni al Tribunalului Fălticeni, registru specific sistemului publicității personale din Vechiul Regat al României.
În continuare, instanța a trebuit să stabilească dacă suprafața de 30 ha păscătoare de la locul numit „Dealul Vânăt” s-a mai aflat în patrimoniul defunctului la nivelul anului 1948, având în vedere că între data dobândirii și data naționalizării există o perioadă de 23 de ani.
Din tabelul proprietarilor din Plasa Dorna ce posedă pământ peste 25 ha, a reieșit faptul că la nivelul anului 1947, defunctul C-tin T. A. figura înscris cu o suprafață de 37 ha pășune.
Instanța a mai avut în vedere și faptul că la data deschiderii succesiunii defunctului, respectiv 22 ianuarie 1969, din masa succesorală mai făceau parte doar 3 ha pășune situată la locul numit „Dealul Vânăt”.
Faptul că în anul 1948 s-a procedat la naționalizarea pădurilor nu a constituit argument pentru înlăturarea oricărei consemnări privind proprietatea C-tin T. A. ulterioară acestei date. O soluție contrară ar echivala unui sofism juridic.
Astfel, instanța a apreciat că petenții au făcut dovada continuității dreptului de proprietate a autorului lor asupra suprafeței de 30 ha teren pășune situat la locul numit „Dealul Vânăt”.
În ceea ce privește motivarea intimatei C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. că petenții nu au făcut dovada predării terenului cu vegetație forestieră la stat, instanța a arătat că într-adevăr nu există acte care să denote data și modalitatea în care C-tin T. A. a fost deposedat de cele 30 ha teren pășune, dar nu a existat nici o îndoială pentru instanță că acest fapt s-a săvârșit. Instanța a constatat că nu se poate susține absența acestei proceduri doar pentru lipsa dovezii, însă împotriva evidenței, anume faptul că parte din acest teren se află la dispoziția comisiei locale. Statul era cel care avea datoria să aibă dovada procedurilor care au dus în deținerea sa terenuri pentru care anterior regimului comunist se probează proprietatea în patrimoniul persoanelor fizice. Ca autor al actelor de deposedare, obligația de a proba procedura deposedării revine acestuia și nu persoanei deposedate, câtă vreme raportul de subordonare între stat și persoana fizică era covârșitoare.
Analiza probelor nu poate fi făcută abstract, independent de analiza perioadei istorice în care ele s-au preconstituit, dominată de abuzuri de o largă paletă de manifestări, demonstrate istoric, acesta fiind și fundamentul legislației reparatoriu adoptate de statul român în perioada ce a urmat anului 1989.
Potrivit art. 3 alin. 5 din Legea nr. 1/2000, prin proprietar deposedat se înțelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării iar potrivit art. 45 din Legea nr. 18/1991, prin terenuri forestiere în accepțiunea legii, se înțelege acele terenuri care sunt acoperite cu vegetație forestieră, păduri, zăvoaie, tufișuri, pășuni, fânețe împădurite.
Din expertiza întocmită în cauză, a reieșit faptul că petenții dețin o suprafață de 7,95 ha pășune la locul numit „Dealul Vînăt”, motiv pentru care defunctul C-tin T. A. are calitatea de proprietar deposedat cu privire la suprafața de 30 ha pășune, iar petenții sunt îndreptățiți la reconstituirea a doar 22,05 ha teren vegetație forestieră ( 30 ha – 7,95 ha).
b. Amplasamentul terenului pe care sunt îndreptățiți petenții
Din același raport de expertiză topo întocmit în cauză, a reieșit faptul că din suprafața de teren solicitată de către petenți doar 5,02 ha teren pădure este în administrarea OS Broșteni și pentru care nu s-au emis titluri de proprietate.
Prin urmare, instanța a anulat hotărârea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. nr. 681/05.11.2010, anexa 37 – 234, poziția 3 și a reconstituit petenților dreptul de proprietate asupra suprafeței de 22,05 ha teren vegetație forestieră din care:
- suprafața de 5,02 ha teren vegetație forestieră pe amplasamentul stabilit prin expertiza ing. B. V. (marcată cu culoarea verde în planul de situație anexat raportului de expertiză);
- suprafața de 17,03 ha teren vegetație forestieră, fără amplasament.
II. Cu privire la cererea reclamanților din dosarul nr._
Cu privire la excepția lipsei de interes a reclamanților, invocată de către pârâți prin întâmpinare:
Potrivit art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997, nulitatea poate fi invocată de către primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim.
Astfel, legiuitorul conferă calitate procesuală activă persoanelor care justifică un interes legitim, acele persoane care au fost prejudiciate prin actele de reconstituire a dreptului de proprietate. Interesul legitim ca o condiție a exercitării dreptului la acțiune, este necesar a fi născut, direct și actual pentru a justifica pretențiile.
Întrucât reclamanții sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 22,05 teren vegetație forestieră la locul numit „Dealul Vânăt”, aceștia justifică interes legitim în prezenta cauză.
Instanța a respins excepția lipsei de interes a reclamanților, invocată de către pârâți prin întâmpinare, ca nefondată.
Pe fondul cauzei:
Reclamanții au solicitat instanței să constate nulitatea absolută a hotărârii C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. nr. 443/21.07.2010 și a procesului verbal de punere în posesie, emise pentru pârâți pentru suprafața de 12,8031 ha teren vegetație forestieră situată în . numit Dealul Vânăt.
Reclamanții au contestat doar amplasamentul pe care au fost puși în posesie pârâții nu și dreptul acestora asupra suprafeței în cauză.
P. a soluționa cererea reclamanților, în cauză a fost efectuată o expertiză topo.
Cu ocazia efectuării măsurătorilor în teren, reclamanții au indicat expertului amplasamentul suprafeței de teren ce face obiectul contractului de vindere – cumpărare din 24 martie 1925.
Pe baza indicațiilor reclamanților, expertul a identificat la locul numit „Dealul Vânăt” doar o suprafață de cca. 17,89 ha din care 7,95 ha pășune deținută de către reclamanți și 9,94 ha teren pădure.
Din suprafața de 9,94 ha teren pădure doar 4,92 ha este cuprins în terenul atribuit pârâților.
Din cuprinsul raportului de expertiză, instanța a reținut că vecinătățile existente în fapt a amplasamentului revendicat nu corespund cu cele indicate în actul de proprietate din 24 martie 1925 și nici suprafața determinată nu este egală cu cea din respectivul contract, adică 30 ha. De asemenea lipsa hărților cadastrale vechi, lipsa existenței unei schițe vechi de amplasament referitoare la terenul în litigiu cât și schimbarea în timp a proprietarilor terenurilor vecine nu i-a dat posibilitatea expertului să se pronunțe cu privire la existența unei eventuale suprapuneri între terenul reconstituit pârâților prin hotărârea C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. nr. 443/21.07.2010 și terenul descris în actul de vindere cumpărare din data de 24.03.1925.
Prin urmare, instanța a constatat că cererea reclamanților este nefondată și a respins-o ca atare.
În conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedură civilă instanța a obligat reclamanții să achite pârâților persoane fizice suma de 4.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva sentinței au formulat recurs reclamanții și pârâta Direcția S. S..
În motivarea recursului său, Direcția S. S., a arătat că, instanța de fond nu a luat în considerare prevederile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 conform căruia „reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru diferența dintre suprafața primită prin aplicarea legilor fondului funciar și cea avută în proprietate, persoanelor fizice și juridice sau, după caz, moștenitorilor acestora, se face pe vechile amplasamente”, iar conform alin. 2 din acest articol „se exceptează de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente terenurile atribuite foștilor proprietari, cu respectarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, pentru care s-au eliberat titluri de proprietate sau procese verbale de punere în posesie”.
Conform acestor prevederi imperative stabilite de legile fondului funciar petenții aveau obligația să identifice vechiul amplasament al autorului lor în cadastru forestier, respectiv Ocol silvic, U.P. și u.a., în acest mod verificându-se dovezile privind continuitatea proprietății și eventualele reconstituiri în favoarea altor persoane.
Precizează faptul că în reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.1/2000, cu modificările și completările ulterioare, identificarea vechiului amplasament este o cerință obligatorie, așa cum s-a stabilit și prin minuta din data de 10.03.2010 a Comisiei de unificarea practicii judiciare în materie civilă, dreptul familiei și conflicte de muncă și asigurări sociale, conform căreia în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate se impune stabilirea situației juridice actuale a vechiului amplasament, în acest mod verificându-se dovezile privind continuitatea proprietății și eventualele reconstituiri în favoarea altor persoane.
Identificarea vechiului amplasament al autorilor lor era necesară deoarece așa cum arată și petenții, fapt reținut și de către instanță, autorul lor C. T. A. a cumpărat prin contractul de vânzare - cumpărare din 24 martie 1925 de la unchiul său A. V. I. „Două zeci și unu, sau 30 hectare, 07 arii și 20 cenți - ar pământ de păscătoare cu tot ce se află pe el situat la locul numit Dealu Vânăt, comn. Ș. Dornei...” si că în anul 1946 defunctul T. V. A. i-a donat fiului său, C. T. A., autorul petenților, 6 fălci teren islaz la locul numit Dealu Vânăt, iar în anul 1947 defunctul C. T. A. figura înscris în tabelul proprietarilor din Plasa Dorna cu o suprafață de 51,45 ha teren din care 0,45 arabil, 12 ha fânaț, 37 ha pășune și 2 ha pădure.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză a fost identificată ca fiind fosta proprietate a autorului lor suprafața de 7,94 ha pășune, pe care petenții o dețin, și suprafața de 5,02 ha teren cu vegetație forestieră aflată în administrarea Direcției Silvice S., Ocolul Silvic Broșteni.
Cu toate acestea instanța de fond a reconstituit dreptul de proprietate și pentru suprafața de 17,03 ha teren cu vegetație forestieră, fără amplasament, cu toate că petenții nu au făcut prin nici un o probă dovada faptului că acesta este teren cuprins în amenajamentul silvic.
Precizează faptul, că în anul 1947 autorul lor figura înscris în tabelul proprietarilor din Plasa Dorna cu o suprafață de 51,45 ha teren din care 0,45 arabil, 12 ha fânaț, 37 ha pășune și 2 ha pădure.
Din expertiza efectuată în cauză a rezultat că numai suprafața de 5,02 ha au categoria de folosință pădure, cuprinsă în amenajamentul silvic și aflată în administrarea Ocolului Silvic Broșteni, pentru diferența de teren pășune nefiind făcută dovada că aceasta, după naționalizare, a fost trecută în fond forestier.
Dacă se făcea identificarea pe vechiul amplasament a întregii suprafețe de teren pășune și pădure deținută de autorul lor la data naționalizării se putea identifica categoria de folosință actuală a terenurilor precum și deținătorul lor.
De asemenea în justificarea soluției sale instanța de fond a avut în vedere și faptul că la data deschiderii succesiunii defunctului C. T. A., la data de 22 ianuarie 1969, din masa succesorală mai făceau parte doar 3 ha pășune situată la locul -Dealul Vânăt.
Instanța de fond trebuia să stabilească dacă între data naționalizării terenurilor și data decesului acestuia el nu a înstrăinat terenurile ce nu aveau categoria pădure ce nu au intrat în proprietatea statului, știind că in proprietatea statului au intrat numai terenurile cu pădure. De asemenea instanța de fond trebuia să stabilească ce suprafețe de teren dețin petenții în momentul de față pentru a stabili dacă nu cumva întreaga suprafață deținută de autorul lor este deja în proprietate și posesia lor.
P. a se putea stabili suprafețele de teren pe categorii de folosință și deținători, consideră că în cauză trebuia făcută o identificare a tuturor terenurilor deținute atât de către A. V. T. cât și de către A. V. loan, între aceste putând fi și goluri de munte, așa cum sugerează și expertul în raportul de expertiză (filele 162 - 163 din dosar).
În concluzie, instanța de fond a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 17,03 ha teren cu vegetație forestieră, fără ca petenții să facă dovada faptului că suprafața de pășune deținută de autorul lor la data naționalizării a intrat în fond forestier proprietate publică a statului și cuprinsă în amenajamentul silvic schimbându-și categoria de folosință din pășune în pădure.
Având în vedere motivele de fapt și de drept invocate, solicită:
-admiterea recursului și modificarea Sentinței civile nr. 630/20.06.2012 a Judecătoriei Vatra Dornei în sensul reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 22,05 ha teren din care, 5,02 ha teren cu vegetație forestieră, cuprins în amenajamentul silvic și identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză, și 17,03 ha teren pășune;
-în subsidiar, admiterea recursului, casarea Sentinței civile nr. 630/20.06.2012 a Judecătoriei Vatra Dornei și trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 punctul 9, și art. 3041 Cod Procedură Civilă.
În motivarea recursului lor, reclamanții, în calitate de moștenitori după C. T. A., decedat la data de 22.01.1969, au arătat că prin sent. civ. nr. 630/20.06.2012 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, în mod corect instanța de fond a admis cererea lor ce a făcut obiectul dos. civ. nr._ ce a fost conexat la dos. nr._, a dispus desființarea Hotărârii Comisiei Județene nr. 681/05.11.2010, anexa 37-234 poziția 3 și reconstituirea în favoarea subsemnaților petenți al dreptului de proprietate asupra suprafeței de 22,05 ha, teren cu vegetație forestieră situat în . numit „ Dealul Vânăt”, pe raza Ocolului Silvic Broșteni, în calitate de unici moștenitori după autorul deposedat C. T. A., decedat la data de 22.01.1969.
Singurul motiv de recurs vizează faptul că în mod greșit instanța de fond nu a dispus reconstituirea în favoarea lor pe vechiul amplasament și asupra suprafeței de 4,92 ha terenul deținut de pârâți, parte din titlul de proprietate nr.737/2004, în condițiile în care, din raportul de expertiză întocmit în cauză, coroborat cu actele de proprietate depuse, rezultă fără dubiu că suprafața de 5,02 ha, teren a cărui amplasament este liber, și pentru care s-a dispus reconstituirea pe vechiul amplasament face trup comun cu această suprafață de 4,92 ha pentru care pârâții nu au făcut dovada proprietății.
De asemenea, un aspect important ce urmează a fi analizat îl constituie faptul că lot acest teren în suprafață totală de 9,94 ha pădure face trup comun cu suprafața de 7,95 ha pășune, (evidențiată cu albastru în raportul de expertiză), deținută de subsemnații reclamanți recurenți,dovada proprietății fiind făcută cu același act, respectiv cu contractul de vânzare din 24.03.1925, care, de altfel, a stat la baza reconstituirii dreptului pentru întreg trupul de teren . Pârâții, nu au făcut în nici un fel dovada proprietății pentru acest teren de 4,92 ha identificat în expertiză cu roșu, aflat în U.P. VII u.a. 116 B, 116 A%, 117, 117 B%, și deși instanța de fond a reținut în motivare că este deținut de pârâți, apreciază că nu există nici o suprapune între terenul solicitat de ei și cel deținut de pârâți și a respins acțiunea în ce privește nulitatea parțială a titlului acestora pentru această suprafață, fără nici o motivare.
Acest motiv de recurs l-au întemeiat pe disp. art. 304 pct. 7 și 9 c.pr.civ, și apreciază că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, sau cuprinde motive contradictorii.
Pe de o parte, instanța de fond în mod corect a reținut că au făcut dovada dreptului de proprietate pentru terenul solicitat cu act autentic, respectiv contractul de vânzare din 24.03.1925, din care rezultă că tatăl lor a cumpărat de la fratele tatălui său - I. V. A. la locul „Dealul Vânăt” 21 fălci ( 30 ha) teren cu vegetație forestieră. Continuitatea dreptului de proprietate pentru terenul solicitat au făcut-o cu extrasul de la arhivele naționale, depus la termenul din 29.05.2012 din care rezultă că anterior naționalizării, autorul lor deținea terenul solicitat, care la acea vreme avea categorie de pășune și pădure. Din suprafața solicitată inițial de 30 ha, în urma efectuării expertizei topo, a rezultat că parte din acest teren, mai exact - 7,95 ha ( evidențiată cu albastru) este și în prezent pășune și este deținută de ei, iar diferența ce a putut fi măsurată - 9,94 ha, în prezent are categorie de pădure trecută sub bornă silvică. Motivat de acest aspect, au înțeles să își restrângă pretențiile și au solicitat reconstituirea doar pentru suprafața de 22,05 ha, teren cu vegetație forestieră, pe vechiul amplasament suprafața de 9,94 ha ( respectiv -5,02 ha, teren a cărui amplasament este liber, conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert B. V. iar 4,92 ha terenul deținut de pârâți, evidențiat în raportul de expertiză, parte din titlul de proprietate nr. 737/2004, iar pe alt amplasament diferența de 12, 11 ha .
Această diferența de 12,1 1 ha pădure nu a pulul fi măsurată, motivat de faptul că ar fi trebuit efectuată o expertiză complexă, a cărei cost se ridica la suma de 30 000 ron, ce presupunea măsurarea întregului trup de cea 140 ha, descris în acțiune, sumă ce depășea posibilitățile lor financiare .
Însă, strict în ce privește dovada proprietății pentru terenul solicitat și dovada vocației succesorale după autorul C. T. Ancchitei, decedat la data de 22.01.1969, autorul deposedat al terenului în litigiu, instanța de fond în mod corect a reținut că a fost făcută prin actele existente la dosar.
Prin actele depuse, au dovedit faptul că bunicul lor T. V. A., în timpul vieții, respectiv în anii 1946 -1947, le-a donat celor 7 copii, prin acte autentice de donație, suprafețe de teren în mai multe locuri, inclusiv la locul numit ,, Dealul Vânăt”, aliat în prezent pe raza comunei P.. Tot terenul cu vegetație forestieră aliat la locul numit Dealul Vânăt formează un singur trup de cca 140 ha și fiecare fâșie este individualizată în actele de donație prin vecinătăți, fâșiile desfășurându-se pe o lungime de cca 2-3 Km.
Cu ocazia naționalizării, acest teren a trecut sub bornă silvică de la fiecare dintre cei 7 copii a lui T. V. A., aceștia având calitatea de autori deposedați.
Conform contractului de donație nr. 898/1946 autorul lor C. T. A. a primit și el cu titlu de donație de la tatăl său T. V. A. la locul numit „Dealul Vânăt” suprafața de 6 fălci teren cu următoarele vecinătăți:
- la Est - Cavril T. A. ( frate)
- la Vest - cu donatorul T. V. A.
- la Nord - cu apa Sihăstriei
- la Sud -P. B.
Acest teren le-a fost reconstituit la legea 1/2000 și li s-a emis titlu de proprietate nr. 900/28.03.2006, fiind puși în posesie conform procesului verbal de punere în posesie nr. 295/27.02.2006 și este limitrof cu acest trup de 30 ha, ce face obiectul litigiului .
Nu au contestat că și moștenitorii lui (G. T. A. au dreptul la o suprafață de 16 fălci teren în trupul mare de 140 ha însă conform actului lor de donație nr. 116/1947 ( încheiat ulterior actului lor) terenul ce a aparținut autorului lor nu se identifică cu amplasamentul suprafeței de 4,92 ha teren reconstituit în favoarea lor și descris în contractul de vânzare din 24.03.1925.
Terenul ce a aparținut autorului pârâților - conform actului lor de donație nr. 116/1947 are următoarele vecinătăți:
- la Est - M. D. C. ( soră)
- la Vest- V. T. A. ( frate)
- la Sud - P. B.
- la Nord - apa Sihăstria
D. din conținutul actelor de donație se poate observa cu ușurință că între terenul ce a aparținui autorului lor C. T. A. și terenul ce a aparținut autorului pîrîților - G. A., se află terenul ce l-au primit cu titlu de donație alți doi frați respectiv - G. T. A. cu 3 fălci conform contractului de donație nr. 899/1946 și V. T. A. cu 2 fălci conform contractului de donație nr. 900/1946, acte ce există la dosar.
Pe planul de situație depus de pârâți la fila 30 din dos._ vecinii de pe act nu corespund cu vecinii de pe plan pe latura vestică A. P. nu apare ca fiind vecin cu pârâții, ci cu ei și de asemenea nu există concordanță nici pe latura SUDICA, în ce privește pe numitul A. C. ( acesta nu apare pe actul lor de donație ca fiind vecin la Sud).
Hotărârea instanței de fond, este criticabilă sub acest aspect, deoarece deși reține că proprietarii acestui teren identificat sunt ei în baza contractului de vânzare din 24.03.1925, iar din expertiză rezultă că acest teren de 4,92 ha identificat în expertiză nu este nici măcar limitrof cu terenul descris în actul DE proprietate de care se prevalează pârâții și actul de donație nr.116/1947 care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr.737/2004 a cărui anulare au solicitat-o.
Cu ocazia identificării terenului, au observat că atât pârâții cât și ceilalți moștenitori nu au respectat amplasamentele cu ocazia reconstituirii dreptului de proprietate la legile anterioare Lg. 18/1991 și Lg .1 /2000 deoarece în trupul mare există si un gol alpin, iar cu ocazia măsurătorilor au „ evitat „să măsoare și aceste porțiuni de teren, fără pădure, sau cu pădure mai puțină, și astfel nu s-au mai respectat amplasamentele fâșiile pe lungime. Aceste susțineri au fost dovedite prin expertiza efectuată în cauză, în care expertul arată că într-adevăr acest gol alpin nu a fost avut în vedere cu ocazia reconstituirii dreptului de proprietate de pârâți, și nici de ceilalți moștenitori.
Motivat de toate aceste aspecte, i-a chemat în judecată pe pârâții din acțiune, deoarece contrar celor reținute de instanța de fond, cererea lor de reconstituire vizează nu doar dreptul ci și amplasamentul, iar conform expertizei - această suprafață de 4,92 ha este ocupată de ei fără nici un drept.
Întrucât calitatea de autor deposedat pentru terenul în litigiu a avut-o doar autorul lor C. T. A. și așa cum au arătat mai sus sunt singurii care dovedesc proprietatea pentru acest teren cu acte autentice, apreciază că în speță sunt incidente disp. art. III al. 1 lit. a pct. (ii), și (vi) solicită anularea actelor de reconstituire emise în favoarea pârâților, întrucât aceștia nu erau îndreptățiți potrivit legii, la astfel de reconstituiri, deoarece nu au deținut anterior în proprietate aceste terenuri, iar la data la care ei au solicitat reconstituirea în termen legal, amplasamentul era liber.
P. toate aceste motive solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate și pe fond, admiterea acțiunea așa cum a fost formulată.
L. N. E., P. M., Țarcă E., L. A., A. I. și A. D., au formulat întâmpinare ă la recursul declarat de pârâta Direcția S. S. împotriva sentinței civile nr.630/20.06.2012 a Judecătoriei Vatra Dornei, pronunțată în dosarul nr._, prin care au arătat că sunt de acord cu admiterea în parte a recursului, în sensul casării sentinței civile nr.630/20.06.2012 a Judecătoriei Vatra Dornei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, pentru completarea probatoriului cu o expertiză tehnică silvică.
Conform art.24 alin.l din Legea nr. 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru diferența dintre suprafața primită prin aplicarea legilor fondului funciar și cea avută în proprietate, persoanelor fizice și juridice sau, după caz, moștenitorilor acestora, se face pe vechile amplasamente, cu excepția prevăzută în alin.2 al articolului citat, când pe vechile amplasamente s-a reconstituit dreptul de proprietate cu respectarea Legii nr. 18/1991 cu modificările ulterioare pentru care s-au eliberat titluri de proprietate sau procese verbale de punere în posesie.
În speță, deși s-a efectuat o expertiză topo, de către ing.B. V. (f. 159 - 164 dosar fond), identificarea suprafeței de 30 ha teren păscătoare situat la locul numit „Dealul Vânăt” dobândit de autorul lor A. C. a lui T., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 24 martie 1925, transcris în registrul de transcripțiuni sub nr.1861/7.04.1925, de la unchiul său I. V. a N. precum și a terenului ce a format obiectul contractului de donațiune nr.898/1946 prin care autorul nostru a primit prin donație 6 fălci de teren de islaz, situat în același trup „Dealul Vânăt”, învecinat la Est cu G. T. A., la Vest cu terenul donatorului, la Nord cu apa Sihăstriei și la Sud cu P. B., precum și a suprafeței de 22 ha teren pădure proprietatea pârâților care provine de la T. V. A., autorul comun al părților din proces, nu s-a făcut pe baza hărților cadastrale silvice, respectiv U.P. și u.a. pentru a stabili cu certitudine amplasamentul acestor terenuri.
Efectuarea unei expertize silvice se impune, cu atât mai mult cu cât expertul topo, motivând schimbarea în timp a proprietarilor terenurilor vecine a reținut că nu are posibilitatea să se pronunțe cu privire la existența unei eventuale suprapuneri, între suprafața de 30 ha teren păscătoare, descris în contractul de vânzare-cumpărare din 24.03.1925, poziția C, a autorului nostru și terenul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea pârâților prin H.C.J. 443/21.07.2010 și titlul de proprietate nr.737/2004, în suprafață totală de 22 ha (f. 163 - pct.3 din raportul de expertiză topo).
În același raport de expertiză s-a mai reținut că pârâții, ca de altfel și ceilalți moștenitori ai numitului A. T. a V., care au primit prin donație, terenuri în trupul „Dealul Vânăt” prin contractele de donație din anii 1946 - 1947, depuse la dosarul de fond, cu ocazia identificării suprafețelor de pădure solicitate pentru retrocedare, nu au avut în vedere și golurile alpine, convertindu-și astfel întreaga suprafață la care aveau dreptul numai în teren pădure, fără parte din aceste goluri alpine (f. 163 pct.4 din raportul de expertiză).
Din acest motiv, expertul topo, neconsultând și hărțile cadastrale silvice nu a putut identifica întreaga suprafață de 30 ha teren fost păscătoare, în trupul „Dealul Vânăt” pe vechiul amplasament, motiv pentru care instanța a dispus ca reconstituirea pentru 17, 03 ha să se facă fără amplasament.
Față de cele expuse este mai mult decât evident că nu a fost cercetat fondul cauzei, fiind dat motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 raportat la art.312 alin.5 cod proc. civilă.
Solicită însă respingerea motivului de recurs prin care pârâta Direcția S. S. critică sentința recurată sub aspectul că nu au făcut dovada că după naționalizare întreaga suprafață de teren păscătoare și pășune a fost trecută în fondul forestier, sub bornă silvică.
Așa cum în mod temeinic și legal a reținut prima instanță, din tabelul proprietarilor din Plase Dorna care posedă pământ peste 25 ha în anul 1947 conform adresei nr.878/23.11.2010 a Serviciului Județean S. a Arhivelor Naționale autorul nostru A. C. a T. deținea o suprafață de 51, 45 ha în . care 0, 45 ha arabil; 12 ha fânaț; 37 ha pășune și 2 ha pădure (f. 172 - 173 dosar fond).
A. C. a T. a decedat la 22.01.1969, iar conform certificatului de moștenitor nr. 141/6 mai 1969 eliberat de fostul notariat Județean S. (f. 11 dosar fond) la decesul său mai avea în proprietate în trupul „Dealul Vânăt" doar 3 ha teren pășune învecinat la răsărit cu pădure, cu mențiunea că terenul a fost dobândit de la unchiul său A. I. prin moștenire.
Faptul că terenul de 3 ha pășune se învecina cu terenul pădure, în 1969, persoanele fizice neavând pădure în proprietate, este evident că restul terenului care a fost pășune a intrat sub bornă silvică, având în vedere că din actele de proprietate ale autorului nostru: contractul de vânzare-cumpărare din 24.03.1925 și actul de donație nr. 898/1946 (f. 13), terenurile păscătoare pe care acesta le-a avut în proprietate, la data dobândirii, nu se învecinau cu pădurea statului.
P. motivele expuse acest motiv de recurs este neîntemeiat și solicită a fi respins.
Ceilalți pârâți, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Examinând recursurile în raport de motivele invocate, de dispozițiile legale incidente în cauză, de actele și lucrările dosarului și de considerentele sentinței civile atacate, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 2 (1) din Legea nr. 1/2000 reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.
De asemenea, potrivit art. 24 al. 1 din același act normativ reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru diferența dintre suprafața primită prin aplicarea legilor fondului funciar și cea avută în proprietate, persoanelor fizice și persoanelor juridice sau, după caz, moștenitorilor acestora, se face pe vechile amplasamente, iar potrivit art. 39 al. 2 din Regulamentul de aplicare a legilor fondului funciar, aprobat prin HG nr. 890/2005, în scopul reconstituirii dreptului de proprietate, se va solicita persoanei care a depus cererea de reconstituire în termenul legal, schița amplasamentului cu terenul deținut sau orice alte informații din care să rezulte identificarea vechiului amplasament solicitat.
Rezultă așadar, că pentru reconstituirea dreptului de proprietate identificarea vechiului amplasament al proprietății este obligatorie.
Contrar dispozițiilor legale suscitate, prima instanță și-a întemeiat soluția pronunțată în cauză pe raportul de expertiză întocmit de expert B. V. care a identificat terenul în litigiu potrivit indicațiilor date de părți (f. 161 al. 2 și f. 162 al. ultim), această modalitate de identificare a terenului fiind reținută și de către prima instanță în considerentele sentinței civile pronunțate.
De asemenea, expertul conchide că nu se poate aprecia asupra unei eventuale suprapuneri de terenuri (proprietatea autorului petenților și a autorului pârâților), astfel că nu se poate aprecia nici asupra legalității și temeiniciei soluției de respingere a cererii petenților pentru anularea actelor de reconstituire emise în favoarea pârâților, situație ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei și cu imposibilitatea realizării controlului judiciar sub aspectul legalității și temeiniciei sentinței astfel pronunțate.
În plus, față de obiectul litigiului, reconstituirea dreptului de proprietate și anularea actelor de reconstituire asupra unui teren cu vegetație forestieră, expertiza trebuia efectuată de un expert silvic în conformitate cu disp. art. 14 din OG nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară care prevăd că persoana care a dobândit calitatea de expert tehnic judiciar sau specialist, poate efectua expertize tehnice judiciare numai în specialitatea în care a fost atestată.
Expertul B. V. nu are această specialitate, astfel că se impune refacerea raportului de expertiză de către un expert silvic care să identifice terenurile aflate în litigiu și să stabilească situația juridică a acestora potrivit actelor de proprietate invocate de petenți ca temei al admiterii pretențiilor formulate și anume:
- contractul de donație nr. 898/1946 prin care autorul petenților C. T. A. a primit cu titlu de donație de la tatăl său, T. V. A., la locul numit „Dealul Vânat” suprafața de 6 fălci teren izlaz învecinat cu G. T. A. la E, donatorul la V, apa Sihăstriei la N și P. B. la S (f. 24 – dosar nr._ al Judecătoriei Vatra Dornei), teren ce poate fi identificat și prin compararea vecinilor menționați în acelelalte acte de donație făcute de autorul comun al părților T. V. A. în favoarea celor 7 copii ai săi, aflate în copie la f. 19, 20, 21, 22 și 23 din același dosar;
- contractul de vânzare-cumpărare din 24 martie 1925 prin care autorul petenților C. T. A. a cumpărat de la unchiul său A. V. I. suprafața de „două-zeci și unu fălci sau 30 hectare, 07 arii și 20 centi-arii pământ de păscătoare cu tot ce se află pe el, situat la locul numit „Dealul Vânat”, . cu N. D. la E; I. V. a Nichitei la S; A. N. la V și T. V. a Nichitei la N „ (f. 15 – dosar nr._ al Judecătoriei Vatra Dornei).
În mod similar, va fi identificat și vechiul amplasament al proprietății autorului pârâților A. T. G. după care s-a reconstituit în favoarea pârâților dreptul de proprietate asupra suprafeței de 12,8031 ha teren cu vegetație forestieră situat la locul în litigiu „Dealul Vânat”, conform Hotărârii Comisiei Județene S. nr. 443/21 iulie 2010, poziția 1 din Anexa nr. 37-201 (f. 5-6 dosar fond), pentru a se stabili dacă există suprapunere de terenuri, condiție premisă pentru admisibilitatea acțiunii reclamanților având ca obiect anularea actelor de reconstituire emise în favoarea pârâților sub aspectul amplasamentului.
P. soluționarea acestei acțiuni, instanța de trimitere va verifica legalitatea actelor de reconstituire emise în favoarea pârâților sub aspectul amplasamentului stabilit, în raport de disp. art. 24 al. 2 din Legea nr. 1/2000 potrivit cărora se exceptează de la reconstituire dreptul de proprietate pe vechile amplasamente, trenurile atribuite foștilor proprietari cu respectarea prevederilor legilor fondului funciar pentru care s-au eliberat titluri de proprietate sau procese verbale de punere în posesie.
P. considerentele expuse și având în vedere că proba cu expertiză nu poate fi administrată în recurs (art. 305 Cod procedură civilă), tribunalul în baza art. 312 al. 5 Cod procedură civilă va admite recursurile, va casa sentința civilă atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a se conforma observațiilor mai sus menționate.
P. aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de către reclamanții L. N. E., P. M., domiciliate în P., jud. S., Țarcă E., L. A., domiciliate în Ș. Dornei, jud. S., A. I., domiciliat în P., jud. S., A. D., domiciliat în .. Ș. Dornei, jud. S. și de către pârâta R. R. - Direcția S. S., împotriva sentinței civile nr. 630 din data de 20 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._, intimați fiind pârâții A. E., A. G., A. A., domiciliați în P., jud. S., C. R., domiciliată în ., O. E., domiciliată în .. Ș. Dornei, jud. S., I. M., domiciliată în .. Ș. Dornei, jud. S., C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., C. L. de fond funciar P. și pârâtul Hăgătiș I.-J., domiciliat în B., ., nr. 47, ., .> Casează sentința civilă nr.630/20.06.2012 a Judecătoriei Vatra Dornei și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
H. L. I. G. I. M.
Grefier,
S. A.-M.
Red. I.G.
Judecător fond U. C.
Tehnored. S.A.M.
2 ex./21.05.2013
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 1102/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 1037/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
