Fond funciar. Decizia nr. 1057/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1057/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 1057/2013
Dosar nr._ fond funciar – constare nulitate parțială
titlul de proprietate
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVIL
DECIZIA NR. 1057
Ședința publică din 16 aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte S. A.
Judecător V. E. L.
Judecător C. L.
Grefier D. E. M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul B. G. – prin mandatar B. G. împotriva sentinței civile nr. 4284 din 15 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimați fiind pârâții B. D., B. M., H. M., H. E., B. D., C. comunală pentru aplicarea legii nr.18/1991 Zamostea și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul recurent B. G., asistat de avocat I. A. și avocat Z. A., pentru pârâții intimați B. M., H. M., H. E., lipsă fiind aceștia, precum și celelalte părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța aduce la cunoștința apărătoarei recurentului că la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul registratură de către pârâta-intimată B. M. întâmpinare, înmânându-i un exemplar de pe aceasta.
Întrebată fiind, apărătoarea recurentului arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Întrebată fiind, apărătoarea pârâților intimați B. M., H. M., H. E., precizează că, reclamantul recurent a mai formulat o acțiune ce face obiectul dosarului nr._, cu termen de judecată la data de 13 mai 2013, motiv pentru care apreciază că între cele două dosare există o strânsă legătură, motiv pentru care solicită suspendarea prezentului dosar până la soluționarea dosarului mai sus indicat și, în subsidiar, acordarea unui nou termen de judecată după data de 13 mai 2013.
Apărătoarea recurentului arată că se opune cererii de suspendare formulată de către apărătoarea pârâților intimați B. M., H. M., H. E., întrucât dosarul mai sus indicat nu are nici o legătură cu această cauză, sentința recurată a fost soluționată pe baza excepției autorității de lucru judecat.
În replică, apărătoarea pârâților intimați B. M., H. M., H. E., precizează că, sentința recurată are întreaga motivare pe declarația 46 care face obiectul celuilalt dosar.
Întrebată fiind, apărătoarea recurentului precizează că este adevărat că reclamantul a promovat o acțiunea la Judecătoria Rădăuți înregistrată sub nr._, cu termen de judecată la data de 13.05.2013, hotărârea pronunțată în acest dosar fiind irevocabilă, întrucât nu s-a formulat recurs.
Apărătoarea pârâților intimați B. M., H. M., H. E., confirmă susținerile apărătoarei recurentului, în sensul că sentința pronunțată în dosarul nr._ a rămas irevocabilă, prin nerecurare.
Instanța respinge cererea de suspendare a prezentului dosar formulată de către apărătoarea pârâților intimați B. M., H. M., H. E., întrucât în cauză nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă.
Instanța, constatând probatoriul administrat în cauză epuizat și recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat I. A., pentru recurent, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, întrucât în mod greșit prima instanță a reținut excepția autorității de lucru judecat . Dacă prima instanță ar fi avut în vedere o pretinsă renunțare a autorului său la însuși dreptul invocat, făcută prin declarație autentică, atunci trebuia să se pronunțe în sensul respingerii cererii în fond, iar nu să rețină autoritatea lucrului judecat, față de o hotărâre prin care s-a luat doar act de renunțarea la judecată, nepronunțându-se deci o soluție în fond de respingere a acțiunii, ca urmare a renunțării la însuși dreptul pretins. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat Z. A., pentru pârâții intimați B. M., H. M., H. E., a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, motivat de faptul că prin declarația autentică, reclamantul a renunțat la însuși dreptul pretins și nu la judecată, astfel că în mod corect instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat . Cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
P. acțiunea civilă înregistrată la data de 3 septembrie 2012, reclamantul B. G., în contradictoriu cu pârâții B. D., B. M., H. M., H. E., B. D., C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Zamostea și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, a solicitat constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate nr.1859/2010 și obligarea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava să emită un nou titlu de proprietate în care, alături de B. A., B. V., B. V. și B. N., să fie înscris și dânsul, în calitate de moștenitor al defunctei B. N..
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este moștenitor legal - descendent al defunctei B. N., alături de B. A., B. V., B. V. și Butnarii N., care au fost trecuți pe titlul de proprietate. Cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului predat la CAP de către mama lor (decedată la data de 23.08.1975), ce a fost înregistrată la Primăria .. 1052/14.03.1991, a fost făcută, în numele tuturor fraților, de către B. A., după cum rezultă chiar din cuprinsul acesteia. Cu toate acestea, atât în Anexa 3 privind aplicarea Legii nr. 18/1991, cât și în titlul de proprietate întocmit în baza acesteia s-a omis numele său, după cum se poate observa din cuprinsul acestora.
În acest sens s-a adresat cu o cerere la Primăria comunei Zamostea pentru a solicita lămuriri cu privire la modul de soluționare a cererii de reconstituire, la care, prin adresa nr. 1797 din 21.09.2011 i s-a comunicat următorul răspuns: „ în cererea nr. 1052 din data de 14.03.1991 depusă în temeiul legii nr. 18/1991 au fost trecuți ca moștenitori domnii B. A., B. G., B. V., B. V. și B. N., când s-a întocmit Anexa 3, privind aplicarea Legii nr. 18/1991, la poziția nr. 244 s-a omis din eroare numele moștenitorului B. Ghorghe".
De asemenea, s-a adresat cu o contestație și Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin care a solicitat modificarea Anexei 3 în sensul includerii sale, în calitate de moștenitor după defuncta B. N. în titlul de proprietate nr. 1859/16.07.2010. P. adresa nr._/12.10.2011 a fost îndrumat să se adreseze instanței de judecată, comisia județeană putând să procedeze în acest sens numai în baza unei hotărâri judecătorești potrivit art. 58 din Legea nr. 18/1991.
Având în vedere toate acestea, se consideră îndreptățit să se adreseze instanței de judecată pentru a obține anularea parțială a titlului de proprietate în sensul includerii sale, în calitate de moștenitor al defunctei, pe titlul de proprietate nr. 1859/16.07.2010.
În întâmpinare, pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a invocat că titlul de proprietate a fost emis în baza documentației întocmită de comisia locală.
Pârâții B. M., H. M. și H. E. au solicitat respingerea acțiunii, prevalându-se de declarația de renunțare la drept dată de reclamant, autentificată sub nr.46/14.03.2012 de notar Sehlanec A., în dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți.
Ceilalți pârâți, legal citați, nu au depus întâmpinări.
P. sentința civilă nr. 4284 din 15.11.2012 a Judecătoriei Rădăuți s-a admis excepția autorității lucrului judecat, acțiunea fiind respinsă .
P. a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
P. acțiunea civilă înregistrată sub nr.780/285/03.02.2012, reclamantul B. G., în contradictoriu cu pârâții B. D., B. M., H. M., H. E., B. D., Comisa comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Zamostea și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.1859/2010 și emiterea unui nou titlu de proprietate în care, alături de B. A., B. V., B. V. și Butnarii N. să fie înscris și el.
În cadrul acestei proceduri, reclamantul a renunțat la dreptul la acțiune în instanță privind constatarea nulității titlului de proprietate nr.1859/2010, prin declarația autentificată sub nr.46/14.03.2012 de notar Sehlanec A., acțiunea înregistrată sub nr._ fiind soluționată prin sentința civilă nr.1203/16.03.2012.
Potrivit art.247 al.1 Cod procedură civilă, în caz de renunțare la însuși dreptul pretins, instanța dă o hotărâre prin care va respinge cererea în fond și va hotărî asupra cheltuielilor.
P. aceste considerente, instanța apreciază că este dată excepția autorității de lucru judecat în cauza pendinte, în temeiul art.166 Cod procedură civilă urmând să o admită, cu consecința respingerii acțiunii civile.
Pretenția pârâților B. M., H. M. și H. E. de obligare a reclamantului la cheltuieli de judecată va fi respinsă, ca nedovedită.
Împotriva sentinței mau sus menționate a declarat recurs reclamantul B. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că, hotărârea primei instanțe este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a prevederilor legale care reglementează autoritatea lucrului judecat, iar dispozitivul acesteia este în contradicție cu motivarea.
Astfel prima instanță a reținut că în speță, este dată excepția autorității lucrului judecat în raport cu sentința civilă nr.1203 din 16.03.2012 a Judecătoriei Rădăuți, pronunțată în dosarul nr.780/2012.
În realitate prin hotărârea judecătorească anterioară față de care s-a analizat incidența excepției invocate, nu s-a soluționat fondul cauzei, ci s-a luat act de renunțarea subsemnatului la acțiunea civilă introdusă, respectiv la judecată. Or, pentru ca să existe autoritate de lucru judecat este necesar să se fi examinat și rezolvat litigiul pe fond, întrucât efectul puterii lucrului judecat al hotărârilor judecătorești are la bază două reguli fundamentale: o cerere nu poate fi judectă în mod definitiv decât o singură dată; soluția cuprinsă în hotărâre este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.
Atâta timp cât în primul proces nu a fost judecat litigiul pe fond în sensul că nu s-a dat o soluție, ci s-a luat doar act de renunțarea la judecată, nu operează autoritatea lucrului judecat.
Pe de altă parte, considerentele hotărârii atacate prin prezentul recurs și dispozitivul acesteia sunt contradictorii, în condițiile în care se reține că potrivit art. 247 alin.(l) C.pr. civ., în caz de renunțare la însuși dreptul pretins, instanța dă o hotărâre prin care va respinge cererea în fond și va hotărî asupra cheltuielilor, totuși a reținut autoritatea lucrului judecat față de o hotărî anterioară prin care nu s-a judecat fondul cauzei.
Dacă prima instanță ar fi avut în vedere o pretinsă renunțare a autorul meu la însuși dreptul invocat, făcută prin declarație autentică, atunci trebuia se pronunțe în sensul respingerii cererii în fond, iar nu să rețină autoritate lucrului judecat, față de o hotărâre prin care s-a luat doar act de renunțarea judecată, nepronunțându-se deci o soluție în fond de respingerea a acțiunii, urmare a renunțării la însuși dreptul pretins.
Pârâta B. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat că, din declarația autentificată sub nr. 46/14.03.2012 de către B.N.P. A. Sehlanec, reclamantului B. G. a renunțat la însuși dreptul pretins. Că, prin acțiunea înregistrată sub nr._ reclamantul a solicitat în contradictoriu cu toți pârâții din prezenta cauză, constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 1859/2010 și emiterea unui nou titlul de proprietate în care să figureze în scris alături de B. A., B. Victopr, B. V. și B. N.. În cadrul acestei procedurii reclamantul a renunțat la însuși dreptul pretins, acțiunea fiind soluționată prin sentința civilă nr. 1203/16.03.2012.
Potrivit art. 247 alin. 1 Cod procedură civilă, în caz de renunțare la însuși dreptul pretins, instanța dă o hotărâre prin care va respinge cererea în fond și va hotărî asupra cheltuielilor. Cum anterior a mai avut loc un proces în care reclamantul a depus aceiași declarație nr. 46/14.03.2012 prin care a renunțat la însuși dreptul pretins, în mod corect instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea reclamantului.
Recursul este întemeiat.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate ce se subscris disp. art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, în raport cu probele administrate și considerentele sentinței atacate, tribunalul reține următoarele:
Din analiza înscrisurilor aflate la dosar și a sentinței civile nr. 1203/16.03.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, rezultă că instanța a luat act de renunțarea la acțiunea civilă având ca obiect constatare nulitate absolută parțiale a titlului de proprietate nr. 1859/16.07.2010 emis pe numele defunctei B. N. pentru suprafața de_ mp situată în intravilanul comunei Zamostea.
Din considerentele acestei sentințe se constată că instanța pentru a pronunța acestea soluție a avut în vedere declarația autentificată sub nr. 46/14.03.2012 prin care reclamantul recurent B. G. a arătat că s-a împăcat cu pârâta B. M. și înțelege să renunțe la acțiunea formulată cu privire la constatarea nulității titlului de proprietate mai sus menționat.
Instanța de recurs reanalizând conținutul acestei declarații constată aceiași situație de fapt reținută de instanța de fond prin sentința civilă nr. 1203/16.03.2012, în sensul că reclamantul B. G. a declarat că renunță la dreptul de acțiune în instanță privind dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți.
Toate aceste aspecte concluzionează faptul că reclamantul recurent a renunțat la judecata acțiunii de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate nr. 1859/2010 ce a format obiectul dosarului nr._ a Judecătoriei Rădăuți, instanța luând act de această renunțare prin sentința civilă nr. 1203/16.03.2012.
Potrivit art. 247 alin. 1 Cod procedură civilă, în caz de renunțare la însuși pretins, instanța dă o hotărâre prin care va respinge cererea în fond și va hotărî asupra cheltuielilor.
Din interpretarea dispozițiilor textului legal sus menționat se constată că renunțarea la un drept nu se poate presupune, ea trebuie să rezulte dintr-o declarație expresă din partea beneficiarului dreptului sau din fapte neechivoce a căror interpretare să ducă în mod necesar la o singură concluzie și anume la aceea a renunțării.
Examinând aceste dispoziții în raport cu situație de fapt prezentată în acest dosar și motivele invocate prin recursul declarat, tribunalul constată că în cauză nu este dată autoritatea de lucru judecată reținută de prima instanță prin raportare la sentința civilă nr. 1203/16.03.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ . P. această hotărâre judecătorească s-a luat act de renunțarea la acțiune; potrivit art. 246 Cod procedură civilă reclamantul poate să renunțe oricând la judecată fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, aceasta echivalând cu o desistare de la judecata cererii introduse, iar nu cu o renunțare la însuși dreptul pretins.
În această situație, reclamantul recurent poate introduce o nouă cererea de chemare în judecată pentru valorificarea aceluiași drept fără să i se poată opune autoritatea de lucru judecat, pentru că în procesul anterior nu s-a judecat nimic.
P. urmare, tribunalul constată că prin declarația invocată reclamantul recurent nu a renunțat la dreptul subiectiv pretins prin cererea de chemare în judecată, iar sentința civilă nr. 1203/16.03.2012 a Judecătoriei Rădăuți nu are autoritate de lucru judecat față de prezentul litigiu.
Astfel, în temeiul art. 312 alin. 5 și 304 pct. 9 Cod procedură civilă se va admite recursul și casând sentința civilă nr. 4284 din data de 13 noiembrie 2012 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ) se va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, Judecătoria Rădăuți.
Instanța de trimitere va proceda la soluționare cauzei potrivit obiectului cererii dedus judecății și a probatoriului ce se va administra în vederea pronunțării unei soluții legale și temeincie.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul B. G. – prin mandatar B. G. împotriva sentinței civile nr. 4284 din 15 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimați fiind pârâții B. D., B. M., H. M., H. E., B. D., C. comunală pentru aplicarea legii nr.18/1991 Zamostea și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.
Casează în totalitate sentința civilă nr. 4284 din data de 13 noiembrie 2012 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ) și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, Judecătoria Rădăuți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
S. A. V. E. L. C. L.
Grefier,
D. E. M.
Red. S.A.
Jud. P. G.
Tehnored. D.E.M.
2 ex.
15.05.2013
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 1055/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 98/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
