Acţiune în constatare. Decizia nr. 1038/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1038/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 1038/2013
Dosar nr._ - acțiune în constatare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1038
Ședința publică din 16 aprilie 2013
Președinte-D. D.
Judecător- M. C.
Judecător-V. O.
Grefier-P. T.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanții L. Ș. V., I. A., din .. Valea Moldovei, jud.Suceava și pîrîta I. V., domiciliată în mun.Ploiești, .. 7, .. E, ., împotriva sentinței civile nr.1265 din 19 octombrie 2012 a Judecătoriei Gura Humorului (dosar nr._ ), intimați fiind pîrîții M. E., domiciliată în mun.București, sector 5, ., J. I., G. R., domiciliată în mun.București, sector 6, ., ., ., A. A., domiciliat în mun.Ploiești, ., ., ..
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 9 aprilie 2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și cînd din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea a fost amînată pentru astăzi 16 aprilie 2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin sentința civilă nr.1265 din 19 octombrie 2012 Judecătoria Gura Humorului a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, a respins acțiunea civilă în constatare și a obligat pe reclamanți, în solidar, să plătească pârâtei I. V. cheltuieli de judecată, în cuantum de 3563 lei.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că prin acțiunea civilă promovată la Judecătoria Gura Humorului și înregistrată sub nr._ din 17 noiembrie 2010, reclamanta P. I., în contradictoriu cu pârâții I. V., A. A. (moștenitor al pârâtei A. M. – moștenitori după defunctul P. N.; M. E. și G. R., a solicitat să se constate că între numiții P. Melexima și P. N. – în calitate de vânzători – și P. Tanasie și T. (soți) – în calitate de cumpărători – a fost încheiat, la data de 3 octombrie 1973, un antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la terenul în suprafață de 862 m.p., teren grădină (diferență din suprafața totală de 1200 m.p.) învecinat cu S. I. ( N-E-V), drum (S), în valoare de 1400 RON, să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a susținut că, prin antecontractul de vânzare-cumpărare întocmit la data de 3 octombrie 1973, P. Melexima și P. N. (mamă și fiu) au înstrăinat soților P. T. și P. T. un teren în suprafață de 1200 m.p, pe care sunt amplasate construcțiile casă și anexe gospodărești, pentru suma de 29.000 lei.
Au mai susținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4275 din 3 octombrie 1973, de către fostul notariat de Stat Județean Suceava, între pârâți s-a perfectat vânzarea-cumpărarea pentru teren în suprafață de 338 m.p., construibil, cu o casă și anexe, cu ..230, cu casa nr.35 și un grajd (magazie) înscrise în CF nr.12 a ., teren care face parte din suprafața totală de 1200 m.p.
P. T. a decedat la data de 8 iulie 1980, singurul moștenitor acceptant, cu o cotă de 1/1 părți, fiind soțul supraviețuitor P. T., conform Certificatului de Moștenitor nr.61 din 12 mai 2006.
La data de 30 decembrie 1982, soțul supraviețuitor P. T. s-a recăsătorit cu reclamanta, iar – la data de 19 septembrie 1994, a decedat P. T., reclamanta fiind singura sa moștenitoare, cu o cotă de 1/1, în calitate de soție supraviețuitoare.
Prin Titlul de proprietate nr.297 din 3 mai 1993, numiților A. M., M. E., G. R. și I. V. – moștenitori ai defunctului P. C.C. – li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru teren în suprafață totală de 1 ha și 5700 m.p., situat pe raza comunei Valea Moldovei.
În Certificatul de moștenitor nr.61 din 12 mai 2006 – eliberat de Biroul Notarului Public P. A., după defuncta Pîrvulesc T. – decedată la 8 iulie 1980 – se menționează că masa succesorală este compusă din cota de ½ din teren în suprafață de 338 m.p., teren clădire, situat în . Suceava, identic cu p. nr.230 – cl., înscrisă în CF nr.12 a ., dobândit prin cumpărare în timpul căsătoriei, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4275 din 3 octombrie 1973 de fostul Notariat de Stat Județean Suceava (construcțiile pe această parcelă s-au autodemolat datorită stării avansate de degradare și putrezire, așa cum rezultă din procesul verbal de autodemolare nr.1534 din 14 aprilie 2006, emis de Primăria comunei Valea Moldovei, cealaltă cotă de ½ din bunurile comune aparține soțului postdecedat P. T., unic moștenitor fiind P. T., soț postdecedat, cu o cotă de 1/1 părți.
Potrivit Certificatului de Moștenitor nr.62 din 12 mai 2006, elierat de același birou notarial după defunctul P. T. - decedat la 19 septembrie 1994 – masa succesorală se compune din teren în suprafață de 338 m.p., clădire, situat pe raza comunei Valea Moldovei, județul Suceava, identic cu parc.nr.230-cl., înscrisă în CF nr.12 a ., dobândit parte prin cumpărare conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4275 din 3 octombrie 1973, de fostul Notariat de Stat Județean Suceava și parte prin moștenire, conform certificatului de moștenitor nr.61 din 12 mai 2006, unic moștenitor fiind P. I., în calitate de soție, cu o cotă de 1/1 părți, fiind străină de succesiune, prin neacceptare, conform art.700 Cod civil, B. S. - soră, prin declarația autentificată sub nr.3847 din 1 noiembrie 2004 de Biroul Notarului Public Gh.S. din Lugoj.
În cartea funciară au fost operate înscrierile aferente situației mai sus arătate.
P. N. a decedat la data de 9 iulie 1992, iar P. Melexima în 1989.
Conform adeverinței nr.289 din 26 ianuarie 2011 a Primăriei Comunei Valea Moldovei, defunctul Poepscu C. – cu ultimul domiciliu în satul Valea Moldovei, . Suceava, provine înscris în evidențele acestei primării, în perioada 1959-1963, la poz.nr.85, vol.I, cu o casă de locuit și anexe gospodărești, teren în suprafață de 157 ha ( conform copiei xerox anexate), în perioada 1964-1970, la poz.45, vol.I, cu o casă de locuit și anexe gospodărești, suprafața totală de 0,31 ha teren din care 0,05 ha teren curți clădiri și 0,26 ha teren arabil lot în folosință; în perioada 1971-1975, la poz.nr.44, vol.I, cu o casă de locuit și anexe gospodărești, suprafața totală de 0,31 ha teren din care 0,05 ha teren curți clădiri și 0,26 ha teren arabil lot în folosință; în perioada 1971-1975, la poz.nr.44 cu o casă de locuit și anexe gospodărești, suprafața totală de 0,31 ha teren din care 0,05 ha teren curți clădiri și suprafața de 0,26 ha teren lot în folosință și cu mențiunea P. C., iar, începând cu anul 1974, la acest număr de casă provine înscrisă o altă persoană.
Potrivit adeverinței nr.4613 din 15 decembrie 2011 a Primăriei Comunei Valea Moldovei, începând cu anul 1974, atât P. C., cât și soția sa P. Melexima nu provin înscriși în evidențele din registrele agricole cu teren agricol, iar la poziția (casa) unde au locuit aceștia provin înscrise, după cum urmează: - în registrul agricol din perioada 1974-1980, poz.101, vol.I, figurează P. T. și P. T., cu o casă de locuit, cu suprafața de 600 m.p., teren construcții; în perioada 1981-1985, pag.93, vol.I figurează P. T. cu o casă de locuit și o anexă, cu 300 m.p., teren arabil și cu suprafața de 250 m.p., teren curți, construcții; în perioada 1986-1991, la pg.96, vol.I, figurează P. T., fără bunuri; în perioada 1992-1996, poziția în cauză, nu este înregistrată în registrul agricol, nici cu persoane, nici cu bunuri, în perioada 1997-2000, la pag.I, vol.II, figurează S. P. cu familia, cu o casă de locuit și suprafața de 300 m.p., teren, teren curți, construcții, în perioada 2001-2006, la pg.97, din vol.I figurează S. I.P. cu o casă de locuit și suprafața de 300 m.p., teren curți, construcții, în aceeași perioadă, dar începând cu anul 2004, la pg.40, bol.II tip.II (strămoși) figurează I. C.V., cu suprafața de 0,68 ha teren din care vatră . teren arabil și 500 m.p. teren curți, construcții, înscris conform Titlului de Proprietate nr.297/1993; în perioada 2007-2010, pg.74, vol.I, tip.II, (străinași) figurează I. C.V. cu suprafața totală de 0,68 ha teren,, din care în vatra satului – 700 m.p arabil și 500 m.p teren curți construcții, înscris conform Titlului de proprietate nr.297/1993; în perioada 2010-2011, pg.28, vol.I tip.II (străinași) figurează Safin D. cu suprafața de 338 m.p., teren curți, clădiri, înscris în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.819/24.05.2006 la BNP A., fiind atașate copii după registrul agricol.
Martorul F. V. – propus de către reclamantă – a susținut că, de la data P. Tanasie, cunoaște faptul că în perioada 1973-1974, acesta ar fi cumpărat de la o persoană pe nume A. și fiul acesteia (al căror nume de familie nu îl mai reține) un teren în suprafața 12 ari și o gospodărie, că nu se puteau încheia acte autentice decât pentru teren în suprafață de 500 m.p., aferent gospodăriei, astfel că pentru diferența până la 12 ari s-a încheiat un act sub semnătură privată, că a fost coleg de serviciu cu P. Tanasie, la CAP-ul din comună, că aceasta a folosit terenul până la deces, că discuțiile privitoare la teren au apărut după ce a doua soție a acestuia, după decesul soțului, ar fi înstrăinat terenul și gospodăria, prin anii 2004-2005, c neamurile lui A., ar fi emis pretențiile după acest teren
A mai susținut că nu se putea vinde separat terenul din gospodărie, întrucât terenul din grădină nu avea posibilitatea unei ieșiri separate, că P. Tanasie a folosit întregul teren de 12 ari, refacerea gardurilor a respectat vechiul aliniament.
Martorul F. Ș. – propus de reclamantă – a arătat că P. Tanasie, a venit în comună, iar după aceea s-a prezentat la CAP pentru angajare, și, în aceste condiții, aflat că acesta ar fi cumpărat de la P. M. și fiul acesteia o gospodărie (compusă din casă, șură și șandrama), precum și teren, pentru care ar fi plătit suma de 26.000 lei, o sumă mare la acea vreme, că această sumă demonstrează și vânzarea terenului, întrucât construcțiile nu ar fi valorat atâția bani.
A mai arătat că nu s-au putut încheia acte autentice pentru teren, astfel că s-a încheiat act sub semnătură privată, că a doua soție a lui P. Tanasie a făcut parte din comisia de măsurare, motiv pentru care știe că acest teren are o suprafață de 12 ari, că terenul de curți, construcții este îngrădit, că se poate intra doar prin curte la terenul prin grădină, că nu cunoaște persoana care îl folosește în prezent, că s-a făcut gard nou, amplasat pe același aliniament, că, prin vecini, a auzit discutându-se că moștenitorii lui P. ar fi ocupat terenul de grădină, care l-au pe concubinul reclamantei de pe acest teren, cu a an sau doi înainte de vânzare, că s-au încheiat acte de mână pentru teren și construcții, că el a văzut doar un act din cele încheiate, că terenul construcții este îngrădit separat de cel de grădină, că acesta din urmă este îngrădit de jur împrejur cu plasă din sârmă.
Martorul S. E. – propus de către reclamantă – a arătat că, din anul 1961, locuiește în Valea Moldovei, de la căsătorie și a devenit vecină cu imobilele în cauză, că, în anul 1973, P. C. și Melexima i-au vândut lui P. Tanasie o casă, șură, o șandrama, un beci și o bucătărioară, teren curți construcții – de aprox.5 ari și ceva, precum și teren în spatele construcțiilor – de aprox.6-7 ani, că acest din urmă teren era separat de celălalt, că P. Tanasie a folosit ambele terenuri, că terenul din spatele casei a fost luat la CAP, în anul 1962 și dat ca lot ajutător lui P. Melexima și care l-a folosit, până în anul 1973, când l-a dat lui P. T., care l-a lucrat și după apariția legilor de fond funciar, că nu are cunoștință dacă s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra acestui teren în favoarea vreunei persoane, că terenul de construcții era împrejmuit de jur împrejur, iar terenul din spate, doar latura dinspre drum, că persoana care a cumpărat terenul de construcții folosește și terenul din spate, numitul Safiuc V..
A menționat că nu a văzut alte persoane la teren, dar nici nu se vede acest lucru din drum, mai ales că nu există o cale de acces, că reclamanta – P. E. – a folosit acest teren timp de 2-3 ani, după decesul soțului, iar după aceea de către S. P., însoțitorul reclamantei, că nu ar fi auzit discuții prin . că asupra acestui teren s-ar fi reconstituit dreptul de proprietate în favoarea altei persoane, că nu se puteau vinde separat cele două terenuri, întrucât la terenul din spate se poate ajunge doar prin curtea gospodăriei, nefiind o altă cale de acces, că terenul din spate este pe loc drept, iar pentru a se ajunge la locul unde se află, trebuie traversat un teren livadă în pantă, că S. V. a cumpărat terenul și construcțiile în urmă cu aproximativ 5-6 ani, că de la prima soție a lui P. Tanasie – pe care o vizita pentru tratamente(martora fiind cadru medical) a aflat despre această vânzare și preț, că, până în anul 2005, a locuit la o distanță de aproximativ 10-15 m de imobilul în litigiu, că S. V. –cumpărătorul imobilelor – este fiul lui B. E., că nu a fost amenințată de T. E., verișoara lui I. V., că nu au fost alte intervenții pentru a nu veni în instanță ca martor.
Martorul B. E. – propus tot de către reclamantă – a precizat că este vecină cu terenul în cauză fiind despărțiți doar de un drum, astfel că are cunoștință de vânzarea făcută, respectiv vânzarea a 12 ari, din care o parte cu act sub semnătură privată, iar o parte prin act autentic la notar, că prețul subliniază acest lucru, că vânzătorii imobilelor s-au mutat la I. V., după vânzare, și la care au locuit până în primăvară, după care au fost scoși din locuință, că și ea a semnat actul de mână, scris cu creion chimic, cei ceilalți doi martori sunt decedați, iar, din anul 2006, băiatul său Safiu D. a cumpărat aceste imobile, în anul 2006, că acesta a făcut noul gard.
Martorul T. E. – propus de pârâtul I. V. – a arătat că, în anul 1973, P. Tanasie a cumpărat de la P. Melexima imobilele construcții (casă, șuriță, bucătărie, beci), amplasate pe un teren în suprafață de 3 ari și jumătate, că nu știe prețul plătit, că s-au încheiat acte la notariat, că nu s-a vândut terenul de grădină de lângă casă, întrucât nu se putea vinde, întrucât era CAP în comună, că terenul îi era dat mătușii ca lot ajutor, încă de la înființarea colectivului, că, în anul 1991, s-a stricat colectivul, că mătușa a decedat înainte de desființa CAP-ului, că P. Tanasie nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, întrucât știa că nu l-a cumpărat, cunoștea legea, astfel că fiicele lui P. Melexima au făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra acestui teren, în baza legilor de fond funciar, că S. I. a folosit acest teren timp de 4-5 ani, iar după aceea l-a folosit ea, ca urmare a înțelegerii cu fiicele lui P. Melexima, respectiv o suprafață de 5 ari, diferența fiind îngrădită de către S. D., că nu i s-a cerut de către P. I. să părăsească terenul, că S. D. a întrebat-o dacă verișoarele sale vând acest teren, că terenul acesta este îngrădit doar la partea dinspre drum, că nu are cunoștință dacă I. V. și surorile sale i-ar fi solicitat reclamantei vinderea terenului de sub construcții.
Martorul T. M. – propus de către aceeași pârâtă - a arătat că P. Melexima a fost soră cu tatăl martorului, că, în anul 1971, l-a cunoscut pe P. Tanasie, în timp ce martorul își făcea armata la Tîrgoviște, că așa a aflat despre intenția acestuia de a cumpăra o locuință în . soție având rude în această localitate.
A mai susținut că terenul de lângă casă era folosit ca lot ajutător, de către P. Melexima, după vânzarea casei, până aproape de deces (în 1989), iar după aceea terenul a fost folosit de către S. I. sau D., ca urmare a înțelegerii intervenite cu P. Melexina, iar în prezent, terenul este folosit de sora sa, T. E., că nu este mare suprafața acestui teren, că, din anul 1974, locuiește în .-a mutat după căsătorie, că P. Melexina nu i-a spus despre vinderea de teren către P. Tanasie, că P. Melexina a locuit timp de 5-10 ani la Suceava, la fiul său, care lucra la IUPS Suceava, ca bobinator, venind și prin . interval de două săptămâni, că, în anul 1973 terenul de construcții era îngrădit separat de terenul grădină, la care se ajungea prin curte, că P. Melexina a cultivat terenul cu cartofi, că Tanasie putea câteodată straturi în spatele grajdului, că – la acea vreme – exista posibilitatea unei alte intrări la terenul grădină, dar trebuia amenajată o rampă, terenul fiind în pantă.
Martorul S. I. . propus de către aceeași pârâtă – arătând că terenul din litigiu este învecinat cu terenul său, pe două laturi, că, în urmă cu aproximativ un an, a fost demolat și mutat gardul vechi, cu aproximativ 80 cm înspre terenul în litigiu, fiind mutat hotarul, că P. Melexina – după decesul soțului – a rămas stăpâna terenului, că martorul l-a folosit timp de 6-8 ani, iar în prezent îl folosește T. E., că nu are cunoștință dacă terenul în litigiu a făcut obiectul vânzării, că nu a fost folosit de P. Tanasie cu prima soție, sau de către cea de a doua soție, reclamanta,că nu a auzit și nici nu a văzut că P. Melexina (M.) să vină prin ., după vânzarea gospodăriei, că acest teren nu a fost arat cu plugul sau tractorul, că Safiuc V. ar fi cumpărat gospodăria, dar nu știe de la cine, că nu a avut cunoștință că P. Tanasie să formuleze cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren, după apariția legilor de fond funciar, că nu se pot vedea din drum hotarele terenului, fiind în pantă.
Din raportul de expertiză criminalistică întocmit în cauză, rezultă că, din motivele invocate în cuprinsul raportului, nu se poate stabili dacă semnătura de la rubrica „vânzători”, dată pentru numele și prenumele P. Melexina, de pe contractul de vânzare-cumpărare purtând mențiunea „încheiat la data de 3 octombrie 1973”, a fost executată de către P. Melexima, că semnătura de la aceeași rubrică, pentru numele și prenumele P. N., în același act, nu au fost executate de către acesta, fiind executate doar semnăturile de la rubrica „cumpărători” de către P. Tanasie și P. T..
S-a mai arătat că, „examinarea caracterelor în litigiu și, în special a mențiunilor cifrice de redau grupul „12 ari” surprinde prezența unei repasări pe întreaga masă grafică a cifrelor „12”, însă analiza cu aparatură specifică de laborator, nu permite examinarea traseului inițial – decât parțial, în zonele în care suprapunerea nu este perfectă. Astfel, în cazul cifrei „2” mențiunea grafică inițială este cifra „2”, însă în cazul primei cifre „1”, examinarea ductelor ne împiedică în formularea unei opinii cu privire la traseul preexistent, identificarea textului inițial nefiind astfel posibilă”.
S-a mai arătat că „în cazul documentului în discuție se regăsesc o . trasee executate prin intermediul unui instrument scriptural de tipul creionului chimic și din motivele invocate în cuprinsul raportului nu se poate stabili momentul când s-a efectuat suprascrierea grafismului „12” și nici la data la care a fost întocmit documentul în litigiu”.
P. I. a decedat la data de 16 august 2012, moștenitorii săi fiind L. Ș. V. și I. A., nepoți de frate predecedat.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța a dispus respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, și a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată, față de prev.art.11, 12 D.144/1958, ale art.13 și urm. din același decret, ale art.969-970 vechiul Cod civil, 1294-1295 vechiul Cod civil.
Instanța a avut în vedere că, la data încheierii celor două convenții, terenurile erau cooperativizate și nu se puteau înstrăina, fiind preluate la stat și folosite ca loturi ajutătoare, că, potrivit raportului de expertiză criminalistică, nu se poate stabili cu certitudine dacă actul sub semnătură privată, menționat a fi încheiat la 3 octombrie 1973, a fost semnat de către P. Melexina și s-a stabilit în mod cert că nu a fost semnat de către celălalt vânzător, fiul lui P. Melexina – P. N., astfel nu există certitudinea încheierii unei convenții de vânzare-cumpărare între părțile menționate cu privire la imobilul în cauză, dar și faptul că la această promisiune de vânzare a bunului imobil nu au participat toți coproprietarii, astfel că antecontractul nu a fost încheiat în mod valabil, nefiind respectate condițiile prevăzute de lege, în condițiile în care este vizat întregul teren și nu numai o parte din el.
Potrivit dispozițiilor legale era necesar consimțământul expres și al celuilalt coproprietar în vederea înstrăinării bunului, conform principiului unanimității, în sensul că actele de dispoziție (în speță, vânzare-cumpărare a unui teren) asupra unui bun sau a unei părți dintr-un bun aflat în coproprietate nu pot fi făcute decât cu acordul tuturor coproprietarilor.
Instanța a mai avut în vedere că P. Tanasie nu a formulat nici o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra acestui teren, după apariția legilor de fond funciar, față de antecontractul de vânzare-cumpărare deținut, că terenul a făcut obiectul legilor de fond funciar, fiind reconstituit dreptul de proprietate în favoarea moștenitorilor lui P. C., fiind folosit, în aceste condiții, de către pârâta I. V., ca urmare a înțelegerii cu ceilalți moștenitori.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții L. Ș. V. și I. A. susținînd motivele de nelegalitate prev. de disp.art.304 pct.7 și 9 raportat la art.312 alin.5 Cod procedură civilă.
Au arătat în acest sens că instanța investită cu soluționarea unei cereri de pronunțarea a unei hotărâri care să țină loc de act autentic de v/c întemeiată pe un antecontract care reprezintă o promisiune bilaterală de v/c este obligată, în accepțiunea și a disp. art. 129 C.pr.civilă, să verifice îndeplinirea următoarelor condiții: dacă există un astfel de înscris ad probationem, dacă respectivul înscris a fost valabil încheiat fiind apt să producă efecte juridice între părți, dacă au fost îndeplinite clauzele anticipatorii (în speță, plata prețului convenit și predarea posesiei terenului).
Consideră că în cauza de față, prin probele administrate, a dovedit în totalitate îndeplinirea acestor condiții.
Astfel, înscrisul sub semnătură privată din data de 3.10.1973 intitulat „contract de vânzare - cumpărare" cuprinde toate elementele unui antecontract de v/c valabil încheiat.
Faptul că expertiza grafoscopică efectuată în cauză ( cu care au fost de acord, punând la dispoziția instanței în original scriptele pe care le-au avut și anume: contractul de v/c aut. sub nr. 4275/3.10.1973) nu a putut stabili cu exactitate dacă semnătura de la rubrica „vânzător" aparține defunctei P. Melexima sau că semnătura lui P. N. nu-i aparține, nu constituie în sine un motiv de înlăturare a actului, putând fi coroborat și cu celelalte probe administrate.
Prin urmare, expertiza nu reprezintă o probă concludentă, determinantă și absolută, motivat și de faptul că efectuarea acesteia pune multe semne de întrebare.
Din practica judiciară rezultă că scriptele de comparație trebuie să fie cel puțin trei ( în original) și trebuie să îndeplinească o . condiții cumulative. Deși Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași a solicitat instanței acest lucru (fila 192), pârâta I. V. (cea care avea sarcina probei) nu s-a conformat. Deci, așa cum arată și expertul criminalist, expertiza s-a efectuat în baza unui singur act de comparație care este contractul de v/c aut. sub nr. 4275/3.10.1973, condiții precizate în capitolul V „Observații preliminare".
Astfel că, sub rezerva celor arătate în capitolul 5 Observații preliminare, expertul a concluzionat că nu se poate stabili dacă semnătura este a vânzătoarei P. Melexima și că semnătura celuilalt vânzător P. N., nu este executată de acesta.
In asemenea condiții, această probă trebuia înlăturată în totalitate, în primul rând, pentru că nu este efectuată conform operațiunilor tehnice care se practică și în al doilea rând, pentru că am dovedit existența vânzării între părțile contractante, probe pe care instanța nu le-a analizat și reținut.
Din aceste probe rezultă fără dubiu că în anul 1973 P. Melexima și-a înstrăinat gospodăria integral compusă din casă de locuit cu anexe gospodărești și întreaga suprafață de teren de 1200 m.p. pe care o deținea în satul Valea Moldovei.
Acest aspect rezultă din interpretarea coroborată a declarațiilor martorilor.
Faptul că a avut loc această vânzare rezultă și din evidențele registrului agricol ale comunei Valea Moldovei, care, începând cu anul 1974, vânzătorii nu mai figurează cu rol agricol.
S-a dovedit și faptul că prețul de 29.000 lei plătit la acea vreme de cumpărători era unul mare și că viza vânzarea întregii suprafețe de teren de 1200 m.p. cu construcțiile. Și în prezent, când construcțiile s-au autodemolat există urma vizibilă a temeliei vechii case, limitele perimetrului curții sunt evidente, fiind delimitate de copaci bătrâni (pomi fructiferi plantați la distanțe egale care au peste 100 ani), iar din măsurătorile efectuate, rezultă că perimetrul curți construcții este de 500 m.p. și nicidecum de 338 m.p., suprafață care coincide perfect cu cea din registrul agricol (adev. nr. 289/26.01.2011 a Primăriei .>
In mod greșit a apreciat prima instanță ca fiind relevantă împrejurarea că P. T. nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de la data apariției Lg. 18/1991 și până la decesul său pentru diferența de suprafață până la 12 ari teren.
Conform disp. Lg. 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate se face la cerere de către proprietarii terenurilor avute înainte de CAP (sau a moștenitorilor lor) în funcție de mențiunile din registrul agricol pe anii 1959-1962 și nu pe baza actelor de înstrăinare, mai ales a celor de „mână". Dovadă în acest sens stă însuși faptul că în titlul de proprietate eliberat pârâților figurează 500 m.p. teren curți construcții și nicidecum 338 m.p. vânduți cu act autentic.
Contrar celor reținute în sentință, cumpărătorii au avut din octombrie 1973 posesia terenului de 12 ari. Dovada constă în evidențele agricole ale comunei Valea Moldovei, declarațiile martorilor propuși de ei, precum și parțial, declarațiile martorilor propuși de pârâți care au confirmat că accesul la grădină nu se putea face decât prin curte.
Se impune a fi subliniat faptul că numitul S. P., însoțitorul și concubinul mătușii lor apare în registrul agricol din 1997-2000 și 2001-2006, situație care nu a fost analizată și reținută de prima instanță.
Consideră că toate declarațiile martorilor propuși de pârâți sunt contradictorii și extrem de subiective, relevant fiind în primul rând gradul de rudenie al martorilor T. M. și T. I. ( frați) care sunt verișori cu pârâții ( tatăl acestora a fost frate cu P. Melexima). Dacă declarația martorului T. M. nu este relevantă motivat de faptul că acesta este plecat din localitate din anul 1974, T. I. declară niște neadevăruri cu privire la vânzare cât și cu privire la posesia terenului, situații răsturnate în mod evident de declarațiile celorlalți martori propuși de ei.
De fapt, din cuprinsul hotărârii, toate declarațiile de martori au fost enumerate cu conținutul lor și nu rezultă care declarații au fost înlăturate și care au fost menținute atunci când a fost dată prezenta soluție.
Sub acest aspect, apreciază că hotărârea nu este complet motivată conform disp. art. 261 C.pr.civilă și nici nu reflectă o cercetare completă și deplină a fondului pricinii.
E. instanța de fond a respins acțiunea ca nefondată și pe dispozițiile Decr. nr. 144/1958.
Convenția părților care a consacrat valabilitatea și forța obligatorie a antecontractului de v/c după dispoziția generală cuprinsă în art.969 C. civil a fost încheiată în anul 1973 când Decr. 144/1958 era în vigoare, astfel că prevederile sale continuă să fie aplicabile raportului juridic încheiat între părți. Chiar dacă acest decret a fost abrogat, nu are nici o relevanță juridică în legătură cu dreptul la acțiune al părții interesate, astfel că actele de v/c încheiate sub regimul său și-au păstrat ființa în virtutea principiului forței obligatorii a acestora, părțile neputând să se dezică de ele, decât prin consimțământul lor.
In mod greșit a reținut prima instanță că lipsa semnăturii coproprietarului P. N. (în prezent decedat) ar atrage nulitatea contractului de dispoziție cu referire la încălcarea principiului unanimității.
In primul rând, instanța s-a considerat investită cu soluționarea unei acțiuni de constatarea v/c întemeiată pe existența unui antecontract privind o promisiune bilaterală de v/c care nu este aptă să transfere proprietatea, dar în același timp nu este lipsită de efectele obligatorii ale unor convenții între părți. Astfel că un asemenea înscris dă naștere unei obligații de a face și anume, aceea de a încheia pe viitor, în forma prevăzută de lege, convenția stabilită.
Totodată, neîndeplinirea acestei obligații atrage răspunderea contractuală a părților care nu și-au îndeplinit obligațiile, răspundere care, potrivit regulilor de drept comun are în vedere în principal, executarea directă în natură - prin prestarea obiectului contractului. Deci, forma de reparație în natură a prejudiciului cauzat prin neexecutare este însăși această acțiune în justiție de perfectare a contractului de v/c în temeiul disp. art. 1073 și 1077 C civil.
Ori, antecontractul de v/c nu poate fi asimilat unui act de dispoziție, așa cum opinează instanța.
În al doilea rând, lor, reclamanților (moștenitori ai reclamantei defuncte) trebuie să li se recunoască posibilitatea de a obține îndeplinirea exactă a obligației asumate prin contract pe calea prezentei acțiuni, astfel că vânzarea-cumpărarea consfințită de instanță rămâne sub condiție rezolutorie.
Practica și literatura judiciară sunt unanime în această privință și anume că vânzarea unui bun indiviz făcută de către unul dintre coindivizari, nu atrage nulitatea actului, ci supune dreptul dobândit unei condiții rezolutorii.
Pîrîta I. V. a criticat sentința sub aspectul respingerii excepției dreptului la acțiune invocat prin întîmpinare.
A susținut în acest sens că instanta de fond nu a luat în considerare momentul la care s-ar fi încheiat presupusa convenție de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, legislația în vigoare la acel moment si momentul în care s-a promovat acțiunea pentru validarea convenției de vânzare.
Reclamanta nu a solicitat validarea convenției de vânzare-cumpărare sub semnătură privată pe care reclamanta susține că ar fi fost încheiată la data de 3.10.1973, în termen de 3 ani de la momentul încheierii acestei convenții.
Mai mult, antecontractul de vânzare-cumpărare invocat de reclamantă presupune că ar fi fost încheiat sub regimul Decr.144/1958 care prevedea expres drept condiție de valabilitate a înstrăinării forma autentică a actului și autorizația administrativă de înstrăinare.
Potrivit art.12 din acest decret se crează posibilitatea persoanei interesate ca, în caz de refuz a părții contractante de a încheia actul autentic de semnătura sa fiind falsificată, dovedește făptul că terenul de 862 mp nu a fost înstrăinat și prin urmare, cu atât mal mult, nu putea fi folosit de soții P., neexistând acordul de voință a cel puțin unuia dintre coproprietarii terenului. Cum ar fi putut folosi soții P. un teren pe care nu l-au cumpărat?
Cu privire la proba cu martori a rugat a fi înlăturate declarațiile martorilor propuși de reclamantă ca fiind nesincere întrucât nu se coroborează cu celelalte probe, respectiv cu concluziile raportului de expertiză grafologică, fiind declarații contradictorii.
Conform Lg.58/1974 în perioada l.dec._89 nu era posibilă încheierea de contracte de vânzare-cumpărare pentru terenuri.
După anul 1989 s-a revenit la regula dreptului comun, fiind abrogat Decr.144/1958 și Lg.58/1974, moment la care se putea solicita validarea unei convenții de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiată în anul 1973, cu condiția ca părțile să fi procedat la predarea - preluarea terenului în stăpânire iar folosința terenului de către promitenții cumpărători, în speță P. T. și T., să fi continuat în timp și după momentul abrogării Lg.58/1974, când s-a revenit la regula dreptului comun, respectiv și după anul 1989 .
S-a dovedit cu proba testimonială și cu înscrisuri din evidențele agricole că promitenții cumpărători nu au avut folosința întregii suprafețe de 12 ari în litigiu, care nu apar declarați în rolul lor agricol, au stăpânit doar cei 338 mp teren curți construcții și construcțiile ce au făcut obiectul contractului autentic încheiat la aceeași dată cu convenția de mână si autentificat sub nr. 4275/3.10.1973, diferența de 862 mp a fost stăpânită și este stăpânită de moștenitorii vânzătorilor cărora li s-a eliberat și Titlul de Proprietate nr.563/23.08.1993.
Promitentul cumpărător P. T. a decedat în anul 1994 și dacă ar fi avut posesia terenului s-ar fi adresat Comisiei de fond funciar pentru a le aduce la cunoștință că este proprietarul terenului și totodată ar fi îngrădit întreg terenul, fapt care nu s-a întâmplat.
În schimb declarațiile martorilor propuși de ea, T. E., T. M., S. loan, R. V. se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și dovedesc, pe de o parte, posesia asupra terenului de 8 ari în litigiu, respectiv faptul că soții P. nu au folosit terenul, iar pe de altă parte faptul că acest teren nu a fost înstrăinat.
La dosar au fost depuse și niște planșe fotografice cu terenul în litigiu și care nu au fost contestate de reclamantă. în raport de aceste planșe martorii reclamantei fac o descriere nereală a terenului în litigiu, motiv pentru care solicit a fi înlăturate susținerile lor.
Apreciează că toate probele administrate duc la concluzia că excepția invocată, prescripția dreptului la acțiune, este întemeiată, motiv pentru care solicită admiterea recursului și în rejudecare admiterea excepției și respingerea p acțiunii ca nefondate.
În cauză ambele părți au depus la dosar întîmpinare, f.21 pîrîta I. V. iar la fila 37 reclamanții L. Ș. V. și I. A., prin care se solicită fie respingerea recursului declarat pentru motivele arătate de instanță, fie admiterea în parte a acestuia sub aspectul prescripției dreptului la acțiune, fiind reluate aspectele detaliate și prin motivele de recurs.
Analizînd recursul declarat de pîrîta I. V. și a căror motive țin de nelegalitate prev. de disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, sens în care recursul urmează a fi respins conform disp.art.312 Cod procedură civilă din următoarele considerente:
Astfel, acțiunea în validarea promisiunii bilaterale de vînzare-cumpărare este o acțiune personală, patrimonială, prescriptibilă în termenul de 3 ani, conform art.7(3) alin.3 din Decretul nr.167/1958.
Termenul prescripției curge din momentul încheierii contractului însă atunci cînd promitentul cumpărător a preluat imobilul, deținerea lui cu acordul promitentului vînzător echivalează cu recunoașterea dreptului acestuia, în sensul art.16 lit.a din decret. Prescripția dreptului la acțiune începe să curgă în momentul în care promitentul vînzător se manifestă expres în sensul negării dreptului promitentului cumpărător.
Ori, martorii audiați în cauză, respectiv F. V., F. Ș., S. E. și B. E. au relatat că între părți a avut loc o vînzare și că P. T. împreună cu soția acestuia au locuit efectiv în casă și au stăpînit terenul cumpărat, pînă la decesul lor, iar ulterior cea de-a doua soție P. I. a deținut personal gospodăria împreună cu grădina și apoi în numele ei, numitul S. P., iar ulterior și pînă în prezent este în posesia numitului Safiuc D. care a cumpărat terenul curți-construcții de la P. I., ocazie cu care a refăcut o parte din garduri și a turnat o temelie în locul casei vechi.
Martorii audiați au mai declarat că terenul curți-construcții era de 500 m.p., că a fost în permanență îngrădit și că nu s-a schimbat aliniamentul gardului, aceeași fiind situația și în privința restului de teren cu destinația de fînaț la care accesul nu se putea face decît prin terenul curți-construcții deoarece este situat pe deal după cum rezultă și din planșele foto.
În ceea ce privește declarațiile martorilor propuși de pîrîtă, acestea sînt contradictorii sub aspectul posesiei terenului, aceștia susținînd și că terenul a fost lucrat de cca. 15 ani de T. E., de S. I., deși după cum s-a arătat la terenul cu destinația de fînaț nu exista cale de acces, cei doi neavînd puncte de vedere comune în ceea ce privește împrejmuirea terenului.
Mai mult, T. I. și T. I. sînt verișori cu pîrîții (tatăl acestora a fost frate cu P. Melexina), T. M. fiind plecat din localitate din anul 1974.
De altfel, declarația martorului S. I. este subiectivă în condițiile în care se află în relație de dușmănie cu reclamanții și cu ultimul cumpărător Safiuc D., sens în care pe rolul Poliției . înregistrată și o plîngere penală.
Martora B. E., singura rămasă în viață dintre martorii asistenți la întocmirea antecontractului arată că P. Melexima și-a vîndut locuința cu anexele gospodărești și terenul, iar ulterior acestei vînzări nu a mai locuit în localitate, mutîndu-se la fiica sa, pîrîta I. V.. Ulterior, după un timp, a revenit la Suceava unde a lucrat ca argat și unde se afla fiul său P. N., mutîndu-se la acesta. După vînzare, nici unul din cei doi înstrăinători nu au emis pretenții asupra bunurilor vîndute. Tot martora a declarat că dacă nu s-ar fi vîndut tot terenul de 12 ari, P. T. nu ar mai fi cumpărat, aceasta pentru că, la acea vreme, o familie care se stabilea în mediul rural (știut fiind că P. T. venea din Tîrgoviște), nu cumpăra o gospodărie cu imensa sumă de 29.000 lei numai pentru 338 m.p. și fără posibilități minime de a cultiva sau de a crește animale.
Ca atare, nu se poate susține că promitenții cumpărători nu au avut posesia terenului, nici în condițiile în care a fost eliberat titlul de proprietate pentru defunctul P. C., așa încît tribunalul constată că în mod legal excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost respinsă.
În ceea ce privește recursul declarat de către reclamanți, acesta este întemeiat pentru motivul de nelegalitate prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel, conform art.948 cod civil de la 1864 sub imperiul căruia s-a încheiat înscrisul sub semnătură privată din data de 3 octombrie 1973, condițiile esențiale pentru validitatea acestuia se referă la capacitatea de a contracta, consimțămîntul valabil al părții care se obligă, un obiect determinat și o cauză licită.
În cauză în mod nelegal instanța de fond a reținut că nu este dat consimțămîntul valabil al promitentului vînzător, avînd în vedere raportul de expertiză criminalistică întocmit.
Faptul că prin expertiza menționată nu s-a putut stabili cu exactitate dacă semnătura de la rubrica vînzător aparține defunctei P. Melexima sau că semnătura lui P. N. nu-i aparține acestuia nu constituie un motiv unic de înlăturare a actului în condițiile în care se poate corobora și cu celelalte probe administrate în cauză, expertiza nereprezentând o probă absolută și determinantă pentru soluționarea prezentului litigiu, mai ales că expertiza s-a efectuat în baza unui singur act de comparație, respectiv contractul de vînzare-cumpărare autentificat sub nr.4275 din 3 octombrie 1973, pîrîta I. V. nepunînd la dispoziția instanței și alte scripte de comparație. De altfel instanța va analiza doar consimțământul vînzătorului P. Melexima avînd în vedere concluziile raportului de expertiză.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv B. E., martoră care a asistat la întocmirea actului sub semnătură privată, se reține că P. Melexima și-a înstrăinat în formă autentică locuința cu anexe și terenul aferent, iar ulterior acestei vînzări a înstrăinat și restul terenului prin act sub semnătură privată. De asemenea, toți martorii reclamanților, respectiv F. V., F. Ș., S. E. și B. E. au declarat că între părți a avut loc această vînzare, că P. T. împreună cu prima soție au locuit efectiv în casă și au stăpînit tot terenul cumpărat pînă la decesul lor, iar ulterior P. I., cea de-a doua soție, a continuat să folosească gospodăria împreună cu grădina iar apoi în numele ei S. P..
Martorii au mai declarat că atît terenul din contract cît și cel din antecontract fiind un tot nu se putea vinde separat, iar accesul la grădina în litigiu nu se putea face decît prin curte avînd în vedere caracteristicile zonei.
De asemenea, în evidențele registrului agricol ale comunei Valea Moldovei, începînd cu anul 1974 vînzătorii nu mai figurau cu acel teren, în cauză dovedindu-se și faptul că prețul de 29.000 lei plătit la acea dată de cumpărător era unul mare și viza întreaga suprafață de 1200 m.p. cu construcții.
În mod eronat a apreciat instanța de fond ca fiind relevantă împrejurarea că P. T. nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferența de suprafață de pînă la 12 ari teren, în condițiile în care conform Legii nr.18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate se face la cerere de către proprietarii terenurilor avute anterior CAP în funție de mențiunile in registrul agricol din perioada 1959-1962 și nu pe baza actelor de înstrăinare încheiate sub semnătură privată, cum este cazul în speță.
Deși au intrat în posesia titlului de proprietate pîrîții nu au revendicat și nu au administrat în nici un mod diferența de teren, pretențiile acestora fiind emise în mod concret în anul 2006 cînd s-a aflat că fosta curte de acces din . numitului Safiuc D..
De asemenea, în mod greșit instanța a reținut că lipsa semnăturii coproprietarului P. N. ar atrage nulitatea contractului de dispoziție deoarece s-ar încălca principiul unanimității, în condițiile în care vînzarea unui bun indiviz făcută de către unul dintre coindivizari supune dreptul dobândit unei condiții rezolutorii și nu atrage nulitatea actului.
Nu în ultimul rînd la data încheierii antecontractului (1973) era în vigoare Decretul nr.144/1958, care deși a fost ulterior abrogat și chiar după . Legii nr.18/1991, antecontractul de vînzare-cumpărare naște în sarcina părților obligația de a încheia contractul chiar prin intermediul instanței care poate pronunța o hotărîre care să țină loc de act autentic de vînzare-cumpărare.
Așa fiind, tribunalul apreciază că pe baza probatoriului administrat, că acțiunea reclamanților este admisibilă în temeiul prev.art.969-970, 1294 și 1295 Cod civil, sens în care se va pronunța o hotărîre care să țină loc de act autentic de vînzare-cumpărare, reținînd doar consimțământul promitentei vînzătoare P. Melexima avînd în vedere că în ceea ce îl privește pe promitentul vînzător P. N. prin expertiză s-a stabilit că semnătura nu-i aparține acestuia, așa încît recursul declarat de aceștia va fi admis în temeiul prev.art.312 Cod procedură civilă, celelalte dispoziții ale sentinței urmînd a fi menținute.
Conform art.274 Cod procedură civilă pîrîta I. V. va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentînd onorariu avocat și taxe timbru.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pîrîta I. V., domiciliată în mun.Ploiești, .. 7, ., ., împotriva sentinței civile nr.1265 din 19 octombrie 2012 a Judecătoriei Gura Humorului (dosar nr._ ), intimați fiind pîrîții M. E., domiciliată în mun.București, sector 5, ., J. I., G. R., domiciliată în mun.București, sector 6, ., ..A, ., J. I., A. A., domiciliat în mun.Ploiești, ., ., ..
Admite recursul declarat de reclamanții L. Ș. V. și I. A., din ..Suceava, împotriva sentinței civile nr.1265 din 19 octombrie 2012 a Judecătoriei Gura Humorului (dosar nr._ ), intimați fiind pîrîții M. E., domiciliată în mun.București, sector 5, ., J. I., G. R., domiciliată în mun.București, sector 6, ., ..A, ., J. I., A. A., domiciliat în mun.Ploiești, ., ., ..
Modifică în parte s.c. nr.1265 din 19 octombrie 2012 a Judecătoriei Gura Humorului și în consecință:
Admite acțiunea.
Constată că P. Melexima a vîndut prin înscrisul sub semnătură privată intitulat "contract de vînzare-cumpărare" încheiat la data de 3 octombrie 1973 către P. T. și T. suprafața de 862 m.p. teren (diferența pînă la 1200 m.p.) învecinat cu S. I. și drum contra sumei de 29.000 ROL.
Prezenta hotărîre ține loc de act autentic de vînzare-cumpărare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă pe pîrîta I. V. să plătească recurenților L. Ș. V. și I. A. suma de 750 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. D. M. C. V. O. P. T.
Red. D.D.
Jud.fond – S. E.
Tehnored.P.T. – Ex.2 – 31 mai 2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1037/2013. Tribunalul SUCEAVA | Uzucapiune. Decizia nr. 1055/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
