Fond funciar. Decizia nr. 1175/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1175/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 1175/2013
Dosar nr._ F. funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1175
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30 APRILIE 2013
PREȘEDINTE: V. E. L.
JUDECĂTOR: S. A.
JUDECĂTOR: L. A.
GREFIER: D. E. M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de către pârâta C. D. R., împotriva sentinței civile nr.1727 pronunțată la data de 6 aprilie 2012 de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimate fiind reclamanta B. R. și pârâtele C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava și C. de fond funciar B., jud. Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 16 aprilie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, pentru a da posibilitatea apărătorului titular al pârâtei-recurente să depună la dosar concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru data de 23 aprilie 2013 și apoi pentru data de astăzi, 30 aprilie 2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 5 aprilie 2011 sub nr. de dosar_, reclamanta B. R. le-a chemat în judecată pe pârâtele C. județeană de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, C. de fond funciar a comunei B., jud. Suceava și C. D. a lui C., solicitând ca în urma probatoriului ce se va administra în cauză, să se dispună anularea titlului de proprietate nr. 1705/26.11.1996 emis de C. județeană Suceava în favoarea pârâtei C. R. a lui C., în sensul schimbării amplasamentului suprafeței de 0,26 ha teren arabil, situat în intravilan . P., la locul numit ,,G.”, învecinat la N cu drum, la E cu B. V., la S cu pârâta C. D. a lui C. și la V cu R. V., precum și anularea în întregime a titlului de proprietate nr. 1814/24.08.1996 emis pe numele lui B. V. a lui C., cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că prin titlul de proprietate nr. 320/09.07.1994 emis de C. Județeană Suceava în favoarea autorului său, B. V. a lui C., s-a reconstituit dreptul de proprietate privată asupra suprafeței totale de 2,070 ha – situată pe teritoriul satului B., .. Suceava. Din această suprafață de teren, face parte suprafața de 0,66 ha teren arabil și curți clădiri, situat în intravilanul satului B., teren compus din suprafața de 0,58 ha teren arabil și respectiv suprafața de 0,08 ha teren curți clădiri. Trupul în suprafață de 0,66 ha este învecinat la N cu drum, la E cu Faidac P., la S cu pârâta C. D. a lui C. și la V cu C. R..
Reclamanta a mai arătat faptul că după decesul soțului său survenit în anul 1995, în urma unui proces pe care l-a câștigat, în contradictoriu cu cele trei pârâte, fără știrea sa, C. de fond funciar B. i-a comunicat la domiciliu, un alt titlu de proprietate emis pe numele defunctului său soț B. V. a lui C., respectiv titlul de proprietate nr. 1814/24.06.1996 în care era reconstituită suprafața de 1,81 ha, față de suprafața de 2,070 ha ce fusese inițial reconstituită prin primul T.P. cu nr. 320/1993. Din al doilea titlu de proprietate nr. 1814/24.06.1996 lipsea suprafața de 0,26 ha teren arabil, situate în . primul titlu de proprietate nr. 320/2003, în intravilanul satului B., era reconstituită suprafața de 0,66 ha teren, din care suprafața de 0,58 ha – teren arabil și suprafața de 0,08 ha teren curți clădiri. În al doilea titlu de proprietate nr. 1814/24.07.1996, în intravilanul satului B. era reconstituită suprafața de 0,40 ha teren, din care suprafața de 0,32 ha teren arabil și suprafața de 0,08 ha teren curți clădiri.
A mai arătat reclamanta faptul că după ce s-a eliberat titlul de proprietate nr. 320/2003, în care autorului său B. V. a lui C., i s-a reconstituit suprafața totală de 2.070 ha, care include suprafața de 0,66 ha teren intravilan, din care face parte terenul din litigiu în suprafață de 0,26 ha, cele două pârâte i-au reconstituit și autoarei pârâtei, defunctei C. R. a lui C., prin T.P. nr. 1705/26.02.1996, aceeași suprafață de 0,26 ha teren agricol intravilan. Din aceste motive, ulterior eliberării T.P. nr. 1705/1996, cele două comisii de fond funciar, deși soțul reclamantei B. V. a lui C. era decedat, i-au emis T.P. nr. 1814/24.07.1996 – în care nu mai apare reconstituită s. de 0,26 ha teren arabil intravilan B., așa încât . s. de 5800 mp a fost diminuată cu s. de 2600 m.p. din litigiu.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe prevederile Legii 18/1991 republicată.
Legal citată, pârâta C. de fond funciar B. a formulat întâmpinare prin care a arătat că Primăria comunei B. și . înființată în anul 2004, până la acea dată satul făcând parte ca . C. P.. În consecință, acuzațiile care i se aduc prin cererea de chemare în judecată și anume că a comunicat reclamantei, fără știrea acesteia, un alt titlu de proprietate și anume T.P. 1814/1996, deși în anul 1993 a fost emis pe același nume T.P. 320/1993, nu îi pot fi opozabile și nu se justifică. La data emiterii Titlurilor de proprietate din cauza de față, C. Comunală de fond funciar B. nici nu exista.
Legal citată, pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, a arătat că potrivit dispozițiilor art. 5 lit. “c” și “i” din Regulamentul de aplicare a Legilor fondului funciar aprobat prin HGR nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, competența stabilirii mărimii și amplasamentului suprafeței de teren precum și punerea în posesie a persoanelor îndreptățite, completarea fișelor de punere în posesie aparține în exclusivitate comisiilor locale de fond funciar.
Instanța a administrat la solicitarea reclamantei proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar și proba testimonială, fiind martorii T. I. (f. 62) și C. G. (f. 63).
Prin sentința civilă nr. 1727 din data de 6 aprilie 2012 a Judecătoriei Suceava, instanța a admis acțiunea așa cum a fost formulată, a anulat titlul de proprietate nr. 1814 din data de 24 august 1996 emis pe numele lui B. V. și titlul de proprietate nr. 1705 din data de 26 noiembrie 1996 emis pe numele lui C. R., în sensul excluderii suprafeței de 2600 mp teren intravilan ,,grădină” cu vecinătățile N-drum, E-B. V., S-pârâu și V-R. V. și a respins ca nefondată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
În argumentarea soluției sale, prima instanță a reținut următoarele:
Prin titlul de proprietate nr. 320/1993 emis pe numele autorului reclamantei, B. V. al lui C., i s-a reconstituit acestuia suprafața de 2,070 ha, din care în intravilanul satului B. suprafața de 0,66 ha teren compusă din suprafața de 0,58 ha teren arabil și suprafața de 0,08 ha teren curți construcții.
Ulterior, prin H.C.J. nr. 28/06.09.1995 s-a anulat titlul de proprietate nr. 320/1993, cu mențiunea emiterii unui nou titlu de proprietate, pe motiv că în mod greșit a fost înscrisă în titlu suprafața de 0,26 ha grădină, care i-ar fi aparținut numitei C. R. (prin H.C.J. nr. 200/25.10.1995 se menține titlul de proprietate nr. 320/1993 ca fiind legal emis, însă prin H.C.J. nr. 268/03.04.1997 se invalidează H.C.J. 200/1995).
Urmare a acestor demersuri, se emite un nou titlu de proprietate pe numele autorului reclamantei, nr. 1814/24.07.1996, în care apare ca reconstituită în intravilan suprafața de 0,40 ha teren, din care suprafața de 0,32 ha teren arabil și suprafața de 0,08 ha teren curți construcții. Totodată, se emite și titlul de proprietate nr. 1705/1996, pe numele autoarei pârâtei, care cuprinde suprafața de 0,26 ha teren ce fusese inițial reconstituit autorului reclamantei.
Instanța a reținut că potrivit probatoriului administrat în cauză, suprafața de 0,26 ha teren în discuție a fost dobândită prin moștenire testamentară de la tatăl său, defunctul B. V., cu care acesta a fost înregistrat în registrul agricol și predat la CAP în anul 1962, situație reținută prin decizia civilă nr. 3792/2001 a Tribunalului Suceava, care se bucură de putere de lucru judecat.
Mai mult decât atât, prin decizia civilă nr. 3792/2001 a Tribunalului Suceava (dosar nr. 3430/2001), care se impune în prezenta speță cu putere de lucru judecat, a desființat H.C.J. nr. 28/1995 prin care se anula T.P. nr. 320/1993.
În aceste condiții, instanța de fond a considerat temeinice susținerile reclamantei și a dispus admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei prin apărător de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, instanța a respins această cerere ca nefondată, având în vedere că la dosarul cauzei nu s-a făcut dovada acestor cheltuieli.
Împotriva hotărârii mai sus menționată a declarat recurs pârâta C. D. R. în data de 9 iulie 2012, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că reclamanta B. R. a formulat o cerere de chemare in judecată în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. va, C. de fond funciar a comunei B. și C. D..
Reclamanta a cerut anularea titlului de proprietate nr. 1705/26 noiembrie 1996 emis în favoarea numitei C. R. a C. în sensul schimbării amplasamentului suprafeței de 0,26 ha teren arabil din intravilan B., . locul numit ,,G.” învecinat cu: drum, propr.B. V., propr.C. D., propr.R. V. precum și anularea în întregime a titlului de proprietate nr. 1814/24.08.1996 emis pe numele lui B. V. a C..
Motivându-și acțiunea, aceasta a arătat că prin titlul de proprietate nr. 320/09.07.1994 emis în favoarea autorului său-B. V. a C. a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 2,070 ha teren din aria de cuprindere a satului B., . suprafața totală face parte și suprafața de 0,66 ha teren teren arabil, curți și clădiri din intravilan B., la rîndul său acest trup de teren se divide în suprafața de 58 ari teren arabil și suprafața de 8 ari curți și clădiri. Întregul trup de teren are următoarele vecinătăți:drum,propr.Faidac P.,propr.C. D., si propr.C. R..
După decesul soțului său survenit în anul 1995 a fost emis un nou titlu de proprietate pe numele soțului defunct-B. V. a C. sub nr. 1814/1996 pentru o suprafață de 1,81 ha în loc de suprafața de 2,070 ha cum fusese inițial reconstituit conform titlului de proprietate nr 320/1993. În al doilea titlu de proprietate (cel cu nr. 1814/1996) în intravilanul satului B. este trecută suprafața de 0,40 ha teren din care suprafața de 0,32 ha arabil și 0 08 ha curți și clădiri,în consecință nu mai apare suprafața de 26 ari arabil.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii: T. I.,C. G..
În urma examinării actelor și lucrărilor dosarului, instanța a admis acțiunea, a dispus anularea TP nr. 1814/1 996 emis pe numele lui B. V., a dispus anularea TP nr. 1705/26.11.1996 pe numele C. R. în sensul excluderii suprafeței de 2600 mp din intravilan "grădina",cu vecinătățile :drum,B. V.,parau,propr.R. V..
Pârâta-recurentă a arătat că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică.
Astfel, pârâta-recurentă a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru că, așa cum rezultă din considerentele Deciziei nr. 3792 din 4 decembrie 2002 a Tribunalului Suceava ,,Cât privește Hotărârea nr. 570/1997 privind menținerea titlului de proprietate nr. 1705/1996 emis de aceeași comisie județeană pe numele lui C. R., este de reținut că această hotărîre nu încalcă dispozițiile art.53 și urm. din Legea nr. 18/1991 și nu a fost emisă în legătură cu Hotărirea nr. 28/1995”.
În dispozitivul acestei decizii se menționează ,,Schimbă în parte sentința civilă sus menționată în sensul că: ,,Admite plângerea formulată împotriva Hotărârii nr. 28 din 6 septembrie 1995 a Comisiei județene Suceava și, în consecință: Desființează hotărîrea sus menționată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței”. Asta înseamnă că Hotărîrea nr. 570/1997 privind menținerea titlului nr. 1705/1996 a rămas valabilă conform sentinței civile nr.708 din 8 februarie 2001 a Judecătoriei Suceava. Cum nu s-a făcut dovada că decizia nr.3792/2002 a Tribunalului Suceava ar fi fost modificată într-un eventual recurs, înseamnă că au fost analizate în cadrul unei cercetări judecătorești.
Având în vedere că reconstituirea dreptului de proprietate, atestată prin titlul de proprietate a cărei modificare se pretinde, are la bază o hotărâre a comisiei județene de fond funciar, hotărîre a cărei anulare nu a fost cerută în cauza de față ( pârâta-recurentă apreciind că nu a fost formulată intenționat spre a evita excepția autorității lucrului judecat) acțiunea pare ca inadmisibilă(a se examina și dec.884/R/05.04.2004 a CA Cluj in F. F..Culegere de jurisprudenta-D. L. Baldean s.apag.522-523.
2.Greșit a fost anulat titlul de proprietate nr. 1814/24.08.1996 întrucât în cauză este vorba doar de excluderea unei suprafețe de teren de 26 ari din titlul de proprietate nr. 1705/1996 și includerea ei în titlul de proprietate nr. 1814/1996, fiind anulat titlul în întregime, se pune întrebarea care este în prezent titlul de proprietate al reclamantei deoarece titlul de proprietate nr. 320/1993 pare a nu mai fi valabil.
Pârâta-recurentă arată că greșit a fost admisă acțiunea și sub raportul evoluției cererilor soluționate administrativ. Prin Hotărârea nr. 28/1995 a fost anulat titlul de proprietate nr. 320/1993, prin Hotărârea nr.200/25.10.1995, C. județeană a menținut valabilitatea TP nr.320/1993, iar prin Hotărîrea nr. 268/1997 ar fi fost anulată Hotărîrea nr. 200/1995. Înseamnă că fiind anulată Hotărârea nr. 28/1995, titlul de proprietate nr.320/1993 este anulat. Dispunând și anularea titlului nr. 1814/1996 și cum în cauză este vorba doar despre o suprafața de 26 ari, ce se întâmplă cu celelalte suprafețe de teren ale reclamantei? Mai există vreun titlu de proprietate în care ele să fie regăsite?
Pe fondul cauzei, pârâta arată că acțiunea nu trebuia admisă și nu trebuia a fi anulat titlul de proprietate nr. 1705/1996 emis pe numele C. R. în sensul excluderii suprafeței de 26 ari grădină deoarece în considerentele deciziei civile nr.3792/ din 4 decembrie 2001-pagina a-3-a se face precizarea ,,Faptul că reclamanta se prevalează de un testament din 05.03.1946 prin care defunctul C. B. a dispus în favoarea fiului său B. V. cu privire la mai multe suprafețe de teren nu are relevanță în cauză privitor la proprietatea asupra terenului de 0,26 ha. Se mai arată de către pârâta-recurentă că în cererea de înscriere în CAP, B. V. se înscrie cu suprafața de 1,75 ha teren; în evidențele agricole pe perioada 1959-1962 B. V. a figurat înscris la voi. 1,fila 148 cu suprafața de 1,75 ha;-autoarea pârâtei-C. R. a figurat cu suprafața de 26 ari în perioada 1959-1962 fiind înscrisă în vol. 1,fila 149; adeverința de proprietate, fișa de punere în posesie și titlul de proprietate au fost emise doar pentru suprafața cu care autoarea sa a fost înscrisă în evidențele agricole și le-a avut în posesie, suprafața de 26 ari a fost trecută în certificatul de moștenitor nr. 597/1993 emis de fostul notariat de Stat Județean Suceava; schimbarea vecinătăților se datorează faptului că a cumpărat lîngă suprafața transmisă de autoarea sa încă o suprafață de 26 ari conform contractului de vînzare-cumpărare autentificat sub nr.59 din 24 ianuarie 2000 la BNP A. I. iar suprafata de teren pe care o are reconstituită prin titlul de proprietate anulat parțial de instanță, o are intabulată, a fost pusă în posesie așa cum rezultă din înscrisurile din dosar și pe care le va depune.
În acest context, pârâta solicită a fi admis recursul și a fi casată sentința civilă nr. 1727/2012 a Judecătoriei Suceava în sensul respingerii acțiunii.
Legal citată, reclamanta-intimată B. R. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat(f.15).
Legal citată, pârâta-intimată C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B., jud. Suceava a depus întâmpinare prin care a lăsat la aprecierea instanței modul de soluționare a cererii.
Legal citată, pârâta-intimată C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nu a depus întâmpinare și nici nu și-a delegat reprezentanți în instanță pentru a-și exprima poziția procesuală față de recursul declarat în cauză.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate, a considerentelor hotărârii atacate și a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
Pârâta-recurentă a criticat hotărârea primei instanțe și în ceea ce privește soluția de anulare a titlului de proprietate nr. 1814 din data de 24 iulie 1996 emis pe numele lui B. V. a C., autorul reclamantei-intimate.
Tribunalul constată că pârâta-recurentă nu își justifică interesul în invocarea acestui motiv de recurs, în contextul în care este vorba de un titlu de proprietate emis pe numele altei persoane iar soluția de anulare a acestui titlu, dorită chiar de moștenitoarea titularului acestui titlu de proprietate, nu o prejudiciază în nici un fel pe pârâta-recurentă și nici nu îi afectează în vreun fel interesele patrimoniale sau de altă natură.
Este adevărat că pârâta-recurentă are calitatea de parte în proces însă acest lucru nu este suficient, fiind necesar ca cel care face recurs să își justifice și interesul de a ataca hotărârea. Or, pârâta-recurentă nu își justifică interesul practic în a ataca hotărârea primei instanțe în ceea ce privește soluția de anulare a titlului de proprietate nr. 1814 din data de 24 iulie 1996 emis pe numele lui B. V., deoarece nu poate demonstra drepturile sau interesele care i-au fost lezate prin soluția de anulare a acestui titlu, astfel încât acest motiv de recurs va fi respins ca lipsit de interes.
În ceea ce privește soluția de anulare parțială a titlului de proprietate nr. 1705 din data de 26 noiembrie 1996 în sensul excluderii suprafeței de 2600 mp teren grădină, tribunalul constată că excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de pârâta-recurentă prin motivele de recurs nu este dată, având în vedere că dispozițiile art. III al. 1 și 2 din Legea nr. 169/1997 permit oricărei persoane care are un interes legitim să promoveze acțiunea în constatarea nulității absolute a actelor de reconstituire emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere.
Este adevărat că prin Decizia nr. 3792 din data de 4 decembrie 2001 a Tribunalului Suceava s-a menținut sentința nr. 708 din 8 februarie 2001 a Judecătoriei Suceava în ceea ce privește soluția de respingere a plângerii formulate de B. R. împotriva Hotărârii nr. 570 din data de 4 martie 1997 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava prin care se menținea titlul de proprietate nr. 1705 din data de 26 noiembrie 1996 emis pe numele defunctei C. R.. Însă, acest lucru nu constituie un fine de neprimire a acțiunii reclamantei-intimate, având în vedere că prin decizia instanței de apel nu s-au analizat aspecte referitoare la legalitatea și temeinicia reconstituirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 2600 mp în favoarea autoarei pârâtei-recurente prin titlul de proprietate nr. 1705 din data de 26 noiembrie 1996 și îndreptățirea acesteia la reconstituire asupra acestei suprafețe de teren, ci doar s-a reținut faptul că Hotărârea nr. 570 din data de 4 martie 1997 a Comisiei județene Suceava nu încalcă dispozițiile art. 53 și următoarele din Legea nr. 18/1991 și nu a fost emisă în legătură cu Hotărârea nr. 28/1995.
Prin urmare, cum prin această hotărâre nu s-a statuat cu autoritate de lucru judecat asupra legalității și temeiniciei titlului de proprietate nr. 1705 din data de 26 noiembrie 1996 emis pe numele defunctei C. R. asupra suprafeței de 2600 mp teren situată la locul numit,, G.” și nici dacă autoarea pârâtei-recurente era sau nu îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestei suprafețe de teren, reclamanta-intimată este îndreptățită să solicite anularea parțială în justiție a titlului de proprietate emis pe numele autoarei pârâtei-recurente, fără a i se putea opune puterea de lucru judecat a acestei hotărâri judecătorești, mai ales că reclamanta-intimată își justifică un interes legitim în promovarea acestei acțiuni, în condițiile în care invocă faptul că această suprafață de teren i-a aparținut soțului său, B. V. a lui C. și că acestuia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe prin titlul de proprietate nr. 320/1993.
Ceea ce s-a statuat într-adevăr cu autoritate de lucru judecat prin Decizia nr. 3792 din data de 4 decembrie 2001 a Tribunalului Suceava este că titlul de proprietate nr. 320/1993 emis pe numele autorului reclamantei-intimate a rămas valabil, contrar susținerilor din cererea de recurs.
Astfel, prin titlul de proprietate nr. 320 din data de 9 iulie 1993, C. județeană Suceava a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de_ mp teren dispus în mai multe parcele pe raza satului B., .. Suceava, între care și suprafața de 5800 mp teren situat la locul numit ,,G.” în intravilan.
Prin Hotărârea nr. 28 din data de 6 septembrie 1995, C. județeană Suceava a anulat titlul de proprietate nr. 320/1993 emis pe numele lui B. V. și a dispus emiterea unui nou titlu de proprietate.
Prin Hotărârea nr. 200 din data de 25 octombrie 1995, C. județeană Suceava a menținut titlul de proprietate nr. 320/1993 iar prin Hotărârea nr. 268 din data de 3 aprilie 1997 a Comisiei județene Suceava se invalidează Hotărârea nr. 200 din data de 25 octombrie 1995, cu argumentul că prin Hotărârea nr. 28 din data de 6 septembrie 1995, titlul de proprietate nr. 320/1993 a fost anulat în mod justificat.
Prin Decizia nr. 3792 din data de 4 decembrie 2001 a Tribunalului Suceava s-a admis apelul declarat în cauză de petenta B. R. împotriva sentinței civile nr. 708 din data de 8 februarie 2001 a Judecătoriei Suceava, s-a schimbat în parte sentința apelată în sensul că s-a admis plângerea formulată împotriva Hotărârii nr. 28 din data de 6 septembrie 1995 a Comisiei județene Suceava și s-a desființat hotărârea. Cum Hotărârea nr. 28 din data de de 6 septembrie 1995 a Comisiei județene Suceava prin care se anula titlul de proprietate nr. 320/1993 a fost desființată, înseamnă că a fost desființată și soluția Comisiei județene Suceava de anulare a acestui titlu de proprietate, care este valabil și produce efecte juridice în continuare.
Faptul că prin Hotărârea nr. 268 din data de 3 aprilie 1997 a Comisiei județene Suceava se invalidează Hotărârea nr. 200 din data de 25 octombrie 1995 iar Hotărârea nr. 268 din data de 3 aprilie 1997 a Comisiei județene Suceava nu a fost desființată, nu are relevanță în cauză și nu împietează asupra valabilității titlului de proprietate nr. 320/1993, având în vedere că singura dispoziție a Comisiei Județene Suceava din Hotărârea nr. 268 din data de 3 aprilie 1997 a fost aceea de invalidare a Hotărârii nr. 200 din data de 25 octombrie 1995, cu argumentul că prin Hotărârea nr. 28 din data de 6 septembrie 1995, titlul de proprietate nr. 320/1993 a fost anulat în mod justificat. Or, prin Decizia nr. 3792 din data de 4 decembrie 2001 a Tribunalului Suceava, s-a desființat Hotărârea nr. 28 din data de 6 septembrie 1995 a Comisiei județene Suceava, desființându-se temeiul juridic și faptic care a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 268 din data de 3 aprilie 1997 iar soluția de invalidare a Hotărârii nr. 200 din data de 25 octombrie 1995( prin care s-a menținut titlul de proprietate nr. 320/1993) prin Hotărârea nr. 268 din data de 3 aprilie 1997 a Comisiei județene Suceava, nu îi profită dar nici nu vatămă interesele reclamantei-intimate și nu afectează valabilitatea titlului de proprietate nr. 320/1993, care este în vigoare, astfel încât motivele de recurs invocate cu privire la acest aspect sunt neîntemeiate.
Din considerentele Deciziei nr. 3792 din data de 4 decembrie 2001 a Tribunalului Suceava rezultă că Hotărârea nr. 28/1995 a Comisiei Județene Suceava a fost desființată de instanța de apel pentru unicul motiv că această hotărâre a comisiei județene a fost dată cu încălcarea art. 53 din Legea nr. 18/1991 republicată, comisia județeană neavând competența de anula un titlu de proprietate, această competență revenind în mod exclusiv judecătoriei. Prin urmare, în cauză nu au fost analizate aspecte de fond referitoare la legalitatea și temeinicia procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate a părților asupra suprafeței de 2600 mp teren prin titlurile de proprietate nr. 320/1993 și 1705/1996 emise pe numele celor două părți, faptul că între cele două titluri de proprietate există sau nu suprapunere și care dintre cele două părți este sau nu îndreptățită la reconstituire asupra acestei suprafețe de teren.
Prin urmare, în mod greșit a reținut instanța de fond faptul că prin Decizia nr. 3792 din data de 4 decembrie 2001 a Tribunalului Suceava s-a statuat faptul că suprafața de 0,26 ha teren în discuție a fost dobândită prin moștenire testamentară de la tatăl său, defunctul B. V., cu care acesta a fost înregistrat în registrul agricol și predat la CAP în anul 1962 și puterea de lucru judecat a acestei hotărâri judecătorești cu privire la acest aspect.
De asemenea, faptul că prin Decizia nr. 3792/2001 a Tribunalului Suceava a fost anulată Hotărârea nr. 28/1995 a Comisiei Județene Suceava nu poate constitui unic temei de admitere a acțiunii reclamantei în ceea ce privește solicitarea de anulare parțială a titlului de proprietate nr. 1705 din data de 26 noiembrie 1996 emis pe numele autoarei pârâtei-recurente, având în vedere temeiurile pentru care instanța de apel a anulat Hotărârea nr. 28/1995 și anume, din considerente de ordin procedural și nu pentru chestiuni de fond legate de legalitatea procedurii de reconstituire al dreptului de proprietate a părților asupra suprafeței de 2600 mp teren arabil situat la locul numit ,, G.” prin titlurile de proprietate nr. 320/1993 și 1705 din data de 26 noiembrie 1996 sau legate de îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate a uneia sau alteia din părți asupra acestei suprafețe de teren.
A mai reținut instanța de fond că potrivit probatoriului administrat în cauză, suprafața de 0,26 ha teren în discuție a fost dobândită prin moștenire testamentară de la tatăl său, defunctul B. V., cu care acesta a fost înregistrat în registrul agricol și predat la CAP în anul 1962, dar nu a indicat în mod concret care au fost probele care au conturat convingerea instanței în adoptarea acestei soluții și nu a făcut o analiză a acestora ( în afară de considerentele indicate mai sus care s-au dovedit a fi greșite) și nici nu a indicat temeiul de drept care a conturat convingerea instanței( așa cum prevăd dispozițiile art. 261 al. 1 pct. 5 Cod pr. civilă) iar aceste împrejurări echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.
Tribunalul apreciază că în cauză era important ca instanța de fond să lămurească care era temeiul de drept al acțiunii reclamantei în ceea ce privește primul capăt de cerere, având în vedere conținutul neclar al obiectului cererii de chemare în judecată și faptul că reclamanta-intimată nu a indicat temeiul de drept concret al acțiunii sale, indicând în mod generic dispozițiile Legii nr. 18/1991 republicată și nici dacă invocă nulitatea absolută sau relativă a titlului de proprietate nr. 1705 din data de 26 noiembrie 1996.
Prin hotărârea atacată, instanța de fond a dispus anularea titlului de proprietate nr. 1705 din data de 26 noiembrie 1996 emis pe numele lui C. R. în sensul excluderii suprafeței de 2600 mp teren intravilan ,, G.” pe când prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea titlului de proprietate nr. 1705 din data de 26 noiembrie 1996 în sensul schimbării amplasamentului suprafeței de 0,26 ha teren arabil situat în intravilanul satului B., la locul numit,, G.”.
În pagina 3 a cererii de chemare în judecată, reclamanta-intimată arată că solicită modificarea titlului de proprietate nr. 1705/1996 emis în favoarea autoarei pârâtei-recurente, în sensul schimbării amplasamentului suprafeței de 2600 mp teren arabil situat în intravilanul comunei B. în situația în care este înscris în rolul său agricol și în sensul excluderii acestei parcele din titlul său de proprietate în cazul în care nu îl are înscris în registrul agricol. Or, în prima pagină a cererii de chemare în judecată, reclamanta-intimată a solicitat anularea titlului de proprietate nr. 1705 din data de 26 noiembrie 1996 emis pe numele autoarei pârâtei-recurente și nu modificarea acestuia, astfel încât, pentru soluționarea corectă a acțiunii, instanța de fond trebuia să lămurească care era obiectul concret al cererii de chemare în judecată și temeiul de drept al acțiunii și să îi pună în vedere reclamantei-intimate să își precizeze în scris cererea de chemare în judecată în acest sens, mai ales că aceasta a beneficiat de asistență juridică.
Având în vedere temeiurile de fapt ale cererii de chemare în judecată și pentru a vedea care din autorii părților era îndreptățit la reconstituire asupra suprafeței de 2600 mp teren situată la locul numit ,,G.”, tribunalul apreciază că în cauză se impunea administrarea probei cu expertiză topografică și cadastrală prin care să se identifice vechiul amplasament al suprafeței de 2600 mp teren situat la locul numit ,,G.” înscrisă în titlul de proprietate nr. 1705 din data de 26 noiembrie 1996, vechiul amplasament al suprafeței de 5800 mp teren arabil situată la locul numit ,, G.” înscrisă în titlul de proprietate nr. 320 din data de 9 iulie 1993 emis pe numele lui B. V. a lui C., categoria de folosință a celor două terenuri, să se verifice dacă între cele două suprafețe de teren înscrise în cele două titluri de proprietate există sau nu suprapunere și dacă da, să se identifice în mod concret suprafața de teren suprapusă, cu indicarea vecinătăților; să se identifice și să se măsoare vechiul amplasament al suprafețelor de teren pe care defunctul B. V. a lui C. le-a primit prin testamentul autentificat sub nr. 22 din data de 5 martie 1946 și dacă suprafața de teren de 2600 mp teren arabil situată la locul numit,, G.” înscrisă în titlul de proprietate nr. 1705 din data de 26 noiembrie 1996, precum și suprafața de 5800 mp teren arabil înscrisă în titlul de proprietate nr. 320 din data de 9 iulie 1993 fac sau nu parte din suprafețele de teren pe care defunctul B. V. le-a primit prin testamentul autentificat sub nr. 22 din data de 5 martie 1946 de la defunctul B. C., și dacă da, din care suprafețe. De asemenea, se impunea măsurarea și identificarea vechiului amplasament al suprafețelor de teren înscrise în registrul agricol din anii 1959-1962 pe numele defuncților B. V. și C. R. și dacă acestea fac sau nu parte din suprafețele de teren pe care pe care defunctul B. V. le-a primit prin testamentul autentificat sub nr. 22 din data de 5 martie 1946 de la defunctul B. C. pentru verificarea continuității posesiei și pentru a vedea cine a deținut posesia suprafeței de 2600 mp teren situat la locul numit ,, G.” înainte de cooperativizare și pentru a vedea dacă suprafața de 2600 mp teren arabil situată la locul numit,, G.” înscrisă în titlul de proprietate nr. 1705 din data de 26 noiembrie 1996 a fost sau nu înscrisă în registrul agricol înainte de cooperativizare pe numele lui C. R. și dacă suprafața de 5800 mp teren arabil înscrisă în titlul de proprietate nr. 320/1993 a fost sau nu înscrisă în registrul agricol înainte de cooperativizare pe numele lui B. V. și dacă părților le-a fost reconstituit sau nu dreptul de proprietate asupra vechiului amplasament al suprafețelor de teren cu care aceștia figurau înscriși în registrul agricol înainte de cooperativizare( având în vedere susținerile din cererea de chemare în judecată).
Administrarea acestei probe este utilă și concludentă soluționării cauzei și pentru lămurirea împrejurărilor de fapt invocate de pârâta-recurentă prin motivele de recurs și anume că adeverința de proprietate, fișa de punere în posesie și titlul de proprietate au fost emise doar pentru suprafața cu care autoarea sa a fost înscrisă în evidențele agricole și le-a avut în posesie, suprafața de 26 ari a fost trecută în certificatul de moștenitor nr.597/1993 emis de fostul Notariat de Stat Județean Suceava; schimbarea vecinătăților se datorează faptului că a cumpărat lîngă suprafața transmisă de autoarea sa încă o suprafață de 26 ari conform contractului de vînzare-cumpărare autentificat sub nr.59 din 24 ianuarie 2000 la BNP A. I. iar pentru verificarea acestor aspecte este necesară administrarea de probe, lucru care nu este posibil în această fază procesuală.
Având în vedere că nelămurirea acestor împrejurări de fapt echivalează cu necercetarea fondului cauzei și pentru acest lucru este necesară administrarea de probe, care nu pot fi administrate în această fază procesuală, în temeiul art. 312 al. 1,2, 3, 5 și 61 Cod pr. civilă, tribunalul va admite recursul, va casa în parte sentința civilă nr. 1727 din data de 6 aprilie 2012 a Judecătoriei Suceava( dosar nr._ ) și va trimite cauza aceleași instanțe pentru rejudecarea capătului de cerere privind anularea titlului de proprietate nr. 1705 din data de 26 noiembrie 1996 emis pe numele lui C. R. și va menține dispoziția din hotărârea atacată referitoare la anularea titlului de proprietate nr. 1814 din data de 24 iulie 1996 emis pe numele lui B. V., având în vedere lipsa de interes a pârâtei-recurente în a ataca soluția primei instanțe de anulare a acestui titlu de proprietate.
În rejudecare, prima instanță îi va pune în vedere reclamantei-intimate să își precizeze în scris în mod concret obiectul cererii de chemare în judecată în ceea ce privește primul capăt de cerere și anume, dacă este vorba de o acțiune în modificare sau de constatare a nulității absolute sau relative a titlului de proprietate nr. 1705 din data de 26 noiembrie 1996 și temeiul de drept al acțiunii în fiecare dintre variante și se va administra proba cu expertiză topografică și cadastrală în conformitate cu cele arătate mai sus, urmând ca prima instanță să administreze toate probele pe care le va socoti necesare pentru stabilirea corectă a situației de fapt și justa soluționare a cauzei.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâta C. D. R., domiciliată în municipiul Suceava, .. 8, ., . împotriva sentinței civile nr.1727 pronunțată la data de 6 aprilie 2012 de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimate fiind reclamanta B. R., domiciliată în ., jud. Suceava și pârâtele C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, . nr. 36, jud. Suceava și Comisia comunală de fond funciar B., cu sediul în ..
Casează în parte sentința civilă nr. 1727 din data de 6 aprilie 2012 a Judecătoriei Suceava( dosar nr._ ) și trimite cauza aceleași instanțe pentru rejudecarea capătului de cerere privind anularea titlului de proprietate nr. 1705 din data de 26 noiembrie 1996 emis pe numele pârâtei-recurente C. R..
Menține dispoziția din hotărârea atacată referitoare la anularea titlului de proprietate nr. 1814 din data de 24 iulie 1996 emis pe numele lui B. V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 aprilie 2013.
Președinte Judecător Judecător
V. E. L. S. A. L. A.
Grefier
D. E. M.
Red. V.E.L.
Jud. B. C.
Tehnored. D.E.M.
2 ex.
08.05.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1387/2013. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1122/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
