Fond funciar. Decizia nr. 1387/2013. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 1387/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 1387/2013

Dosar nr._ -fond funciar-

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA NR.1387

Ședința publică din data de 28 mai 2013

Președinte: V. E. L.

Judecător: C. N. M.

Judecător: B. I. E.

Grefier: R. M.

Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul P. Orașului D. și pârâtul U. E., împotriva sentinței civile nr. 1992 din data de 2 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, pârâți intimați fiind C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și C. Orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D., jud.Suceava.

Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 21 mai 2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, 28 mai 2013.

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra cauzei de față, constată:

Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni la data de 12 ianuarie 2012 și înregistrată sub nr._, reclamantul P. orașului D. a solicitat în contradictoriu cu pârâții: C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, C. de fond funciar D. și U. E., să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 4935/28.07.2011, prin care s-a dispus constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1250 mp teren curți-construcții, situat pe raza loc. D., învecinat cu: U. E. la N, moșt. M. I. N. la E, R. M. la S și DJ 208 la V, în limita a 250 mp.

În fapt, reclamantul a arătat că, prin titlul de proprietate nr. 4935/28.07.2011 s-a stabilit în favoarea pârâtului U. E., dreptul de proprietate pentru suprafața de 1250 mp teren curți-construcții, situat pe raza orașului D., învecinat cu: U. E. la N, moșt. M. I. N. la E, R. M. la S și DJ 208 la V.

Pârâtul a beneficiat de constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1250 mp teren, prin Decizia nr. 283/1992 emisă de Prefectura Județului Suceava (pentru 1000 mp) și prin sentința civilă nr. 1293/2009 a Judecătoriei Fălticeni (pentru 250 mp).

Astfel, prin Decizia nr. 283/1992 emisă de Prefectura Județului Suceava s-a constituit pârâtului U. E. dreptul de proprietate pentru suprafața de 1000 mp teren, situată pe raza localității Budeni, în conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, reținându-se că i-a fost atribuită, prin decizia nr. 44/07.06.1982, suprafața de 250 mp.

Ulterior, prin cererea nr. 161 din 12.09.2005, formulată în temeiul L. nr. 247/2005, pârâtul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1800 mp, cerere respinsă prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 352/10.03.2006.

Împotriva acestei cereri, pârâtul a formulat plângere care a fost admisă prin sentința civilă nr. 1293/11.06.2009, constituindu-se dreptul de proprietate pentru suprafața de 250 mp, în baza aceleiași decizii de atribuire nr. 44/07.06.1982.

Astfel, pârâtul a beneficiat de o dublă constituire în baza aceluiași act de atribuire, decizia de atribuire nr. 44/07.06.1982, stabilindu-se un drept de proprietate pentru suprafața de 1250 mp, în loc de 250 mp.

Întinderea suprafeței ce poate fi obiectul constituirii dreptului de proprietate este aceea indicată în actul de atribuire a suprafeței de teren. Nu prezintă relevanță că persoana căreia i s-a atribuit suprafața de teren a folosit o suprafață mai mare.

Față de dispozițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991, pârâtul era îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 250 mp.

La acel moment, s-a avut în vedere dispozițiile art. 17 din Legea nr. 58/1974, potrivit cărora, în mediul rural, pentru edificarea gospodăriilor țărănești, consiliile populare atribuiau loturi de 200-250 mp teren având un front la stradă de 25 m.

Potrivit art. 23 din Legea nr. 18/1991 (fostul art. 22), stabilirea întinderii suprafeței de teren aferentă casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare.

Or, în registrul agricol al pârâtului, începând din anul înscrierii, respectiv din anul 1982, acesta figura doar cu 250 mp teren.

În drept, reclamata își întemeiază cererea pe dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997, pentru modificarea și completarea L. fondului funciar nr. 18/1991, modificată prin Legea nr. 247/2005. În dovedire, a anexat la dosar în copie, înscrisuri (f. 6-13 dosar).

Legal citată, pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a depus la dosar întâmpinare, arătând că, stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în favoarea persoanelor îndreptățite se realizează în cadrul unei proceduri special instituite prin Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare si Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile si funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenului, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor. Este vorba de o procedura în trepte, care începe cu formula rea cererii de stabilire a dreptului de proprietate, care trebuie introdusa si înregistrată la primăria în raza căreia se află terenul. Cererile respective se soluționează de către comisii speciale, instituite la nivelul comunelor, orașelor și municipiilor.

Astfel, pârâta a solicitat instanței ca judecarea prezentei cauze să se facă în contradictoriu cu C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor ce face obiectul prezentei cauzei, respectiv C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D., comisie de la care se pot solicita relații cu privire la acțiunea formulată de reclamante și care întocmește și documentația necesară emiterii titlului de proprietate.

A susținut că, în arhiva instituției se regăsesc numai documentațiile în baza cărora s-au emis hotărârile comisiei județene de validare sau invalidare a propunerilor comisiilor locale de fond funciar si a ordinelor emise de prefect.

Cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată a arătat că, potrivit prevederilor art. 51 si art. 52 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, comisia județeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicțională, competentă sa soluționeze contestațiile si sa valideze ori sa invalideze măsurile stabilite de comisiile locale.

A indicat dispozițiile art. 12 alin. 1 si 2 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 52 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora C. județeană este autoritate publică cu activitate administrativ-jurisdicțională, fără personalitate juridică, fără patrimoniu propriu si respectiv buget propriu. În conformitate cu dispozițiile art. 242 al. 2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său în instanță.

La solicitarea instanței, Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava a comunicat documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 4935/28.07.2011 (f. 29-50 dosar).

Legal citată, C. de fond funciar D. a depus la dosar adresa nr. 839/31.01.2012, la care a anexat fișa proces-verbal nr. 543/2011, procesul-verbal nr. 545/2011, sentința civilă nr. 1293/2009, decizia nr. 283/1992, poziția nr. 160 din tabelul anexă la Decizia nr. 283/1992, decizia nr. 44/07.06.1982 (f. 57-59 dosar).

Pârâtul U. E., legal citat, a depus la dosar întâmpinare, prin care invocă excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, motivat de împrejurarea că, cererea privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate poate fi solicitată de orice persoană interesată de suprafața de teren cuprinsă în titlul de proprietate în mod nelegal și poate fi făcută oricând, chiar și după trecerea unui anumit interval de timp. Apreciază că Primaruzl loc. D. nu face parte din categoria „orice persoană interesată”.

Totodată, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, având în vedere că, întocmirea titlului este atributul Comisiei locale de aplicare a L. nr. 18/1991 din cadrul primăriei orașului D., iar eliberarea titlului este atributul Comisiei Județene.

A arătat pârâtul că, suprafața de 250 mp teren intravilan - D., i-a fost atribuită la data de 07.06.1982, conform deciziei nr. 44 a Consiliului Popular D., apoi suprafața de 100 mp i-a fost atribuită prin decizia nr. 283/17.04.1992. Ulterior, în baza acestor decizii i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 4935/2011.

A susținut că, cererea reclamantei are o tentă politică, întrucât soția sa, U. M., a candidat în anul 2004 din partea PNL, dată de la care a fost parte în mai multe dosare promovate de reclamantă și i s-au făcut mai multe nedreptăți, în sensul că, deși o altă sentință prin care orașul D. a fost obligat să îl pună în posesie cu suprafața de 5000 mp este definitivă și irevocabilă, reclamanta nu a procedat în consecință.

A mai arătat pârâtul că, la emiterea actelor de proprietate pe numele său, au fost respectate prevederile legii fondului funciar, în prezent, primarul săvârșind un abuz de drept.

În drept, pârâtul și-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile art. 115 Cod procedură civilă, Legea nr. 18/1991 modificată.

Reclamanta a răspuns susținerile pârâtului U. E. din întâmpinare, arătând că excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes nu sunt date, solicitând respingerea acestora.

Astfel, a arătat că, P. orașului D., în calitate de președinte al Comisiei orășenești de aplicare a L. nr. 18/1991, are calitate procesuală activă în prezenta cauză, acesta putând solicita să se constate nulitatea actelor de constituire emise cu încălcarea prevederilor legii fondului funciar.

Totodată, a arătat că, reclamanta justifică interes în cauză, interesul fiind folosul urmărit de către cel care a pus în mișcare acțiunea, în oricare dintre formele sale procedurale.

P., în calitate de președinte al Comisiei de fond funciar, poate solicita să se constate nulitatea tuturor actelor de constituire sau reconstituire eliberate cu nerespectarea dispozițiilor legale, această prerogativă venind să asigure nevoia de ordine și stabilitate juridică și de a asigura securitatea actelor juridice emise în baza acestor acte constitutive de drepturi.

Pe fondul cauzei, a arătat că, persoana îndreptățită nu poate primi în proprietate decât suprafața de teren ce i-a fost acordată prin decizia administrativă, respectiv decizia nr. 44/1982 a fostului Consiliu Popular Comunal D., prin care s-a constituit dreptul de folosință.

În speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, pârâtul nedobândind construcțiile al cărui proprietar este ca urmare a cumpărării acestora.

Pârâtul s-a îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 250 mp teren, suprafață ce i-a fost atribuită prin decizia nr. 44/1981.

A susținut că, pârâtul U. E. a beneficiat de o dublă constituire în baza aceluiași act de atribuire, menționat mai sus.

Or, în registrul agricol al pârâtului, începând din anul înscrierii, 1982, acesta figura doar cu suprafața de 250 mp.

Cu privire la susținerea pârâtului că a beneficiat de constituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 5000 mp, a învederat faptul că, prin hotărârea nr. 390/11.05.2010 a Comisii Județene Suceava, s-a admis propunerea formulată de C. orășenească de fond funciar D. și s-a dispus invalidarea poziției nr. 47 din anexa 2b . anul 1991, privind pârâtul U. E., unde este menționată propunerea pentru constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5000 mp, întrucât acesta nu se încadrează în prevederile art. 18 din Legea nr. 18/1991, nemodificată.

P. motivele invocate, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii.

În cauză a fost administrată proba cu expertiza topo.

Prin sentința civilă nr. 1992 din 2 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Fălticeni s-au respins ca nefondate excepția lipsei de interes a reclamantului, precum și excepția lipsei capacității procesuale active a acesteia, invocate de către pârât, s-a admis acțiunea, s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 4935/2011, în sensul excluderii suprafeței de 250 mp teren curți-construcții, situat în intravilanul satului Budeni, oraș D., jud. Suceava, ., 1310, parte din suprafața de 1250 mp teren curți-construcții, învecinată cu: U. E., moșt. M. I., R. M. și DJ 208, pârâtul U. E. fiind obligat să plătească reclamantului suma de 3000 lei, cheltuieli de judecată.

P. a hotărî, astfel instanța a reținut următoarele:

Prin decizia de atribuire nr. 44/07.06.1982 a Consiliului Local Dolhsca, pârâtului U. E. i s-a acordat dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 250 mp proprietate de stat, situat în ., în vederea construirii unei locuințe proprietate personală(f.12 dosar).

Terenul menționat a fost situat în perimetrul construibil, . schița de sistematizare a satului Budeni, cu vecinătățile: terenul CAP D., Drumul județean 208, R. M. și P. Gh.V. (f. 10 dosar).

La baza acestei decizii de atribuire a stat cererea de autorizație pentru construcție locuință P+E, cerere înregistrată sub nr. 1771/17.05.1982 de către Consiliul Popular al . emiterea deciziei de atribuire, s-a eliberat autorizația nr. 56/02.07.1982(f.7-9 dosar).

Terenul atribuit pârâtului în baza cererii și a documentației aferente, este identificat prin planul de situație scara 1:500 întocmit la 11.08.1982, plan în care sunt înscrise vecinătățile terenului, precum și detalii privind construcția (f.11 dosar).

Prin Decizia nr. 283/1992 emisă de Prefectul județului Suceava, s-a constituit dreptul de proprietate privată asupra terenurilor situate în intravilanul . în folosință veșnică pe durata existenței construcțiilor, persoanelor și în suprafețele prevăzute în tabelul nominal anexat, care face parte integrantă din prezenta decizie (f.57-58 dosar).

Astfel, în acest tabel la nr. de ordine 160 figurează pârâtul U. E. –Budeni, cu suprafața de 250 mp. teren atribuit în folosință veșnică pe durata existenței construcțiilor și respectiv suprafața de 1000 mp. ce face obiectul constituirii dreptului de proprietate privată(f. 13, 58).

Aceste construcții edificate de către pârât, cu respectarea dispozițiilor legale, sunt identificate în raportul de expertiză întocmit de ing. P. O., ca făcând parte din gospodăria petenților, fiind amplasate astfel încât să permită buna funcționalitate a unei gospodării țărănești, evitându-se fărâmițarea exagerată a terenului.

Aceste construcții, situate în intravilanul satului Budeni, oraș D., jud. Suceava, a constatat expertul, cu prilejul întocmirii raportului, că ocupau o suprafață de 1250 mp. respectiv 1009 mp. precizând prin suplimentul la raport că această suprafață este înscrisă în titlul de proprietate nr. 4935/2011 și planurile de situații întocmite cu prilejul întocmirii lucrărilor, delimitează atât suprafața de 250 mp. atribuită conform deciziei nr. 44/1982, cât și suprafața de 1000 mp. atribuită conform deciziei nr. 283/1992.

Aceste construcții: C1, C2, C4, C5, C6 sunt amplasate pe . de 1009 mp. conform suplimentului la raportul de expertiză și sunt reprezentate de casa de locuit C1 și anexe C2-C6(f. 179-181 și 194).

În cauză, sunt incidente dispozițiile cumulative instituite de art. 24 alin. 1 și 2 raportat la art. 36 alin.2 din Legea 18/1991 referitoare la îndreptățirea pârâtului de a beneficia de constituirea dreptului de proprietate asupra terenului atribuit în baza actelor normative în vigoare la data atribuirii.

Astfel, pârâtul are calitatea de persoană îndreptățită la constituire în sensul art. 24, iar destinația specială a atribuirii terenului rezultă din actele autorității publice competente menționate anterior.

De altfel, sintagma „persoane îndreptățite” în sensul art. 24 alin.1 din Legea 18/1991 cuprinde și categoria persoanelor cărora le-a fost atribuit în mod legal în folosință loturi de teren în vederea construirii unei locuințe în perimetrul construibil al localității, teren care la data atribuirii era proprietatea publică a comunei, nefiind invocate sau dovedite vicii de fond sau de formă ale actului administrativ de atribuire.

Pârâtul nu a avut calitatea de membru cooperator, dar intenția legiuitorului a fost să includă prin asimilare în această categorie și persoanele îndreptățite care pot justifica un interes serios și legitim născut la data atribuirii terenului, conferindu-le astfel vocație efectivă și calitate de a solicita constituirea dreptului de proprietate strict în limitele actului de atribuire inițial.

Potrivit disp. art. 24 din Legea 18/1991, obiect al dreptului de constituire îl reprezintă terenurile agricole atribuite de Cooperativele Agricole de Producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe si anexe gospodărești pe care acestea le-au edificat; beneficiarii dispozițiilor art. 24 sunt prin urmare, proprietarii casei de locuit si anexelor gospodărești.

Determinarea întinderii suprafeței de teren, care face obiectul dreptului de constituire a dreptului de proprietate în cazul persoanelor care și-au edificat construcții si anexe gospodărești pe loturile atribuite de fostele CAP-uri, este controversată, atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară, date fiind și dispozițiile art. 23 din Legea 18/1991 si dispozițiile art. 8 al. 2 din Decretul Lege nr. 42/1992.

Opinia majoritară este cea potrivit căreia, în caz de constituire a dreptului de proprietate, persoanele care și-au edificat casă de locuit si anexe gospodărești pe loturile atribuite de fostele CAP-uri, pot solicita să li se atribuie în proprietate suprafața de maximum 1.000 mp., pentru buna exploatare a construcțiilor.

Legea presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții pentru a beneficia de constituirea dreptului de proprietate, respectiv: existența unei case de locuit si anexe gospodărești pentru a se putea vorbi despre teren aferent precum și existența unor acte de atribuire a terenului, acte care să provină de la CAP.

Potrivit art. 24 al. 2 din Legea 18/1991, foștii proprietari vor fi compensați cu o suprafață de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, în extravilan, acceptată de ei iar, dacă nu mai există teren, se vor acorda despăgubiri.

De altfel, și potrivit dispozițiile art. 36, întinderea suprafeței de teren ce poate forma obiectul constituirii dreptului de proprietate, se stabilește funcție de zona în care este situat terenul.

Astfel, când terenurile sunt situate în zonele cooperativizate, s-a apreciat că, pe lângă suprafața prevăzută în actul de atribuire, titularii dreptului de folosință mai pot beneficia în continuare de constituirea dreptului de proprietate până la suprafața de 1.000 mp.

O astfel de concluzie, se deduce și din faptul că art. 8 din Decretul - Lege nr. 42/1990, face referire la „deținători”, or tot statut de deținători îl au și persoanele îndreptățite potrivit art. 24 si 36 din Legea 18/1991, să li se atribuie terenul în proprietate indiferent că au fost sau nu membri cooperatori.

În concret, având în vedere reglementările legale evocate, speța de față vizează aplicarea în cazul pârâtului, ca persoană îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate, a dispozițiilor privitoare la determinarea suprafeței de teren ce poate forma obiectul constituirii, concret legalitatea și temeinicia titlului de proprietate, în litigiu, cât privește întinderea suprafeței de teren curți-construcții.

Pârâtul, proprietar al casei de locuit și anexelor gospodărești identificate în raportul de expertiză cu C1-C6, este îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1.000 mp. aferentă gospodăriei lor, în scopul bunei exploatări a acesteia.

Referitor la procedura de constituire a dreptului de proprietate raportat la dispozițiile art. 23 din Legea nr. 18/1991 și art. 8 din Decretul –Lege nr. 42/1990, în practica judiciară s-a decis că, în ce privește constituirea dreptului de proprietate, persoanele îndreptățite au beneficiat, în virtutea legii de constituirea dreptului de proprietate – ope legis.

Aceasta înseamnă că indiferent dacă proprietarului gospodăriei i s-au întocmit sau nu, documentele privind atestarea dreptului de proprietate asupra întinderii de 1.000 mp., teren aferent gospodăriei, dreptul lor de proprietate subzistă și este opozabil foștilor proprietari ai terenurilor înainte de cooperativizare.

Mai mult decât atât, nerespectarea acestor dispoziții legale imperative ale L. 18/1991 privind calitatea pârâtului de persoană îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate pentru 1.ooo mp. aferentă gospodăriei, ar aduce atingere dreptului la respectarea bunurilor acestuia, drept garantat si de art. 1 din primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căruia „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauze de utilitate publică si în condițiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului internațional”.

În lumina celor de mai sus reținute, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. III alin.2 din Legea nr. 18/1991-republicată, potrivit cărora reclamantul justifică un interes legitim prin acțiunea de față.

Astfel este supus controlului judecătoresc, legalitatea și temeinicia unui titlu vizând constituirea dreptului de proprietate al pârâtului, cât privește întinderea suprafeței de teren aferente gospodăriei.

Date fiind toate cele de mai sus, în temeiul art. 24, 36 și 53 din Legea 18/1991, modificată și republicată coroborat cu dispozițiile art. 23 din Legea 18/1991 si art. 8 al. 2 din Decretul-Lege 42/1990, art. III alin. 1 lit. a pct. (v) și 2 din Legea 18/1991- republicată, instanța a respins ca nefondate excepția lipsei de interes a reclamantului, precum și cea a lipsei calității procesuale active a acestuia, și a admis acțiunea, în sensul constatării nulității parțiale a titlului de proprietate 4935/2011, cât privește întinderea suprafeței de teren curți-construcții, pentru care pârâtul justifică dreptul la constituire.

Împotriva sentinței civile sus-menționate, au declarat recurs reclamantul P. Orașului D. și pârâtul U. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului său (fil.4-7 dosar), reclamantul P. Orașului D., a solicitat în baza disp.art.312 Cod procedură civilă admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

A arătat reclamanta că în cauză sunt incidente motivele de casare prev.de art.304 pct. 7 și 9 și art. 304¹ Cod procedură civilă, că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art.III din Legea nr. 169/1997 și a apreciat greșit probatoriul administrat în cauză.

Prin cererea formulată s-a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 4935/28.07.2011 prin care s-a dispus constituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 1.250 mp, teren curți construcții, situat pe raza comunei D., teren învecinat cu U. E. la N, moșt. M. I. N. la E, R. M. la S și D.J. 208 la V, întrucât pârâtul intimat este îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 250 mp.

Potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă hotărârea va cuprinde ,.motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Principiul general consacrat de Codul de procedura civilă, impune ca orice hotărâre judecătorească să fie motivată pentru a da posibilitatea instanțelor superioare să exercite controlul judiciar.

Prin interpretarea art. 304 pct.7 Cod procedură civilă, practica și literatura juridică în materie a stabilit că motivarea sumară, insuficientă a unei hotărâri judecătorești echivalează cu nemotivarea hotărârii care trebuie reformată. Tot nemotivată este calificată hotărârea care cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.

De asemenea, jurisprudența a statuat că este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, și în situația neconcordanței între dispozitiv și considerentele hotărârii.

Or, deși din dispozitiv rezultă că acțiunea a fost admisă astfel cum a fost formulată, titlul de proprietate a fost anulat în sensul excluderii suprafeței de 250 mp, considerându-se că pârâtul este îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate pentru 1.000 mp, deși s-a solicitat a se constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate, pârâtul intimat fiind îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 250 mp.

Existând neconcordanță între dispozitiv și considerentele hotărârii, apreciază recurenta că în speță este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă.

În mod greșit, prin analizarea probatoriului administrat în cauză prima instanță a anulat parțial T.P. nr._, excluzând suprafața de 250 mp, întrucât pârâtul - intimat nu este îndreptățit decât la constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 250 mp, suprafață ce i-a fost atribuită prin Decizia nr. 44/1982.

Așa cum a arătat, prin T.P. nr. 4935/28.07.2011 s-a stabilit, în favoarea pârâtului Ungureann E., dreptul de proprietate pentru suprafața de 1.250 mp, teren curți-construcții situat pe raza comunei D., teren învecinat cu U. E. la N, moșt. M. I.N. la E, R. M. la S și D.J. 208 laV.

Pârâtul - intimat a beneficiat de constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1.250 mp prin Decizia nr. 283/1992 (f 12) emisă de Prefectura Județului Suceava (pentru 1.000 mp) și prin S.C. nr. 1293/2009 (f 31) a Judecătoriei Fălticeni (pentru 250 mp).

Prin Decizia nr. 283/1992 emisă de Prefectura Județului Suceava s-a constituit pârâtului - intimat U. E. dreptul de proprietate pentru suprafața de 1.000 mp, teren situat pe raza localității Budeni, în conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. 2 din Legea nr.18/1991, reținându-se că i-a fost atribuită prin decizia nr. 44/7.06.1982 (f. 10), suprafața de 250 mp.

Ulterior, prin cererea nr. 161 din 12.09.2005, formulată în temeiul L. nr.247/2005, pârâtul - intimat a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1.800 mp, cerere respinsă prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 352/10.03.2006.

Împotriva acestei cereri, pârâtul - intimat a formulat plângere care a fost admisă prin S.C. nr. 1293/11.06.2009 (f. 31), constituindu-i-se dreptul de proprietate pentru suprafața de 250 mp, în baza aceleiași decizii de atribuire nr. 44/7.06.1982.

Astfel, pârâtul - intimat U. E. a beneficiat de o dublă constituire în baza aceluiași act de atribuire, decizia de atribuire nr. 44/7.06.1982, stabilindu-se un drept de proprietate pentru suprafața de 1.250 mp, în loc de 250 mp.

P. a beneficia de constituirea dreptului de proprietate sunt necesare îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- existența unor acte de atribuire a terenurilor, acte care să provină de la autoritățile publice competente,

- persoanele care au primit astfel de loturi să fi edificat o construcție; prin construcție se are în vedere o locuință proprietate personală;

- construcția să existe la data intrării în vigoare a L. nr. 18/1991;

- existența unei cereri de constituire a dreptului de proprietate.

Potrivit art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 " Terenurile proprietate de stat, situate in intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție".

Prin noțiunea, de ,,atribuire", legea are în vedere suprafețele de teren care fac obiectul unor acte de dare în plată, încheiate între C.. sau loturile date în folosință, acordate pentru construcția de locuințe.

Potrivit disp. art. 9 alin. 2 din H.G. nr.890/2005 privind Regulamentul de aplicare a legii fondului funciar «În baza prevederilor art. 23 și 24 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, terenurile atribuite din intravilanul localităților pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, se înscriu în proprietatea deținătorilor actuali, în limita suprafețelor primite în acest scop de la fostele cooperative agricole de producție sau de la fostele consilii populare ».

Față de disp art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 (art. 35 alin. 2 în redactarea inițială), pârâtul era îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 250 mp, suprafață ce i-a fost atribuită prin decizia nr. 44/1981.

După cum se poate observa, persoana îndreptățită nu poate primi în proprietate decât suprafața de teren ce i-a fost acordată prin decizia administrativă, respectiv Decizia nr. 44/1982 a fostului Consiliu Popular Comunal D., prin care s-a constituit dreptul de folosință.

La acel moment s-au avut în vedere dispozițiile art. 17 din Legea nr.58/1974, potrivit cărora, în mediu rural, pentru edificarea gospodăriilor țărănești consiliile populare atribuiau loturi de 200 - 250 mp, având un front la stradă de maxim 12 mp,

Cu privire la întinderea suprafeței de teren care poate forma dreptul de constituire conform art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, practica și literatura juridică în materie este constantă, în sensul că, constituirea dreptului de proprietate urmează a se face doar cu privire la suprafața de teren atribuită în vederea edificării de construcții neprezentând relevanță faptul că dobânditorul dreptului de folosință a ocupat o suprafață mai mare de teren decât cea atribuită (în acest sens menționăm dec. civ. nr. 1019/1994 - CSJ, dec. civ. nr. 947/2001 - C.A. Cluj).

Potrivit ari. 23 din Legea nr. 18/1991 (fostul art. 22), stabilirea întinderii suprafeței de teren aferentă casei de locuit și anexelor gospodărești precum și curtea și grădina din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare.

Or, în registrul agricol al pârâtului, începând din anul înscrierii, respectiv din 1982, acesta figura doar cu 250 mp.

Conform art. 24 alin. 1¹ Legea nr. 18/1991 "Suprafața terenurilor prevăzute în alin. 1, aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la cooperativa de producție, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă".

Solicită a se observa că cele invocate de ei nu au fost în nici un fel analizate de prima instanță, fiind înlăturate fără nici un fel de motivare.

În mod greșit a reținut prima instanță faptul că, în speță, sunt aplicabile disp. art. 8 din Decretul-Lege nr.42/1992, pârâtul-intimat fiind îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1.000 mp.

Decretul-Lege nr._ vizează măsuri aplicabile pentru stimularea țărănimii, respectiva membrilor cooperatori, în timp ce pârâtul - intimat nu are această calitate, aceste dispoziții legale nefiindu-i aplicabile.

Or, așa cum au arătat, pârâtului-intimat i s-a atribut în vederea edificării unei construcții suprafața de 250 mp (Decizia nr. 44/1982), iar potrivit dispozițiilor legii fondului funciar, doar pentru această suprafață de teren este îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate.

P. cele expuse, apreciază că în speță sunt aplicabile disp. art.III (1) lit. a pct. v din Legea nr. 169/1997, pentru modificarea și completarea L. fondului funciar nr._, potrivit cărora "actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafață stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991.

Față de cele arătate, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în sensul admiterii acțiunii și constatării nulității parțiale a titlului de proprietate contestat, în sensul excluderii suprafeței de 1.000 mp, teren pentru care s-a constituit în mod nelegal dreptul de proprietate.

Prin recursul formulat, pârâtul U. E., a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr.1992/02.11.2012 a Judecătoriei Fălticeni în sensul respingerii acțiunii în constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.4935/28.07.2011, cu cheltuieli de judecată din ambele instanțe.

În motivare (fil.12-13 dosar), pârâtul a arătat următoarele:

Sentința recurată a fost dată cu încălcarea legii, motiv de recurs prev.de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

De asemenea, conform art.304¹ Cod procedură civilă, cauza urmează a fi examinată sub toate aspectele, recursul nefiind limitat la motivele prev.de art.304 pct.1 - 9 Cod procedură civilă.

Arată pârâtul că în mod vădit nelegal a constatat prima instanță nulitatea parțială a titlului de proprietate nr.4935/2011 prin care i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1.250 mp, în sensul excluderii suprafeței de 250 mp teren curți-construcții, situat în intravilanul satului Budeni, oraș D., jud.Suceava, ., 1310.

Prin titlul de proprietate nr.4935/2011 i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1.250 mp teren în intravilanul satului Budeni, oraș D., jud.Suceava, curți-construcții, în tarlaua 40, parcelele 1332, 1310, învecinat cu U. E. la Nord, moștenitori M. I. N. (L.) la Est, R. M. la Sud și DJ. 208 la Vest (g.6 dosar fond).

La baza emiterii titlului de proprietate nr.4935/2011 au stat:

a) decizia nr.283/1992 a Prefectului Județului Suceava, prin care, i s-a constituit dreptul de proprietate pentru 1.000 mp teren curți-construcții, în temeiul art.36 alin.2 și 4 din Legea nr.18/1991 în forma în vigoare în anul 1992 (f.57 - 58 dosar fond).

b) sentința civilă nr.1293/2009 a Judecătoriei Fălticeni, pronunțată în dosarul nr._/227/2006, irevocabilă prin respingerea recursului său prin decizia civilă nr.1622/13.10.2009 a Tribunalului Suceava (dosar_ ), prin care i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 250 mp, opozabilă intimatei-reclamante care a fost parte în proces.

P. ca instanța de fond să dispună anularea parțială a titlului de proprietate nr.4935/2011 în sensul excluderii suprafeței de 250 mp din totalul de 1.250 mp trebuia să examineze dacă decizia nr.283/1992 a Prefectului Județului Suceava s-a emis cu respectarea L. nr.18/1991 în forma în vigoare în anul 1992 în raport de care putea fi anulată parțial, deoarece sentința civilă nr.1293/2009 a Judecătoriei Fălticeni irevocabilă, prin care i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 250 mp teren curți-construcții a intrat în puterea lucrului judecat, astfel încât conform art.1200 pct.4 cod civil constituie o prezumție legală, iar conform art.1202 cod civil - prezumția legală dispensă de orice dovadă pe acela în favoarea căruia este făcută, încât nu poate fi înlăturată fără a se aduce atingere autorității de lucru judecat.

Din examinarea Deciziei Prefectului Județului Suceava nr.283 din 17 aprilie 1992 (f.12 - 13 dosar fond) rezultă că, a fost emisă, la propunerea Primăriei . temeiul ar.35 alin.2 - 5 din Legea fondului funciar nr.18/1991, el figurând în tabelul anexă la nr.crt.160, ca având în folosință 250 mp și i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1.000 mp.

Conform art.35 alin.2 din Legea nr.18/1991 în redactarea în vigoare la 17 aprilie 1992 (devenit ulterior art.36), terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localități1or, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora.

Conform art.35 alin.4 (devenit art.36) dispozițiile art.22 rămân aplicabile.

Potrivit art.22 alin.1 din Legea nr.18/1991 (devenit ulterior art.23), "sunt și rămân proprietatea privată a cooperatorului sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art.8 din Decretul Lege nr.42/1990, privind stimularea țărănimii".

A..4 al art.22 prevede că "dispozițiile alin.1 se aplică și persoanelor din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator".

Art.8 alin.1 din Decretul Lege nr.42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii, la care face trimitere art.23 alin.l din Legea nr.18/1991, prevede că:

"Terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești precum și curtea și grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deținătorilor; acestea pot fi înstrăinate și lăsate moștenire" .

În speță, a făcut dovada că prin decizia nr.44 din 7 iunie 1982 a fostului Birou Executiv al Consiliului Popular al . i s-a atribuit în folosință în vederea construirii de locuință proprietate personală, suprafața de 250 mp teren în satul Budeni, . terenul CAP la Nord, la Sud cu drum județean 208, la Est cu R. M. și la Vest cu P. Gh. V., în perimetrul construibil . schița de sistematizare a satului Budeni (f.10 dosar fond).

Pe acest teren în baza autorizației de construire nr.56/2.07.1982 și-a construit casă și dependințe (f.7 - 9 și 11 dosar fond).

Prin urmare, legalitatea deciziei de constituire a dreptului de proprietate trebuia analizată prin prisma art.35 alin.2, 4 raportat la art.22 din Legea nr.181 1991, care erau în vigoare la data constituirii dreptului de proprietate. Cum dispozițiile art.22 din Legea nr.18/1991 redactarea inițială (care se aplică, potrivit art.35 alin.4 și în ipoteza constituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor proprietate de stat atribuite în vederea edificării construcțiilor), stabileau dreptul de constituire pentru întreaga suprafață aferentă construcțiilor, determinată potrivit Decretului Lege nr.42/1990, rezultă că decizia nr.283/17.04.1992 a Prefectului Județului Suceava a fost emisă cu respectarea reglementărilor legale în vigoare la acea dată și deci nu poate fi exclusă nici o suprafață de teren din totalul de 1.000 mp teren pentru care i s-a constituit dreptul de proprietate.

Cât privește constituirea dreptului de proprietate prin sentința civilă nr.1293/2009 a Judecătoriei Fălticeni, irevocabilă, pentru suprafața de 250 mp, această sentință a rămas irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia nr.1622/2009 a Tribunalului Suceava în care s-a reținut că suprafață de 1.000 mp teren atribuită, prin decizia nr.2831l992 a Prefectului Județului Suceava nu se suprapune cu suprafața de 250 mp teren atribuită prin sentința nr.1293/2009 a Judecătoriei Fălticeni, cele două suprafețe fiind distincte.

Or, instanța de fond a nesocotit faptul că decizia nr.283/1992 a Prefectului Județului Suceava prin care i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1.000 mp teren a fost emisă cu respectarea L. nr.18/1991 art.35 alin.2, 4 raportat la art.22 și art.8 din Decretul Legea nr.42/1990 în forma în vigoare la acea dată, precum și faptul că la data la care i s-a constituit dreptul de proprietate pentru încă 250 mp teren pe amplasamentul aferent construcțiilor, instanțele de judecată care au validat această atribuire au avut în vedere faptul că beneficiase anterior de constituire pentru încă 1.000 mp teren atribuiți prin decizia nr.283/1992 a Prefectului Județului Suceava.

Așa cum a arătat în precedent, Ordinul nr.283/1992 al Prefectului Județului Suceava a fost legal emis, iar sentința civilă nr.1293/2009 a Judecătoriei Fălticeni prin care i s-a constituit dreptul de proprietate pentru 250 mp a intrat în puterea lucrului judecat și nu poate fi cenzurată.

Ca urmare, vădit nelegal a dispus prima instanță anularea parțială a titlului de proprietate nr.4935/2011, câtă vreme cele două acte de constituire a dreptului de proprietate au fost legal emise.

În fond, din raportul de expertiză efectuat în cauză, de expert P. O., rezultă că, construcțiile proprietatea sa, edificate pe acest teren ocupă efectiv 1.009 mp, deci peste 1.000 mp și pentru exploatarea normală a acestora este necesară întreaga suprafață de teren până la 1.250 mp.

Mai arată pârâtul că sentința recurată este nelegală și netemeinică și sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată de 3.000 lei în favoarea reclamantei, deoarece nu este dată culpa sa procesuală, conform art.274 Cod procedură civilă.

Astfel, titlul de proprietate nr.4935/2011 a fost emis în baza deciziei nr.283/17.04.1992 a Prefectului Județului Suceava, care are la bază propunerea Primăriei . rezultă din preambulul acestei decizii și sentinței civile nr.1293/2009 a Judecătoriei Fălticeni, irevocabilă, de către pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, la propunerea Comisiei comunală D., în temeiul celor două acte enunțate și nu este dată culpa sa chiar dacă s-ar anula în parte acest titlu, pentru a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, încât și sub acest aspect solicită modificarea sentinței și înlăturarea obligației sale la plata acestei sume.

În drept, a invocat disp.art.304 pct.9 și 304¹ Cod procedură civilă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar (fil.24-27), reclamantul P. Orașului D., a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtul U. E., ca nefondat, arătând că, în speță, nu este dat motivul de recurs prevăzut de 304 pct. 9 Cod procedură civilă și nici un alt motiv care să fie încadrat în disp. art. 304¹ Cod procedură civilă.

Așa cum a arătat și prin motivele de recurs, apreciază că pârâtul - recurent este îndreptățit doar la constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 250 mp, suprafață ce i-a fost atribuită în vederea edificării de construcții prin decizia de atribuire nr. 44/1982.

În analiza legalității emiterii titlului de proprietate nr. 4935/28.07.2011, trebuie avută în vedere documentația ce a stat la baza eliberării acestuia.

Astfel, pârâtul - recurent a beneficiat de constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1.250 mp prin Decizia nr. 283/1992 (f. 12) emisă de Prefectura Județului Suceava (pentru 1.000 mp) și prin sentința civilă nr. 1293/2009 (f. 31) a Judecătoriei Fălticeni (pentru 250 mp), în baza acestora eliberându-se T.P. nr. 4935/28.07.2011 (fila 6).

Prin Decizia nr. 283/1992 emisă de Prefectura Județului Suceava s-a constituit pârâtului - intimat U. E. dreptul de proprietate pentru suprafața de 1.000 mp, teren situat pe raza localității Budeni, în conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, reținându-se că i-a fost atribuită, prin decizia nr. 44/7.06.1982 (f 10), suprafața de 250 mp.

Prin sentința civilă nr. 1293/11.06.2009 (f. 31) i s-a constituit pârâtului - recurent dreptul de proprietate pentru suprafața de 250 mp, în baza aceleiași decizii de atribuire nr. 44/7.06.1982, ca urmare a anulării HCJ nr.352/2006, această hotărâre judecătorească intrând în puterea lucrului judecat.

Însă, nu se poate trece peste faptul că, raportat la această hotărâre judecătorească, pârâtul recurent U. E. a beneficiat de o dublă constituire în baza aceluiași act de atribuire, decizia de atribuire nr. 44/7.06.1982, stabilindu-se un drept de proprietate pentru suprafața de 1.250 mp, deși este îndreptățit doar la 250 mp.

Potrivit art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 "Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localități lor, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție".

Prin noțiunea de ,,atribuire” legea are în vedere suprafețele de teren care fac obiectul unor acte de dare în plată, încheiate între C.A.P. și persoanele îndreptățite sau loturile date în folosință, acordate pentru construcția de locuințe.,

Potrivit art. 23 din Legea nr. 18/1991 (fostul art. 22), stabilirea întinderii suprafeței de teren aferentă casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare.

Or, în registrul agricol al pârâtului, începând din anul înscrierii, respectiv din 1982, acesta figura doar cu 250 mp.

Conform art. art. 24 alin.1¹din Legea nr. 18/1991 "Suprafața terenurilor prevăzute în alin. 1, aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la cooperativa de producție, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă" .

Potrivit disp. art. 9 alin. 2 din H.G. nr. 890/2005 privind Regulamentul de aplicare a legii fondului funciar «În baza prevederilor art. 23 și 24 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, terenurile atribuite din intravilanul localităților pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, se înscriu în proprietatea deținătorilor actuali, în limita suprafețelor primite în acest scop de la fostele cooperative agricole de producție sau de la fostele consilii populare ».

Față de disp art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 (art. 35 alin. 2 în redactarea inițială), recurentul - pârât era îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 250 mp, suprafață ce i-a fost atribuită prin decizia nr. 44/1981.

În ceea ce privește trimiterea la aplicabilitatea disp. art. 8 din Decretul - Lege nr. 42/1990, apreciază că acestea nu sunt aplicabile, în speță, întrucât pârâtul - recurent nu a avut calitatea de membru cooperator.

Prin interpretarea coroborată a dispozițiilor legale mal sus amintite, rezultă, fără dubiu, faptul că nu se poate constitui dreptul de proprietate decât pentru terenul atribuit în vederea edificării unei construcții și anexe gospodărești, în caz contrar dispozițiile legale privind stabilirea întinderii suprafeței ce urmează a fi constituită ar rămâne fără efect juridic.

Mai mult decât atât, chiar dacă prin absurd s-ar aprecia faptul că prin aplicarea disp. art.8 D.L. nr. 42/1990, pârâtul - recurent ar fi îndreptățit la o suprafață mai mare decât cea atribuită prin Decizia nr.44/1982, această suprafață de teren nu poate fi mai mare decât 1.000 mp, acest aspect rezultând din coroborarea disp. art. 8 D.L. nr. 42/1990 cu art. 4 din același act normativ.

Astfel, potrivit art. 8 Decret - Lege nr. 42/1992 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii - alin. 1 "Terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deținătorilor; acestea pot fi înstrăinate și lăsate moștenire."

Aliniatul al II-lea prevede că "Terenul prevăzut la alin. 1, împreună cu lotul care poate fi atribuit în folosință membrului cooperator, potrivit prevederilor art. 4, nu poate depăși suprafața de 6.000 metri pătrați pentru deținătorul casei de locuit."

Potrivit alin. 1 art. 4 al aceluiași act normativ "Adunările generale ale cooperativelor agricole din celelalte zone pot hotărî atribuirea de loturi în folosință de până la 5.000 metri pătrați teren arabil sau în echivalent agricol fiecărui membru cooperator sau pensionar cooperator, precum și mecanizatorilor și altor lucrători din stațiunile pentru mecanizarea agriculturii, cu obligația ca aceștia să efectueze în cooperativă volumul de muncă și, respectiv, lucrările mecanizate stabilite. "

Astfel, prin scăderea lotului dat în folosință de 5.000 mp, din suprafața de 6.000 mp ce poate fi dat deținătorului casei de locuit, rezultă că terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești nu poate depăși 1.000 mp.

Această situație nu poate fi schimbată de împrejurarea că suprafața ocupată de casă și unele anexe gospodărești depășește limita de 1.000 mp, deoarece acest aspect constituie un abuz, iar legea nu poate avea menirea de a legitima abuzurile.

Mai mult decât atât, pârâtul - recurent prezintă autorizații de construcție doar pentru imobilul casă și imobilul grajd, aspect care denotă, o dată în plus, faptul că nu este îndreptățit decât la terenul atribuit în vederea edificării de construcții.

Nu se poate reține faptul că terenul în suprafață de 1.000 mp pentru care s-a constituit dreptul de proprietate prin Decizia nr. 283/1992 emisă de Prefectura Județului Suceava este distinct de terenul în suprafață de 250 mp pentru care s-a constituit dreptul de proprietate prin sentința civilă nr. 1293/2009 (f 31) a Judecătoriei Fălticeni, întrucât ambele acte de constituire s-au emis în baza Deciziei nr. 44/1982, prin care s-a atribuit suprafața de 250 mp în vederea edificării de construcții.

Până în prezent, pârâtul recurent nu a mai prezentat un alt act de atribuire în vederea edificării de construcții în afara Deciziei nr. 44/1982.

Pe de altă parte, nici o persoană nu este îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață mai mare decât cea limitativ prevăzută de lege, respectiv 250 mp, dacă se retine incidenta în cauză a art. 24 alin. 11 Legea nr. 18/1991 sau 1.000 mp, dacă se reține incidența, în cauză, a disp. art. 8 Decretul - Lege nr. 42/1990.

În mod corect, prima instanță a dispus obligarea pârâtului - recurent la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantul - intimat, în cuantum de 3.000 lei, întrucât acesta este partea care a picat în pretenții.

Față de toate aceste considerente, solicită respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursurile declarate în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și a lucrărilor dosarului, a considerentelor hotărârii atacate și a art. 3041 Cod pr. civilă, tribunalul reține următoarele:

După cum rezultă din titlul de proprietate nr. 4935 din data de 28 iulie 2011 eliberat de către C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, pârâtului-recurent U. E. i s-a constituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1250 mp teren curți-construcții situată în intravilanul orașului D., jud. Suceava, tarlaua 40, parcelele 1332 și 1310, cu vecinii: N-U. E., E-Moștenitorii M. E. N.( L.), S-R. M. și V-DJ 208(f.6-ds. fond).

Prin Decizia nr. 44 din data de 7 iunie 1982 a fostului Consiliului Popular la comunei D., jud. Suceava, pârâtului-recurent U. E. i s-a atribuit în folosință în vederea construirii de locuință proprietate personală, suprafața de 250 mp teren, în temeiul art. 48 din Legea nr. 4/1973(f.10-ds. fond).

Prin Decizia nr. 283 din data de 17 aprilie 1992 a Prefecturii județului Suceava, pârâtului-recurent i s-a constituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1000 mp teren aferentă construcțiilor, în temeiul art. 35 al.2-3 din Legea nr. 18/1991 în forma inițială care prevedeau că terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localitatilor și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 25. Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localitatilor, atribuite, potrivit legii, în folosința veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției în vederea construirii de locuințe proprietate personală, sau cu ocazia cumpărarii de la stat a unor asemenea locuințe trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție. Terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor. Dispozițiile art. 22 ramân aplicabile. Terenurile fără construcții neafectate de detalii de sistematizare, din intravilanul localităților, aflate în administrarea primăriilor, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 712/1966, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz, la cerere. Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. 2-5 se va face, prin decizia prefecturii, la propunerea primăriilor făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor.

Prin sentința civilă nr. 1293 din data de 11 iunie 2009 a Judecătoriei Fălticeni( dosar nr._/227/2006), s-a admis plângerea formulată de U. E., s-a desființat parțial Hotărârea nr. 352/2006 a Comisiei Județene Suceava și s-a constituit în favoarea petentului dreptul de proprietate pentru suprafața de 250 mp teren situat în satul Budeni, orașul D.(f.31-ds. fond).

Pârâtul-recurent a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, recurs care a fost respins prin Decizia nr. 1622 din data de 13 octombrie 2009 a Tribunalului Suceava-Secția civilă( dosar nr._ ) iar în argumentarea soluției sale, instanța de recurs a reținut că Decizia nr. 283/1992 nu are incidență în cauză, fiind vorba de o constituire a dreptului de proprietate câștigată de recurent și căreia nu i s-a adus în nici un fel atingere prin Hotărârea nr. 352/2006 a Comisiei Județene Suceava, pentru că aceasta nu face vorbire de constituirea din 1992 și clar, o constituire a dreptului de proprietate nu poate invalida o altă constituire anterioară. S-a mai reținut prin această decizie a instanței de recurs că ,,cele două constituiri sunt distincte, nu se suprapun, deci, în prezent, recurentul a beneficiat prin constituire, de două terenuri: 1000 mp( decizia nr. 283/1992) și 250 mp( hotărârea nr. 352/2006), în total 1250 mp”(f.59-ds. recurs).

A invocat reclamantul-recurent ca motiv de nulitate a titlului de proprietate atacat, împrejurarea că pârâtul-recurent a beneficiat de o dublă constituire a dreptului de proprietate în baza actului de atribuire, Decizia nr. 44 din data de 7 iunie 1982, stabilindu-se un drept de proprietate pentru suprafața de 1250 mp, în loc de 250 mp și că la emiterea titlului de proprietate atacat au fost încălcate dispozițiile art. 24 al. 1¹ din Legea nr. 18/1991, fiind incident cazul de nulitate prevăzut de art. III al. 1 lit.,,a” pct. v din Legea nr. 18/1991 republicată, potrivit căruia sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor L. fondului funciar nr. 18/1991, L. nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor L. fondului funciar nr. 18/1991 și ale L. nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafață stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991.

Tribunalul reține că dreptul de proprietate pentru suprafața de 1250 mp teren i s-a constituit pârâtului-recurent în baza a două acte juridice distincte și anume a Deciziei nr. 283 din data de 17 aprilie 1992 a Prefecturii Județului Suceava prin care i s-a constituit dreptul de proprietate acestuia pentru suprafața de 1000 mp teren aferent construțiilor și pentru 250 mp teren în baza sentinței civile nr. 1293 din data de 11 iunie 2009 a Judecătoriei Fălticeni( dosar nr._/227/2006), prin care pârâtului-recurent i s-a constituit dreptul de proprietate pentru încă o suprafață de 250 mp teren, între cele două suprafețe de teren neexistând nici o suprapunere, după cum rezultă din considerentele Deciziei nr. 1622 din data de 13 octombrie 2009 a Tribunalului Suceava-Secția civilă( dosar nr._ ), în care se arată că cele două constituiri ale dreptului de proprietate sunt distincte și că o constituire a dreptului de proprietate nu poate invalida o altă constituire anterioară și că cele două constituiri nu se suprapun, deci, în prezent, recurentul a beneficiat prin constituire, de două terenuri: 1000 mp( decizia nr. 283/1992) și 250 mp( hotărârea nr. 352/2006), în total 1250 mp.

Prin această hotărâre judecătorească irevocabilă anterioară emiterii titlului de proprietate atacat, s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că pârâtul-recurent este îndreptățit la constituire pentru întreaga suprafață de 1250 mp, astfel încât titlul de proprietate atacat a fost emis cu respectarea dispozițiilor acestei hotărâri judecătorești în care comisiile de fond funciar au fost părți și în care a fost analizată și stabilită întinderea dreptului la constituire al pârâtului-recurent, astfel încât în cauză nu este incident cazul de nulitate absolută prevăzut de art. III al. 1 lit.,,a” pct. v din Legea nr. 169/1997.

De altfel, întinderea dreptului la constituire a pârâtului-recurent a mai fost contestată de către C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D., jud. Suceava în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni în care U. E. a solicitat obligarea la punerea în posesie cu suprafața de 2028 mp teren situată în intravilanul satului Budeni, orașul D., jud. Suceava.

În acest dosar, C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D., jud. Suceava s-a opus la punerea în posesie a pârâtului-recurent cu suprafața de 1250 mp teren aferentă construcțiilor, pentru că suprafața de 250 mp teren face parte din cea inițial constituită prin Decizia nr. 283/1992 a Prefecturii Suceava.

Prin sentința civilă nr. 1133 din data de 12 mai 2010 a Judecătoriei Fălticeni( dosar nr._ ), așa cum a fost îndreptată prin Încheierea din ședința camerei de consiliu din data de 28 iunie 2010(f.36-ds. fond), s-a admis în parte cererea de obligare la punere în posesie a reclamantului U. E. și s-a dispus obligarea Comisiei orășenești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D., jud. Suceava să procedeze la punerea în posesie a reclamantului cu suprafața de 1250 mp teren intravilan curți construcții, pe raza orașului D., jud. Suceava, apoi să întocmească documentația necesară eliberării titlului de proprietate și să o înainteze Comisiei Județene Suceava.

În argumentarea soluției sale, Judecătoria Fălticeni a înlăturat susținerile pârâtei C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D., jud. Suceava, cu argumentul că prin Decizia nr. 1622/2009 a Tribunalului Suceava( dosar nr._ ), s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, că cele două constituiri ale dreptului de proprietate sunt distincte, reclamantul beneficiind de o suprafață totală de 1250 mp(f.33-ds. fond).

Sentința civilă nr. 1133 din data de 12 mai 2010 a Judecătoriei Fălticeni( dosar nr._ ) a rămas irevocabilă prin respingerea recursurilor declarate în cauză prin Decizia nr. 137 din data de 25 ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava-Secția civilă.

În argumentarea soluției sale, instanța de recurs a reținut că petentul este îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate pentru 1250 mp și nu doar pentru 1000 mp, acest aspect fiind tranșat irevocabil, și, deci, cu autoritate de lucru judecat prin Decizia civilă nr. 1622 din data de 13 octombrie 2009 a Tribunalului Suceava, astfel încât nu au putut fi reținute apărările pârâtei-recurente cu privire la întinderea dreptului la constituire, întrucât s-ar încălca autoritatea de lucru judecat, ceea ce nu este permis, instanța de recurs concluzionând că petentul este îndreptățit la punerea în posesie cu suprafața de 1250 mp(f.204-ds. fond).

În baza hotărârii judecătorești de obligare la punere în posesie și întocmirea documentației în vederea eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 1250 mp teren, C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D., jud. Suceava a procedat la efectuarea operațiunilor de punere în posesie și întocmirea documentației necesare în vederea eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 1250 mp teren curți-construcții, procedură care s-a finalizat prin emiterea titlului de proprietate nr. 4935 din data de 28 iulie 2011 de către C. județeană Suceava, contestat în prezenta cauză.

După cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul P. Octavin, suprafața de 250 mp teren atribută pârâtului în anul 1982, prin Decizia nr. 44 din 1982 a Prefecturii Suceava, este prezentată în anexa I la raport iar suprafața de 1000 mp atribuită pârâtului prin Decizia nr. 283 din 1992 a Prefecturii Suceava, este prezentată în anexa I,-culoare roșie, suprafață ce completează suprafața de 250 mp teren atribuită în anul 1982, conform tabelului anexă la Decizia nr. 283/1992(f.178-ds. fond).

În suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul P. O. din data de 10 septembrie 2012, expertul arată că terenul în suprafață de 1000 mp, conform Deciziei nr. 283/1992, este prezentat în anexa II la raport, cu culoare neagră, cantonată între punctele: 35-50-55-_-120-10-_-111-40-35 iar în această suprafață nu este inclusă și suprafața de 250 mp atribuită conform Deciziei nr. 44/1982, diferența fiind menționată și în tabelul anexă la Decizia nr. 283/1992(f.193-ds. fond) iar în nota tehnică privind suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară din data de 24 octombrie 2012, expertul a arătat că amplasamentul acestor suprafețe de teren a respectat schițele emise de Primăria D.(f.202-ds. fond).

Prin urmare, din probatoriul administrat în cauză rezultă că cele două suprafețe de teren de 250 mp și 1000 mp teren nu se suprapun iar temeiurile juridice care au dus la constituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului-recurent sunt distincte, astfel încât acesta nu a beneficiat de o constituire dublă a dreptului de proprietate în baza aceleași decizii de atribuire, după cum în mod eronat susține reclamantul-recurent.

În ceea ce privește întinderea dreptului la constituire a pârâtului-recurent pentru suprafața de teren aferentă gospodăriei, tribunalul reține că prin hotărârile judecătorești anterioare pronunțate în faza premergătoare emiterii titlului de proprietate atacat, s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că acesta este îndreptățit la constituire pentru întreaga suprafață de 1250 mp teren aferentă gospodăriei sale, astfel încât chestiunea întinderii dreptului la constituire al pârâtului-recurent nu mai poate fi repusă în discuție în prezenta cauză, dată fiind prezumția de lucru judecat a hotărârilor judecătorești anterioare.

După cum s-a arătat în doctrina și practica judiciară, titlul de proprietate este actul prin care se finalizează activitatea autorităților publice special înființate în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor L. nr. 18/1991 republicată.

Tribunalul constată că titlul de proprietate contestat a fost emis cu respectarea dispozițiilor hotărârilor judecătorești date în fazele premergătoare emiterii acestui titlu de proprietate iar operațiunile de punere în posesie și de întocmire a documentației necesare în vederea emiterii titlului de proprietate au fost întocmite de comisia locală de fond funciar în conformitate cu dispozițiile acestor hotărâri judecătorești, astfel încât reclamantul-recurent nu poate solicita constatarea nulității absolute a acestui titlu de proprietate pe motiv că pârâtul-recurent nu era îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate decât pentru suprafața de 250 mp, suprafață ce i-a fost atribuită prin Decizia nr. 44/1981, atâta timp chestiunea întinderii dreptului la constituire al pârâtului-recurent a fost tranșată prin hotărârile judecătorești anterioare iar situația de fapt stabilită prin aceste hotărâri judecătorești și dezlegările date de instanțe chestiunilor de drept litigioase, nu se mai pot pune în discuție în prezenta cauză, chiar dacă reclamantul-recurent nu a fost parte în aceste dosare( figurând doar în calitate de reprezentant legal al comisiei locale de fond funciar ca președinte al acesteia), întrucât s-ar încălca principiul stabilității juridice.

După cum s-a arătat în doctrină și în jurisprudența instanței supreme, autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 C.civ. și art. 166 C.proc.civ.) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.). Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești. Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin.(2) C.civ.din anul 1864( în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, așa cum prevăd dispozițiile art. 230 lit.,a” din Legea nr. 287/2009), în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior. Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.

Se apreciază că principiul puterii de lucru judecat împiedică contrazicerea dintre două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească irevocabilă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară dată într-un alt proces și o hotărâre judecătorească nu poate fi contrazisă printr-o altă hotărâre, așa cum s-a urmărit în prezenta cauză. Actul jurisdicțional, (ca orice act juridic, în general) produce pe lângă efecte obligatorii între părți, întemeiate pe principiul relativității, și efecte de opozabilitate față de terți.

Ca element nou apărut în ordinea juridică și în cea socială, hotărârea nu poate fi ignorată de către terți, sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei. Față de aceștia însă, hotărârea se va opune cu valoarea unui fapt juridic și cu valoarea unui mijloc de probă, (respectiv, de prezumție relativă), astfel încât puterea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești anterioare cu privire la chestiunea de fapt și de drept a întinderii dreptului la constituire a pârâtului-recurent pentru suprafața de 1250 mp teren, este opozabilă și reclamantului-recurent în prezenta cauză, prezumția relativă de lucru judecat a acestor hotărâri judecătorești anterioare nefiind răsturnată de probele noi administrate în prezenta cauză.

Prin urmare, în mod greșit a reținut instanța de fond că actul de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1250 mp teren în favoarea pârâtului-recurent a depășit limitele de suprafață stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, în cauză nefiind incident motivul de nulitate absolută prevăzut de art. III al. 1 lit.,,a” pct. v din Legea nr. 169/1997.

Este adevărat că dispozițiile art. 24 al. 1¹ din Legea nr. 18/1991 prevăd că suprafața terenurilor prevăzute în alin. (1), aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la cooperativa de producție, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă. Însă, această limitare a întinderii dreptului la constituire a fost introdusă prin Legea nr. 247/2005, ulterior constituirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1000 mp teren curți-construcții prin Decizia nr. 283 din data de 17 aprilie 1992 a Prefecturii județului Suceava iar un text de lege nu poate opera retroactiv, dat fiind principiul neretroactivității legii civile noi, decizia prefectului prin care i s-a constituit dreptul de proprietate pârâtului-recurent asupra suprafeței de 1000 mp nu a fost anulată sau desființată în procedura specială prevăzută de art. 51 și următoarele din Legea nr. 18/1991 iar titlul de proprietate astfel eliberat respectă această hotărâre de validare cu privire la suprafața de 1000 mp, nefiind posibilă constatarea nulității absolute a acestui titlu de proprietate, atâta timp cât actele premergătoare emiterii titlului de proprietate prin care s-a stabilit întinderea dreptului la constituire al pârâtului-recurent și amplasamentul terenului atribuit, nu au fost anulate printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.

După cum rezultă din suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul P. O. din data de 10 septembrie 2012, terenul în suprafață de 1000 mp, atribuit conform Deciziei nr. 283/1992, este prezentat în anexa II la raport, cu culoare neagră, cantonată între punctele: 35-50-55-_-120-10-_-111-40-35 iar în această suprafață nu este inclusă și suprafața de 250 mp atribuită conform Deciziei nr. 44/1982, diferența fiind menționată și în tabelul anexă la Decizia nr. 283/1992(f.193-ds. fond).

Prin sentința civilă nr. 1293 din data de 11 iunie 2009 a Judecătoriei Fălticeni( dosar nr._/227/2006), s-a admis plângerea formulată de U. E. și s-a constituit în favoarea petentului dreptul de proprietate și pentru suprafața de 250 mp teren situat în satul Budeni, orașul D., ce i-a fost atribuită pârâtului-recurent conform Deciziei nr. 44/1982 iar această hotărâre a rămas definitivă și irevocabilă, intrând în puterea lucrului judecat, astfel încât legalitatea emiterii titlului de proprietate pe numele pârâtului-recurent asupra acestei suprafețe de teren, alături de suprafața de teren de 1000 mp, nu mai poate fi repusă în discuție în prezenta cauză, mai ales că probatoriul administrat în cauză a confirmat faptul că cele două suprafețe de teren nu se suprapun, fiind vorba de suprafețe de teren distincte și de constituiri distincte iar actele premergătoare emiterii titlului de proprietate și pentru această suprafață de teren, nu au fost anulate.

Prin urmare, soluția primei instanțe de constatare a nulității parțiale a titlului de proprietate atacat, în sensul excluderii suprafeței de 250 mp și a limitării întinderii dreptului la constituire al pârâtului-recurent la suprafața de 1000 mp teren curți construcții, este nelegală și a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor legilor de fond funciar, incidente în cauză, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, astfel încât recursul pârâtului este întemeiat și va fi admis, impunându-se modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii în constatare a nulității absolute a titlului de proprietate atacat, ca nefondată.

Cum se impune admiterea recursului pârâtului, recursul reclamantului P. orașului D. prin care se critică soluția primei instanțe de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate atacat doar pentru suprafața de 250 mp și nu pentru 1000 mp, cum a solicitat reclamantul prin acțiune, va fi respins ca nefondat, examinarea celorlalte motive de nelegalitate invocate de reclamant prin cererea sa de recurs, devenind inutilă.

Prin urmare, în temeiul art. 312 al.1 Cod pr. civilă, se va respinge ca nefondat recursul reclamantului iar în temeiul art. 312 al. 1, 2 și 3 Cod pr. civilă, se va admite recursul pârâtului U. E. și se va modifica în totalitate hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.

Ca efect al admiterii recursului declarat de către pârât și al respingerii acțiunii ca nefondată, văzând că reclamantul-recurent a căzut în pretenții și reținând culpa procesuală a acestuia prin promovarea unei acțiuni care s-a dovedit a fi nefondată, în temeiul art. 274 Cod pr. civilă coroborat cu dispozițiile art. 316 prin raportare la art. 298 Cod pr. civilă, tribunalul va dispune obligarea reclamantului-recurent P. orașului D., jud. Suceava să achite pârâtului-recurent U. E. suma de 2040 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și în recurs, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat pentru asistența juridică acordată pârâtului-recurent în primă instanță, în cuantum de 800 lei( după cum rezultă din chitanțele de la f. 195 și 196 ds. fond) și a contravalorii onorariului de avocat pentru asistența juridică acordată pârâtului-recurent în recurs, în cuantum de 1240 lei( după cum rezultă din chitanța și factura fiscală de la f. 40 și 41 ds. recurs).

P. ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE L.

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul P. orașului D., cu sediul în orașul D., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1992 din data de 2 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, ca nefondat.

Admite recursul declarat de pârâtul U. E., domiciliat în orașul D., ., împotriva sentinței civile nr. 1992 din data de 2 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, având ca obiect acțiunea de constatare nulitate absolută parțială titlu de proprietate formulată de reclamantul-recurent P. orașului D., cu sediul în orașul D., jud. Suceava, pârâți-intimați fiind C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, . nr. 36, jud. Suceava și C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D., jud.Suceava, cu sediul în orașul D., jud. Suceava.

Modifică în totalitate sentința civilă nr. 1992 din data de 2 noiembrie 2012 a Judecătoriei Fălticeni( dosar nr._ ) și, în consecință:

Respinge acțiunea, ca nefondată.

Dispune obligarea reclamantului-recurent P. orașului D., jud. Suceava să achite pârâtului-recurent U. E. suma de 2040 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 mai 2013.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

V. E. L. C. N. M. B. I. E. R. M.

Red.V.E.L.

Jud.S. G.

Tehnored.R.M.

2 ex.26.06.2013

← Fond funciar. Decizia nr. 105/2013. Tribunalul SUCEAVA		Fond funciar. Decizia nr. 1175/2013. Tribunalul SUCEAVA →

Fond funciar. Decizia nr. 1387/2013. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 1387/2013. Tribunalul SUCEAVA