Fond funciar. Decizia nr. 1430/2014. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 1430/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 1430/2014

Dosar nr._ - partaj judiciar –

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA Nr. 1430

Ședința publică din 30 septembrie 2014

Președinte: I. M.

Judecători: I. G.

Judecători: G. D.

Grefier: P. L.

Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor formulate de reclamanții G. G., domiciliat în Mălini, județul Suceava, V. E., domiciliată în ., județul Suceava și intervenienta în nume propriu U. A., domiciliată în . împotriva sentinței civile nr. 226 pronunțată la data de 31.01.2014 de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind intervenienții în nume propriu G. P., domiciliat în ., U. Gh. G., cu același domiciliu și pârâții G. C., domiciliat în ., L. E., domiciliată în . Suceava, G. M. – decedată = moștenitori fiind C. E., G. V., domiciliați în ., S. V., Ș. C., domiciliați în . Suceava, A. R., domiciliată în comuna Horodniceni, .= și G. P., G. V., G. N., G. D., toți domiciliați în ., C. de fond funciar C. Luncii și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 9 septembrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a da posibilitatea avocatului reclamantului recurent G. G. de a depune la dosar concluzii scrise, la solicitarea acestuia, pronunțarea a fost depusă pentru 16 septembrie 2014, apoi, pentru 23 septembrie 2014, apoi pentru astăzi – 30 septembrie 2014.

După deliberare,

TRIBUNALUL

Asupra recursurilor de față, constată:

Prin cererea adresată instanței și înregistrată sub nr. 2519/227 din 03.08.2011, reclamanții V. V. E. și Giasanu V. G., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții G. C., G. I., L. E., G. M., C. E., G. V., S. V., Ș. C. și A. R. și titularul cererii de intervenție U. G., anularea parțială a certificatului de moștenitor nr. 1020/20.08.1986 emis de fostul notariat de Stat Județean Suceava, după defunctul G. V., decedat la data de 16.05.1985, având ultimul domiciliu în ., în sensul de a constata că reclamanții au calitatea de moștenitori acceptanți ai defunctului, în calitate de descendenți de gradul I, iar devoluțiunea succesorală este atât legală, cât și testamentară; să se constate intervenită împărțeala de ascendent cu privire la bunurile ce au aparținut defunctului G. V., conform testamentului autentificat sub nr. 3930/11.12.1971 la fostul Notariat de Stat Jud. Suceava.

In fapt, au arătat că la data de 16.05.1085 a decedat defunctul G. V., având ultimul domiciliu în ..

Potrivit certificatului de moștenitor nr. 1020/20.08.1986 emis de fostul Notariat de Stat Județean Suceava, moștenitori acceptanți ai defunctului au rămas: G. A. în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 4/16(postdecedată la 05.06.2002); G. C., G. I., L. E. și G. G.(postdecedat la 14.11.2005 rămânând moștenitori soția supraviețuitoare G. M. și descendenții acestuia: C. E., G. V., S. V., Ș. C. și A. R.) în calitate de descendenți de gradul I, fiecare cu câte o cotă de 3/16.

Potrivit aceluiași certificat de moștenitor, sunt străini de succesiune, prin neacceptare conform art. 700 Cod Civil: P. A., C. V., G. M., V. I. și G. G..

Reclamanții arată că au fost considerați străini de succesiunea defunctului, nefiind citați la dezbaterea succesiunii, nu au avut cunoștință despre existența acestui certificat de moștenitor, decât în momentul în care s-au adresat notarului public, în vederea eliberării încheierii cu privire la verificarea evidențelor succesorale după defunct, în conf. cu art. 109 alin.4 Cod proc.civ.

Mai arată reclamanții că au acceptat tacit succesiunea defunctului, prin faptul că au preluat și stăpânit încă de la deschiderea succesiunii, suprafețe de teren ce au aparținut acestuia, acte pe care nu le puteau efectua decât în calitate de succesori acceptanți ai moștenirii.

Având în vedere faptul că nu au participat la dezbaterea succesiunii, că nu au înțeles să rămână străini față de succesiunea defunctului, că au acceptat în mod tacit succesiunea defunctului, prin preluarea și stăpânirea de terenuri, solicită admiterea cererii și anularea parțială a certificatului de moștenitor, în sensul de a constata că reclamanții au calitatea de moștenitori acceptanți ai defunctului G. V., în calitate de descendenți de gradul I, având fiecare câte o cotă parte indiviză de 3/24, alături de ceilalți moștenitori înscriși în certificatul de moștenitor.

Prin testamentul autentificat nr. 3930/11.12.1971, defunctul a efectuat o împărțeală de ascendent, cu privire la bunurile sale, în conf. cu prev. art. 794-795 Cod Civil, bunurile menționate în certificatul de moștenitor, sunt înscrise în testament și testate în favoarea moștenitorilor acceptanți.

Au solicitat a se constata că în privința bunurilor ce au aparținut defunctului G. V., a intervenit împărțeala de ascendent, conform testamentului autentificat sub nr. 3930 al fostului Notariat de Stat Jud. Suceava, iar ei, moștenitorii acceptanți au dobândit prin succesiune dreptul de proprietate, astfel:

G. G.: suprafața de 2685 mp. teren curți-construcții, în vatra satului și

.: U. I., U. Ghe.; suprafața de 5012 mp. teren arabil în . cu: N. A. și B. I.; suprafața de 1790 mp. teren fânaț, la locul „Mielușoaia” . Geosan A. și suprafața de 2685 mp. teren fânaț la locul „Ploștină” învecinat cu V. I. și C. Ghe.

G. G.: suprafața de 3580 mp. teren curți-construcții, cu casă și anexe, în

vatra satului și .: B. C-tin și U. Ghe.; suprafața de 2506 mp. teren fînaț în . „Mielușoaia”, învecinat cu: A. Ghe. și drumul; suprafața de 2685 mp. teren fânaț, la locul „Mielușoaia” . U. Ghe. și Ț. C.; suprafața de 1790 mp. teren fânaț la locul „ Mielușoaia” învecinat cu Ț. C. și suprafața de 3580 mp. teren fânaț la locul „Ploștină” învecinat cu B. C-tin și B. P.;

3. G. I.: suprafața de 2864 mp. teren arabil la locul „Molna” .> învecinat cu M. T. și drum; suprafața de 2506 mp. teren arabil în . cu P. V. și B. N.; suprafața de 7150 mp. teren fînaț în . „Herla”, învecinat cu: B. N. și G. I.;

V. E.: suprafața de 4654 mp. teren arabil în . cu:

U. I. și V. Ghe.; suprafața de 3580 mp. teren fînaț în . „Mielușoaia”, învecinat cu: G. C-tin și T. N.; suprafața de 2685 mp. teren fânaț, la locul „Ploștină” .: G. G. și C. Ghe.; suprafața de 1790 mp. teren fânaț la locul „ Mielușoaia” învecinat cu Ț. C. și P. I.;

G. C. și L. E.( în calitate de moștenitori ai defunctului

G. V. și defunctei G. A.): suprafața de 3759 mp. teren fânaț, la locul „Mielușoaia” .: V. I. și Z. A. și suprafața de 1790 mp. teren arabil la locul „ Mielușoaia” învecinat cu G. V. și G. G..

Menționează reclamanții că, sunt înscriși în registrul agricol al .

suprafețe ce le-au fost testate de către defunctul G. V., conform adeverințelor anexate.

In privința celorlalte bunuri înscrise în testament ca aparținând defunctului și care au fost testate persoanelor înscrise în certificatul de moștenitor, ca fiind străine de succesiune (P. A., C. V. și G. M.), înțeleg să nu solicite includerea acestora la masa de împărțit.

De asemenea, mai arată că în testament la pct.1 mai este menționată o persoană beneficiară, G. G., fiu al defunctului, însă adoptat, numindu-se acum U. G., și neavând calitatea de succesibil al defunctului.

Față de toate cele de mai sus, au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

In drept, își întemeiază acțiunea pe disp. art. 88 din Legea 36/1995, art. 794-795 Cod Civil.

In dovedire, înțeleg să se folosească de proba cu înscrisuri și martori.

Prin înscrisul de la f. 22-23 dosar, reclamanții V. V. E. și G. V. G., au precizat locul situării suprafețelor de teren înscrise în testamentul autentificat nr. 3930 al fostului Notariat de Stat Jud. Suceava și în privința cărora solicită a constata intervenit partajul de ascendent, astfel:

1. suprafața de 2685 mp. teren curți-construcții, în vatra satului și .> învecinat cu: U. I., U. Ghe.; suprafața de 5012 mp. teren arabil în . cu: N. A. și B. I.; suprafața de 1790 mp. teren fânaț, la locul „Mielușoaia” . Geosan A. și suprafața de 2685 mp. teren fânaț la locul „Ploștină” învecinat cu V. I. și C. Ghe.

2. suprafața de 3580 mp. teren curți-construcții, cu casă și anexe, în vatra satului și

.: B. C-tin și U. Ghe.; suprafața de 2506 mp. teren fînaț în . „Mielușoaia”, învecinat cu: A. Ghe. și drumul; suprafața de 2685 mp. teren fânaț, la locul „Mielușoaia” . U. Ghe. și Ț. C.; suprafața de 1790 mp. teren fânaț la locul „ Mielușoaia” învecinat cu Ț. C. și suprafața de 3580 mp. teren fânaț la locul „Ploștină” învecinat cu B. C-tin și B. P.;

3. suprafața de 2864 mp. teren arabil la locul „Molna” .

M. T. și drum; suprafața de 2506 mp. teren arabil în . cu P. V. și B. N.; suprafața de 7150 mp. teren fînaț în . „Herla”, învecinat cu: B. N. și G. I.;

4. suprafața de 4654 mp. teren arabil în . cu: U. I.

și V. Ghe.; suprafața de 3580 mp. teren fînaț în . „Mielușoaia”, învecinat cu: G. C-tin și T. N.; suprafața de 2685 mp. teren fânaț, la locul „Ploștină” .: G. G. și C. Ghe.; suprafața de 1790 mp. teren fânaț la locul „ Mielușoaia” învecinat cu Ț. C. și P. I.;

suprafața de 3759 mp. teren fânaț, la locul „Mielușoaia” .:

V. I. și Z. A. și suprafața de 1790 mp. teren arabil la locul „ Mielușoaia” învecinat cu G. V. și G. G..

Prin cererea de intervenție formulată, intervenientul U. G. invocă xcepția inadmisibilității acțiunii reclamanților și excepția prescripției dreptului de a ataca certificatul de moștenitor.

In fapt, a arătat că este proprietarul tabular al imobilelor terenuri în suprafață totală de 1,5 ha, situată pe raza . care s-a reconstituit dreptul de proprietate, prin titlul de proprietate nr. 3673/2010, teren învecinat la N-drum național DN2E, E- C. V., S- drum exploatare DE 510, V-V. E., teren pe care l-a moștenit de la autorul său U. I., decedat la 10.04.1959, conf. certificatului de moștenitor nr. 282/1959.

Mai arată că este fiul înfiat a lui U. I., anterior înfierii, numele acestuia era G. G., fiul lui G. A. și V., alături de ceilalți reclamanți.

Astfel, în ceea ce privește anularea parțială a certificatului de moștenitor în care, parte din reclamanți și pârâți au fost înscriși ca renunțători, se dovedește a fi inadmisibilă, întrucât a intervenit prescripția dreptului de a ataca certificatul de moștenitor, sau de a-l modifica prin înscrierea lor ca moștenitori acceptanți în baza testamentului autentificat sub nr.3930/1971 al fostului Notariat de Stat Județean Suceava.

A precizat că, susținerea reclamanților că ar fi acceptat tacit succesiunea defunctului, în condițiile în care terenurile nu s-au aflat niciodată în proprietatea defunctului G. V., ele fiind proprietatea lui U. I. și sunt cuprinse în certificatul de moștenitor, iar singurul moștenitor al acestuia este intervenientul U. G..

A considerat că reclamanții și pârâții nu și-au valorificat testamentul nr.3930/1971 la decesul lui G. V., deoarece cunoșteau faptul că nu pot face dovada proprietății acestor terenuri.

In dovedire, a depus la dosar înscrisuri (f.29-34).

Pârâții G. C. și L. E., prin întâmpinare au arătat că sunt de acord cu acțiunea reclamanților(f.52 dosar).

Prin întâmpinarea de la f. 54 dosar, pârâții G. I. și G. M., au arătat că sunt de acord cu acțiunea reclamanților de anulare parțială a certificatului de moștenitor nr. 1020/1986, în sensul de a fi incluși ca moștenitori acceptanți după defunctul G. V..

De asemenea, au arătat că sunt de acord cu împărțeala de ascendent făcută prin testamentul 3930/1971 a fostului Notariat de Stat Jud. Suceava. Solicită respingerea cererii de intervenție formulată de Usturi G..

Reclamanții V. E. și G. G., prin întâmpinare (f.63-65 dosar), au solicitat respingerea cererii de intervenție în interes propriu și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, deoarece numitul U. G. nu are nici un interes a formula o astfel de cerere, având în vedere că nu are calitate de succesibil legal după defunctul G. V., fiind fiul adoptiv al numitului U. I., cererea sa este lipsită de interes legitimi.

De asemenea, nu are nici un interes în a formula apărări de natură a respinge cererea lor, întrucât în caută se discută succesiunea defunctului G. V., al cărui moștenitor U. G. nu este, toate bunurile care au aparținut autorului lor, au fost preluate în posesie și folosite de către succesibilii săi, exact în modalitatea în care acesta le-a testat, conform testamentului autentificat sub nr. 3930/11.12.1971 al fostului Notariat de Stat Jud. Suceava, terenurile aflate atât pe raza . a . fost în posesia autorului și fiecare le-a preluat în posesie după decesul acestuia, le-a înscris în registrul agricol al . de an taxe și impozite.

Reclamanții au arătat că nu a fost nici o discuție vreodată între aceștia și U. G. cu privire la posesia exercitată asupra acestor terenuri, fiind cunoscuți ca și proprietari ai acestor parcele, nefiindu-le contestată posesia.

Astfel, au înțeles să-și completeze cererea de chemare în judecată, cu încă un petit, respectiv de a li se constata dreptul de proprietate pentru suprafețe de: 5012 mp. teren arabil în . cu N. A. și B. I., pentru reclamantul G. G. și 4654 mp. teren arabil în . cu U. I. și V. G., pentru reclamanta V. E..

Si-au întemeiază cererea pe disp. art. 1845 și urm. art. 1890 Cod Civil, coroborat cu art. 1860 Cod Civil, în sensul de a se constata că ei, reclamanții au dobândit prin efectul joncțiunii posesiilor (posesia începută de autorul G. V. și continuată de către aceștia), dreptul de proprietate cu privire la suprafețele de teren arătate.

Prin sentința civilă nr. 277 din data de 07 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, s-a admis excepția prescripției extinctive, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții: V. V. E., domiciliată în ., jud. Suceava și G. V. G., domiciliat în ., în contradictoriu cu pârâții G. C., G. I., L. E., G. M., C. E., G. V., S. V., Ș. C., toți domiciliați în ., A. R., domiciliată în ., jud. Suceava și titularul cererii de intervenție U. G., domiciliat în .. Suceava, ca fiind prescrisă.

Tribunalul Suceava, Secția Civilă investit cu soluționarea recursului formulat de către reclamanții V. E. si G. G. a pronunțat decizia civilă nr. 2315/22.11.2012 în dosarul nr._ .

Instanta de control a stabilit că în speță acțiunea în anularea certificatului de moștenitor când vizează constatarea calității de moștenitor, stabilirea masei si a drepturilor fiecărui moștenitor, cuprinderea în masa succesorală a unui bun proprietatea altuia, este imprescriptibilă.

A mai reținut instanta de control că prin întâmpinarea la cererea de interventie în interes propriu formulată de U. G., reclamanții au formulat apărări privind această cerere si au completat cererea de chemare în judecată cu încă un capăt de cerere, respectiv acela de a se constata dreptul lor de proprietate cu privire la suprafața de 5.012 mp. respectiv 4.654 mp. teren arabil situat in . temeiul art. 1854 si următoarele, art. 1890 coroborat cu art. 1860 Cod civil.

Față de situația reținută, instanța de control prin hotărârea sus mentionată a admis recursul, a modificat în tot hotărârea recurată si a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond pentru cercetarea fondului pricinii.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni sub nr._ /25.02.2013 iar părtile au fost legal citate.

Intervenientul prin apărător ales și-a precizat cererea de interventie solicitând excluderea din masa succesorală a suprafetelor de 5.012 mp., respectiv 4.654 mp. teren arabil situat in . si constatarea calității sale de moștenitor testamentar al defunctului G. V., decedat la 16 mai 1985, calitate în care potrivit testamentului autentificat sub nr. 3930/1971 a dobândit dreptul de proprietate cu privire la suprafata de 3.580 mp. teren curti-constructii si grădină, situat in intravilanul comunei Mălini, invecinat cu: drum, G. G., G. M., U. Gh. G. (f.21-25 dosar).

D. fiind decesul pârâtului G. I. s-a procedat la introducerea in cauză a moștenitorilor acestuia (f.26, 39, 41-42 dosar).

Prin sentința civilă nr. 226 din 31 ianuarie 2014, Judecătoria Fălticeni a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesual active a reclamanților cât privește cererea de constatare nulitate absolută a titlului de proprietate nr. 3673/19.10.2010 emis pe numele U. I..

A constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 3673 emis la data de 19.10.2010 de către C. Județeană Suceava pe numele U. I..

A admisacțiunea astfel cum a fost precizată si completată, formulată de către reclamanții V. E. – domiciliată în satul Suha, . si G. V. G. – domiciliat in ., în contradictoriu cu pârâții: G. C., L. E., G. M., C. E., G. V., S. V., Ș. C., G. P., G. V., G. N., G. D. (moștenitori ai pârâtului G. I., decedat pe parcursul soluționării cauzei) – toți cu domiciliul în ., A. R. – domiciliată în satul Rotopănesti, ., intervenientul în interes propriu U. I. G., decedat pe parcursul solutionării cauzei, acțiunea fiind continuată de moștenitorii: U. A., G. Gh. P. și U. G. – toți cu domiciliul în ., C. Comunală C.-Luncii de aplicare a Legii nr. 18/1991 si C. Judeteană Suceava de aplicare a Legii nr._, precum si cererea de intervenție în interes propriu, astfel cum a fost precizată, în parte.

A constatat nulitatea parțială a certificatului de moștenitor nr. 1020/1986 emis de fostul Notariat de Stat Județean Suceava, în sensul că si reclamanții V. E. si G. G. au calitatea de moștenitori acceptanți ai defunctului G. V. a cărui deces a survenit la data de 16.05.1985 în loc de 16.05.1986.

A constatat intervenită împărțeala de ascendent cu privire la bunurile ce au aparținut defunctului G. V., decedat la data de 16.05.1985, conform testamentului autentificat sub nr. 3930/11.12.1971 al fostului Notariat de Stat Județean Suceava.

A constatat că, urmare a devoluțiunii testamentare reclamanții au dobândit dreptul de proprietate după cum urmează:

Reclamanta V. E. a dobândit dreptul de proprietate cu privire la următoarele imobile:

- suprafața de 4654 mp teren arabil în extravilanul . cu U. I. și V. G..

- suprafața de 3580 mp teren fânaț, in extravilan, la locul ”Mielușoaia”, . G. C. și T. N..

- suprafața de 1790 mp teren fânaț, in extravilan, la locul ”Mielușoaia”, . Ț. C. și P. I..

- suprafața de 2685 mp teren fânaț, in extravilan, la locul ”Ploștină”, . G. G. și C. G..

Reclamantul G. G. a dobândit dreptul de proprietate cu privire la următoarele imobile:

- suprafața de 2685 mp. teren curți-construcții, în vatra satului și

.: U. I., U. Ghe.;

- suprafața de 5012 mp. teren arabil în . cu: N. A. și B. I.;

- suprafața de 1790 mp. teren fânaț, la locul „Mielușoaia” . Geosan A. și

- suprafața de 2685 mp. teren fânaț la locul „Ploștină” învecinat cu V. I. și C. Ghe.

A constatat că intervenientul în interes propriu U. G., decedat pe parcursul solutionării cauzei, acțiunea fiind continuată de moștenitorii: U. A., G. Gh. P. și U. G. are calitatea de moștenitor testamentar al defunctului G. V., decedat la 16 mai 1985.

A constatat că reclamanta V. E. a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune si joncțiunea posesiilor, cu privire la suprafața de 4.654 mp. teren arabil în .. Suceava, învecinat cu U. I. și V. G.,

A constatat că reclamantul G. G. a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune si joncțiunea posesiilor cu privire la suprafața de 5.012 mp. teren arabil în .. Suceava, învecinat cu: N. A., B. I..

A obligat reclamanții V. E. si G. G. să plătească statului sumele de 562 si respectiv 4.066,2 lei pentru care le-a fost acordat ajutorul public prin încheierile de sedință din 12.09.2011 si din 22.05.2013.

Prezenta va fi comunicată din oficiu Primăriei comunei Mălini, jud. Suceava, Serviciul Taxe si Impozite.

A respins ca nefondat capătul de cerere principală si cererii de intervenție privind acordarea cheltuielilor de judecată.

P. a hotărî astfel, prima instanță, a reținut următoarele:

La data de 16.05.1985 s-a deschis succesiunea numitului G. V., autorul reclamanților, pârâților si intervenientului în interes propriu – decedat pe parcursul solutionării cauzei (f.5, 39, 41 dosar_ ).

Potrivit arborelui genealogic depus în primul stadiu procesual, autorul părților a fost căsătorit de două ori, din fiecare căsătorie având copii (f. 40, 42-43 dosar_ )

Astfel, din căsătoria cu A. (născută C.) s-au născut reclamanții, pârâtii G. I., G. G. si interveninetul în interes propriu iar din cea de-a doua căsătorie, cu A., s-au născut pârâții G. C. si L. E..

Potrivit Certificatului de moștenitor nr. 1020/20.08.1986 emis de fostul Notariat de Stat Județean Suceava, moștenitori acceptanți ai defunctului au rămas:

- G. A., în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 4/16 (postdecedată la data de 05.06.2002).

- G. C., G. I., L. E. și G. G. (postdecedat la data de 14.11.2005 și după care au rămas ca moștenitori soția supraviețuitoare, G. M. și descendenții acestuia: C. E., G. V., S. V., Ș. C. și A. R.), în calitate de descendenți de gradul I, fiecare cu câte o cotă de 3/16.

Potrivit aceluiași certificat de moștenitor, sunt străini de succesiune prin neacceptare conform art. 700 Cod civil: P. A., C. V., G. M., V. I. și G. G..

In certificatul de moștenitor sus-menționat, prenumele reclamantei este înscris greșit ”I.”, în loc de ”E.”, așa cum este corect iar data decesului autorului părților este înscrisă 16.05.1986 în loc de 16.05.1985.

Reiese fără putință de tăgadă că, reclamanții nu au fost citatați la dezbaterea succesiunii pe cale notarială, nu au avut cunoștință despre existența acestui certificat de moștenitor decât din momentul la care s-au adresat notarului public pentru eliberarea încheierii cu privire la verificarea evidențelor succesorale după autorul lor, potrivit disp. art. 109 alin. 4 Cod procedură civilă vechi.

Din ansamblul probatoriului administrat: declaratiile martorilor (137-138, 173), si înscrisurile privind situația terenurilor stăpânite de reclamanți în evidentele comunei Mălini (f.49-51 dosar_ si fila 69 dosar) au făcut dovada faptului ca au acceptat succesiunea autorului lor alături de pârâți si intervenient, în mod tacit, prin faptul că au preluat și stăpânit încă de la data deschiderii succesiunii defunctului suprafețele de teren ce au aparținut acestuia, în calitatea lor de succesori acceptanți ai moștenirii acestuia.

In condițiile în care, s-a dovedit că reclamanții nu au participat la dezbaterea succesiunii autorului lor si că nu au înțeles nicicând să rămână străini față de succesiunea acestuia, acceptând-o în mod tacit, prin preluarea și stăpânirea terenurilor, apare ca admisibil capătul cererii principale vizând anularea parțială a certificatului de moștenitor, în sensul de a constata că și reclamanții au calitatea de moștenitori acceptanti ai defunctului G. V., în calitatea lor de descendenti de gradul I, alături de ceilalți moștenitori înscriși în certificatul de moștenitor.

La data de 11.12.1971, defunctul G. V. a încheiat testamentul autentificat sub nr. 3930 al fostului Notariat de Stat Județean Suceava, care nu a fost revocat și care nu a fost avut în vedere la dezbaterea succesiunii pe cale notarială, nefiind efectuată nici o mențiune cu privire la acesta (fila 35-39 dosar_ ).

Prin acest testament, autorul părților a efectuat o împărțeală de ascendent, cu privire la bunurile sale, în conformitate cu prevederile art. 794-795 Cod civil, bunurile menționate în certificatul de moștenitor sunt înscrise în testament și testate în favoarea moștenitorilor acceptanți.

Partajul de ascendent conform dispozițiilor legale menționate, în vigoare la data promovării acțiunii (august 2011) este actul prin care tatăl sau mama ori alt ascendent face in avans, in timpul vietii, repartizarea bunurilor sale intre copiii sau descendentii lui.

Partajul de ascendent s-a realizat în speță, printr-un act juridic unilateral mortis causa (art. 795 alin. 1 C. civ.), fiind un act mixt, care combina regulile partajului cu cele ale donatiei sau testamentului.

Efectul acestui act juridic unilateral este cel de a atribui individual comostenitorilor bunurile dispunătorului asemenea unui partaj la data decesului acestuia, iar spre deosebire de partajul obisnuit, care se realizează fie prin acordul coindivizarilior, fie prin hotarare judecătoreasca, partajul de ascendent se realizează sub autoritatea si cu vointa ascendentilor despre a căror mostenire este vorba.

Dispozițiile legale referitoare la partajul de ascendent (art. 794 si urmat. C. civ.) sunt de excepție, acesta trebuie sa rezulte în mod neechivoc din actul care se pretinde ca îl conține.

In speță, autorul părților în calitatea lui de tată, a avut capacitatea de a dispune prin liberalități: donații sau testamente, persoanele beneficiare fiind toți copiii dispunătorului, câtă vreme potrivit art.797 cod civil, împărțeala de ascendent care nu cuprinde pe toti descendenții este lovita de nulitate absolută.

Potrivit art.796 cod civil, “dacă toate bunurile, ce ascendentul a lăsat la moartea sa, nu au fost cuprinse în împarțeala, bunurile necuprinse se vor împarti conform cu legea”, autorul părtilor a dispus prin împarteala de ascendent cu privire la toate bunurile succesiunii.

La realizarea partajului de ascendent consfințit prin testamentul autentificat sub nr. 3930/11 dec. 1971, autorul părtilor a respectat dispozițiile legale prin atribuirea efectivă a bunurilor succesiunii si prin respectarea rezervei succesorale astfel încât mostenitorii rezervatari să nu uzeze de actiunea în reducțiunea liberalităților excesive.

D. fiind cuprinsul testamentului menționat, s-a constatat că în privința bunurilor ce au aparținut defunctului G. V. a intervenit împărțeala de ascendent, în cuprinsul actului juridic unilateral mortis causa, autorul părților indicând pe fiecare din cei zece copii ai săi, precum si pe soția supraviețuitoare G. A. (a cărei succesiune s-a deschis la 5 iunie 2002 – fila 42 dosar_ ).

De observat că situația juridică a terenurilor moștenite de autorul părților de la U. I., atribuite în loturile descendenților, conform mențiunilor din testament, nu a fost contestată, din momentul decesului lui G. V. – 16 mai 1985 si până la data formulării cererii de intervenție în interes propriu de către U. G., respectiv 03.10.2011 (fila 25 – 28 dosar_ ).

Intervenientul în interes propriu U. G., născut la data de 13 martie 1936 are ca părinți firești pe A. și V. G. iar înainte de decesul mamei sale, A. G. (intervenit la data de 14 iulie 1953) a fost adoptat de către I. Soltana U. si M. U. prin actul încuviințat de Judecătoria Mixtă Fălticeni, proces verbal nr. 7/27.04.1950.

La data adopției intervenientului erau în vigoare dispozițiile Codului civil ce reglementau adopția numai cu efecte restrânse, dispoziții în baza cărora intervenientul păstrează față de părinții firești, A. si V. G., precum si față de rudele acestuia toate drepturile pe care le avea anterior adopției inclusiv vocația la succesiunile acestora si are legături firesti numai cu părinții adoptivi, nu și legături de rudenie cu rudele acestuia din urmă.

Se observă că adopția intervenientului nu a fost transformată într-o înfiere cu efectele unei filiații firești, reglementată de art. 79 Codul Familiei intrat în vigoare la 01.02.1954, transformare ce presupunea manifestarea de voință a persoanelor interesate în acest sens.

Intervenientul prin precizările depuse la acțiune a făcut referire la situația juridică a suprafetei de 3.580 mp. teren curti-construcții si grădină, suprafață mentionată la pct. 1 a în testamentul în litigiu, ca provenind de la mama sa naturală A. G., precum si la construcțiile edificate pe această suprafață deși ulterior moștenitorii săi, prin apărător ales, au renunțat la capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3.580 mp. teren curți-construcții situată pe raza ..

Astfel, intervenientii au recunoscut că termenii partajului de ascendent au operat întru-totul, implicit cu privire la situația juridică a suprafetei de 15.000 mp. teren arabil din țarina satului C.-Luncii, ., regiunea Suceava, măgieșit cu Soseaua Fălticeni-C.-Luncii si drumul Între linii, înscris în certificatul de moștenitor nr. 252/1959 emis după U. I..

In acest certificat de moștenitor, după înscrierile privind imobilele, sunt menționați ca și moștenitori U. G. – fiu din . V. I. – nepot din .> Ca renunțător al succesiunii este menționat G. V. I. cu declaratia nr. 174/26.10.1959 singurul moștenitor fiind U. I. G. în calitate de fiu, căruia i se cuvine averea în întregime (f.58 dosar).

De observat că, intervenientul nu a contestat mențiunile privind situația juridică a suprafetei de 15.000 mp. teren arabil C.-Luncii, în litigiu, astfel cum este menționată în testament, la data decesului tatălui său natural – G. V. si nici după 1991, când odată cu apariția Legii nr. 18/1991 ar fi solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul ce a apartinut defunctului U. I., cel care l-a adoptat.

Astfel, la dosarul cauzei nu a fost depusă odată cu documentația care a stat la baza eliberării titlului de proprietate 3673/2010, cererea intervenientului, formulată în condițiile art. 8 al. 2, art. 9, art. 11, art. 13 coroborat cu disp. art. 16 din legea nr. 18/1991.

Titlul de proprietate nr. 3673/2010 în litigiu urmare a cererii reclamanților de constatare a nulității absolute, a fost emis la 19.10.2010 pe numele lui U. I., fără ca la rubrica – moștenitorii defunctului – să figureze intervenientul (f.29 dosar nr._ ).

La dosarul cauzei nu se află o copie a titlului de proprietate care să cuprindă identificarea suprafeței pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate numitului U. I. dar în cuprinsul contractului de vanzare-cumpărare autentificat sub nr. 115/18 ian.2011 la BNP D. N. A. vecinătățile acestei suprafete situată în intravilanul satului C.-Luncii, .. Suceava sunt: C. V., Drum, V. E. si DN 2 E (f.29 si 75-77 dosar_ ).

In procesul verbal de punere în posesie si planul de amplasament si delimitare a corpului de proprietate întocmit la 09.2009 sunt indicate aceleași vecinătăți deși potrivit mențiunilor din titlul de proprietate nr. 299 emis la 10.02.1994, numitului C. G. pentru suprafata de 5.000 mp. teren arabil, situat în intravilan la locul „Linia I”, vecinul de la est al acestei suprafete este U. I. (fila 157 verso).

Declarațiile martorilor audiați în cauză, formează convingerea instanței că intervenientul nu s-a opus si nu a contestat niciodată posesia reclamanților cu privire la terenul situat în C.-Luncii si testat de către G. V. acestora (f.137 -138 si 173).

Analizând dreptul autorului părților, numitul G. V. de a testa suprafețele de: 5.012 mp. teren arabil situat in T. C.-Luncii, învecinat cu S. I. si B. M., 5.012 mp. teren arabil situat în T. C.-Luncii, învecinat cu N. A. si B. I. si 4.654 mp. teren arabil situat în T. C.-Luncii, învecinat cu U. I. si V. G., intervenientului si reclamanților, instanța a reținut că acesta a stăpânit terenul de la U. I., în condițiile art. 1847 Cod civil: continuu, neîntrerupt, netulburat, public si sub nume de proprietar.

Aceste calități ale posesiei autorului părtilor, sunt valabile si pentru posesiile intervenientului si respectiv reclamanților potrivit disp. art. 1860 cod civil.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, așa cum a reținut mai sus instanța, atitudinea intervenientului este asimilată unei confirmări a celor menționate în testament cât priveste situația juridică a suprafețelor de 5.012 mp. teren arabil situat în T. C.-Luncii, învecinat cu S. I. si B. M., 5.012 mp. teren arabil situat în T. C.-Luncii, învecinat cu N. A. si B. I. si 4.654 mp. teren arabil situat in T. C.-Luncii, învecinat cu U. I. si V. G., în condițiile art. 1167 al. 3 Cod civil.

In același fel urmează a fi caracterizat si acordul intervenientului ca gospodăria tatălui său natural, U. I. să revină fratelui său, pârâtul G. V. I. cel care figurează pe certificatul de moștenitor ca și renunțător.

Mențiunile din Registrul agricol privind terenurile proprietatea lui U. Soltana I. în considerarea celor de mai sus au caracter declarativ, cu atât mai mult cu cât intervenientul ce care figurează în aceste evidente, este cel care după 1959 este persoana fizică căreia i-ar fi fost comasat terenul în perimetrul CAP C.-Luncii si care nu a înțeles să uzeze de disp. art. 8, 9 si 11 din legea nr. 18/1991.

In condițiile în care suprafata de 15.000 mp. teren arabil în țarina satului C.-Luncii figura în certificatul de moștenitor al lui U. I., a cărui succesiune s-a deschis în anul 1959, moștenitor acceptant fiind intervenientul, operațiunea juridică de comasare astfel cum era reglementată de art. 2-7 din Decretul nr. 151/1950 respectiv de art. 32 din Legea 59/1974 cu privire la fondul funciar, a fost efectuată după anul 1959, când proprietar al terenului ar fi fost intervenientul.

Acesta are in condițiile art. 16 al. 2 din legea nr. 18/1991 calitatea de proprietar particular ale cărui terenuri agricole au fost comasate în perimetrul CAP C.-Luncii.

De altfel, potrivit disp. art. 16 din legea nr. 18/1991, coroborat cu disp. art. 11-13 si art. 21 din H.G. 890/2005, în cazul în care terenurile ce au făcut obiectul unor comasări nu mai pot fi restituite, obiectul dreptului de reconstituire îl reprezintă terenurile restituite către comisie, în cotă echivalentă, în cadrul unor sole stabilite, urmare a cererii proprietarilor particulari sau a moștenitorilor.

Prin urmare, formularea cererii este obligatorie, persoanele îndreptățite personal sau prin moștenitori, fiind obligate să respecte dispozițiile imperative ale art. 8 si următoarele din legea nr. 18/1991.

In cauză nu sunt aplicabile disp. art. III al. 2 din legea nr. 18/1991 modif. si compl. prin Legea 169/1997 câtă vreme reclamanții fac parte din persoanele care justifică un interes legitim.

Este adevărat că acțiunea în constatarea nulității absolute a unui titlu de proprietate are un caracter conservatoriu, urmărindu-se înlăturarea unui prejudiciu, reclamantii persoane fizice justifică un interes legitim în formularea acțiunii în constarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 3673/2010.

Interesul reclamanților îndeplineste următoarele condiții: este legitim si personal, născut si actual, în condițiile în care parte din terenul înscris în acest titlu a făcut obiectul testamentului nr. 3930/1971, si s-a aflat în posesia acestora de la decesul autorului lor.

Date fiind toate cele mai sus reținute, urmează ca în temeiul art. III al. 2 din Legea 18/1991 modif . si rep. prin Legea 169/1997, să respingă ca nefondată exceptia lipsei calității procesual active a reclamanților cât privește cererea de constatare nulitate absolută a titlului de proprietate nr. 3673/19.10.2010 emis pe numele U. I..

In temeiul art. 8, 9, 11,13 si 16 din Legea nr. 18/1991 modif. si completată coroborat cu disp. art. III al.1 lit. a pct.(iii), va constata nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 3673/2010.

Cât priveste contractul de vanzare-cumpărare autentificat sub nr. 115/2011 la BNP D. N. A., încheiat de către intervenientul in interes propriu U. G., ca urmare a anulării actului inițial, titlul de proprietate în litigiu,va fi aplicabil principiul resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis.

In temeiul art.650, art. 794 si urm., art. 1167 si art. 1847 si urm. cod civil coroborat cu disp. art. 6 al. 2 din Legea nr. 287/2009 rep. prin Legea nr. 71/2011 coroborat cu disp. art. 86-88 din Legea nr. 36/1995, art. 49 si urm. Cod pr. civilă, art. 24 din Noul Cod de procedură civilă, va admite acțiunea astfel cum a fost precizată si completată precum si cererea de intervenție, astfel cum a fost precizată, în parte.

Va constata nulitatea parțială a certificatului de moștenitor nr. 1020/1986 emis de fostul Notariat de Stat Judetean Suceava, în sensul că si reclamanții au calitatea de moștenitori acceptanți ai defunctului G. V. a cărui deces a survenit la data de 16.05.1985 în loc de 16.05.1986.

Va constata intervenită împărțeala de ascendent cu privire la bunurile ce au aparținut defunctului G. V., decedat la data de 16.05.1985, conform testamentului autentificat sub nr. 3930/11.12.1971 al fostului Notariat de Stat Județean Suceava.

Va constata că, urmare a devolutiunii testamentare părtile reclamanta si intervenientul în interes propriu, au dobandit dreptul de proprietate după cum urmează:

Reclamanta V. E. a dobândit dreptul de proprietate cu privire la următoarele imobile:

- suprafața de 4654 mp teren arabil în extravilanul . cu U. I. și V. G..

- suprafața de 3580 mp teren fânaț, in extravilan, la locul ”Mielușoaia”, . G. C. și T. N..

- suprafața de 1790 mp teren fânaț, in extravilan, la locul ”Mielușoaia”, . Ț. C. și P. I..

- suprafața de 2685 mp teren fânaț, in extravilan, la locul ”Ploștină”, . G. G. și C. G..

Reclamantul G. G. a dobândit dreptul de proprietate cu privire la următoarele imobile:

- suprafața de 2685 mp. teren curți-construcții, în vatra satului și

.: U. I., U. Ghe.;

- suprafața de 5012 mp. teren arabil în . cu: N. A. și B. I.;

- suprafața de 1790 mp. teren fânaț, la locul „Mielușoaia” . Geosan A. și

- suprafața de 2685 mp. teren fânaț la locul „Ploștină” învecinat cu V. I. și C. Ghe.

A constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune si joncțiunea posesiilor, cu privire la suprafața de 4.654 mp teren arabil în .. Suceava, învecinat cu U. I. și V. G.,

A constatat că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune si joncțiunea posesiilor cu privire la suprafața de 5.012 mp. teren arabil în .. Suceava, învecinat cu: N. A., B. I..

A constatat că intervenientul în interes propriu U. G., decedat pe parcursul solutionării cauzei, acțiunea fiind continuată de moștenitori, are calitatea de moștenitor testamentar al defunctului G. V., decedat la 16 mai 1985.

In temeiul art. 19,21 si art. 50 ind. 2 din OG nr. 51/2008 a obligat reclamantii să plătească statului sumele de 562 si respectiv 4066,2 lei pentru care le-a fost acordat ajutorul public prin încheierile de sedință din 12.09.2011 si din 22.05.2013.

Împotriva sentinței sus menționate, au formulat recurs reclamanții G. G. și V. E. și intervenienta în nume propriu U. A..

În recursul declarat, reclamanții G. G. și V. E. au criticat sentința pentru următoarele motive:

În temeiul art. 19, 21 si 502 din OG nr. 51/2008 reclamanții recurenți arată că au fost obligați sa plătească statului sumele de 562 lei si 4066,2 lei pentru care li s-a acordat ajutorul public judiciar prin încheierile de ședința din 12.09.2011 si din 22.05.2013.

Consideră ca în mod greșit au fost obligați tot ei sa achite aceste sume, atâta vreme cât acțiunea le-a fost admisa, astfel cum au precizat-o si completat-o, cătă vreme cei căzuți in pretenții sunt intervenienții in nume propriu, care au solicitat pe tot parcursul litigiului respingerea cererii reclamanților.

Cum principiul obligării la plata cheltuielilor de judecata a celui căzut în pretenții vizează si situația cererilor de acordare a ajutorului public judiciar, solicită a constata ca în cauza sunt incidente prevederile art. 18 din OUG nr. 51/2008, potrivit cărora, „Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi piue in sarcina celeilalte părți, daca aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligata la plata către stat a acestor sume”.

D. in situația prevăzută de art. 19 alin. 1, potrivit cărora „Daca partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenții, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân in sarcina acestui”, ar fi putut fi obligați la restituirea acestor sume.

P. aceste considerente, solicită admiterea recursului astfel cum l-au formulat.

În drept au invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila vechi.

Intervenienta în nume propriu U. A. a arătat că sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii și cu interpretarea eronată a probatoriului administrat, în cauză fiind incidente motivele de modificare prev. de art. 304 pct. 9, art. 304 ind. 1 cod procedură civilă anterior.

Astfel, susține intervenienta recurentă că sentința recurată cuprinde statuări și dezlegări contradictorii în ceea ce privește regimul juridic al suprafețelor de 4654 mp, respectiv 5012 mp teren situate pe raza corn. C. Luncii, suprafețe ce s-au constatat a fi proprietatea reclamanților V. E. și G. G..

Astfel, prin dispozitivul sentinței recurate s-a constatat mai întâi că reclamanții V. E. și G. G. ar fi dobândit dreptul de proprietate cu privire la cele două suprafețe de teren sus menționate de pe raza . efectul devoluțiuni succesorale testamentare după autorul G. V. (alin. 7, 8 din dispozitiv) pentru ca apoi, în același dispozitiv, să se constate că reclamanții au dobândit aceleași suprafețe prin uzucapiune și joncțiunea posesiilor (alin. 10, 11 din dispozitiv).

Rezultă astfel că în privința suprafețelor de teren individualizate anterior, situate pe raza . fost reținute două modalități distincte de dobândire a dreptului de proprietate, respectiv, pe de o parte, împărțeala de ascendent (respectiv devoluțiunea succesorală testamentară) după defunctul G. V. și, pe de altă parte, prescripția achizitivă în condițiile art. 1890 și urm. cod civil anterior, ori cele două moduri de dobândire a dreptului invocat sunt incompatibile și se exclud reciproc întrucât, în măsura în care în privința terenurilor în discuție a avut loc o transmisiune valabilă a dreptului de proprietate ca efect al împărțelii de ascendent consfințite prin testamentul autentificat sub nr. 3930/1971, reclamanții nu mai puteau dobândi aceleași terenuri și prin prescripție achizitivă dat fiind faptul că această prescripție, ca mod originar de dobândire a proprietății, presupune, ca ipoteză, exercitarea unei posesii utile îndelungate asupra imobilelor ce aparțin altei persoane decât posesorul.

Cu privire la aspectele sus menționate arată că a invocat de altfel, cu ocazia dezbaterii în fond a cauzei, inadmisibilitatea pretenției reclamanților de a se constata că au dobândit dreptul de proprietate asupra celor două suprafețe de teren de pe raza . ca efect al devoluțiunii succesorale testamentare după defunctul G. V. cât și prin prescripție achizitivă în condițiile art. 1890 cod civil anterior, ori asupra acestei excepții instanța de fond nu s-a pronunțat în nici un mod.

Pe de altă parte, și considerentele sentinței recurate sunt contradictorii sub aspectul regimului juridic al suprafețelor de 4654 mp, respectiv 5012 mp teren de pe raza . în favoarea reclamanților.

Astfel, în motivarea sentinței recurate instanța de fond a încercat să argumenteze valabilitatea legatelor instituite în favoarea reclamanților de autorul G. V. cu privire la cele două suprafețe individualizate anterior, reținând, în pofida tuturor evidențelor, că autorul său ar fi contestat valabilitatea împărțelii de ascendent în privința acestor suprafețe și că defunctul G. V. ar fi fost îndreptățit să testeze terenurile respective pe considerentul că le-ar fi dobândit prin uzucapiune în condițiile art. 1847 cod civil anterior, fără a stabili însă durata posesiei pretins exercitate de testator și felul prescripției achizitive reținute ( cea prev. de art. 1890 sau cea prev. de art. 1895 și urm. cod civil anterior).

Pe de altă parte, după ce a statuat că autorul G. V. ar fi dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra celor două parcele de teren în discuție de pe raza . că, în calitate de proprietar, acesta era îndreptățit să dispună de ele prin testament, prima instanță a reținut că și reclamanții, la rândul lor, au exercitat asupra terenurilor testate o posesie utilă care, unită cu posesia testatorului, ar justifica dobândirea dreptului de proprietate de către aceștia prin uzucapiune.

Apreciază recurenta că aceste considerente au caracter contradictoriu întrucât, în măsura în care testatorul G. V. ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor în discuție prin uzucapiune până la momentul întocmirii testamentului sau până la data decesului, așa cum s-a reținut, atunci reclamanții ar fi dobândit în mod valabil dreptul de proprietate prin moștenire de la cel ce era proprietar iar în privința lor nu s-ar mai fi pus problema prescripției achizitive, reclamanții neputând dobândi în această modalitate propriile lor terenuri.

Prin urmare, solicită a se reține că dezlegările instanței de fond cu privire la regimul juridic al terenurilor situate pe raza . caracter contradictoriu întrucât constată concomitent dobândirea de către reclamanți a dreptului de proprietate prin două moduri diferite care se exclud reciproc.

Dată fiind incompatibilitatea celor două moduri de dobândire a proprietății invocate în cauză, care nu pot coexista concomitent în privința aceluiași imobil, având în vedere și excepția de inadmisibilitate invocată de intervenienta recurentă cu privire la pretenția reclamanților de constatare a dreptului de proprietate dobândit de ei prin uzucapiune, prima instanță avea obligația de a pune în discuție și a stabili motivat care dintre temeiurile invocate (respectiv împărțeala de ascendent valabilă sau uzucapiunea) constituie fundamentul pretenției reclamanților de constatare a dreptului lor de proprietate, ori neexaminarea acestei chestiuni și reținerea concomitentă a celor două moduri de dobândire a proprietății de către reclamanți echivalează cu necercetarea fondului, impunând, în temeiul art. 304 pct. 9 rap. la art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Apoi, mai arată intervenienta recurentă că în mod nelegal a reținut instanța de fond că defunctul G. V. ar fi dobândit prin uzucapiune suprafața totală de 1,50 ha teren de pe raza . că în aceste condiții legatele prin care a testat în favoarea reclamanților și a autorului meu acest teren ar fi valabile.

Referitor la dobândirea de către testator, prin uzucapiune, a dreptului de proprietate asupra terenului situat în . a se observa, sub un prim aspect, că statuările instanței de fond în acest sens depășesc limitele investirii sale întrucât nici una din părți nu a susținut că până la momentul întocmirii testamentului sau până la decesul său defunctul G. V. ar fi uzucapat terenul în discuție. Este real faptul că prin cererea completatoare reclamanții au invocat uzucapiunea, dar ei au susținut că termenul de prescripție achizitivă s-ar fi împlinit după decesul testatorului, în perioada în care terenurile testate s-ar fi aflat în posesia lor, motiv pentru care au și invocat joncțiunea posesiilor în condițiile art. 1860 Cod civil anterior Așa fiind, problema dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune trebuia examinată în limitele susținerilor sus menționate, care nu se referă în nici un caz la împlinirea termenului de prescripție achizitivă anterior decesului testatorului G. V., cum fără temei s-a reținut prin sentința apelată.

Sub un al doilea aspect, apreciază că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că defunctul G. V. ar fi exercitat asupra terenului din . posesie utilă cu o durată de 30 de ani.

Astfel, nici una din probele administrate nu relevă faptul că defunctul G. V. ar fi intrat în posesia terenului din . decesului fostului proprietar U. I., iar mențiunile din testamentul autentificat sub nr. 3930/1971, care se referă la faptul că terenul sus menționat ar fi fost dobândit de testator prin moștenire de la U. I. nu pot confirma o posesie anterioară decesului lui U. I.. Prin urmare, chiar dacă testatorul G. V. ar fi intrat în posesia suprafeței de 1,50 ha teren din . anului 1959, când a decedat U. I. (împrejurare care oricum nu este reală și nu a fost dovedită), de la acea dată și până la decesul testatorului (1985) nu s-a împlinit termenul de prescripție achizitivă de 30 de ani. Așa fiind, având în vedere și faptul că uzucapiunea prev. de art. 1895 și urm. Cod civil anterior nu a fost invocată și nu poate fi incidență în cauză în absența unui just titlu care să justifice pretinsa posesie exercitată de G. V., este evident eronată și contrară probatoriului administrat în cauză concluzia instanței de fond în sensul că defunctul G. V. ar fi dobândit terenul din . uzucapiune și că în acest context el putea dispune mortis causa de terenul respectiv în mod valabil.

În altă ordine de idei, apreciază intervenienta recurentă că în cauză nu a fost contestată proveniența suprafeței de 1,50 ha teren din . la defunctul U. I. iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 282/1959 unicul moștenitor al fostului proprietar a fost defunctul U. G., în timp ce testatorul G. V. nu a avut nici măcar vocație la succesiunea defunctului U. I., care a fost deferită descendentului de gradul I, cu înlăturarea tuturor celorlalte categorii de succesibili. Așa fiind, având în vedere și argumentele anterioare referitoare la faptul că defunctul G. V. nu a dobândit prin prescripție achizitivă terenul sus menționat se impune în mod neechivoc concluzia potrivit căreia legatele instituite prin testamentul nr. 3930/1971 cu privire la terenul din . natura juridică a legatului bunului altuia, iar valabilitatea lor trebuia examinată din perspectiva disp. art. 906-907 Cod civil anterior.

Mai arată că, așa cum a susținut și la instanța de fond, împrejurarea că terenul de 1,50 ha de pe raza . de la defunctul U. I. a fost testat de defunctul G. V. parțial în favoarea defunctului U. G. și parțial în favoarea reclamanților prin testamentul autentificat sub nr. 3930/1971 nu este suficientă pentru a justifica includerea parcelelor testate în masa succesorală rămasă după testator întrucât testamentul nu este un act de proprietate, iar dispozițiile art. 907 Cod civil anterior consacră nulitatea legatului bunului altuia în condițiile în care testatorul nu a cunoscut că bunul testat nu îi aparține. În speță, față de mențiunile din cuprinsul testamentului autentic potrivit cărora testatorul menționat că ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra celor trei parcele de teren de pe raza . moștenire de la defunctul U. I., rezultă că acesta a avut convingerea că terenul testat îi aparține, fapt ce atrage nulitatea legatelor instituite cu privire la cele trei terenuri în condițiile art. 907 Cod civil anterior.

Pe de altă parte, chiar dacă testatorul ar fi avut cunoștință despre faptul că nu a dobândit în mod legal dreptul de proprietate asupra terenului ce a aparținut defunctului U. I., la a cărui succesiune nu avea vocație, potrivit art. 906 Cod civil anterior legatul nu este lovit de nulitate, însă legatarul nu poate decât să pretindă de la moștenitorii legali ai testatorului fie bunul testat în natură, fie valoarea lui de la epoca morții testatorului. Prin urmare, în această ipoteză, terenul care nu a aparținut testatorului nu poate fi inclus în masa succesorală ci, potrivit textului de lege sus menționat, reclamanții pot pretinde de la ceilalți moștenitori legali ai defunctului G. V. contravaloarea parcelelor care le-au fost testate și care au în realitate un alt proprietar decât testatorul.

Cât privește motivarea instanței de fond în sensul că nu ar fi fost contestată valabilitatea legatelor în discuție până în anul 2011, deosebit de faptul că această motivare este contrară tuturor evidențelor (aceasta și în contextul în care anterior formulării cererii de intervenție între defunctul său soț a existat un alt litigiu referitor la exercitarea posesiei), ea este și nerelevantă în cauză întrucât în nici un caz nu se poate pretinde că autorul său ar fi avut o atitudine de confirmare a legatelor instituite de defunctul G. V. în privința terenului din . contrară impunându-se în raport de toate apărările formulate în prezenta cauză. Totodată, faptul că defunctul său soț nu a contestat valabilitatea dispozițiilor testamentare referitoare la celelalte terenuri de pe raza . cu o ratificare a întregului testament și, implicit, și a legatelor disputate întrucât o astfel de ratificare, fie ea și tacită este exclusă în raport de atitudinea autorului său, care a exercitat posesia asupra întregii suprafețe de 1,50 ha teren în discuție, a solicitat și a obținut reconstituirea dreptului de proprietate, după care a înstrăinat terenul respectiv.

Față de cele arătate, consideră că reclamanții nu au dobândit în mod valabil, prin efectul împărțelii de ascendent consfințite de testamentul nr. 3930/1971, suprafețele de 5012 mp, respectiv 4654 mp teren de pe raza . aceste suprafețe nu au fost proprietatea testatorului G. V. și nu fac parte din masa succesorală rămasă după acest defunct, iar legatele particulare instituite în favoarea reclamanților cu privire la terenurile individualizate anterior sunt ineficiente pentru considerentele expuse anterior.

Pe cale de consecință, apreciază intervenienta recurentă că este nelegală soluția instanței de fond de a constata că reclamanții V. E. și G. G. au dobândit ca urmare a devoluțiunii succesorale testamentare după defunctul G. V. suprafețele de 4654 mp și respectiv 5012 mp teren extravilan pe raza .>

De asemenea, susține că nelegală și netemeinică este și soluția de constatare a dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune de către reclamanți cu privire Ia suprafețele de 4654 mp, respectiv 5012 mp teren de pe raza . întrucât probatoriul administrat în cauză nu confirmă exercitarea de către reclamanți a unei posesii utile cu durată mai mare de 30 de ani asupra terenurilor în litigiu.

Referitor la situația faptică a celor două suprafețe de teren la care se referă pretențiile reclamanților, din probele testimoniale și cu înscrisuri administrate în cauză rezultă că aceste parcele fac parte dintr-un trup de 1,50 ha teren situat în extravilanul . a aparținut defunctului U. I., tatăl adoptiv al autorului său, U. G., care a fost adoptat potrivit procesului verbal nr. 7/1950 al Judecătoriei Mixte Fălticeni, așa cum rezultă din adeverința nr. 5534/2013 a Primăriei .> Situația de fapt sus menționată este confirmată de copia registrului agricol al defunctului U. I. din perioada anterioară cooperativizării, potrivit căreia acest defunct a figurat înscris în rolul agricol cu suprafața de 1,50 ha teren extravilan pe raza . de mențiunile din certificatul de moștenitor nr. 282/1959, care atestă includerea în masa succesorală rămasă după același defunct a suprafeței de 1,50 ha teren situată în extravilanul . care se coroborează și cu declarațiile martorilor audiați în cauză.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză, coroborate si cu susținerile reclamanților mai rezultă că vechiul amplasament al suprafeței de 1,50 ha teren ce a aparținut defunctului U. I. a fost înglobat faptic în perimetrul CAP C. Luncii, ca efect al comasării, în schimbul terenului astfel comasat atribuindu-se autorului său, U. G., ca moștenitor al fostului proprietar, trei trupuri distincte de teren, în suprafață totală de 1,50 ha, situate tot pe raza . înafara perimetrului cooperativizat. Ulterior, ca urmare a desființării fostei CAP, autorul său a revenit la vechiul amplasament ce aparținuse anterior cooperativizării defunctului U. I., iar în temeiul art. 16 din Legea nr. 18/1991 a solicitat și a obținut reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,50 ha teren situată pe raza . 27, . în titlul de proprietate nr. 3673/2010.

În ceea ce îi privește pe reclamanți, din probele administrate în cauză, apreciază că nu rezultă că aceștia ar fi avut declarate în registrele lor agricole suprafețele în discuție și nici că ar fi achitat impozitele și taxele aferente acestor suprafețe, nefiind astfel îndeplinite condițiile exercitării unei posesii sub nume de proprietari. Din această perspectivă, solicită a se reține că, în ceea ce o privește pe reclamanta V. E., adeverința depusă la fila 50 dosar fond atestă doar faptul că aceasta figurează înscrisă în prezent în registrul agricol cu suprafața de 0,47 ha teren situată pe raza . cuprinsul acestei adeverințe nerezultând în nici un mod amplasamentul și vecinătățile suprafeței declarate, dar nici faptul că respectiva suprafață ar fi fost înscrisă în registrul agricol și în perioada anterioară. De asemenea, în ceea ce-1 privește pe reclamantul G. G., adeverința depusă la fila 49 dosar fond atestă faptul că acesta figurează în registrul agricol cu suprafața de 0,50 ha teren de pe raza . din anul 1981, în timp ce pentru perioada 1964-1980 terenul declarat în rolul agricol al reclamantului nu a fost defalcat pe trupuri, neputându-se stabili dacă din suprafața totală declarată face sau nu parte și vreo suprafață de teren de pe raza .>

Nici în ceea ce privește situația faptică a posesiei exercitate asupra amplasamentelor în discuție probatoriul administrat nu confirmă susținerile reclamanților în sensul că ei ar fi deținut în toată perioada în discuție amplasamentele care le-au fost testate de autorul G. V..

Este real faptul că martorii audiați la propunerea reclamanților au făcut referire la suprafețe de teren deținute de reclamanți pe raza . probele testimoniale nu confirmă identitatea dintre terenurile pretins deținute de reclamanți și amplasamentele în litigiu, care provin de la defunctul U. I.. De asemenea, potrivit relațiilor comunicate la ultimul termen de judecată de Primăria . reclamanți au mai dobândit prin cumpărare și alte terenuri situate pe raza . din fosta proprietate a defunctului C. G., învecinată cu terenul defunctului U. I., ori în condițiile în care martorii audiați la propunerea reclamanților nu au indicat amplasamentul exact al suprafețelor la care au făcut referire, neputând indica dacă aceste suprafețe sunt situate pe vechiul amplasament al autorului U. I. sau pe amplasamentele dobândite de reclamanți prin contractele de vânzare cumpărare depuse la dosar (despre care martorii au afirmat că nici nu au cunoștință) nu se poate reține că probele testimoniale sus menționate ar confirma posesia pretins exercitată de reclamanți timp de peste 30 de ani asupra amplasamentelor în discuție.

Pe de altă parte, din declarația martorului C. G. rezultă fără nici un dubiu că ulterior anului 1991 autorul intervenientei recurente, defunctul U. G. a fost cel care a stăpânit efectiv suprafața de 1,50 ha teren de pe raza . amplasamentul ce a aparținut defunctului U. I., care se învecinează cu cel al autorului martorului, iar această declarație se coroborează cu cea a martorului N. M., care a relevat faptul că ulterior anului 1995, până în urmă cu 3-4 ani defunctul U. G. a lucrat efectiv întreaga suprafață de 1,50 ha teren din . cu un teren lucrat de reclamanta V. E., respectiv cu suprafața de 2500 mp teren cumpărată de reclamantă și soțul ei de la C. G. potrivit contractului de vânzare cumpărare nr._/1994.

Nu în ultimul rând, susține recurenta că prin sentința civilă nr. 2399/2011 a Judecătoriei Fălticeni, rămasă irevocabilă s-a stabilit cu putere de lucru judecat că din anul 2010 autorul său, U. G. a exercitat în mod cert posesia asupra suprafeței de 1,50 ha teren provenind de la U. I., ceea ce înseamnă că ulterior acestei date reclamanții nu au mai deținut terenul în discuție.

Cum reclamanții nu au probat în nici un mod data la care pretind că ar fi intrat în posesia terenurilor în discuție, cum această dată nu poate fi stabilită nici în raport de mențiunile din registrele agricole, cum din aceleași registre rezultă că la data decesului său autorul reclamanților, G. V. nu deținea teren pe raza . de la decesul acestuia (1985) și până în anul 2010 (când a fost emis titlul de proprietate nr. 3673/2010 și când în mod cert întreaga suprafață de 1,50 ha în discuție era deținută de defunctul U. I., autorul său) nu s-a împlinit termenul de 30 de ani prev. de art. 1890 Cod civil anterior, pretenția reclamanților de a se constata dobândirea prin prescripție achizitivă a dreptului de proprietate cu privire la suprafețele de 5012 mp, respectiv 4654 mp teren situate în extravilanul . nefondată și se impunea a fi respinsă.

În sprijinul aceleiași soluții reiterează și trimiterea la practica judiciară potrivit căreia, în ipoteza terenurilor care au fost comasate faptic în perimetrul CAP nu poate opera prescripția achizitivă împotriva proprietarilor deposedați întrucât aceștia nu au putut, în mod obiectiv, să-si revendice vechile amplasamente anterior intrării în vigoare a legilor reparatorii, în această ipoteză nefiind îndeplinită condiția premisă a prescripției achizitive, respectiv pasivitatea imputabilă a proprietarilor deposedați (în acest sens minuta CSM de unificare a practicii judiciare din 12 noiembrie 2008).

În privința cererii completatoare de constatare a nulității absolute, a titlului de proprietate nr. 3673/2010, consideră că este dată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în formularea acestei cereri, excepție pe care instanța de fond a respins-o neîntemeiat.

Potrivit art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997, nulitatea actelor de reconstituire emise cu nesocotirea dispozițiilor Legii nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim.

Referitor la condiția interesului legitim impusă de textul de lege sus menționat, aceasta presupune existența unei vătămări cauzate persoanei ce invocă nulitatea prin actul contestat, ori o astfel de vătămare nu poate exista decât în condițiile în care respectiva persoană este, la rândul său, titulara unui drept real cu privire la terenul ce a format obiectul actului de reconstituire contestat.

Cum în speță, potrivit argumentelor expuse anterior, reclamanții nu fac dovada dreptului de proprietate legal dobândit asupra vreunei porțiuni din suprafața de 1,50 ha teren care provine de la antecesorul meu, U. I. întrucât nu au vocație succesorală după acest defunct și nici nu puteau dobândi terenul ce a aparținut acestuia prin devoluțiune succesorală testamentară după un alt autor sau prin prescripție achizitivă, rezultă că aceștia nu justifică un interes legitim în a invoca nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 3673/2010, nefiind în nici un mod vătămați prin emiterea acestui titlu.

Mai mult decât atât, în prezenta cauză reclamanții au pretins că prin emiterea titlului contestat ar fi fost vătămat dreptul lor de proprietate pentru suprafețele pretins dobândite prin împărțeala de ascendent și prin uzucapiune, respectiv 4654 mp și 5012 mp teren, ori raportat la aceste susțineri interesul în invocarea nulității titlului contestat putea fi considerat justificat cel mult în privința suprafețelor sus menționate, nu însă și pentru diferența până la 1,50 ha, diferență în privința căreia reclamanții nu au invocat și nu au justificat nici o vătămare.

În subsidiar, apreciază recurenta că nici pe fond nu sunt întemeiate pretențiile reclamanților privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 3673/2010 întrucât motivele de nulitate invocate nu sunt date Astfel, reclamanții au invocat în principal lipsa cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,50 ha teren înscrisă în titlul contestat pe considerentul că titularul acestui titlu, defunctul U. I. nu era în viață la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 și nu putea formula prin urmare cerere de reconstituire. Aceste susțineri au fost greșit valorificate de instanța de fond întrucât, așa cum rezultă din documentația înaintată de C. de fond funciar a . dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu s-a realizat prin hotărârea nr. 905/1996 a Comisiei Județene Suceava, prin care au fost validate propunerile de reconstituire formulate de C. de fond funciar a . nominal centralizator al foștilor proprietari după care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate și al suprafețelor deținute de aceștia, tabel în care defunctul U. I. figurează înscris la poz. nr. 92 cu suprafața de 1,50 ha. Înscrierea antecesorului său în tabelul sus menționat face în mod indubitabil dovada existenței cererii de reconstituire, iar împrejurarea că această cerere a fost formulată de moștenitorul U. G., iar nu de proprietarul inițial, U. I., pe numele căruia s-a validat reconstituirea, nu este de natură să atragă nulitatea titlului motivat de faptul că, potrivit art. 16 din Legea nr. 18/1991 republicată, în cazul terenurilor supuse comasării restituirea suprafețelor deținute anterior comasării se poate face la cererea foștilor proprietari sau a moștenitorilor acestora.

Pe de altă parte, nici celelalte motive de nulitate invocate de reclamanți (care nu au mai fost examinate de prima instanță) nu sunt incidente în cauză.

Astfel, deși reclamanții au susținut că terenul în litigiu nu putea forma obiect al reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 pe considerentul că acest teren nu a fost predat la CAP de defunctul U. I. sau de moștenitorul acestuia, intervenientul decedat U. G. și că nu este dovedit dreptul de proprietate al autorului său pentru terenul în discuție, susținerile sus menționate nu sunt întemeiate din moment ce reclamanții înșiși, dar și martorii audiați la propunerea lor, precum și martorul C. G. au relevat faptul că vechiul amplasament ce a aparținut defunctului U. I. a fost înglobat faptic în perimetrul CAP, în schimbul acestui acelui amplasament atribuindu-se autorului meu trei parcele diferite cu aceeași întindere totală, înafara perimetrului cooperativizat și că ulterior anului 1991 toți foștii proprietari care au deținut teren pe amplasamentul respectiv au revenit la fostele lor proprietăți.

În raport de situația de fapt astfel relevată, apreciază intervenienta recurentă că se impune concluzia potrivit căreia la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 terenul în litigiu se afla faptic în patrimoniul CAP ca efect al comasărilor, aceasta chiar dacă nu a existat o cerere de înscriere în CAP a fostului proprietar, ceea ce înseamnă că în privința acestui teren sunt incidente dispozițiile Legii nr. 18/1991 deoarece dispozițiile art. 11 alin. 2 ind. 1, alin. 3 din Legea nr. 18/1991 republicată statuează că terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producție de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producție sau de către stat, fără nici un titlu, revin de drept foștilor proprietari și că la stabilirea dreptului de proprietate se are în vedere situația terenurilor deținute de cooperativa agricolă de producție la 1 ianuarie 1990.

În același sens, potrivit art. 16 din Legea nr. 18/1991 republicată, în cazul în care în perimetrul unor cooperative agricole de producție au fost comasate și terenuri ale unor proprietari particulari iar aceștia nu au preluat în compensație alte terenuri, ei vor fi repuși în proprietate și li se vor restitui suprafețele în cotă echivalentă.

Din reglementările sus menționate rezultă că pot forma obiect al reconstituirii dreptului de proprietate suprafețele de teren care, în absența cererii de înscriere în CAP, au fost preluate faptic în perimetrul cooperativelor ca efect al comasării, dacă foștii proprietari nu au primit în compensație alte terenuri.

Cum în speță, așa cum rezultă din declarația martorului C. G. (al cărui autor a deținut o parcelă învecinată cu cea a defunctului U. I.), coroborată și cu susținerile reclamanților, amplasamentele atribuite în urma comasărilor au revenit ulterior anului 1990 foștilor proprietari iar autorul său, U. G. a revenit la rândul său pe vechiul amplasament ce aparținuse tatălui său adoptiv, rezultă că nu au fost preluate în compensație, în proprietate, alte terenuri în schimbul celui în discuție comasat și că prin urmare, prin prisma disp. art. 11 alin. 2 ind. 1, art. 16 din Legea nr. 18/1991 se justifică reconstituirea dreptului de proprietate al autorului meu pentru suprafața de 1,50 ha teren de pe raza .>

În ceea ce privește dreptul de proprietate al autorului U. I. asupra amplasamentului înscris în titlul de proprietate nr. 3673/2010, acesta este confirmat de mențiunile din registrele agricole anterioare anului 1962, de cele din certificatul de moștenitor nr. 282/1959, coroborate cu declarația martorului C. G. și de mențiunile din titlul de proprietate nr. 299/1994, care atestă faptul că terenul ce a aparținut antecesorului martorului și care a fost reconstituit acestuia pe vechiul amplasament se învecina cu U. I.. Mai mult decât atât, mențiunile din testamentul autentificat sub nr. 3930/1971, în cuprinsul căruia testatorul însuși a menționat că cele trei parcele de teren din . de la U. I. au valoarea probatorie a unei mărturisiri extrajudiciare a autorului reclamanților în ceea ce privește proveniența parcelelor în litigiu, mărturisire care se coroborează și cu celelalte mijloace de probă indicate anterior, dovedind pe deplin îndreptățirea la reconstituire pentru amplasamentul înscris în titlul de proprietate nr. 3673/2010.

Prin urmare, apreciază că, fiind probat dreptul subiectiv de reconstituire al antecesorului său, în speță nu sunt date motivele de nulitate prev. de art. III alin. 1 lit. a subpct. I și iii din Legea nr. 169/1997 așa încât, în măsura în care nu veți reține excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, se impunea respingerea ca nefondată a cererii vizând constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 3673/2010.

P. toate aceste motive, solicită ca, în ipoteza în care nu se va reține excepția necercetării fondului, să fie admis recursul și modificată în parte sentința recurată în sensul de a admite cererea de intervenție astfel cum a fost precizată, de a se respinge cererile reclamanților privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate al reclamanților cu privire la suprafețele de 4654 mp și 5012 mp teren de pe raza . devoluțiune testamentară după defunctul G. V. și prin uzucapiune și de a se respinge cererea completatoare privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 3673/2010 în principal ca fiind formulată de persoane fără legitimare procesuală activă sau în subsidiar ca nefondată.

În temeiul art. 274 cod procedură civilă anterior, solicită și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată din toate ciclurile procesuale, potrivit înscrisurilor justificative depus la dosarul cauzei.

Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul, constată următoarele:

În ceea ce privește primul motiv de recurs invocat de recurenta – intervenientă în interes propriu U. A. tribunalul apreciază că acesta este întemeiat, în condițiile în care atât dispozitivul, cât și considerentele sentinței recurate cuprind dezlegări și statuări contradictorii în ceea ce privește regimul juridic al suprafețelor de 4654 mp, respectiv 5012 mp tren situate pe raza comunei C. Luncii, suprafețe ce s-au constatat a fi proprietatea reclamanților V. E. și G. G., atât prin efectul devoluțiunii succesorale testamentare după autorul G. V. (prin împărțeală de ascendent), cât și prin uzucapiune și joncțiunea posesiilor. Or, cele două moduri de dobândire a proprietății cu privire la cele două suprafețe de teren în litigiu sunt incompatibile și se exclud reciproc, întrucât împărțeala de ascendent consfințită prin testamentul autentificat sub nr. 3930/1971 presupunea o transmisiune valabilă a dreptului de proprietate asupra unui bun aflat în patrimoniul autorului G. V. către cei doi moștenitori, iar prescripția achizitivă presupune exercitarea unei posesii utile îndelungată asupra imobilelor ce aparțin altei persoane decât posesorul.

A doua critică din cererea de recurs a intervenientei este de asemenea întemeiată, instanța de fond reținând în mod nelegal în considerentele sentinței recurate că cele două suprafețe de teren anterior menționate – situate în Țarina - C. – Luncii - ar fi fost dobândite de autorul G. V. de la U. I., prin stăpânirea terenului în condițiile art. 1847 Cod civil: continuu, neîntrerupt, netulburat, public și sub nume de proprietar.

Pe de o parte, statuările instanței de fond în acest sens depășesc limitele investirii sale, întrucât nici una dintre părți nu a susținut că până la momentul întocmirii testamentului sau până la decesul său, defunctul G. V., ar fi uzucapat terenul în discuție, reclamanții invocând doar faptul că termenul de prescripție achizitivă s-ar fi împlinit după decesul testatorului, în perioada în care terenurile testate s-ar fi aflat în posesia lor, motiv pentru care au și invocat joncțiunea posesiilor în condițiile art. 1860 Cod civil anterior.

Pe de altă parte, din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că defunctul G. V. ar fi exercitat asupra terenului din . posesie utilă cu o durată de 30 de ani, întrucât nu s-a dovedit și nici măcar nu s-a susținut de către reclamanți că autorul lor ar fi intrat în posesia terenului din . decesului fostului proprietar U. I., iar mențiunile din testamentul autentificat sub nr. 3939/1971, care se referă la faptul că terenul sus menționat ar fi fost dobândit de testator prin moștenire de la U. I., sunt de natură a combate această ipoteză.

Cum de la decesul lui U. I. – în anul 1959 – și până la decesul testatorului (1985) nu s-a împlinit termenul de prescripție achizitivă de 30 de ani (în situația în care, ipotetic vorbind, autorul reclamanților ar fi exercitat posesia asupra terenului în litigiu în acest interval de timp), concluzia instanței de fond în sensul că defunctul G. V. ar fi dobândit terenul din . uzucapiune și că în acest context el putea dispune mortis causa de terenul respectiv în mod valabil este contrară dispozițiilor legale incidente și probatoriului administrat în cauză.

Totodată, legatele instituite prin testamentul autentificat sub nr. 3930/1971 cu privire la terenul din . natura juridică a legatului bunului altuia, în condițiile în care proveniența terenului – de la defunctul U. I. – este specificată chiar în cuprinsul testamentului, iar testatorul G. V., neavând vocație la succesiunea defunctului U. I., nu putea dobândi prin moștenire terenurile respective. Dar, față de mențiunile din cuprinsul testamentului autentic potrivit cărora testatorul a menționat că ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra parcelelor de teren din . moștenire de la defunctul U. I., rezultă că acesta a avut convingerea că terenul testat îi aparține, fapt ce atrage nulitatea legatelor, potrivit art. 907 din Codul civil anterior.

În consecință, reclamanții nedobândind în mod valabil, prin efectul împărțelii de ascendent consfințite de testamentul nr. 3930/1971 suprafețele de 5012 mp, respectiv 4654 mp teren de pe raza . aceste suprafețe nu au fost proprietatea testatorului G. V. și nu fac parte din masa succesorală rămasă după acest defunct, astfel că legatele instituite prin acest testament cu privire la cele două suprafețe de teren anterior menționate sunt ineficiente, tribunalul apreciază ca fiind nelegală soluția instanței de fond de a constata că reclamanții V. E. și G. G. au dobândit ca urmare a devoluțiunii succesorale testamentare după defunctul G. V. suprafețele de 4654 mp și respectiv 5012 mp teren extravilan situat pe raza .>

Și cel de-al treilea motiv de recurs invocat de recurenta – intervenientă este întemeiat, tribunalul apreciind că și soluția instanței de fond de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune cu privire la suprafețele de 4654mp, respectiv 5012 mp teren de pe raza . nelegală și netemeinică, pentru considerentele ce urmează:

Din copia registrului agricol al defunctului U. I. din perioada anterioară cooperativizării rezultă că acest defunct a figurat înscris în rolul agricol cu suprafața de 1,50 ha teren extravilan pe raza . din certificatul de moștenitor nr. 282/1959 rezultă că suprafața de teren anterior menționată a fost inclusă în masa succesorală rămasă după același defunct.

Din declarațiile martorilor N. M. și C. I. coroborate cu susținerile reclamanților și cu relațiile primite de la C. Locală de fond funciar C. Luncii rezultă că vechiul amplasament al suprafeței de 1,50 ha teren ce a aparținut defunctului U. I. a fost înglobat faptic în perimetrul CAP C. Luncii, ca efect al comasării, în schimbul terenului astfel comasat, atribuindu-se autorului intervenientei – U. G. – în calitate de moștenitor al defunctului U. I. teren pe alt amplasament, tot pe raza . înafara perimetrului cooperativizat.

Ulterior, ca urmare a desființării CAP, s-a emis titlul de proprietate 3673/2010 pe numele defunctului U. I. pe vechiul amplasament, în temeiul art. 16 din Legea 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate realizându-se pentru suprafața de 1,50 ha teren situată pe raza . 27, .> Din probele administrate în cauză nu rezultă că reclamanții ar fi avut declarate în registrele lor agricole suprafețele de teren în discuție și nici că ar fi achitat impozitele și taxele aferente acestor suprafețe, nefiind astfel îndeplinite condițiile exercitării unei posesii sub nume de proprietar.

Din adeverința de la fila 50 dosar fond rezultă că reclamanta V. E. figurează înscrisă în prezent în registrul agricol cu suprafața de 0,47 ha teren situată pe raza ., din cuprinsul acestei adeverințe nu rezultă amplasamentul și vecinătățile suprafeței declarate și nici faptul că respectiva suprafață ar fi fost înscrisă în registrul agricol și în perioada anterioară.

În ceea ce-l privește pe reclamantul G. G., din adeverința de la fila 49 dosar fond rezultă că acesta figurează în registrul agricol cu suprafața de 0,50 ha teren de pe raza . cu anul 1981, în timp ce pentru perioada 1964 – 1980 terenul declarat în rolul agricol al reclamantului nu a fost defalcat pe trupuri, neputându-se stabili dacă din suprafața totală declarată face sau face parte vreo suprafață de teren de pe raza .>

Oricum, depozițiile martorilor audiați la propunerea reclamanților A. D. și N. S. nu sunt de natură a dovedi exercitarea de către aceștia a unei posesii utile, neîntrerupte pe parcursul termenului de prescripție achizitivă de 30 ani, apte să conducă la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, întrucât chiar și acești martori susțin că pe perioada colectivului reclamanții ar fi fost puși în posesie pe un alt amplasament; iar după revoluție au revenit pe amplasamentul terenului ce făcuse obiectul înzestrării de către autorul lor, G. V..

Pe de altă parte, din declarația martorului C. I. (fila 185 dosar fond) rezultă că, după anul 1991, U. G. a fost cel care a stăpânit efectiv suprafața de 1,50 ha teren de pe raza . amplasamentul ce a aparținut defunctului U. I., care se învecinează cu cel al autorului martorului, iar această depoziție se coroborează cu cea a martorului N. M..

Având în vedere toate aceste considerente, precum și faptul că, din probatoriul administrat în cauză rezultă că cele două suprafețe de teren în litigiu au fost comasate faptic în perimetrul CAP, astfel că pe perioada cooperativizării nu poate opera prescripția achizitivă împotriva proprietarilor deposedați, pe de o parte, pentru că aceștia nu au putut în mod obiectiv să revendice vechile amplasamente anterior intrării în vigoare a legilor reparatorii, nefiind dată astfel pasivitatea imputabilă a proprietarilor deposedați, iar pe de altă parte, deoarece posesia exercitată în aceste condiții nu era sub titlu de proprietar, ci afectată de viciul precarității, tribunalul apreciază că în mod nelegal instanța de fond a admis capătul de cerere având ca obiect dobândirea de către reclamanți a dreptului de proprietate prin uzucapiune cu privire la cele două parcele de teren situate în .>

În condițiile respingerii cererii de constatare a dobândirii de către reclamanți a dreptului de proprietate prin prescripție achizitivă cu privire la suprafețele de 4654 mp, respectiv 5012 mp teren de pe raza comunei C. Luncii, tribunalul apreciază că este dată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în formularea cererii completatoare de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate nr. 3673/2010, excepție ce a fost respinsă în mod neîntemeiat de instanța de fond.

Potrivit art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997, nulitatea actelor de reconstituire emise nu nesocotirea dispozițiilor Legii nr. 18/1991 cu modificările și completatoare ulterioare, poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim.

Referitor la condiția interesului legitim impusă de textul de lege anterior menționat, aceasta presupune existența unei vătămări cauzate persoanei ce invocă nulitatea prin actul contestat, or, o astfel de vătămare nu poate exista decât în condițiile în care respectiva persoană este, la rândul său, titulara unui drept real cu privire la terenul ce a format obiectul actului de reconstituire contestat.

Cum reclamanții nu au dovedit că au dreptul de proprietate asupra vreunei suprafețe de teren din cele înscrise în titlul de proprietate nr. 3673/2010, întrucât nu au vocație succesorală după defunctul U. I. și pretențiile acestora de constatare a dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu prin devoluțiune succesorală testamentară după autorul G. V. sau prin prescripție achizitivă s-au dovedit a fi nefondate, tribunalul reține că aceștia nu justifică un interes legitim în a invoca nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 3673/2010.

Reclamanții neregăsindu-se astfel printre subiecții de drept ce pot invoca nulitatea actului de reconstituire – titlul de proprietate nr. 3673/2010, enumerați de art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997, rezultă că aceștia nu au calitatea procesuală activă necesară pentru formularea cererii de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate.

În ceea ce privește recursul reclamanților, tribunalul apreciază criticile formulate de aceștia față de dispoziția din sentința recurată de obligare la plata către stat a sumelor de 562 lei și respectiv 4066,2 lei, pentru care le-a fost acordat ajutorul public judiciar prin încheierile de ședință din 12.09.2011 și 22.05.2013, ca fiind întemeiate.

Însă, ca urmare a modificării parțiale a sentinței recurate, în sensul respingerii a două capete de cerere din acțiunea reclamanților, aceștia urmează a fi obligați să restituie statului doar suma de 1157 lei, din totalul ajutorului public judiciar acordat, potrivit art. 19 al. 1 din OUG 51/2008, în măsura respingerii pretențiilor lor, conform susținerilor din motivarea recursului.

În consecință, în temeiul art. 312 al. 1 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recursurile urmează a fi admise, iar sentința recurată modificată în parte, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților în formularea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate 3673/2010 și a respingerii în consecință a acestui capăt de cerere, a excluderii din masa succesorală rămasă după defunctul G. V. a suprafețelor de teren de 4654 mp și de 5012 mp situate în . respingerii capetelor de cerere având ca obiect constatarea dobândirii de către reclamanți a dreptului de proprietate, a celor două parcele de teren anterior menționate, prin uzucapiune și joncțiunea posesiilor și a modificării dispoziției de obligare a reclamanților la restituirea către stat a ajutorului public judiciar acordat potrivit celor anterior arătate, celelalte dispoziții din sentința recurată ce nu contravin prezentei decizii urmând a fi menținute.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recurenții – intimați reclamanți și intimații – pârâți vor fi obligați la plata către recurenta – intervenientă în nume propriu a sumei de 283,5 lei, cheltuieli de judecată din recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. În ceea ce privește cheltuielile de judecată suportate de intervenientă în celelalte etape procesuale, instanța reține că, pe de o parte, prin recursul formulat, intervenienta nu a criticat soluția instanței de fond de respingere a cererilor tuturor părților referitoare la cheltuielile de judecată ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă, iar pe de altă parte, considerațiile referitoare la compensarea cheltuielilor din celelalte cicluri procesuale subzistă și în urma modificării parțiale a sentinței recurate prin prezenta decizie.

Cererea recurenților – reclamanți de obligare a celorlalte părți la plata cheltuielilor de judecată din recurs urmează a fi respinsă ca nefondată, întrucât nu a fost dovedită existența și întinderea acestor cheltuieli.

P. aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE :

Admite recursul formulat de intervenienta în interes propriu U. A..

Admite recursul reclamanților G. G. și V. E..

Modifică în parte sentința civilă nr. 226/31.01.2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni, în sensul că:

Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în formularea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 3673/19.10.2010 emis pe numele defunctului U. I..

Respinge capătul de cerere anterior menționat, ca fiind formulat de persoane lipsite de calitate procesuală activă.

Admite acțiunea în parte și cererea de intervenție în interes propriu, astfel cum a fost precizată, în totalitate.

Exclude din masa succesorală rămasă după defunctul G. V., decedat la 16.05.1985, suprafața de 4654 mp teren arabil, situat în extravilanul comunei C. Luncii, învecinat cu U. I. și V. G. și suprafața de 5012 mp teren arabil, situat în . cu: N. A. și B. I. și implicit exclude de la atribuire în loturile reclamanților V. E. și G. G. cele două suprafețe de teren anterior individualizate.

Respinge capătul de cerere având ca obiect dobândirea de către reclamanta V. E. a dreptului de proprietate prin uzucapiune și joncțiunea posesiilor, cu privire la suprafața de 4654 mp teren arabil, situat în .. Suceava, învecinat cu U. I. și V. G., ca nefondat. Respinge capătul de cerere având ca obiect dobândirea de către reclamantul G. G. a dreptului de proprietate prin uzucapiune și joncțiunea posesiilor cu privire la suprafața de 5012 mp teren arabil, situat în . Suceava, învecinat cu: N. A., B. I., ca nefondat.

Obligă reclamanții V. E. și G. G. să plătească statului suma de 1157 lei (în loc de 562 și respectiv 4066,2 lei) reprezentând parte din suma acordată cu titlu de ajutor public judiciar prin încheierile de ședință din 12.09.2011 și 22.05.2013.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate ce nu sunt contrare prezentei decizii.

Obligă recurenții - intimați reclamanți și intimații pârâți la plata către recurenta - intervenientă în nume propriu a sumei de 283,5 lei cheltuieli de judecată din recurs.

Respinge cererea recurenților - reclamanți de obligare a celorlalte părți la plata cheltuielilor de judecată din recurs, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 septembrie 2014.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

I. M. I. G. G. D. P. L.

Red. G.D./Jud. fond.S. G./Tehnored. P.L./ 2 ex. – 10.10.2014

← Expropriere. Sentința nr. 1606/2014. Tribunalul SUCEAVA		Anulare act. Decizia nr. 870/2014. Tribunalul SUCEAVA →

Fond funciar. Decizia nr. 1430/2014. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 1430/2014. Tribunalul SUCEAVA