Anulare act. Decizia nr. 870/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 870/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 870/2014
Dosar nr._ - anulare act -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 870
Ședința publică din 7 octombrie 2014
Președinte - M. C.
Judecător - T. M.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul D. V., domiciliat în ..355B, jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.818 din 13 martie 2014 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ), intimate fiind pârâtele L. V. a Gh. a A., domiciliată în . Suceava, Ț. D.-D., domiciliată în Suceava, ., . și B. F., domiciliată în Suceava, ..12, ., ., toate cu domiciliul ales la Cabinet de avocat B. L. I. din Rădăuți, ..70, județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat T. T. pentru reclamantul apelant și avocat Ș. A. pentru pîrîtele intimate, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatînd apelul în stare de judecată, a trecut la dezbateri.
Avocat T. T. pentru reclamantul apelant, a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 168 lei cu chitanța . Nr.903 din 3 octombrie 2014, împuternicire avocațială, a cerut în principal, admiterea apelului, desființarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, iar în subsidiar, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. Totodată a cerut amînarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Avocat Ș. A. pentru pîrîtele intimate, a cerut respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, conform întîmpinării, cu cheltuieli de judecată.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Rădăuți la data de 30 iulie 2013, reclamantul D. V., în contradictoriu cu pârâtele L. V., Ț. D. –D. și B. F., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să constate nulitatea absolută parțială a tranzacției încheiată în anul 2002 între numiții D. F. (autoarea sa) și L. G.(autorul pârâtelor), cu privire la suprafața de1300 mp. ce face parte dintr-o suprafață de 2350 mp. identică cu p.f. 1843/3 C.F.3073 Satu M., proprietatea dânsului, conform actului de partaj voluntar 4257/2011, ce a stat ulterior la baza înscrierii în C.F.. Precizează că această tranzacție a stat la baza emiterii sentinței civile nr.519/2002 a Judecătoriei Rădăuți.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1246,1247 C.civ..
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în anul 1997, autoarea comună a tuturor părților (bunica) L. P. a înstrăinat prin contract autentic de vânzare-cumpărare nr.2801/1997 către mama dânsului D. F. (născută L.), două suprafețe de teren, printre care și suprafața de 2.350 mp. identică cu p.f. 1843/3. În baza acestui înscris, mama ș i tatăl său s-au înscris în C.F..După decesul autorilor săi, respectiv după decesul tatălui său D. C. (09.01.2010), s-a realizat un act de partaj voluntar nr.4257/2011, iar întreaga suprafață identică cu p.f 1843/3 = 2350 mp. a fost inclusă în lotul dânsului. În aceste condiții a fost nevoit să promoveze o acțiune în revendicare (ds._ ), prilej cu care pârâta L. V. a înțeles să se apere invocând o sentință civilă nr.519/2002 care viza o tranzacție de care nu are cunoștință. A analizat conținutul acestei sentințe și a dosarului unde s-a pronunțat și a constatat că la momentul când s-a încheiat acea tranzacție s-a partajat un bun ce deja fusese înstrăinat prin act autentic (contractul 2801/97) și nu avea cum să mai facă parte dintr-o masă partajabilă. Mai mult de atât, a constatat că prin acea tranzacție, o parte din suprafața de 2350 mp.(pe care autorii săi au cumpărat-o), respectiv 1300 mp. a fost atribuită în lotul autorului pârâtelor, L. G., L. V. susținând că este proprietara acestei suprafețe de teren pe care susține că ar fi înstrăinat-o altor persoane. De altfel, în acel dosar unde s-a încheiat tranzacția, mama dânsului D. F., a solicitat prin cererea introductivă ca suprafețele dobândite prin actul autentic din 1997 să fie excluse de la masa de împărțit, însă acest lucru nu s-a avut în vedere.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii arătând că în realitate, L. P. a fost căsătorită cu L. A., tatăl predecedat al lui L. G. și a lui D. F.. L. G., decedat, a fost căsătorit cu L. V. iar din căsătorie au rezultat fiicele L. D. D. și L. F.. In dosarul nr. 2612/2001 al Judecătoriei Rădauți s-a dezbătut succesiunea după L. A. si L. P. iar terenul în suprafața de 1.300 m.p. ce face parte din suprafața de 2.350 m.p. supus tranzacției a cărei nulitate se solicită a făcut parte din masa succesorala lăsată de L. A., soțul predecedat a lui L. P. și înscris pe titlul de proprietate 1196/1996. Prin sentința civilă nr. 3567/1999 L. G. a fost inclus pe titlul de proprietate nr. 1196/96 alături de mama sa L. P. în calitate de moștenitoare după tatăl său L. A.. Cu alte cuvinte, autoarea lor comună, L. P., prin contractul autentic de vânzare cumpărare nr. 2801/1997 i-a transmis lui D. F., autoarea reclamantului, proprietatea asupra unei suprafețe de teren sub condiție rezolutorie, deoarece acea suprafața de teren făcea parte din moștenirea lăsata de soțul ei predecedat, L. A.. La data înstrăinării aceasta aflându-se în indiviziune cu fiul ei L. G. și cu fiica acesteia D. F., astfel toți erau coproprietari asupra suprafeței de teren ce a format obiectul vânzării, vânzarea făcându-se fără acceptul tuturor proprietarilor. Mai mult decât atât, prin hotărâre judecătorească, L. G. a obținut radierea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1.300 m.p., așa cum este descrisă ea în acțiune, ca urmare a atribuirii în lotul său la partajul judiciar a acesteia.
Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr.818 din 13 martie 2014 a respins acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.519/21.02.2012 a Judecătoriei Rădăuți s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta D. F. în contradictoriu cu pârâtul L. G. având ca obiect ieșire din indiviziune cu privire la masa succesorală rămasă după defuncții L. A. și L. P. printre care și suprafața de 83 ari teren evidențiată pe titlul de proprietate nr.1196/1996 și s-a consfințit tranzacția încheiată de părți, tranzacție conform căreia părțile au primit terenuri în natură.
Se mai reține că în această cauză reclamanta a solicitat inițial excluderea de la partaj a suprafeței de 65 de ari teren pe care l-a cumpărat de la mama sa, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu încheierea nr.2801/19.05.1997 a B.N.P C. B., pentru ca ulterior prin încheierea tranzacției să fie de acord ca acest teren să fie inclus la partaj și să fie atribuit (o parte) în lotul pârâtului.
După cum rezultă din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr.2801/1997 L. P. a vândut către D. F. această suprafață de teren în baza titlului de proprietate nr.1196/1996 cu privire la care s-a efectuat partajul anterior arătat.
Așadar, din moment ce terenul în cauză este evidențiat pe titlul de proprietate nr.1196/1997 eliberat pentru L. P. în calitate de moștenitoare după L. A. rezultă că nu se poate reține că includerea terenului în cauză la partaj a fost nelegală, aceasta fiind voința părților (inclusiv a autoarei reclamantului D. F.), voință care a fost și în concordanță cu situația juridică a terenurilor supuse partajului așa cum rezultă din actele ce atestă dreptul de proprietate al defuncților după care s-a efectuat partajul, în speță titlul de proprietate nr.1196/1996.
Împrejurarea că ulterior s-a întocmit certificatul de moștenitor nr.134/02.08.2011 eliberat după defunctul D. C. (soțul lui D. E.) în care s-a menționat că în masa succesorală se include și terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.2801/1997 nu prezintă relevanță sub aspectul legalității tranzacției încheiată în dosarul nr.2612/2001 al Judecătoriei Rădăuți.
Aceasta întrucât menținerea acestei suprafețe de teren ca făcând parte din masa succesorală după defunctul D. C. s-a realizat pentru că terenul a fost achiziționat în timpul căsătoriei cu soția sa D. F., însă nu s-a avut în vedere că în urma efectuării partajului terenul nu a fost atribuit în totalitate acesteia ci altor coindivizari.
Reclamantul a formulat apel, criticînd sentința ca nelagală și netemeinică.
În motivare, apelantul a arătat că suprafața de 0,83 ha teren evidențiată în titlul de proprietate nr.1196/1996 este diferită de terenul ce a făcut obiectul contractului nr.2801/1997 încheiat de mama sa cu L. P., că, la momentul încheierii contractului nu exista nici o stare de indiviziune, iar contractul este valabil și în prezent.
A mai arătat apelantul că, în cadrul dosarului nr.2612/2001 în care s-a efectuat partajul după L. A. și P. autorii părților au solicitat excluderea de la masa de partajat a suprafeței ce a făcut obiectul contractului încheiat cu D. F., aspect reținut și în sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale, însă prima instanță a ignorat, nejustificat, aceste aspecte.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată nefondat apelul pentru următoarele considerente:
Titlul de proprietate nr.1196/1996 (modificat ulterior prin includerea autorului pîrîților drept coindivizar) a fost emis pentru suprafața de 1,48 ha teren (f.4 dosar nr.2175/2001).
Conform contractului autentificat sub nr. 2801 la data de 19 mai 1997 L. P. a vîndut autoarei reclamantului între altele și suprafața de teren în litigiu.
Modificarea ulterioară a titlului de proprietate consfințește existența unei stări de indiviziune, aspect confirmat și de autorii părților atunci cînd au înțeles să indice modalitatea de tranzacționare.
Chestiunile invocate de părți în cadrul dosarului de partaj nu sînt de natură să atragă nulitatea tranzacției, în condițiile în care autoarea reclamantului a convenit la încheierea acesteia, deși era beneficiara contractului de vînzare încheiat cu mama sa.
În consecință, constatînd legală și temeinică hotărîrea primei instanțe, tribunalul în baza art.480 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.453 alin.1 Cod procedură civilă, apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul D. V., domiciliat în ..355B, jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.818 din 13 martie 2014 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ), intimate fiind pârâtele L. V. a Gh. a A., domiciliată în . Suceava, Ț. D.-D., domiciliată în Suceava, ., .. ., județul Suceava și B. F., domiciliată în Suceava, ..12, ., ., toate cu domiciliul ales la Cabinet de avocat B. L. I. din Rădăuți, ..70, județul Suceava.
Obligă reclamantul apelant să plătească pîrîtelor intimate cheltuieli de judecată în sumă de 700 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2014.
Președinte, Judecător,Grefier,
M. C. T. M. P. T.
Red. M.C.
Jud.fond – V. C.
Tehnored.P.T. – Ex.6 – 11 decembrie 2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1430/2014. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 1530/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
