Fond funciar. Decizia nr. 1617/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1617/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 1617/2013
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1617
Ședința publică din 18 iunie 2013
Președinte-M. C.
Judecător- T. M.
Judecător-D. D.
Grefier-P. T.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamantul S. C. E., domiciliat în municipiul Suceava ..19, ., . și pîrîta C. L. de F. F. Ipotești, împotriva sentinței civile nr.2233 din 29 martie 2013 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimată fiind pîrîta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat P. M. pentru reclamantul recurent, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatînd recursurile în stare de judecată, a trecut la dezbateri.
Avocat P. M. pentru reclamantul recurent, a depus la dosar delegație de substituire pentru avocat Lupaescu Micsandra, plan de situație, a cerut admiterea recursului, modificarea sentinței, admiterea plîngerii și reconstituirea dreptului de proprietate după defuncta S. M. pentru suprafața de 0,34 ha teren agricol intravilan Ipotești, cu cheltuieli de judecată. Totodată a cerut respingerea recursului declarat de pîrîta C. L. de F. F. Ipotești, ca nefondat.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin sentința civilă nr.2233 din 29 martie 2013 Judecătoria Suceava a respins excepția perimării, ca neîntemeiată, a admis, în parte, acțiunea formulată de către reclamantul S. C. E. în contradictoriu cu C. L. de fond funciar Ipotești și C. Județeană de fond funciar Suceava, a anulat parțial Hotărârea nr.208/20.03.2008 a Comisiei Județene de fond funciar Suceava, a dispus reconstituirea și în favoarea reclamantului a dreptului de proprietate după defuncta S. M. pentru suprafața de 0,2291 ha teren agricol intravilan pe raza . și a obligat pârâtele la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei.
P. a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
Deliberând, cu prioritate, asupra excepției perimării, instanța o a respins-o, în temeiul art. 253 C.proc.civ., ca neîntemeiată. Astfel, din examinarea înscrisurilor de la dosar reiese că s-a identificat originalul cererii pentru redeschiderea judecății efectuate în data de 29.10.2010 dar și în data de 12.10.2011 și 28.12.2012 în cadrul termenului de perimare, motiv pentru care a respins excepția perimării ca neîntemeiată.
În fapt, reclamantul S. C. E. este moștenitorul defunctei S. M., în calitate de decedent de gradul II- nepot după fiul predecedat S. I.. Aspectul rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv acte de stare civilă și sentința nr. 3226/18.06.2010 pronunțată de Judecătoria Suceava în cadrul dosarului nr._, care dovedesc relația de rudenie a reclamantului față de defuncta S. M..
Ulterior apariției legilor fondului funciar, în baza Legii nr.247/2005 reclamantul S. C. E. a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (f.47-48)- cererea nr.6 din 09.08.2005.
Prin Hotararea Comisiei Județene de fond funciar nr. 208/20.03.2008 (f.16-60), cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,34 ha teren agricol intravilan pe raza . a fost respinsă, reținându-se că acesta nu are vocație succesorală.
În drept, Potrivit art. 53 alin.2 din Legea nr.18/1991 împotriva hotărârii Comisiei Județene (pronunțate asupra contestațiilor persoanelor care au cerut constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului) se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază este situat terenul în termen de 30 de zile de la comunicare.
Reclamantul a susținut, în esență, că în mod greșit i s-a respins cererea de reconstituire deoarece și-a dovedit vocația succesorală și a formulat, în termenul prevăzut de lege, cererea de reconstituire.
Astfel, art. 13 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 prevede că titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun. De asemenea, art. 13 alin.4 din Regulamentul de aplicare a legilor fondului funciar aprobat prin HG nr. 890/2005 stipulează că în cazul în care există moștenitori testamentari care formulează cereri, ei vor fi trecuți, de asemenea, în titlul de proprietate împreună cu ceilalți moștenitori legali care au vocație, potrivit documentelor prezentate, urmând ca raporturile dintre ei să fie soluționate potrivit dreptului comun.
Totodată art. 13 din Legea nr. 18/1991 mai stipulează următoarele: calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii. Moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
Așa cum s-a arătat, calitatea de moștenitor a reclamantului S. C. E. după defuncta S. M. a fost dovedită prin înscrisurile depuse la dosar, acte de stare civilă și sentința nr. 3226/18.06.2010 pronunțată de Judecătoria Suceava în cadrul ds. nr._ .
Împrejurarea că defuncta S. M. prin testamentul autentificat sub nr.1454/10.02.1992 a instituit drept legatar universal pe numitul A. V. (în prezent decedat) nu este de natură a atrage o altă concluzie. Copiii unei persoane și descendenții acestora sunt moștenitori rezervatari și în această calitate pot beneficia de moștenirea autorului lor, întinderea drepturilor succesorale urmând a fi stabilită fie prin bună învoială între părți, fie pe cale judiciară. (f.41)
Ca atare, reclamantul S. C. E. era îndreptățit să formuleze cerere, în baza legilor fondului funciar, după defuncta S. M. justificându-și vocația succesorală.
Instanța a mai constatat că după defuncta S. M. s-a mai solicitat, de către moștenitorii testamentari ai acesteia (respectiv moștenitorii numitului A. V.) reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991. Prin Hotărârea nr.208/20.03.2008 s-a admis cererea de reconstituire, nr.201 a numitei A. D. care solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 0,2291 ha, după aceeași autoare și care își dovedea vocația succesorală pe baza unor certificate de moștenitor succesive după defuncta S. M..
Așadar, instanța a reținut că deși defuncta S. M. figura (alături de mama sa S. E.) în RA pentru anii 1959-1963 cu întreaga suprafață solicitată de reclamantul S. C. E. (0,34 ha.), în prezent s-au prezentat dovezi justificatoare doar pentru suprafața de 0,2291 ha teren agricol intravilan pe raza . (f.16-60) .
Prin urmare, după defuncta S. M. s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața sus-menționată în favoarea atât a reclamantului S. C. E., cât și în favoarea numitei A. D., în privința căreia Hotărârea nr.208/20.03.2008 este valabilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul S. C. E. și pîrîta C. L. de F. F. Ipotești pentru motivul de nelegalitate prev. de disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Reclamantul S. C. E. a susținut că în mod greșit s-a considerat că nu a prezentat documentația justificatoare a dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de 0,34 ha teren în condițiile în care s-au depus extrasul din registrul agricol din perioada 1959-1962, testamentul din 23 iunie 1958, plan de situație din 14 mai 1980 vizat de O.C.O.T. Suceava și extrase de CF.
În acest sens a arătat că din extrasul de registru agricol aflat la fila 7 dosar de fond rezultă că S. M. figura alături de mama sa S. E. și de fiul său, S. loan, înscrisă în registrul agricol din perioada 1959-1962, imediat anterior colectivizării, cu mai multe suprafețe de teren, dintre care suprafața de 0,22 ha teren arabil situat în locul numit „În grădină" și 0,12 ha teren arabil în locul numit „Gura Bahnei".
De asemenea, din testamentul autentificat sub nr. 821 din 23 iunie 1958 de notariatul Principal de Stat, Regiunea Suceava, aflat la filele 29-30 dosar de fond rezultă că S. E., mama lui S. M., autoarea reclamantului, a testat în favoarea lui S. M. două imobile, respectiv un teren în suprafață de 2291 mp (cel pentru care s-a admis în parte cererea de chemare în judecată) și unul în suprafață de 1165 mp (suprafața aproximativă de 0,12 ha teren arabil indicată în extrasul de registru agricol analizat anterior).
La dosar se află și o copie a unei hărți parcelare (fila 54) din care rezultă amplasarea terenului din locul numit „Gura Bahnei" și un extras de carte funciară din cartea funciară nr. 782 a comunei cadastrale Ipotești, din care rezultă de asemenea situația acestui teren.
Conform art.9 alin.1 teza finală din Anexa 1 la H.G. nr. 890 din 2005, „suprafața adusă în cooperativă este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau din orice alte probe, inclusiv declarații ale martorilor".
Pîrîta C. L. de F. F. Ipotești a criticat sentința sub aspectul obligării, alături de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, la plata cheltuielilor de judecată susținînd că este autoritate administrativă și nu are cont propriu și independență financiară.
Mai mult, H.C.J. nr.208 din 20 martie 2008 prin care îl exclude pe reclamant de la moștenire pentru lipsa vocației succesorale este întemeiată deoarece acesta și-a dovedit calitatea sa de moștenitor ulterior, la data de 7 februarie 2013 conform certificatului de calitate de moștenitor nr.8.
S-a depus la dosar certificatul de moștenitor și planul de situație.
Recursul declarat de reclamant este întemeiat pentru motivul de nelegalitate prev. de disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În mod corect prima instanță a reținut că defuncta S. M. figura în registrul agricol din anii 1959-1963 cu suprafața de 0,34 ha teren (f.6 dosar), din care 0,22 ha teren arabil „În grădină” și 0,12 ha teren arabil „Gura Bahnei”.
Prin hotărîrea atacată instanța de fond a dispus însă reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru suprafața de 0,2291 ha teren agricol intravilan motivat de faptul că s-au prezentat dovezi doar pentru această suprafață.
Tribunalul reține că reclamantul și-a dovedit dreptul său de proprietate pentru întreaga suprafață solicitată, făcînd atît dovada dreptului de proprietate de autoarea S. M. prin extrasul din registrul agricol perioada 1959-1962 (f.56 dosar), testamentul autentificat sub nr.821 din 23 iunie 1958 (f.29-30 dosar), cît și cu extrasele de CF din 2005 (f.59-60 dosar), fiind întrunite astfel prevederile art.9 alin.1 din Anexa nr.1 la H.G. nr.890/2005.
De asemenea, reclamantul a făcut dovada calității sale de moștenitor al defunctei S. M., acesta fiind descendent de gradul II (nepot după fiul predecedat S. I.) conform actelor de stare civilă, certificatul de moștenitor nr.8/2013 și sentința civilă nr.3226/2010 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Suceava.
În instanța de recurs s-a depus și planul de situație pentru suprafața de teren în litigiu (f.17 dosar), așa încît față și de înscrisurile la care s-a făcut referire, plîngerea reclamantului apare ca fiind întemeiată, sens în care, tribunalul în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă va admite recursul și va reconstitui reclamantului dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de 0,34 ha teren în calitate de moștenitor după defuncta S. M..
În ceea ce privește recursul declarat de pîrîta C. L. de F. F. Ipotești, în mod corect s-a reținut incidența prevederilor art.274 Cod procedură civilă, avînd în vedere disp.art.52 pct.3 din Legea nr.18/1991, republicată, care fac trimitere la dispozițiile din codul de procedură civilă referitoare la cheltuielile de judecată.
Este real că Certificatul de calitate de moștenitor nr.8 a fost emis la data de 7 februarie 2013, însă autorul reclamantului S. I. a fost declarat ca fiind mort la data de 31 decembrie 1975, la dosar existînd acte de stare civilă ce dovedesc vocația și după acest autor.
Așa fiind, tribunalul în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul declarat de pîrîta C. L. de F. F. Ipotești, ca nefondat și va obliga pîrîtele la plata cheltuielilor de judecată reprezentînd onorariu avocat.
P. aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pîrîta C. L. de F. F. Ipotești, împotriva sentinței civile nr.2233 din 29 martie 2013 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ).
Admite recursul declarat de reclamantul S. C. E., domiciliat în municipiul Suceava ..19, ., ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.2233 din 29 martie 2013 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimată fiind pîrîta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.
Modifică în parte s.c. nr.2233/2013 a Judecătoriei Suceava și în consecință:
Admite în totalitate plîngerea în sensul reconstituirii dreptului de proprietate după defuncta S. M. pentru suprafața de 0,34 ha teren agricol intravilan Ipotești, în loc de 0,2291 ha.
Menține celelalte dispoziții.
Obligă pîrîtele C. L. de F. F. Ipotești și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava să plătească reclamantului recurent S. C. E. suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
P. judecător M. C. T. M. D. D. P. T.
aflat în C.O. semnează
președintele instanței
Red. D.D.
Jud.fond – M. L. I.
Tehnored.P.T. – Ex.2 – 11 iulie 2013
| ← Cereri. Decizia nr. 1612/2013. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Hotărâre din 17-09-2013, Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
