Fond funciar. Decizia nr. 175/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 175/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 175/2015
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 175/2015
Ședința publică de la 06 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător A. I. M.
Judecător M. C.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de către recurenții-pârâți O. I. și O. M. ambii domiciliați în H. de Jos, nr.169, CP_, jud Suceava împotriva sentinței civile nr.2573/24.09.2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți F. V.-H. de Jos, nr.170-171, CP_, jud Suceava, F. A.-Horodncic de Jos, nr.170-171, CP_, jud Suceava, C. I.-H. de Jos, nr.170-171, CP_, jud Suceava și intimații pârâți O. V.-H. de Jos, nr.153, CP_, jud Suceava, C. C. P. S. D. De P. Privată Asupra Terenurilor H. De Jos (Prin Primar)-H. de Jos, CP_, jud Suceava și C. Județeană P. S. D. De P. Privată Asupra Terenurilor De Pe Lângă Prefectura Suceava-Suceava, ., nr.36, CP_, jud Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av.R. O. pentru recurenții pârâți și av.T. M. O. pentru intimații-reclamanți, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care reprezentanta recurenților înmânează instanței delegația de reprezentare și dovada cahitării taxei judicare de timbru în cuantum de 70 lei pe care instanța o anulează constând recursul legal timbrat.
Instanța constată că pârâții reclamanți au formulat întâmpinare și comunică un exemplar al acesteia recurenților pârâți, prin reprezentant.
Av. R. O. învederează instanței că din eroare la redactarea cererii de recurs s-a menționat că „s-a reconstituit” părților, corect fiind „s-a constituit” îndreptând la acest termen eroarea materială din cererea de recurs.
Întrebată fiind, av. R. O. arată că expertul nu s-a raportat la actele de proprietate și anume:cererea înregistrată la data de 4.11.1976 la Comitetul Executiv al Consiliului Popular H.; autorizația de construcție nr. 65/ 4.11.1976; procesul verbal de punere în posesie efectuat de C. de fond funciar H. de Jos din data de 14.12.1994; planul de situație întocmit de inginer P. G.; extras de CF cu plan de situație;intabularea.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. R. O. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată soluția primei instanțe fiind nelegală și netemeinică. Astfel, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive însă instanța nu s-a pronunțat asupra acestei excepții în dispozitivul hotărârii. Din punctul de vedere al pârâților este vorba de două suprafețe distincte, una este de 500 mp teren intravilan din titlul de proprietate nr.1119/1995, pârâții fiind puși în posesie. Din anul 1976 și până în prezent nu au existat niciun fel de modificări. Recurenții nu sunt vinovați de faptul că, C. de Aplicare a Legii Fondului Funciar a dispus pentru 500 de mp însă în realitate nu exista o astfel de suprafață .Le lipsesc 106 mp pârâților, singura posibilitate fiind de a se adresa Comisiei Locale de Aplicare a Legii Fondului Funciar, ceea ce au și făcut. Suprafața de 394 mp este identică cu p._. Pârâții nu dețin nicio suprafață din terenul vecinilor pentru că vechile amplasamente nu au fost modificate. În cauză se impune casare cu trimitere spre rejudecare în vederea efectuării unei noi expertize. Expertul trebuia să verifice actele de proprietate și să vadă dacă ambele persoane au cerut constituirea dreptului de proprietate. Mai mult, pârâții se fală într-o situație disperată, neavând ce împărți și nu este corect să li se lase o expertiză greșită. Recurenții din prezenta cauză sunt privați de un drept de proprietate. Pe această suprafață de teren nu a existat niciodată un drum de trecere. Pârâții au o altă posibilitate de trecere și nu pe cei 43 ari curți-construcții. Expertul ar fi trebuit să analizeze liniile de hotar, vechile semne de hotar, istoricul terenului. Titlul de proprietate al recurenților a fost corect eliberat în conformitate cu prevederile art.8 din Decretul Lege 42/1990 coroborat cu prevederile Legii 18/1991, pârâții aflându-se sub imperiul acestei legi, în mod corect fiindu-le atribuită suprafața de 500 mp. De asemenea rectificarea cărții funciare nu se impune, intabularea fiind efectuată în mod corect.
Av. T. M. O. solicită respingerea recursului ca nefondat cu cheltuieli de judecată arătând că se invocă o expertiză greșită pentru că expertul nu ar fi avut în vedere actele de proprietate opuse de părți. Însă expertul a analizat toate actele de proprietate și planurile OCPI întocmind o expertiză corectă. Pârâților recurenți li s-a admis parte din obiecțiuni raportul de expertiză având trei părți: raport, supliment și completare la expertiză. În raportul de expertiză s-a reținut o dublă reconstituire ( două titluri de proprietate). Instanța a fost investită cu verificarea unui titlu de proprietate emis pe numele pârâților care au susținut că lor li s-a constituit 500 mp însă acest aspect nu a fost dovedit, neexistând niciun act care să ateste această suprafață. La data cererii și anume 4.11.1976 era în vigoare Legea 58/1974 și în mod corect prima instanță a reținut că suprafața nu putea fi mai mare decât cea atribuită pentru construirea unei locuințe. La Arhiva de carte funciară Rădăuți nu s-a găsit nicio înscriere, la Arhiva H. de Jos a arătat expertul că s-au găsit două schițe de unde rezultă că nu există niciun element probator care să susțină că recurenților s-ar fi constituit 500 mp. Mai mult, suprafața care face obiectul litigiului se află în spatele construcțiilor ridicate de pârâți pe terenul lor. Pârâții recurenți s-au intabulat în anul 2010 și s-au folosit alte măsurători, s-au folosit sisteme diferite pentru intabulări. Mai mult pârâții s-au folosit și de un alt număr de parcelă pentru a se intabula. Folosindu-se cărți funciare diferite și sisteme diferite de intabulare rezultă această suprapunere. Nu pot fi luate în considerente susținerile că ar fi incidente alte prevederi legale, art.8 din Decretul Lege 48/1990 folosește termenul „puteau fi atribuite” iar aceste situații în practică sunt însă rarisime. Instanța în mod corect a reținut că pârâții recurenți erau îndreptățiți la 200 mp admițând acțiunea. De asemenea constituirea viza terenuri atribuite din proprietatea altor cooperatori.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă, astfel cum a fost precizată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 20.07.2011, sub nr._, reclamanții F. V., F. A. și C. I. i-a chemat în judecată pe pârâții O. I., O. M., C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor H. de Jos și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună revendicarea suprafeței de 111 mp situat în intravilanul ., ocupat în mod abuziv de pârâți, din care 97 mp sunt proprietatea reclamantului F. V. înscriși în CF 5053 H. de jos, . 14 mp proprietatea reclamantelor C. I. și F. A. ce se regăsesc în certificatul de moștenitor nr.165/20.12.2006 și titlul de proprietate nr.882/12.10.1994; ridicarea construcțiilor (casă și grajd), aflată pe suprafața de 14 mp, construită fără autorizație de construire; stabilirea liniei de hotar între terenurile proprietatea părților; rectificarea înscrierii CF nr._ H. de Jos în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului O. I. cu privire la construcțiile C1, C2 și O. C. I. cu privire la terenul în suprafață de 394 mp, decedat, O. I. fiind moștenitorul acestuia; anularea titlului de proprietate nr.1119/15.02.1995 emis pentru tatăl pârâtului O. I., O. C. I. decedat la apariția Legii nr.18/1991 și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a arătat că reclamantul F. V. este proprietarul suprafeței de 250 mp identic cadastral cu . CF 5053 a comunei cadastrale H. de Jos, teren situat în intravilanul ., nr.171, astfel cum reiese din extrasul CF.
Se mai arată că înscrierea în CF s-a făcut în baza titlului de proprietate nr.1490/6.09.1995 prin care i s-a constituit dreptul de proprietate pentru terenul aferent curți-construcții, iar în anul 1986 i-a fost emisă autorizația pentru construcția unei case de locuit cu parter și etaj complet și anexe gospodărești, înregistrată sub nr.1338/1986, fiindu-i atribuită suprafața de 250 mp cu vecinii: la N-lot viran, La S- drum comunal CLF H. de Jos – Școala Gălugărița, la E- O. I., la V- C. V..
În anul 1986 s-a făcut identificarea acestei suprafețe ce are nr. de parcelă 531 care nu a fost înscrisă în CF având în vedere legislația anterioară anului 1990, iar după apariția Legii nr.18/1991 a solicitat constituirea dreptului de proprietate, fiindu-i eliberată adeverința nr.4895/30.09.1991 pentru suprafața de 250 mp.
În anul 1992 i s-a eliberat și hotărârea nr._/14.05.1992 pentru suprafața de 1000 mp teren aferent gospodăriei, având în vedere propunerea Primăriei H. de Jos.
Întrucât în teren nu există întreaga suprafață a făcut demersuri pentru constituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 250 mp fiindu-i eliberat titlu de proprietate nr.1490/6.09.1995, în baza căreia s-a înscris în CF H. de Jos cu . suprafață de 250 mp.
Se mai arată că, întrucât nu era înscris în CF cu construcțiile a făcut demersuri pentru intabularea acestora, moment în care a constatat că pârâtul O. I. s-a înscris în CF_ H. de Jos cu construcțiile C1 și C2 făcând trimitere la autorizația de construire nr.65/4.11.1976, iar cu privire la teren apare O. C. I. tatăl pârâtului O. I., conform titlului de proprietate nr.1119/15.02.1995, însă cum acesta era decedat nu putea să se înscrie în CF, pârâtul profitând de coincidența de nume.
Acest titlu a fost emis pentru tatăl pârâtului, care era decedat la apariția Legii nr.18/1991, nefiind astfel îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate întrucât nu era în viață și nici nu era proprietarul construcției C1.
Construcțiile C1 și C2 sunt construite în urmă cu 7 ani și nu în anul 1976 pentru care pârâtul O. I. avea autorizație de construire.
Întrucât, în urmă cu aproximativ 3 ani, pârâții au profitat de faptul că reclamanții erau plecați în străinătate la muncă, au intrat pe terenul din lateralul casei ce le desparte proprietățile, intrând peste terenul reclamanților, iar în urma identificărilor cadastrale pe care le-a făcut a rezultat o suprapunere de 97 mp între ._.
Reclamanții au mai arătat că în anul 2004, pârâții au început construcția unei case de aproximativ 40-50 mp fără a avea autorizație de construire, au demolat gardul ce despărțea proprietățile lor ocupând o suprafață de aproximativ 14 mp din terenul proprietatea reclamanților.
Se mai precizează că potrivit titlului de proprietate nr.882/12.10.1994 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea tatălui, respectiv soțului C. S. V. ca moștenitor după C. S. pentru suprafața de 1000 mp teren arabil și 300 mp teren curți-construcții. În momentul identificării suprafeței de 1000 mp teren pentru înscrierea în CF a realizat că pârâții au intrat pe terenul proprietatea reclamanților pe o suprafață de 14 mp pe care se află amplasată construcția C1, C2 edificată în anul 2004.
În drept au fost invocate disp. art.480 și urm. C.civ., art.24 din legea nr.18/1991, art.34 din legea nr.7/1996.
Ulterior, a fost formulată o cerere de completare a acțiunii, în sensul introducerii în cauză, în calitate de pârât și a aceluilalt moștenitor al defunctului O. C., pe nume O. V..
Prin întâmpinare, pârâții O. I. și O. M. au solicitat respingerea acțiunii, respectiv a tuturor capetelor de cerere, arătând că părțile și-au edificat gospodăriile pe terenul aparținând altor persoane înainte de apariția Legii nr.18/1991 și și-au înscris dreptul în cartea funciară, nici pretențiile privind ridicarea construcțiilor nu sunt justificate, întrucât erau evidențiate în planul de situație la data înscrierii în cartea funciară, iar în ceea ce privește linia de hotar, aceasta este bine stabilită pe linia imaginară a streașinei casei.
În vederea soluționării cauzei, s-a administrat proba cu înscrisuri și cu expertiză topo-cadastrală.
În ședința publică din 11 mai 2012, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului O. V., întrucât acesta nu justifică legitimare procesuală pasivă, prin titlul de proprietate contestat procedându-se la constituirea dreptului de proprietate pârâtului O. I. în nume propriu.
Prin sentința civilă nr.2573/24.09.2014 a Judecătoriei Rădăuți, prima instanță a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, având ca obiect pentru revendicare, ridicare construcții, stabilire hotar, rectificare CF și anulare titlu de proprietate, formulată de reclamanții F. V., F. A. și C. I., toți domiciliați în ., nr.170-171, jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâții O. I., O. M., ambii domiciliați în ., nr.169, jud. Suceava, C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor H. de Jos și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, și în consecință:
A anulat în parte titlul de proprietate nr.119/1995 după cum urmează: 43 mp între punctele 31-35-B-A și 10 mp între punctele e-f-g-h-i-M incluse în suprafața menționată în intravilanul ., evidențiate în planul de situație întocmit de expert N. C.-N..
A rectificat înscrierea în cartea funciară nr._ a ., în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului O. I. cu privire la suprafața de 43 mp și 10 mp descrise și identificate mai sus, cuprinse în suprafața de 394 mp identică cu ._.
A respins pretențiile în ceea ce privește radierea construcțiilor.
A obligat pârâții O. I. și O. M. să restituie reclamantului F. V. suprafața de 43 mp identificată între punctele 31-35-B-A, iar pârâtelor C. I. și F. A. suprafața de 10 mp identificată între punctele e-f-g-h-i-M, evidențiate în planul de situație întocmit de expert N. C. N..
A respins capătul de cerere privind ridicare construcții.
A stabilit linia de hotar între proprietatea reclamantului F. V. și pârâții O. I. și O. M. pe aliniamentul A-B, iar între reclamantul F. A. și C. I. pe amplasamentul e-f-g-h-i-j, identificat pe planul de situație întocmit de expert N. C. N..
A obligat pârâții O. I. și O. M., în solidar, să achite reclamantului suma de 2498 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantului F. V. i s-a constituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 250 mp situată în intravilanul ., potrivit titlului de proprietate nr.1490/1995, în baza hotărârii Prefecturii județului Suceava nr._/14.05.1992, în baza acestui titlu reclamantul și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, . CF 5053 a comunei H. de Jos.
După defunctul C. V., reclamantele C. I. și F. A., fiind moștenitoarele acestuia, s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața totală de 1 ha și 7200 mp teren în care este inclusă o suprafață de 1300 mp teren la locul „Acasă” intravilan.
Pârâtului O. C. i s-a constituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 500 mp în intravilanul ., conform titlului de proprietate nr.1119/15.02.1995. La baza emiterii acestui titlu a stat cererea sa înregistrată la data de 4.11.1976 la Comitetul Executiv al Consiliului Popular H. prin care solicita atribuirea unui lot în vederea edificării unei gospodării, fiindu-i acordat aviz favorabil, ulterior eliberându-se autorizația de construcție nr.65/4.11.1976 în vederea edificării unei case de locuit și anexe. În arhivele primăriei nu a fost găsit actul de atribuire, însă instanța prezumă că a fost atribuit teren, la emiterea autorizației de construire arătată mai sus, verificându-se îndeplinirea condițiilor legale.
În ceea ce privește însă suprafața atribuită, dată fiind înregistrarea cererii la 4.11.1976, instanța reține că în vigoare erau dispozițiile Legii nr.58/1974 și care, potrivit art.17 stipulau că suprafața atribuită în vederea edificării unei gospodării țărănești putea fi de 200-250 mp.
Pârâtul și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară cu privire însă la o suprafață mai mică de teren, decât cea menționată în titlu, găsită în urma măsurătorilor, respectiv 394 mp, identică cu parcela_ din CF_ H. de Jos și casa C1.
Potrivit concluziilor suplimentului la raportul de expertiză tehnică judiciară și completărilor raportului de expertiză, planul de amplasament al imobilului fiind recepționat de către Oficiul de Publicitate Imobiliară există o dublă constituire a dreptului de proprietate în ceea ce privește titlul de proprietate nr.1119/1995 emis pârâtului O. C. și titlul de proprietate nr.1490/1995 emis reclamantului F. V. în limita unei suprafețe de 43 mp și de asemenea o dublă reconstituire între același titlu de proprietate emis pârâtului O. C. și titlul de proprietate emis reclamantelor F. A. și C. I. cu nr.882/1994 în limita unei suprafețe de 10 mp, identificate în planul de amplasament amintit mai sus.
Având în vedere cadrul procesual și interesul reclamanților în promovarea capătului de cerere vizând anularea titlului de proprietate, în limitele suprapunerilor de teren, mai sus arătate, prima instanță a reținut că pârâtul F. C. era îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate cu privire la o suprafață mai mică de teren, astfel cum s-a arătat mai sus, fiind incidente în cauză disp. art.III lit.a pct.V din Legea nr.169/1997, prima instanță anulând în parte titlul de proprietate în limita suprafeței de teren cu privire la care există o dublă constituire a dreptului de proprietate.
Având în vedere că titlul de proprietate în baza căruia pârâtul O. C. și-a înscris dreptul în cartea funciară a fost anulat în parte în limita unei suprafețe totale de 53 mp cuprinsă în suprafața de 394 mp, prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente disp. art.36 din Legea nr.7/1996 urmând a dispune rectificarea cărții funciare.
Din același raport de expertiză și din extrasul de carte funciară depus la dosar, rezultă că pârâtul O. C. este înscris în cartea funciară doar cu locuința C1, locuință ce a fost edificată în baza autorizației de construire nr.65/1976, construcțiile C2 și C3 au fost edificate fără autorizație de construire, nefiind înscrise în cartea funciară.
Din planul de amplasament depus la fila 183 dosar, rezultă că aceste construcții nu sunt amplasate pe suprafețele de 43 mp și respectiv 10 mp cu privire la care s-a reținut că există o dublă reconstituire a dreptului de proprietate.
Având în vedere că locuința notată cu C1 este edificată în baza unei autorizații de construire și este amplasată pe terenul proprietatea pârâtului, iar construcțiile C2 și C3 nu sunt înscrise în cartea funciară, prima instanță a respins pretențiile de rectificare a cărții funciare cu privire la construcții nu sunt incidente dispozițiile Legii nr.7/1996.
Reclamanții sunt proprietarii suprafețelor de teren cu privire la care s-a procedat la o dublă constituire a dreptului de proprietate, instanța dispunând anularea parțială a dreptului de proprietate al pârâților, în parte, aceștia fiind astfel posesori neproprietari, iar potrivit art.563 C.civ., i-a obligat la restituirea acestor suprafețe.
Așa cum s-a arătat mai sus, construcțiile edificate de pârâtul O. C. se află pe terenul acestuia, înscris în titlul de proprietate nr.1119/1995, pe suprafața în privința cărei nu s-a dispus anularea parțială a titlului de proprietate, astfel încât nu există un temei legal pentru a dispune ridicarea acestuia și în consecință a respins aceste pretenții.
Între părți există neînțelegeri cu privire la linia de hotar dintre proprietatea reclamanților și proprietatea pârâtului, aceasta fiind stabilită de către expert, având în vedere și suprapunerile existente în teren, situația juridică fiind clarificată, astfel încât, în baza art.560 C.civ., prima instanță a stabilit linia de hotar dintre proprietăți identificată în raportul de expertiză, întocmit de expert N. C..
În baza art.274 C.pr.civ., a obligat pârâții să achite reclamantului suma de 2498 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare taxă de timbru, timbru judiciar, 50% din onorariu expert, la grănițuire cheltuielile suportându-se în părți egale și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții O. I. și O. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare au arătat că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală, prin aceasta li se aduce un grav prejudiciu. Instanța nu și-a manifestat rolul său activ. Instanța este datoare să-și exercite rolul activ în aflarea adevărului, să ordone probe și să ceară explicații suplimentare. Or, potrivit art. 22 alin. (2) Cod Procedură Civilă, "Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză... "
Instanța nu a cercetat fondul cauzei. Pe parcursul procesului a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului O. V., însă instanța nu s-a pronunțat asupra acestei excepții în dispozitiv. Nu s-au cercetat actele din dosar, în speță este vorba despre 2 suprafețe de teren distincte. Expertul desemnat în cauză a fost dus în eroare. Având în vedere că este vorba despre 2 suprafețe de teren distincte, reclamanții au vrut să ducă instanța în eroare. In speță este vorba despre suprafața de 500 m.p. în intravilanul ., conform Titlului de P. nr. 1119/15.02.1995, pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Deși în cauză a fost administrată o expertiză topo - cadastrală, acesta nu a fost efectuată în mod corect, astfel că se impunea" efectuarea unei noi expertize. Au solicitat, dat fiind faptul că experta desemnată în cauză nu a răspuns în mod corect, obiecțiunilor formulate, completarea probatoriului, însă instanța a respins și aceste probe.
Pârâților recurenți li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de
500 m.p. în intravilanul ., conform Titlului de P. nr.
1119/15.02.1995. La baza emiterii acestui Titlu a stat cererea înregistrată la data de
4.11.1976 la Comitetul Executiv al Consiliului Popular H. prin care au solicitat
atribuirea unui lot în vederea edificării unei gospodării, fiindu-le acordat aviz
favorabil.
Ulterior le-a fost eliberată autorizația de construcție nr. 65/4.11.1976 în vederea edificării unei case de locuit și anexe pe care ei au construit-o și locuiesc și în prezent Imobilul l-au construit din anul 1976 și dețin tot terenul din același an pe același amplasament, cu aceleași vecinătăți. Din anul 1976 și până în prezent nu au fost niciun fel de modificări.
In acest sens, și-au înscris dreptul de proprietate în Cartea Funciară însă cu o privire la o suprafață mai mică de teren, decât cea care a fost menționată în Titlul de P., găsită în urma măsurătorilor, respectiv 394 mp identică cu . Jos și Casa C1.
Când s-au făcut măsurătorile s-a constatat că există o suprafață de teren mult mai mică, decât cea înscrisă în Titlul de P. și atribuită de către Primăria H. de Jos. Deși a fost găsit o suprafață mai mică, au dat declarații, au fost de acord numai cu intabularea acestei suprafețe de teren care a fost găsită în urmă măsurătorilor, deși terenul era ocupat abuziv de reclamanți.
Tot în baza Legii 18/1991 și vecinul său, reclamantul din prezenta cauză a solicitat constituirea suprafeței de teren ocupată de curți construcții, iar comisia de fond funciar îi aprobă acestuia 250 m.p. pentru care îi eliberează TP nr. 1490/1995.
Întinderea suprafeței și dimensiunile terenurilor cu care au fost puși în posesie
a fost stabilit de comisia comunală de aplicarea legilor funciare, ambii și-au înscris
dreptul de proprietate în Cartea Funciară în baza unor documente făcute în sistem
electronic, avizate de OCPI, ei și-au înscris în Cartea Funciară în 2010, iar
reclamantul în 2011. În momentul măsurătorilor efectuate pentru intabulare s-a găsit o
suprafață de 394 m.p. în loc de 500 m.p., întrucât tocmai reclamanții sunt cei care le-au luat din terenul lor.
Ei nu ocupă nicio suprafață de teren din terenul care aparține reclamanților. Dacă ei ocupă vreo suprafață din terenul reclamanților, nu se puteau înscrie în cartea Funciară, sau în urma măsurilor efectuate la intabulare îi rezulta o suprafață mai mică. Or, din planul de situație reiese că are suprafața de 250 m.p. și că cele 2 parcele vecine sunt reale în teren alipite una de alta.
Nu au ocupat din terenul reclamanților. Deși aveau constituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 500 m.p., menționată de altfel în Tp 1119/15.02.1995. la data când s-au efectuat măsurătorile s-au găsit doar 394 mp iar pentru a evita vreun litigiu cu vecinii, au rămas cu această suprafață.
Expertiza efectuată în cauză este una eronată, întrucât reclamanții sunt cei care le ocupă din teren, respectiv 106 m.p. In cazul în care îi acționau în judecată în anul 2010 se vedea clar că această suprafață de teren este deținută de către reclamanți abuziv. Anterior să le fie atribuită lor această suprafață de teren a fost a numitului T. G., care a deținut pe același amplasament.
Având în vedere că expertul nu a putut să dea amplasamentele terenului
lor, și suprafața atribuită către pârâți, în acest context de unde știe dacă ocupă sau nu din terenul reclamanților, dacă toți dețin teren atribuit.
În raportul de expertiză se menționează clar faptul că reclamanților le-a fost emis TP pentru o suprafață de 250 m.p. (din care aceștia dețin doar 207 m.p.). Pe de altă parte s-a stabilit că lor li s-a emis TP pentru o suprafață de 500 m.p însă dețin doar 394 m.p.
În contextul în care pârâților le lipsea o suprafață de teren, trebuia să se adreseze comisiei de fond funciar H. de Jos în vederea acordării de compensări sau despăgubiri, întrucât C. de Fond Funciar le-a atribuit 500 mp, iar reclamanților 250 m.p., în teren nu a existat niciodată acesta suprafață reală, ei de altfel au formulat și obiecțiuni în acest sens.
Terenul este deținut de ei în această formă, în posesie și proprietate dintotdeauna, fără modificări. Având în vedere că ei nu dețin mai mult teren "decât în actele de proprietate, de unde are certitudinea expertul că cei 53 mp care îi lipsesc reclamantului nu se găsesc la vecinul de pe cealaltă latură a terenului. Deși au formulat obiecțiuni atât la raportul de expertiză, cât și la suplimentul raportului expertul nu a răspuns concret acestor obiecțiuni.
Raportul de expertiză efectuat nu este corect, este abuziv. În ipoteza în care ar fi pusă în executare hotărârea atacată ei rămân fără grădină. Ar rămâne cu suprafața de 341 m.p., suprafață pe care locuiesc 3 familii: O. I. - O. V., O. P. - -D. - O. E. - O. D., O. loan - O. M., toate 3 familii în același imobil, în ., nr. 169.
În contextul în care această hotărâre s-ar pune în aplicare, le-ar aduce un grav prejudiciu, din 394 m.p., scăzând 53 m.p, ar rămâne 341 m.p. teren curți - construcții
Nu ar avea posibilitatea să facă nimic, nici bazin de decantoare, fosă septică, terenul nefiind practicabil, imposibil de locuit.
Expertiza efectuată este aberantă, nu se raportează la actele din dosar. Experta trebuia să se raporteze la faptul că C. de Fond Funciar i-a pus în posesie cu 500 m.p. teren, și că ei în realitate nu dețin decât 394mp, fiind inadmisibil în contextul în care nu a existat niciodată 500 m.p., suprafața fiind diminuată și care este deținută tot de către ei.
Nu înțeleg pe ce raționament experta și-a motivat răspunsul în expertiză, întrucât toate actele o contrazic:
- cererea înregistrată la data de 4.11.1976 la Comitetul Executiv al Consiliului Popular H.;
- autorizația de construcție nr. 65/ 4.11.1976;
- procesul verbal de punere în posesie efectuat de C. de fond funciar H. de Jos din data de 14.12.1994;
- planul de situație întocmit de inginer P. G.;
- extras de CF;
- intabularea și planul de situație al reclamanților.
În mod nejustificat s-a concluzionat că ei dețin 53 m.p. din terenul reclamanților. Nu înțeleg raționamentul expertului, de unde a ajuns această la această concluzie eronată Având în vedere raportul de expertiză total eronat și aberant se impune efectuarea unui nou raport de expertiză, la care să se țină cont de documentele mai sus enumerate.
De asemenea nu este real nici aspectul că accesul reclamanților către terenul arabil pe care îl dețin în baza TP 882/1994 se face peste ce 43 de ari, care în prezent este ocupat de către pârâți. Aceștia nu au folosit niciodată ca și cale de acces vreun teren în mărime de 43 m.p. Terenul de care fac vorbire reclamanții, are intrare pe lângă șura lor, pe unde au intrat dintotdeauna.
Terenul lor este îngrădit din 1976. Nu s-a făcut nici un schimb de amplasament. Mai mult decât atât se vede clar linia de hotar. Sunt constructori de bună credință, gardul este pe același hotar din 1976, gardul nu este mutat nici măcar un milimetru.
Dacă s-ar fi procedat la nerespectarea configurației ar fi trebuit ca la intabularea dreptului lor de proprietate să le fie respinsă documentația pe motiv că terenul se suprapune peste o altă parcelă. Acest fapt nu s-a întâmplat, documentația lor primind aviz favorabil OCPI. In momentul intabulării, persoana nu poate fi intabulată conform noilor prevederi decât cu suprafața deținută faptic, respectiv în 2010 cu suprafața de 394 m.p. Este clar că raportul de expertiză este eronat, în programul actual OCPI intabulările nu pot fi suprapuse.
Linia de hotar este foarte bine stabilită, aceasta fiind pe linia veche a gardului din 1976. S. unei alte linii de hotar nu este necesară deoarece planurile cadastrale sunt cu limite bine stabilite dintre noi, proprietatea acestuia fiind delimitată din momentul intabulării. Prin stabilirea liniei de hotar conform Sentinței atacate li reduce în mod nejustificativ frontul de la drumul comunal, în condițiile în care ei nu dețin nicio suprafață în plus față de cea menționată în documentele de proprietate, ba din contră mai puțin dacă se raportează la TP, terenul lor fiind deținut de reclamanți.
Linia de hotar corectă este cea existentă în acest moment, și nicidecum cea indicată de expert, și că care în mod eronat a fost admisă de către instanța de fond. Experta se contrazice în concluziile depuse. Astfel, la pg. 3 menționează că linia de hotar între Titlul de P. nr. 882/1994 și Titlul de P. nr. 1119/1995 urmărește aliniamentul punctelor numerotate cu e-f-g-h-i-j, pe planul de amplasament avizat de OCPI, variantă considerată ca fiind cea mai convenabilă pentru ambele părți, (în sensul că facilitează accesul reclamanților către terenul arabil și nu necesită ridicarea construcțiilor noi amplasate de pârâți pe cei 50 m.p. ) iar la pg. 4 menționează " Anexele C1 și C2, au fost edificate în anul 2003 nefiind amplasate pe terenul pe care pârâții îl ocupă de la reclamanți.
Pe de altă parte linia de hotar se stabilește se stabilește între 2 titluri sau între 2 proprietăți?
De asemenea anularea TP este o aberație. Un TP nu se poate anula decât dacă se constată că s-a eliberat cu încălcarea legii 18/1991. Or, în acest caz comisia a procedat corect, li s-a constituit dreptul de proprietate, comisia județeană le-a validat suprafața, au fost puși în posesie cu aceeași suprafață de teren, pe acest amplasament pe care îl dețin și în prezent. Astfel că, dacă după 15 ani reclamanții constată că nu ar avea dreptul și că TP al pârâților nu este corect.
Titlul De P. al pârâților este corect eliberat în conformitate cu prevederile art. 8 din Decretul lege 42/ 1990, coroborat cu prevederile legii 18/1991. Acest capăt de cerere a fost admis în mod eronat, nu este fondat, fiind motivat doar pe prezumții. Pârâții au formulat o cerere la data de 22.11.1975 la Comitetul Executiv al Consiliului Popular H. de Jos prin care au solicitat să le fie atribuit un lot de casă. Cererea a fost aprobată, au achitat contravaloarea terenului și ulterior au obținut autorizație de construcție și și-au ridicat casa și anexele unde locuiesc și în prezent.
După aplicare legii 19/1991 au făcut demersurile pentru a obține Titlu de P. pentru teren în vederea intabulării. În conformitate cu prevederile legale în vigoare la data eliberării titlului de P., le-a fost constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 500 m.p., care permitea constituirea dreptului de proprietate până la suprafața de 1000 m.p. (art. 8 Decretul lege nr. 42/1990).
Abia prin Legea nr. 247/2005 care a modificat legea nr. 18/1991, a fost limitată întinderea suprafețelor pentru care se constituia dreptul de proprietate la suprafața înscrisă în actul de atribuire.
Anterior aplicării legii 247/2005 nu exista însă o astfel de limitare constituirea acordându-se pentru întregul teren aferent construcțiilor prin aceasta înțelegându-se suprafața normală+normala funcționare a gospodăriei. Titlul emis în favoarea lor este anterior aplicării legii 247/2005 astfel că aceasta nu se aplică, limita prevăzută de alin. 1 1 al art. 24 legea 18/1991 în situația în care terenul atribuit ar fi fost 250 m.p., întrucât aceste prevederi nu pot retroactiva.
Rectificarea în Cartea Funciară nu se impune, parcelele nu se suprapun ca amplasamente. Nu au fost înscriși cu o suprafață mai mare de teren, deci admiterea unei asemenea solicitari este abuzivă. Documentele care au stat la baza intabulării lor au fost avizate de OCPI, primind aviz favorabil și nicidecum respins cu motivația că s-ar suprapune peste o altă suprafață de teren, astfel încât admiterea acestui capăt de cerere nu are temei legal.
Având în vedere aceste considerente au solicitat admiterea recursului, casarea Sentinței Civile nr. 2573 din claia de 24 septembrie 2014, pronunțată de către Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._ /2014 și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize topo - cadastrale corectă, care să reflecte situația reală din teren, expertul desemnat în cauză să măsoare toate terenurile, aparținând părților și administrarea probei testimoniale;
În drept și-au întemeiat recursul în baza art. 304 pct. 7, 8, 9, art. 304 1C..
Legal citați, intimații reclamanți F. V., F. A. și C. I. au formulat întâmpinare ( filele 16-19) prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat cu obligarea pârâților recurenți la plata cheltuielilor de judecată.
În apărare au arătat că se invoca de către recurenți ca principale motive de recurs faptul ca "instanța nu si-a manifestat rolul activ in aflarea adevărului" precum si faptul ca "instanța nu a cercetat fondul cauzei", susțineri nefondate prin raportare la următoarele aspecte:
Instanța a administrat pentru soluționarea fondului proba științifica cu expertiza topo-cadastrala, expertiza care a lămurit pe deplin problematica dedusa judecații. Concluziile raportului de expertiza, suplimentului si a completărilor la acesta sunt foarte clare, in cauza existând, dupa cum bine se retine in motivarea sentinței recurate "o dubla constituire a dreptului de proprietate in ceea ce privește titlul de proprietate nr.1119/1995 al paratului O. C. si titlul de proprietate nr.1490/1995 emis reclamantului F. V. in limita unei suprafețe de 43 mp. Și de asemenea o dubla reconstituire intre același titlu de proprietate emis paratului O. C. si titlul de proprietate emis reclamantelor F. A. si C. lliana cu nr.882/1994 in limita unei suprafețe de 10 mp., identificate in planul de amplasament amintit mai sus."
Se invoca faptul ca "desi in cauza a fost administrata o expertiza topo-cadastrala, aceasta nu a fost efectuata in mod corect, astfel ca se impunea efectuarea unei noi expertize", critica constând in faptul ca "experta desemnata in cauza nu a răspuns in mod corect, obiectiunilor formulate, instanța respingând obiectiunile formulate si solicitarea de completare a probatoriului prin efectuarea unei noi expertize", susțineri subiective si fara suport probator. Instanța de fond a încuviințat parte din obiectiunile formulate de recurenți la raportul de expertiza, sens in care experta desemnata in cauza a efectuat un supliment la raportul de expertiza precum si completări la acesta - planul de situație întocmit de expert si aferent suplimentului la raportul de expertiza fiind recepționat de către Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliara Suceava, avizare care combate susținerile recurenților vizând si faptul ca: -"In fapt este vorba despre 2 suprafețe de teren distincte, reclamanții au vrut sa inducă in eroare instanța de judecata"; -"Daca noi ocupam vreo suprafața de teren din terenul reclamanților, nu ne puteam înscrie in cartea Funciara, sau in urma masurilor efectuate la intabulare ii rezulta o suprafața mai mica" - in concluziile suplimentului la raportul de expertiza, expertul tehnic ing. N. C. N., arătând clar ca "Terenul ce face obiectul titlului de proprietate nr.1119/1995, emis pe numele Iul O. C. I., inscris in CF_ H. de Jos in anul 2010 sub r.f._/15.09.2010, identic cu imobilul_, cu suprafața de 500 mp. înscrisa in acte (real existent in teren 394 mp. din care 53 mp cu suprapunere) este identificat pe planul de amplasament avizat de OCPI intre punctele denumite A-36-37-K-j-l-M-e-B-35-31. El s-a format din o parte a p.f.2039/2 din CF 968 H. de Jos, cu proprietarul tabular vechi T. a lui G. Teleaga din anul 1922. Acest imobil are o suprapunere de 43 mp., intre punctele 31-35-B-A, cu p.v.903 din CF 5053 H. de Jos (conform t.p. nr.1490/1995) si de 10 mp. cu terenul ce face obiectul Titlului de P. nr.882/1994, intre punctele e-f-g-h-i-M. Terenul ce face obiectul titlului de proprietate nr.1490/1995, eliberat pe numele lui F. V. a G., in suprafața de 250 mp.(real existent in teren 207 mp plus 43 cu suprapunere) identic cu p.v.903 din CF 5053 H. de Jos, este reprezentat pe planul de amplasament intre punctele notate cu 31-32-33-34-B-A, având suprapunere de 43 mp. cu imobilul_. intre punctele 31-35-B-A"
Susținerile parat-recurentilor, reiterate in motivarea cererii de recurs, se concentrează pe faptul ca lor li "s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața totala de 500 m.p. in intravilanul corn. H. de Jos conform Titlului de P. nr.1119/15.02.1995", la baza acestei operațiuni stand cererea inregistrata la data de 4.11.1976 la Comitetul Executiv al Consiliului Popular H. prin care am solicitat atribuirea unui lot in vederea edificării unei gospodarii, fiindu-le acordat aviz favorabil, ulterior eliberandu-li-se autorizația de construcție nr.65/4.11.1976 in vederea edificării unei case de locuit, intabulandu-si in anul 2010 o suprafața mai mica decât cea constituita de numai 394 mp. aAceste susțineri nu pot fi reținute de către instanța pentru următoarele:
Din concluziile raportului si a suplimentului la raportul de expertiza reiese cu claritate ca: "in ceea ce privește identificarea suprafeței de teren, efectiv atribuita către parați in timpul C.A.P.- ului pentru edificarea construcțiilor, conform actelor de atribuire, a planurilor de situație întocmite la acea data si autorizației pentru executarea lucrărilor nr.65 din 4 noiembrie 1976, in urma verificărilor efectuate la arhiva cârtii funciare Radauti nu am găsit nici o inscriere cu privire la atribuirea terenului in folosința paraților, nici cu privire la suprafața si nici cu privire la configurația acestuia. In arhiva primăriei H.. in documentația întocmita cu prilejul eliberării autorizației de construire nr.65 din 4 noiembrie 1976 am găsit doua schite de amplasare a unei case locuit cu anexe, pe care este trecuta o singura dimensiune a parcelei atribuite in folosința (12 metri) precum si o cerere a paratului de atribuire a unui lot pentru edificarea acestor construcții, cerere pe care nu figurează nici o suprafața insa. Nu pot determina suprafața efectiva atribuita către parați in timpul C.A.P. - ului in lipsa unei decizii de atribuire in folosința a acestui teren sau a altor acte explicite cu privire la aceasta suprafața";
Instanța de fond a reținut in mod judicios faptul ca in ceea ce privește suprafața atribuita ca lot in vederea edificării unei gospodarii "data fiind înregistrarea cererii la data de 4.11.1976, instanța retine ca in vigoare erau dispozițiile Legii nr.58/1974 si care, potrivit art.17 stipulau ca suprafața atribuita in vederea edificării unei gospodarii taranesti putea fi de 200 -250 mp." Prin raportare la aceste prevederi legale instanța de fond a prezumat in mod corect ca: "a fost atribuit teren, la emiterea autorizației de construire arătata mai sus, verificandu-se îndeplinirea condițiilor legale."- luând in considerare maximul suprafeței ce putea fi atribuita ca lot de 250 mp. si nu 500 mp. cat susțin parații recurenți ca le-a fost atribuit.
In susținerea acestei motivări vine si faptul ca pentru construcțiile existente la locul in litigiu paratul O. loan este înscris in cartea funciara doar cu locuința CI, locuința ce a fost edificata in baza autorizației de construire nr.65/1976, construcțiile C2 si C3 fiind edificate fara autorizație de construire, nefiind inscrise in cartea funciara.
F. de aceste considerente instanța de fond in mod legal si judicios a constatat incidența in cauza a dispozițiilor III lit.a pct.V din LEGEA NR.169/1997 si a dispus anularea in parte a titlului de proprietate emis pe numele paratului in ceea ce privește suprafața de 43 mp, intre punctele 31-35-B-A si 10 mp. intre punctele e-f-g-h-i-M incluse in planul de situație intocmit de expert N. C. - N., rectificând in același timp in temeiul art.36 din Legea nr.7/1996 inscrirea in cartea funciara nr._ a corn. H. de Jos in sensul radierii dreptului de proprietate al paratului O. loan cu privire la suprafețele de 43 mp. si 10 mp. cuprinse in suprafața de 394 mp. identica cu ._.
Apreciază intimații reclamanți ca irelevante si fara legătura cu fondul cauzei susținerile recurenților vizând faptul ca ar ramane in urma executării sentinței instanței de fond doar cu suprafața de 341 mp. (suprafața care oricum este excedentara suprafatei de 250 mp. la care sunt îndreptățiți), precum si cu privire la faptul ca pe aceasta suprafața locuiesc 3 familii si ca nu ar avea posibilitatea sa faca nimic, "nici bazin de decantare, fosa septica, terenul nefiind practicabil, imposibil de locuit". Se ridica fireasca întrebare de ce aceste lucrări de amenajare nu au fost necesare pana acum si nu au fost realizate, dintr-odata devenind imperios necesare, in lipsa lor terenul devenind "imposibil de locuit".
Realitatea din teren este cu totul alta decât cea descrisa in motivele de recurs de către parați, cum ca "nu este real nici aspectul ca accesul reclamanților către terenul arabil pe care il dețin în baza TP 882/1994 se face peste cei 43 mp. care in prezent sunt ocupați de către parați", in fapt ocuparea abuziva a acestei suprafețe fiind elementul declanșator al litigiului dintre parti. Susțineri nereale sunt si cele care vizează existenta gardului pe același hotar din 1976 - la dosarul cauzei neexistand vreo autorizație de construcție cu privire la gard care sa statueze asupra legitimității ridicării acestuia si a amplasamentului.
Se invoca repetitiv pe tot parcursul expunerii motivelor de recurs faptul ca: "daca s-ar fi procedat la nerespectarea configurației ar fi trebuit ca la intabularea dreptului nostru de proprietate sa ne fie respinsa documentația pe motiv ca terenul se suprapune peste o alta . s-a intamplat, documentația noastră primind aviz favorabil OCPI. In momentul intabulării, persoana nu poate fi intabulata conform noilor prevederi decât cu suprafața deținuta faptic, respective in 2010 cu suprafața de 394 mp. Este clar ca raportul de expertiza este eronat, in programul actual OCPI intabularile nu pot fi suprapuse.", insa si aceste aspecte sunt lămurite de către raport, suplimentul si completările la raportul de expertiza, in care se arata ca inscrierea in CF a reclamantului F. V. cu suprafața de 250 mp din CF 5053 s-a făcut in anul 1995. in prezent in teren din acești 250 mp. Regasindu-se doar 207 mp. (răspuns obiectivul nr.l Raport de expertiza), iar înscrierea in Cartea Funciara a suprafeței de 500 mp. - măsurata 394 mp. de pe titlul de proprietate emis pe numele lui O. C. I." s-a făcut în anul 2010 sub nr._ din 15.09.2010". Devine evident in aceasta situație faptul ca suprapunerea a fost posibila pentru ca intabularile s-au lucrat in sisteme diferite, la nivelul anului 1995 folosindu-se asa-numitul "sistem local de coordonate", iar la nivelul anului 2010 intabularile realizandu-se in "sistem stereo 70", parații din prezenta cauza folosindu-se si de un nou număr de . intabularea abuziva -" imobilul_ cu casa CI, inscris in CF_ H. de Jos in suprafața de 394 mp.", fata de "p.v.903 in suprafața de 250 mp din CF. 5053 H. de Jos" cu care s-a intabulat reclamantul F. V. in 1995 (fila 3 Raport).
Referitor la suprapunerea cu titlul de proprietate nr.882/1994, expertul arata ca terenul ce face obiectul acestui titlu "la locul litigiului este de 1300 mp., din care 300 mp curti-cladiri si 1000 mp. arătura (real existent 1250 mp. plus 10 mp. cu suprapunere) este identificat pe planul avizat de OCPI intre punctele e-f-g-h-i-j-K-37-38-39-40-41-42-32-33-34-B având suprapunere de 10 mp cu imobilul_, intre punctele e-f-g-h-i-M", fiind evidentiata in plan si intabularea abuziva a paraților cu urmarea aceleiași proceduri ca cea descrisa in paragraful anterior.
In ceea ce privește linia de hotar, devine evident ca ea a fost stabilita corect, prin raportare la suprafețele de teren ocupate fata drept de parați din terenul reclamanților.
Susținerea paratilor-recurenti cum ca "un TP nu se poate anula decât daca se constata ca s-a eliberat cu încălcarea legii 18/1991" vizează o insuficienta cunoaștere a prevederilor legale in materie, a modificărilor suferite pe parcursul timpului de legea 18/1991 si a incidenței in cauza tocmai a unei asemenea legi modificatoare Legea 169/1997 (pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar) care in art.III enumera limitativ care sunt actele emise cu încălcarea prevederilor fondului funciar lovite de nulitate absoluta, instanța reținând corect incidența in cauza a dispozițiilor art.III lit.a pct.V din Legea nr.169/1997. Succesiunea legilor enumerate de către parați este irelevanta, ca si prevalarea de prevederile art. 8 din Decretul lege nr.42/1990, in condițiile in care nimeni nu poate primi in proprietate in materia constituirii mai mult decât i-a fost atribuit prin actul de atribuire in vederea construcției locuinței, parații nefacand in nici un fel dovada dobândirii in acest mod a unei suprafețe de 500 mp.
Examinând recursul pârâților, ce se subsumează prevederilor art.304 pct.5,9, 3041 Vechiul Cod de procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor formulate, tribunalul reține următoarele:
În prezenta cauză, părțile fac dovada dreptului de proprietate cu titluri de proprietate emise în baza legilor fondului funciar.
Astfel, reclamantului F. V. i s-a constituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 250 mp situată în intravilanul ., potrivit titlului de proprietate nr.1490/1995, în baza hotărârii Prefecturii județului Suceava nr._/14.05.1992, în baza acestui titlu reclamantul și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, . CF 5053 a comunei H. de Jos.
După defunctul C. V., reclamantele C. I. și F. A., fiind moștenitoarele acestuia, s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața totală de 1 ha și 7200 mp teren în care este inclusă o suprafață de 1300 mp teren la locul „Acasă” intravilan.
Pârâtului O. C. i s-a constituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 500 mp în intravilanul ., conform titlului de proprietate nr.1119/15.02.1995.
Reclamanții invocă o suprapunere a drepturilor de proprietate ale părților. P. analizarea acesteia se impune identificarea și măsurarea terenurilor părților, conform titlurilor de proprietate exhibate de acestea, stabilirea unei eventuale suprapuneri între acestea. În caz de suprapunere urmează a se compara drepturile părților și a se stabili preferabilitatea dreptului de proprietate al unei părți în detrimentul celeilalte.
S-a arătat deja că părțile fac dovada dreptului lor de proprietate cu titluri de proprietate emise în baza legislației de fond funciar. Aceste titluri trebuie să fie conforme cu documentația care a stat la baza emiterii lor, inclusiv cu procesele-verbale de punere în posesie și schițele aferente.
În acest sens, a se vedea prevederile art.36 HG 890/2005, care se regăsesc și în regulamentele anterioare de punere în aplicare a legislației de fond funciar, în vigoare la data emiterii titlurilor de proprietate în litigiu.
Astfel, identificarea terenurilor părților trebuie să aibă în vedere punerea în posesie a acestora, astfel cum, în mod corect, au solicitat chiar reclamanții în obiectivele propuse pentru expertiza topo, în fața primei instanțe. ( fila 92, judecătorie). În mod corect, invocă și recurenții identificarea terenurilor părților conform punerilor în posesie în memoriul de recurs, reiterând obiecțiunile formulate în fața primei instanțe.
Expertiza topo efectuată în cauză s-a axat, în principal, pe înscrierile în cartea funciară, pe modul de intabulare a părților, față de care s-a indicat o suprapunere a drepturilor de proprietate. Nu s-a verificat dacă aceasta corespunde cu actele de proprietate și documentațiile titlurilor de proprietate invocate de părți. Intabularea în cartea funciară trebuie să respecte actele de proprietate, fiind dispusă în baza acestora.
Neverificarea acestor aspecte, invocate în mod just, de părți, echivalează cu necercetarea fondului cauzei, astfel că, în baza art.312 alin.5 vechiul cod de procedură civilă se impune admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În rejudecare, se va efectua un supliment la expertiza topo sau o nouă expertiză topo pentru identificarea terenurilor conform titlurilor de proprietate și a documentației prealabile, inclusiv conform punerilor în posesie.
În cazul în care va rezulta o suprapunere a drepturilor de proprietate, la compararea acestora trebuie avute în vedere următoarele: titlurile de proprietate pentru constituirea dreptului de proprietate au fost emise la nivelul anului 1995. În conformitate cu prevederile legislației de fond funciar, în vigoare la acea dată, se permitea constituirea dreptului de proprietate până la 1.000 mp (art.8 Decret Lege 42/1990). Abia prin Legea 247/2005 care a modificat Legea 18/1991, a fost limitată întinderea suprafeței pentru care se constituia dreptul de proprietate la suprafața înscrisă în actul de atribuire. Anterior apariției Legii 247/2005 nu exista însă o astfel de limitare, constituirile acordându-se pentru întregul teren aferent construcțiilor, prin aceasta înțelegându-se suprafața necesară pentru normala funcționare a gospodăriei. Titlul de proprietate emis în favoarea pârâților este anterior apariției Legii 247/2005. Deci, nu se poate aplica limita prevăzută de alin.1 1 al art.24 Legea 18/1991, întrucât aceste prevederi nu pot retroactiva. Aceste apărări au fost invocate, în mod expres, în fața primei instanțe ( f.37, judecătorie).
Astfel, în mod greșit, prima instanță a reținut că pârâților li s-a constituit dreptul de proprietate pentru o suprafață mai mare, decât cea la care erau îndreptățiți, prin raportare la prevederile Legii 57/1974, art.17, care limita atribuirea de teren în vederea edificării unei gospodării țărănești la 200-250 mp. Trebuie să ne raportăm la dispozițiile legale în vigoare la data cererii de constituire și a titlului de proprietate, deci la legislația de fond funciar de după revoluția din 1989, detaliată mai sus. Prevederile Legii 58/1974 nu reglementează constituirea dreptului de proprietate, ce face obiectul prezentei cauze, ci atribuirea de teren în regimul comunist.
Nu se poate, în schimb, reține critica cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului O. V.. Aceasta a fost admisă prin încheierea din 11.05.2012 ( f.89, judecătorie), deci nu trebuia soluționată, încă o dată, prin dispozitivul sentinței.
Conform art.315 alin.3 Vechiul Cod de procedură civilă după casare, instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.
Cererile accesorii( grănițuirea, rectificarea de carte funciară) vor fi reanalizate de prima instanță în funcție de soluția dată cererii principale, „accesoriul urmând soarta principalului” (accesorium sequitur principale”).
Asupra cheltuielilor de judecată se va pronunța prima instanță, în rejudecare, în funcție de soluția dată fondului cauzei.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către recurenții-pârâți O. I. și O. M. ambii domiciliați în H. de Jos, nr.169, CP_, jud Suceava împotriva sentinței civile nr.2573/24.09.2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți F. V.-H. de Jos, nr.170-171, CP_, jud Suceava, F. A.-Horodncic de Jos, nr.170-171, CP_, jud Suceava, C. I.-H. de Jos, nr.170-171, CP_, jud Suceava și intimații pârâți O. V.-H. de Jos, nr.153, CP_, jud Suceava, C. C. P. S. D. De P. Privată Asupra Terenurilor H. De Jos (Prin Primar)-H. de Jos, CP_, jud Suceava și C. Județeană P. S. D. De P. Privată Asupra Terenurilor De Pe Lângă Prefectura Suceava-Suceava, ., nr.36, CP_, jud Suceava.
Casează sentința civilă nr. nr.2573/24.09.2014 a Judecătoriei Rădăuți și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Martie 2015
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
L. A. A. I. M. M. C. L. A.
Red A.I.M
Jud.fond L. V.
Tehnored.L.A.
2 ex./01.04.2015
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 273/2015. Tribunalul SUCEAVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 325/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
