Fond funciar. Decizia nr. 1816/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1816/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 05-10-2012 în dosarul nr. 1816/2012
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1816/2012
Ședința publică de la 05 Octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I. M.
Judecător L. A.
Judecător D. C. D.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursului având ca obiect fond funciar declarat de recurentul-reclamant P. V. domiciliat în com. Frătăuții V., ., CP_, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr.2920/02.07.02.07.2012 a Judecătoriei Rădăuți în contradictoriu cu intimatul-pârât C. L. AL C. FRĂTĂUȚII V. cu sediul în .. Suceava și intimatul-intervenient H. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a cauzei se prezintă recurentul P. V. și intimatul-intervenient H. C., lipsă fiind intimatul pârât C. L. al .>
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța pune în vedere recurentului să semneze cererea de recurs formulată, acesta conformându-se, semnează cererea în ședință.
De asemenea, instanța pune în vedere recurentului să achite taxa judiciară de timbru stabilită în cuantum de 31,5 lei și timbrul judiciar de 0,75 lei și lasă cauza pentru a doua strigare pentru a da posibilitate recurentului să achite taxa de timbru.
La a doua strigare a cauzei se prezintă recurentul P. V. și intimatul H. C..
Recurentul înmânează înscrisuri și dovada achitării taxei judiciare de timbru pe care instanța o anulează constând recursul legal timbrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul P. V. solicită admiterea recursului cu cheltuieli de judecată arătând că a deschis acțiunea cu acordul primarului, în cauză efectuându-se și o expertiză care a costat foarte mult.
Intimatul solicită respingerea recursului arătând că sentința civilă atacată este legală și temeinică.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22 decembrie 2011 pe rolul Judecătoriei Rădăuți, așa cum a fost completată, reclamantul P. V., în contradictoriu cu pârâtul C. local al comunei Frătăuții V., a solicitat instanței să constate dobândirea dreptului său de proprietate, prin uzucapiune, cu privire la suprafața de 649 m.p. teren arabil situată în intravilanul satului Măneuți, .>
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că terenul, pentru care solicită să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, se află în posesia sa din anul 1990, anterior fiind stăpânit de părinții săi, începând cu data repatrierii etnicilor maghiari, și face trup comun cu terenul său grădină, parcelele 143 și 156 din C.F. 3390 Frătăuții V..
Legal citat, pârâtul C. local al comunei Frătăuții V. nu a formulat întâmpinare.
Prin cererea de intervenție principală, așa cum a fost precizată la termenul de judecată din 4 aprilie 2012, H. C. a solicitat să se constate dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafață de 232 m.p., cu nr. cadastral_ din CF cu același număr.
A motivat că terenul pentru care cere reclamantul să se constate dreptul de proprietate, potrivit identificării efectuate de Pustiu C., persoană autorizată, se suprapune cu parte din terenul în suprafață de 232 m.p. proprietatea sa, conform sentinței civile nr.934/16.03.2009 a Judecătoriei Rădăuți, așa cum a fost rectificată prin încheierea din 31 mai 2010 a Judecătoriei Rădăuți, ambele irevocabile.
Ulterior, cererea de intervenție a fost precizată, anume s-a solicitat să se constate că persoana care a formulat cererea de intervenție este titulara dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2932 m.p., formată din p.v.321, p.f.135/1 din C.F._ Frătăuții V. și parcela nr._ din C.F. cu același număr.
Prin întâmpinarea la cererea de intervenție, reclamantul a solicitat respingerea acesteia, cu motivarea că terenul de 649 m.p., pentru care cere constatarea dobândirii dreptului de proprietate, este distinct de terenul proprietatea titularului cererii de intervenție.
Prin încheierea de ședință din 16 mai 2012, instanța a admis, în principiu, cererea de intervenție principală, conform art.49 Cod pr.civ., întrucât a fost formulată în termen, este admisibilă față de natura pricinii, iar interesul este justificat întrucât intervenientul pretinde că terenul pentru care cere reclamantul constatarea dobândirii dreptului de proprietate se suprapune peste terenul proprietatea sa, sens în care se prevalează de sentința civilă nr.934/16.03.2009 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă.
În vederea soluționării cauzei, s-au administrat probele cu înscrisuri și martori, s-au fost solicitate relații de la Primăria comunei Frătăuții V..
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
În planul de amplasament întocmit de expertul Pustiu C., a fost identificată suprafața de 7600 m.p. teren curți-construcții și arabil-grădină, înscrisă în titlul de proprietate nr.648/1995, eliberat pe numele lui P. Achilina, mama reclamantului, în prezent decedată, precum și suprafața de 649 m.p., ce face trup comun cu ..p., identică cu p.f.148/1 din C.F._ Frătăuții V., (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. 2414), cu proprietar tabular Zoc I. al lui Marton.
Prin decizia nr.86/10.12.2007 a Înaltei curți de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că în situația prescripțiilor începute sub imperiul Decretului-Lege nr.115/1938 și împlinite după . Legii nr.7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, în regim de carte funciară, sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv ale Decretului-Lege nr.115/1938.
Articolul 28 din Decretul-Lege nr.115/1938, pentru uzucapiunea extratabulară, prevede că cel ce a posedat un bun imobil, în condițiile legii, timp de 20 de ani de la moartea titularului dreptului de proprietate înscris în cartea funciară, poate cere intabularea dreptului în favoarea sa, în temeiul uzucapiunii.
Ca efect al cooperativizării agriculturii, proces început din anul 1949 și finalizat în anul 1962, terenurile agricole, inclusiv cele din intravilan - cu excepția unei suprafețe de 800 m.p. ocupat și aferent casei și anexelor gospodărești, ce rămânea în proprietatea membrului cooperator - au intrat, ope legis, în patrimoniul cooperativei agricole de producție, foștii proprietari sau moștenitorii acestora având deschisă procedura specială, instituită prin Legea nr.18/1991 pentru a obține stabilirea dreptului de proprietate, prin reconstituire.
Deși cu declarația de martor s-a probat exercitarea posesiei în cadrul termenului prevăzut de lege, începând cu data reintrării terenurilor în circuitul civil - căci anterior anului 1989, eventual, ca membru cooperator, a avut un drept de folosință – această posesie este viciată prin precaritate, conform art.1853 cod civil din anul 1864, căci stăpânirea materială a bunului s-a făcut cu îngăduința autorităților administrației locale, în condițiile în care reclamantul sau autorii săi – în ipoteza în care în persoana lor ar fi fost întrunită calitatea de fost proprietar – nu a urmat procedura prevăzută de art.9 și urm. din Legea nr.18/1991 pentru a obține reconstituirea dreptului de proprietate, iar terenurile situate în intravilanul localităților, rămase la dispoziția autorităților administrației publice locale, de la persoanele care au decedat și/sau nu au moștenitori – cum este cazul proprietarului tabular Zoc I. al lui Marton – trec în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale respective, în baza certificatului de vacanță succesorală eliberat de notar public, conform art.26 al.1 din Lege.
Întrucât nu s-a probat exercitarea unei posesii utile și neviciate, în sensul art.1847 Cod civil din anul 1864, cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune este neîntemeiată.
Cât privește cererea de intervenție principală, prin sentința civilă nr.934/16.03.2009 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă, așa cum a fost rectificată prin încheierea din 31 mai 2010 (dosarul nr._ ), irevocabilă, s-a constatat că intervenientul a dobândit dreptul de proprietate, prin uzucapiune, asupra terenului în suprafață de 232 m.p., identic cu p.f.135/2 din C.F. 1936 Măneuți, acesta fiind intabulat în C.F._ Frătăuții V. (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. 3637) cu p.v. 321 cu construcții și p.f.135/1, în suprafață de 2700 m.p., în baza titlului de proprietate nr.31/1993, a certificatului de moștenitor și a actului de partaj, așa încât, cum cererea principală a fost respinsă, ca neîntemeiată, nu s-a constatat o suprapunere a terenurilor, dreptul de proprietate al intervenientului recunoscut potrivit celor menționate, nefiind contestat, nu este fondată, fiind respinsă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul P. V., motivând că instanța a căutat să aplice legi care nu mai sunt valabile în prezent. A susținut reclamantul că terenul nu se suprapune cu terenul nimănui, nu a făcut niciodată obiectul niciunui litigiu, posesia nu a fost viciată, și nu a fost inclus în terenul reconstituit la Legea nr. 18/1991, deși a fost formulată cerere pentru întreaga suprafață de teren.
Recurentul a motivat că instanța în mod greșit a aplicat Codul civil din 1864 în loc să facă referire la Codul civil din 2011, acțiunea fiind introdusă la 22 decembrie 2011, și a invocat sentința civilă nr. 934/16.03.2009 a Judecătoriei Rădăuți pronunțată în dosarul nr._ prin care s-a constatat dreptul de proprietate pentru suprafața de 240 mp în condiții identice în favoarea intervenientului Hrisca C., apreciind că situația sa este identică, iar potrivit principiului aplicării unitare a dreptului, în condiții egale nu putea beneficia de soluții diferite.
Intervenientul în interes propriu Hrișca C. a formulat întâmpinare la cererea de recurs solicitând respingerea acesteia și menținerea sentinței Judecătoriei Rădăuți ca legală și temeinică și că terenul în suprafață de 649 mp revendicat de reclamant se suprapune peste terenul cu care este intabulat intervenientul.
Analizând recursul ce se subsumează motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin prisma criticilor invocate și pe baza probelor administrate, a considerentelor sentinței recurate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Tribunalul constată că acesta este nefondat pentru argumentele ce urmează.
Reclamantul P. V. a solicitat instanței să se constate dobândit prin uzucapiune dreptul său de proprietate asupra suprafeței de 649 mp, teren aflat în posesia sa din anul 1990, iar anterior aflat în posesia părinților săi, stăpânit începând cu data repatrierii etnicilor maghiari, și care face trup comun cu terenul său grădină, parcelele 143 și 156 din CF 3390 Frătăuții V..
Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr. 2920/2012, a respins acțiunea civilă formulată de reclamant motivând în esență că în cauză nu s-a probat exercitarea unei posesii utile și neviciate, în sensul art. 1847 C. civ. din 1864, și că posesia exercitată este viciată prin precaritate, conform art. 1853 C. civ. din anul 1864, stăpânirea materială a bunului făcându-se cu îngăduința autorităților administrației locale, în condițiile în care reclamantul sau autorii săi nu au urmat procedura prevăzută de art. 9 ș.u. din Legea nr. 18/1991 pentru a obține reconstituirea dreptului de proprietate, iar terenurile situate în intravilanul localităților, rămase la dispoziția autorităților publice locale de la persoanele care au decedat și/sau nu au moștenitori (cum este cazul proprietarului tabular Zoc I. a lui Marton) trec în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale respective, în baza certificatului de vacanță succesorală eliberat de notarul public, conform art. 26 alin. 1 din lege.
Tribunalul reține din extrasul de carte funciară depus de reclamant (fila 19), că asupra parcelei imobil teren nr. top 148/1, în cartea funciară nr._ (nr. CF vechi 2414) a comunei Frătăuții V. este intabulat dreptul de proprietate al lui Zoc I. a Marton, înscris în baza actului 2223/30.09.1929, terenul aflându-se în prezent în posesia reclamantului P. V. care a invocat împrejurarea că terenul a fost deținut de părinții săi începând cu anul 1947, după plecarea etnicilor maghiari.
Așadar posesia imobilului a început sub imperiul Decretului-Lege nr. 115/1938, aplicabil în zonă la acel moment.
Întrucât normele juridice înscrise în Codul civil aprobat prin Legea nr. 287/2009, sunt aplicabile numai situațiilor în care posesia a început după data intrării în vigoare a Noului Cod civil, pentru posesiile începute înainte de această dată rămân aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei, după cum reglementează în mod expres art. 82 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil.
Față de aceste prevederi, motivul de nelegalitate invocat de reclamant, respectiv aplicarea greșită a prevederilor Decretului-Lege nr. 115/1938 și ale Codului civil din 1864, în locul dispozițiilor Noului Cod civil referitoare la uzucapiunea imobiliară, este neîntemeiat, în mod judicios prima instanță reținând incidența dispozițiilor art. 28 din Decretul-Lege nr. 115/1938 aplicabile speței.
Ca atare, în mod corect Judecătoria Rădăuți s-a raportat la decizia pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 86/10.12.2007, potrivit căreia, în cazul prescripțiilor începute sub imperiul Decretului-Lege nr. 115/1938, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în sistem de carte funciară, cum este și cazul acțiuni reclamantului de față, sunt guvernate de dispozițiile acestei legi vechi. Cum dezlegarea dată problemei de drept judecate prin decizia pronunțată în interesul legii este obligatorie potrivit art. 3307 C. proc. civ. (forma actuală după modificarea făcută prin Legea nr. 202/2010, dispoziții ce reiau prevederea înscrisă în fostul art. 329 alin. 3 partea a II-a), motivul cu privire la acest aspect neputând fi primit.
În ceea ce privește situația juridică a terenului, Tribunalul observă că recurentul nu a criticat aspectul reținut de instanța de fond referitor la . cooperativei agricole de producție, ca urmare a colectivizării începute în anul 1949 și finalizată în anul 1962, astfel că reține ca atare situația de fapt necontestată.
Ori, în aceste împrejurări, în mod temeinic s-a reținut prin sentința recurată că autorii reclamantului nu au mai putut exercita o posesie utilă, ci una precară, fiind pierdut elementul intențional, deținerea terenului făcându-se animus sibi habendi prin simpla îngăduință din partea autorităților comuniste, iar nu sub nume de proprietar, de vreme ce prescripția a fost întreruptă conform art. 1864 pct. 2 C. civ., terenul devenind proprietate cooperatistă, ca formă a proprietății de stat, și fiind așadar scos din circuitul civil, bunurile imobile proprietate de stat, prin regimul juridic special reglementat inclusiv prin Constituția din 1966, fiind declarate imprescriptibile, insesizabile și inalienabile.
Pentru această concluzie și lămurirea deplină a situației terenului, relevantă este împrejurarea că suprafața în litigiu de 649 mp se află în continuarea suprafeței de 1,0200 ha situată în intravilanul localității Măneuți pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea autoarei reclamatului, P. Achilina, conform titlului de proprietate nr. 648/15.06.1995 eliberat în temeiul Legii nr. 18/1991, rezultând că el face parte din același trup de teren și a avut aceeași situație juridică de preluare de la autorii reclamantului în patrimoniul fostului CAP.
De altfel, însuși reclamantul, prin motivele de recurs a arătat terenul nu a fost inclus în terenul reconstituit la Legea nr. 18/1991, deși a fost formulată cerere pentru întreaga suprafață de teren, ceea ce întărește argumentul instanței.
Totodată, Tribunalul reține că în sistemul de carte funciară pentru a opera uzucapiunea extratabulară, reclamantul era ținut să facă dovada posesiei utile timp de 20 de ani de la moartea titularului dreptului înscris în cartea funciară, respectiv Zoc I. a lui Marton, ori, nu rezultă din probele administrate că ar fi survenit decesul proprietarului tabular, în nici un caz data începerii posesiei neputând fi considerată ca reprezentând data decesului acestuia. Nici data înscrierii în cartea funciară a dreptului, 1929, și nici faptul plecării din România și abandonul de fapt al imobilului nu reprezintă elemente suficiente pentru reținerea unui fapt juridic precum moartea unei persoane și care se dovedește numai prin actul de deces eliberat în acest sens.
Din aceste motive, dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului pe cale de uzucapiune nu a fost posibilă, nefiind întrunite condițiile legale la data introducerii acțiunii.
Împrejurarea că printr-o altă hotărâre judecătorească, într-o situație pe care recurentul a apreciat-o ca fiind similară, o altă instanță a constatat dobândit dreptul de proprietate pe cale de uzucapiune extratabulară, aplicând aceleași dispoziții legale ale Decretului-Lege nr. 115/1938, nu poate fi reținut drept un aspect de nelegalitate al sentinței supuse prezentului recurs, întrucât în sistemul de drept românesc precedentul judiciar nu reprezintă izvor de drept, și nu se pot face aprecieri asupra dispozițiilor conținute într-o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat.
Chiar admițând existența unor interpretări diferite asupra unor situații de fapt și de drept comparabile sau identice, contrarietatea de hotărâri pronunțate în cauze diferite (cu părți, obiecte diferite), de principiu, nu se înscrie în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în cauza pendinte hotărârea invocată de recurent nefiindu-i opozabilă și nereferindu-se la drepturi câștigate de el.
Tribunalul apreciază că sentința civilă recurată nu este pronunțată cu încălcarea art. 6 par. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului sub aspectul securității juridice, întrucât speța de față este diferită de situația reținută în cauza I. Ș. împotriva României, hotărârea judecătorească invocată de recurentul-reclamant fiind pronunțată de o primă jurisdicție, respectiv Judecătoria Rădăuți, dar nefiind supusă controlului judiciar al instanței de recurs în condițiile neformulării unei căi de atac.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza I. R. și alți 30 de reclamanți împotriva României, a reiterat că un număr restrâns de soluții divergente, pronunțate de aceeași jurisdicție, în cauze similare, nu este suficient pentru a duce la o încălcare a art. 6 paragraf 1. Totodată, în cauza Tivodar împotriva României, decizia de inadmisibilitate pronunțată la 2 octombrie 2012, Curtea a arătat că existența unor decizii jurisprudențiale divergente este o consecință a unui sistem judiciar constituit din mai multe instanțe care soluționează irevocabil litigii, provenite din raza lor de competență teritorială. Mai mult, Curtea a admis că astfel de divergențe pot apărea chiar și în cadrul aceleași jurisdicții. Aceste realități, nu constituie ele însele și în mod direct o violare a Convenției, criteriul de bază care ghidează Curtea în a statua dacă aceste soluții contrarii, pronunțate în situații de fapt și de drept similare, constituie o încălcare a art. 6 alin. 1 din Convenție, este verificarea caracterului profund și persistent al acestor soluții divergente, precum și identificarea existenței la nivel intern a unui mecanism apt să unifice practica judiciară.
D. urmare, recursul de față fiind găsit ca nefondat, iar față de prevederile art. 312 alin. 1 ipoteza a II-a C. proc. civ., Tribunalul urmează să-l respingă, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat recursul având ca obiect fond funciar declarat de recurentul-reclamant P. V. domiciliat în com. Frătăuții V., ., CP_, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr.2920/02.07.02.07.2012 a Judecătoriei Rădăuți în contradictoriu cu intimatul-pârât C. L. AL C. FRĂTĂUȚII V. cu sediul în .. Suceava și intimatul-intervenient H. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 octombrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
A. I. M. L. A. D. C. D. L. A.
Red.D.C.D.
Tehnored.L.A.
Ex.2/ 14. 11..2012
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1881/2012. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 2195/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
