Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1554/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1554/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 1554/2015
Dosar nr._ Constatare nulitate act juridic
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1554
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10 DECEMBRIE 2015
PREȘEDINTE A. I. M.
JUDECĂTOR V. O. D.
GREFIER S. A.-M.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de către reclamanții B. C. și B. F., împotriva sentinței civile nr. 4277 din data de 30 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind pârâții . – prin S. P. M. IPURL și prin Cabinet de Insolvență C. O., G. C., G. A. E..
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 4 decembrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitatea reclamanților apelanți să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, 10 decembrie 2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ din data de 11.09.2013, reclamanții B. C. și B. F. au solicitat în contradictoriu cu pârâții S.C. „ N.” S.A. Verești, G. C. și G. A.- E., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate în temeiul art. 1247, art. 1250, art. 1255 cod civil nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 368/5 decembrie 1011 al Biroului Notarului Public B. D. D. și în temeiul art. 907, art. 908-911 Cod civil rectificarea intabulării în C.F._ Verești a suprafeței corecte fără cei 1000 m.p. pe care se află C1, C2 și C3 proprietatea reclamanților. De asemenea, a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare au arătat că au cumpărat, prin contract autentic, de la M. M., suprafața de 1000 m.p. și cele trei construcții C1, C2 și C 3, s-a întocmit planul cadastral sub nr. 2181/02.03.2000 de către ing. Sesurschi D. și ulterior s-au intabulat conform extrasului de carte funciară inițial în C.F. 187 prin conversie_ . în CF_ a comunei Verești.
Au mai arătat reclamanții că în data de 27 iulie 2013 pârâtul G. C. a intrat pe terenul proprietatea lor, i-a amenințat și a susținut că este proprietar asupra suprafeței de 1000 m.p. și asupra construcțiilor aflate pe teren: moara, bascula cu cântar și magazie, invocând contractul a cărui nulitate parțială o solicită.
În concluzie, a solicitat admiterea acțiunii.
În drept, a invocat dispozițiile art. 1247, art. 1250, art. 1255, art. 907-908, art. 911 Cod civil.
P. precizările la acțiune din data de 11.11.2013 (f.48 dosar), reclamanții au arătat că au solicitat nulitatea absolută parțială a contractului în temeiul art. 1238 alin. 2 Cod civil, având în vedere că „strategia” de a vinde un bun care știau că nu le aparține a fost pusă la punct de toate părțile contractante, vânzătoare, reprezentanții acesteia și cumpărători și s-a finalizat în momentul încheierii contractului, când este posibil ca notarul să fi fost înșelat prin prezentarea unei documentații cadastrale parțiale false.
Au susținut, de asemenea reclamanții, că vânzătoarea știa că terenul pe care se afla moara (cei 1000 m.p) a ieșit din proprietatea sa încă din anul 1997, când a fost vândut prin licitație publică conform Ordonanței din 19.12.1997 a Tribunalului Suceava lui M. M., iar cumpărătorii știau că, cumpără terenul proprietatea lor.
Pârâții G. C. și G. A.- E. au depus la dosar întâmpinare prin care au arătat că este neîntemeiată pretenția reclamanților privind constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 368 din 5 decembrie 2011 cu privire la suprafața de 1000 m.p. teren situat pe raza comunei Verești, jud. Suceava, parte a imobilului cadastral nr._, înscris în CF_ a loc. cadastrale Verești.
Au mai arătat că nu sunt reale susținerile reclamanților din acțiune în sensul că actul juridic sus menționat ar fi avut o cauză ilicită pe considerentul că părțile contractante ar fi tranzacționat în cunoștință de cauză asupra suprafeței de 1000 m.p. teren proprietatea lor.
Pârâții au susținut că nu au avut cunoștință despre împrejurarea că în cadrul unei proceduri de executare silită suprafața de 1000 m.p. teren care a aparținut S.C.” N.” S.A. Verești și pe care se afla o moară de porumb ar fi fost înstrăinată numitului M. M. și revândută ulterior reclamantului B. C. și defunctei sale soții și nici cu privire la împrejurarea că acea suprafață de 1000 m.p. teren ar face parte din terenul ce a format obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 368/2011, situație neconfirmată de înscrisurile invocate de reclamanți.
Au mai arătat pârâții că potrivit Încheierii nr. 2036 din 10.11.2000 a Judecătoriei Suceava- Biroul de carte funciară, suprafața de 1000 m.p. teren aferentă morii de porumb adjudecate de antecesorul reclamanților a fost identificată ca fiind situată în extravilanul comunei Salcea și a fost înscrisă în C.F. nedefinitivă 187 a . ulterior în CF_ a loc. cadastrale Salcea.
De asemenea, au susținut că nu este reală susținerea reclamanților din acțiune în sensul că suprafața de 1000 m.p. teren ar figura înscrisă în CF_ ca fiind situată pe raza . cartea funciară sus menționată figurează înscris un imobil distinct de cel în litigiu, respectiv suprafața de 423 m.p. teren identică cu imobilul cadastral nr. 305, pe care se află o construcție anexă cu destinația de pătul.
Au mai arătat că potrivit mențiunilor din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6001/2000 suprafața de 1000 m.p. teren dobândită de reclamantul B. C. este individualizată ca fiind identică cu . în extravilanul . în CF nedefinitivă nr. 187 a loc. cadastrale Salcea.
Având în vedere faptul că la data încheierii contractului de vânzare cumpărare contestat vânzătoarea figura înscrisă în cartea funciară ca proprietară tabulară a imobilului înstrăinat, situat în intravilanul . cercetarea registrelor de publicitate imobiliară nu era de natură a atesta dreptul de proprietate invocat asupra terenului în litigiu de către reclamanții care au cumpărat și s-au intabulat cu suprafața de 1000 m.p. teren situată în extravilanul . faptul că reclamanții nu au intervenit în procedura de vânzare la licitație publică pentru a invoca și a-și proteja dreptul pretins, nu se poate reține că pârâții nu ar fi avut reprezentarea faptului că bunul cumpărat la licitație publică nu ar aparține vânzătoarei și nici că ar fi încheiat contractul în scopul fraudării dreptului invocat de reclamanți.
Pârâții au apreciat, totodată, că nu este dată în speță ipoteza unei cauze ilicite a contractului de vânzare cumpărare contestat așa cum fără temei pretind reclamanții, iar simplul fapt că reclamanții pretind a fi proprietarii unei părți din imobilul dobândit de pârâți prin contractul contestat nu este de natură să atragă calificarea cauzei contractului ca fiind ilicită deoarece dispozițiile art. 1683 Cod civil consacră valabilitatea vânzării bunului altuia stipulând în mod expres că, dacă la data încheierii contractului cu privire la un bun individual determinat acesta se află în proprietatea unui terț, contractul este valabil, iar vânzătorul este obligat să asigure transmiterea dreptului de proprietate de la titularul său către cumpărător sub sancțiunea expresă prevăzută de art. 1683 Cod civil, constând în rezoluțiunea contractului, restituirea prețului și plata eventualelor daune interese.
Totodată, au susținut că nu este întemeiată nici cererea de radiere a dreptului de proprietate înscris în favoarea lor în CF_ a loc. cadastrale Verești cu privire la suprafața de 1000 m.p. teren în litigiu.
Pârâta S.C.” N.” S.A. Verești nu a depus la dosar întâmpinare.
P. răspunsul la întâmpinare, reclamanții au arătat că imobilul achiziționat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6001 din 28.11.2000 de B.N.P. P. A. era compus din trei imobile aflate pe raza a două localități: Verești și Salcea, la momentul eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate . nr. 1900/1997 eliberat la data de 09.10.1997 S.C.” N.” S.A. era proprietară pe cei 1000 m.p. teren în litigiu, însă după circa 2 luni, respectiv pe data de 19 decembrie 1997, o parte din imobil a fost înstrăinat, prin adjudecare, conform Ordonanței din 19 decembrie 1997 către M. M., de la creditoarea Banca Agricolă (f.90 dosar).
P. sentința civilă nr. 4277 din data de 30 septembrie 2014, Judecătoria Suceava a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanții în contradictoriu cu pârâții . prin S. P. M. IPURL Suceava, G. C. și G. A. E. și a obligat reclamanții să plătească pârâtului G. C. 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6001/28.11.2000 la B.N.P. P. A., reclamanții au dobândit, printre altele, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1000 mp situat în Verești, jud. Suceava, și a construcțiilor situate pe acesta, de la vânzătorul M. M. (fila 17). În actul autentic s-a menționat însă eronat că terenul de 1.000 mp ar fi fost în extravilan .> La rândul său, vânzătorul M. M. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor prin Ordonanța nr. 86/01.03.2000 dată de Tribunalul Suceava în dosar 86/1997, în urma unei licitații efectuate prin executor judecătoresc (filele 51-52).
Cu aceste imobile (teren de 1000 mp cu clădire) reclamantul s-a înscris în cartea funciară 187 Salcea, actual Cartea funciară_ Salcea, . – fila 20.
În baza contractului de vânzare cu rezerva proprietății autentificat sub nr. 368/05.12.2011 la BNP B. D. D., pârâții G. C. și A. au dobândit, printre altele, dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr. cadastral_ înscris în Cartea Funciară nr._ Verești constând din suprafața de 9.367 mp teren, de la vânzătoarea N. S.A. prin lichidator judiciar Multconsult IPURL – fila 28.
Din adresa nr. I/8984/20.08.2013 a O.C.P.I. Suceava, prima instanță a reținut că la intabularea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului N. SA și ulterior la încheierea contractului de vânzare cu rezerva proprietății autentificat sub nr. 368/05.12.2011 la BNP B. D. D. nu s-a ținut cont că terenul în suprafață de 1.000 mp și moara de porumb au fost adjudecate conform ordonanței din 19.12.1997 dată de Tribunalul Suceava în Dosar 86/1997, astfel că, în ceea ce privește terenul în suprafață de 1.000 mp cu moară porumb să fie, la această dată, cuprins în două acte de proprietate, respectiv în două cărți funciare, a reclamanților și prim-pârâților.
Din aceeași adresă s-a reținut faptul că imobilele în cauză sunt situate în U.A.T. Verești, și nu în U.A.T. Salcea.
Reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâți la 05.12.2011, apreciind existența unei cauze ilicite la încheierea actului dintre pârâți, motivată de aceea că ambii ar fi cunoscut că parte din bunul vândut nu este proprietatea vânzătorului, iar actul s-a făcut deci în frauda legii.
Prima instanță a reținut că cererea a fost nefondată, fiind respinsă ca atare. Astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 1683 Cod civil, vânzarea lucrului altuia este valabilă, născând însă în sarcina vânzătorului obligația de a asigura transmiterea dreptului de proprietate de la titularul său către cumpărător, fiind reglementată inclusiv posibilitatea ratificării vânzării de către adevăratul proprietar.
Față de această reglementare legală, s-a reținut că, indiferent dacă părțile contractului de vânzare cu rezerva proprietății autentificat sub nr. 368/05.12.2011 la BNP B. D. D. au avut sau nu la cunoștință faptul că imobilul (sau parte din imobilul) pentru care au tranzacționat ar aparține unei alte persoane, nu se poate susține că o astfel de convenție ar fi contrară legii sau ordinii publice sau că ar reprezenta un simplu mijloc de eludare a unor dispoziții legale imperative, nefiind deci incidente în cauză prevederile art. 1236 al. 2 sau 1237 Cod civil, așa cum susține reclamanta.
Pe de altă parte, pârâtul G. C. a încheiat actul de vânzare-cumpărare 368/05.12.2011 cu proprietarul tabular N. SA, ce figura înscris cu dreptul de proprietate asupra imobilelor înstrăinate, în nicio înscriere a vânzătorului nefiind menționată construcția „moară”, ci numai construcții anexe (magazie) C4 și anexe (șopron) C13.
În orice caz, la data încheierii contractului 368/05.12.2011 reclamanții nu figurau în registrele de publicitate cu suprafața de 1000 mp pe raza comunei Verești, intabularea fiind efectuată pentru N. SA, și aceasta datorită faptului că în titlul reclamanților (contractul nr. 6001/28.11.2000) menționa eronat amplasamentul celor 1000 mp și a morii „în extravilanul comunei Salcea, județul Suceava, identic cu . în cartea funciară nedefinitivă nr. 187 a comunei cadastrale Salcea ”.
Or, în condițiile în care înscrisurile din cartea funciară ale părților fac referire la bunuri scriptic distincte, situate în unități administrativ teritoriale distincte (Salcea și Verești), numite pentru reclamant moară porumb iar pentru pârâți anexă (magazie) sau anexă (șopron), faptul că pârâtul G. C. a cumpărat o suprafață ce excede cu mult cei 1000 mp pe care se situează moara proprietatea reclamantului, declarațiile martorilor audiați în cauză ce au confirmat situația de notorietate a calității de proprietari ai morii pentru reclamant, nu au fost de natură a demonstra o cauză ilicită, în frauda intereselor reclamantului a actului încheiat între pârâți. Astfel că regimul juridic al bunurilor imobile în cauză, pentru care există două titluri de proprietate a fost clarificat numai prin analiza comparativă a acestora în cadrul unei acțiuni în revendicare.
În ceea ce privește capătul de cerere privitor la rectificarea înscrierii în Cartea funciară a pârâților, acesta, fiind subsecvent capătului principal de cerere ce viza anularea titlului în baza căruia pârâtul s-a înscris în cartea funciară, instanța a dispus respingerea acestuia, nefiind dată în speță niciuna din situațiile prevăzute de art. 907 și urm,. Cod civil.
În baza art. 453 al. 1 C.P.C., reclamanții au fost obligați să plătească pârâtului G. C. 500 lei cheltuieli de judecată, onorariu avocat conform chitanței 342/2014.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanți B. C. și B. F..
Astfel, au considerat că instanța de fond a reținut în mod greșit situația de fapt prezentată. Au considerat că era necesară efectuarea unei expertize tehnice topometrică care să lămurească situația, să identifice construcțiile și să stabilească în mod clar dacă există suprapunere între cele două terenuri ale părților. În acest sens, au solicitat efectuarea unei expertize tehnice judiciare cu obiectivele depuse la fila 198/ds fond.
Au considerat că nu poate fi reținută motivarea instanței de fond, precum că cererea reclamanților a fost nefondată, pe considerentul că prevederile art. 1683 Noul Cod civil sunt favorabile pârâtului.
Au apreciat că instanța de fond nu a analizat una dintre condițiile cerute de lege pentru a opera transmiterea proprietății în situația vânzării bunului altuia și anume buna credință a părților.
Motivul de nulitate invocat „frauda legii” se referă numai la reaua credință a pârâților la încheierea actului de înstrăinare atacat, dar și la încălcarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 și a regulamentelor interioare în ceea ce privește întocmirea documentației cadastrale în vederea înscrierii imobilului dobândit de cumpărătorii pârâți în cartea funciară, ipoteză neanalizată de instanța de fond.
Au solicitat admiterea apelului, iar pe fond, admiterea acțiunii, așa cum a fost precizată.
În drept, au invocat dispozițiile art. 466 și urm. Cod procedură civilă.
Legal citați, intimații nu au depus întâmpinare la dosarul cauzei.
P. decizia nr. 115/14.10.2015, Tribunalul Suceava – Secția a-II-a civilă a admis excepția necompetenței materiale funcționale de soluționare a apelului formulat de apelanții reclamanți B. C. și B. F., împotriva sentinței civile nr. 4277 din data de 30 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Suceava, intimați fiind pârâții ., G. C. și G. A. E., invocată din oficiu și a trimis cauza spre competentă soluționare Secției I Civile din cadrul Tribunalului Suceava.
Pentru a decide astfel, Tribunalul Suceava – Secția a-II-a civilă a reținut următoarele:
Excepția necompetenței materiale funcționale a instanței de judecată, este o exceptie de procedură, privind condițiile esențiale de promovare a unei cereri de chemare în judecată, este o excepție absolută, cercetarea ei fiind instituită în respectarea unor interese generale de înfăptuire a justiției și privește încălcarea unor norme de ordine publică, astfel că instanța este obligată să verifice, cu prioritate, față de fondul cauzei, îndeplinirea acestei condiții esențiale. In același timp, excepția necompetenței materiale funcționale a instanței este o excepție dilatorie, putând împiedica, în caz de admitere, judecata pe fond a cauzei de către prezenta instanță, ca atare analiza ei impunându-se a se face cu prioritate față de alte aspecte legate de procedură și fond.
Art. 132 C.proc.civ. statuează că atunci când în fața instanție de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă.
Tribunalul a constatat că obiectul cauzei îl reprezintă constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare – cumpărare pe motiv că vânzătorul nu avea calitatea de proprietar, precum si rectificare carte funciară.
Prezenta instanță, competentă a solutiona litigii intre profesionisti, a constatat că litigiul dedus judecătii nu este unul intre profesionisti, ci de natură pur civilă, vizând analizarea intereselor unor persoane fizice.
In calificarea naturii litigiului, Tribunalul a considerat că este necesar a se verifica dacă faptul juridic dedus judecății vizează sau nu raporturi între profesionisti, in acceptiunea art.3 C.civ., intrucât numai in măsura in care actul de față are natura unui act intre profesionisti, litigiul poate fi considerat ca fiind de competența prezentului complet.
Astfel, potrivit art.3 alin.2 si 3 C.civ., „Sunt considerați profesionisti toți cei care exploatează o întreprindere. Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă in producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau in prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu scop lucrativ.”
Or, litigiul de față, urmărind verificarea modalității in care s-a facut transferul dreptului de proprietate cu privire la un imobil intre persoane fizice, nu se incadrează în nici una din variantele de mai sus, astfel incât nu s-a putut considera ca s-a dedus judecății un raport între profesionisti. Simpla chemare in judecata a unei persoane juridice, aflate in insolvență, din al cărei patrimoniu s-a transferat dreptul de proprietate al imobilului către pârâtii persoane fizice, nu ne îndreptățește a considera contrariul.
Din actele dosarului a rezultat că prezentul litigiu este unul de natură pur civilă, iar nu unul care vizează raporturile dintre profesioniști,, motiv pentru care Tribunalul a admis excepția necompeteneței funcționale a Secției II civile – complete specializate în judecarea cauzelor cu profesioniști, invocată de instanță, din oficiu.
Pe cale de consecință, in temeiul art.200 alin.2 C.pr.civ., s-a trimis cauza spre competentă solutionare Tribunalului Suceava – Secția I civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția I civilă sub nr._ .
Examinând apelul, conform art. 479 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor invocate, tribunalul reține următoarele:
Apelanții arată că prima instanță nu a reținut corect situația de fapt, neverificând suprapunerea celor două terenuri, al reclamanților, respectiv al pârâtului.
Având în vedere adresa nr._ a OCPI Suceava, judecătorul fondului a mai reținut că terenul în litigiu este situat pe raza unității administrativ teritoriale Verești și că la intabularea dreptului de proprietate în favoarea . ulterior, la încheierea contractului de vânzare cumpărare nr. 368/2011 nu s-a ținut seama de faptul că terenul în suprafață de 1000 mp și moara de porumb au fost adjudecate conform ordonanței pronunțate de Tribunalul Suceava la data de 19 decembrie 1997 în dosarul nr. 86/1997, astfel încât imobilul respectiv figurează înscris în două acte și respectiv în două cărți funciare diferite.
P. urmare, în examinarea motivelor de nulitate invocate în cauză, prima instanță a avut în vedere chiar premisa invocată de reclamanți în cererea introductivă, respectiv cea a suprapunerii între terenurile ce au formal obiectul contractelor de vânzare cumpărare menționate anterior, împrejurare în raport de care critica reclamanților privind greșita stabilire a situației de fapt nu poate fi reținută.
Față de aceste aspecte, cererea pentru efectuarea unei expertize topo este neutilă cauzei.
Potrivit art. 1236 alin. 2, art. 1237 cod civil cauza actului juridic este ilicită atunci când este contrară legii și ordinii publice sau când contractul reprezintă doar un mijloc de eludare a aplicării unei dispoziții legale imperative.
În speță, reclamanții apelanți au susținut că prin încheierea contractului de vânzare cumpărare contestat părțile contractante ar fi urmărit fraudarea dispozițiilor legale care consacră dreptul de proprietate, tranzacționând în cunoștință de cauză cu privire la imobilul proprietatea altor persoane, astfel încât motivul de nulitate invocat vizează vânzarea bunului altuia.
În reglementarea noului cod civil-în vigoare la data perfectării actului juridic contestat, împrejurarea că bunul vândut nu este proprietatea vânzătorului nu este de natură să confere caracter ilicit cauzei contractului deoarece dispozițiile legale care consacră dreptul de proprietate nu interzic vânzarea bunului altuia ci, dimpotrivă, o permit.
Astfel, dispozițiile art. 1683 cod civil consacră valabilitatea vânzării bunului altuia, stipulând în mod expres că, dacă la data încheierii contractului, cu privire la un bun individual determinat acesta se află în proprietatea unui terț, contractul este valabil iar vânzătorul este obligat să asigure transmiterea dreptului de proprietate de la titularul său către cumpărător sub sancțiunea expres prevăzută de art. 1683 cod civil, constând în rezoluțiunea contractului, restituirea prețului și plata eventualelor daune interese. Totodată, dispozițiile art. 1683 alin. 2 cod civil consacră chiar posibilitatea ratificării vânzării bunului altuia de către adevăratul proprietar.
Lipsa calității de proprietar a vânzătorului la momentul încheierii contractului nu atrage nevalabilitatca vânzării și problema înstrăinării bunului altuia se situează pe tărâmul executării actului juridic, iar nu pe cel al încheierii sale valabile.
Deci, nu se poate reține că dacă vânzătorul nu este proprietar la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare intervine nulitatea contractului.
Apelanții fac vorbire de reaua-credință a părților contractante.
Pentru a opera nulitatea pentru cauză ilicită trebuie să rezulte reaua credință a părților contractante, în sensul că acestea au fost de conivență, urmărind să-i fraudeze pe apelanți.
Cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească, conform art. 249 din noul Cod de procedură civilă.
Deci, revenea reclamanților apelanți obligația de a proba, fără de tăgadă, aceste împrejurări.
De observat că situația juridică a imobilelor în litigiu este complexă, corect a reținut prima instanță o . inadvertențe cu privire la înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamanților care a fost înscris în cartea funciară pentru un imobil aparținând UAT Salcea, deși, în realitate, imobilul dobândit se află pe raza UAT Verești; de asemenea, au avut loc mai multe licitații.
Nici situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză nu confirmă existența motivului de nulitate invocat de reclamanți, nefiind dovedit un scop ilicit care să fi fost comun ambelor părți contractante, așa cum impun disp. art. 1238 alin. 2 cod civil.
Astfel, martorii audiați la propunerea reclamanților au relatat că reclamantul B. C. era cunoscut ca proprietar al morii amplasate pe suprafața de 1000 mp teren în discuție și au susținut că această împrejurare era de notorietate, fiind cunoscută și de pârâtul G. C., care a locuit în acea moară într-o perioadă ulterioară anului 2000. Aspectele sus menționate sunt însă nerelevante în cauză în contextul în care, asa cum rezultă din petitul cererii introductive, moara de porumb la care s-au referit martorii nu formează obiectul litigiului întrucât aceasta nu se identifică cu imobilul construcție ce le-a fost transmis prin contractul de vânzare cumpărare nr. 368/2011 (magazia C4). P. urmare, chiar dacă pârâtul G. C. ar fi cunoscut că imobilul construcție cu destinația de moară era proprietatea reclamanților, o astfel de împrejurare nu este de natură a conferi o cauză ilicită contractului contestat din moment ce acest contract nu a avut ca obiect construcția respectivă.
În ceea ce privește susținerea martorului S. G. în sensul că în anul 2011 pârâtul G. C. ar fi cunoscut dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului aferent morii, respectiva susținere a fost argumentată de martor prin prisma faptului că pârâtul ar fi locuit în moară cu acordul prim reclamantului or, acest argument vizează doar construcția propriu zisă cu destinația de moară, martorul nefacând referire la nici o împrejurare concreta care să justifice ideea că ar fi cunoscut pretenția de proprietate a reclamanților asupra suprafeței de 1000 mp teren în discuție.
Rezultă astfel că reclamanții nu s-au achitat de sarcina probei, în sensul dovedirii intenției de fraudare a lor, din partea părților contractante, din contractul contestat în prezenta cauză.
Se insistă pe identificările de carte funciară, pe ceea ce exista în patrimoniul societății „N.” la momentul licitației, identificarea respectivelor construcții, numerotarea acestora, etc. Aceste împrejurări nu se circumscriu însă obiectului cauzei, needificând asupra intenției de fraudare, fiind relevante într-o eventuală acțiune în revendicare, pentru compararea drepturilor părților.
Deci situația juridică evidențiată la pct. 3 din memoriul de apel excede prezentei cauze, față de petitul acțiunii.
Având în vedere faptul că la data încheierii contractului de vânzare cumpărare contestat vânzătoarea figura înscrisă în cartea funciară ca proprietară tabulară a imobilului înstrăinat, situat în intravilanul . cercetarea registrelor de publicitate imobiliară nu era de natură a atesta dreptul de proprietate invocat asupra terenului în litigiu de către reclamanții care au cumpărat și s-au intabulat cu suprafața de 1000 mp teren situată în extravilanul . faptul că reclamanții nu au intervenit în procedura de vânzare la licitație publică pentru a invoca și a-și proteja dreptul pretins pârâții nu au putut avea reprezentarea faptului că bunul cumpărat la licitație publică nu ar aparține vânzătoarei și, prin urmare, au fost subdobânditori cu titlu oneros de bună credință.
Se mai invocă încălcarea Legii nr. 7/1996, acest temei de drept nefiind indicat în acțiune, astfel cum arată chiar reclamanții în memoriul de apel.
Se prezintă presupuse nereguli în această procedură, concluzia apelanților fiind că angajații cărții funciare Verești au încălcat respectivele reglementări.
Deci, eventuala culpă este indicată în sarcina biroului de carte funciară, care nu poate fi edificatoare din prisma unei eventuale intenții de fraudă din partea părților contractante în contractul de vânzare-cumpărare contestat.
Apoi se prezintă situația de fapt, modalitatea în care părțile au dobândit dreptul de proprietate, se compară aceste drepturi, existența unor plângeri penale, etc. Aceste aspecte nu dovedesc intenția de fraudare invocată, urmând a fi avute în vedere în dosarul de revendicare, aceste împrejurări exced obiectului cauzei.
În consecință, în baza art. 480 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge apelul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către reclamanții B. C. și B. F. – ambii la av. R. M. – Suceava, ., ., . civile nr. 4277 din data de 30 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind pârâții . – prin S. P. M. IPURL – Suceava, ., .-48 și prin Cabinet de Insolvență C. O. – Suceava, ., ., ., domiciliat în Corocăiești,nr. 502, ., prin afișare la ușa instanței și la sediul ., G. A. E., domiciliată în Corocăiești,nr. 502, ., prin afișare la ușa instanței, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10 decembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. I. M. V. O. D. S. A.-M.
Red. A.I.M.
Judecător fond L. C. Ș.
Tehnored. S.A.M.
11 ex./28.12.2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1563/2015. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Decizia nr. 141/2016. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
