Fond funciar. Decizia nr. 2305/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2305/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 18-10-2013 în dosarul nr. 2305/2013
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2305/2013
Ședința publică de la 18 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I. M.
Judecător V. O. D.
Judecător L. A.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții reclamanți I. D. D. și I. L.. Ambii domiciliați în Siminicea, jud S. împotriva sentinței civile nr.1352/05.03.2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. JUDEȚEANĂ S.- P. REPREZ.LEGAL- S., ., nr.36, jud S..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul I. D. asistat de av. B. L.,lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care apărătoare recurentului înmânează instanței înscrisuri.
Instanța, față de dispozițiile art.305 raportat la 167 Vechiul Cod de procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse de recurent.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. B. L. arată că din modalitatea în care a fost motivată sentința civilă rezultă că soluția a fost dată cu necercetarea fondului cauzei. Mai arată că există două suprafețe de teren din care numai una apare pe titlul de proprietate. De asemenea dat fiind faptul că nu s-a cercetat fondul cauzei se impune admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 4 decembrie 2012, reclamanții I. D. și I. L. au chemat în judecată pe pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., solicitând instanței anularea Hotărârii nr. 339 din 21.09.2012 emisă de pârâtă, prin care a fost respinsă cererea lor de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2.700 mp teren aferent locuinței.
În motivare au arătat că cererea lor a fost respinsă de către pârâtă pe motiv că lipsesc actele din care să reiasă atribuirea în folosință a terenului, autorizația de construire, identificarea cadastrală.
Au mai precizat că au depus acele acte atât la primărie, cât și la Consiliul Județean, apreciind că sunt date condițiile de a le fi reconstituit și constituit dreptul de proprietate asupra terenului.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedire reclamanții au depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 4-11).
Pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. a formulat întâmpinare (filele 14, 15) prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți, motivat de faptul că aceștia trebuiau să facă dovada unei existenței unei situații premisă, respectiv atribuirea de teren de către cooperativele agricole de producție, dovadă care se poate face prin chitanță sau act de dare de plată de la fostul CAP, neîndeplinind condițiile prevăzute de art. 23 și 24 din Legea nr. 18/1991.
În dovedire a depus la dosarul cauzei documentația ce a stat la baza emiterii hotărârii contestate (filele 16-24).
La termenul de judecat din data de 5 martie 2013, instanța a invocat, din oficiu, excepția tardivității introducerii plângerii.
P. sentința civilă nr 1352/05.03.2013 pronunțată de Judecătoria S., prima instanță a admis excepția tardivității formulării plângerii, invocată din oficiu și, în consecință, a respins acțiunea ca tardivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
După cum rezultă din prevederile art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Reclamanții au formulat plângere împotriva hotărârii comisiei județene nr. 339 din 21.09.2012, solicitând anularea acesteia și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2.700 m.p. teren aferent locuinței.
Prima instanță a reținut că prin actul administrativ atacat a fost respinsă cererea formulată de I. D. și I. L. prin care solicitau constituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 2.700 mp teren aferent locuinței, situată pe raza comunei Siminicea.
Hotărârea nr. 339 din 21.09.2012 a fost comunicată reclamanților, cu confirmare de primire la data de 4 octombrie 2012, după cum rezultă din înscrisul de la fila 16.
Conform prevederilor art. 53 al. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată, împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere în termen de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ contestat. Termenul de 30 de zile în care trebuie introdusă plângerea are caracterul unui termen procesual de decădere, a cărui nerespectare atrage sancțiunea pierderii dreptului de a introduce plângerea.
Or, reclamanții au introdus plângerea împotriva Hotărârii nr. 339 din 21.09.2012 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. abia pe data de 4 decembrie 2012, cu depășirea termenului legal de 30 de zile prevăzut de art. 53 al. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată, astfel că excepția de tardivitate a introducerii plângerii, apare ca fiind întemeiată, motiv pentru care a fost admisă, iar plângerea reclamanților a fost respinsă ca fiind tardiv introdusă.
Împotriva sentinței civile au formulat recurs reclamanții, pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, au arătat că, cauză s-a judecat pe excepție și nu pe fondul cauzei.
De asemenea au solicitat repunerea lor în termen, având în vedere situația din anul respectiv și a lor - doi bătrâni bolnavi și nedeplasabili, mai ales pe condiții meteo imposibile ( de notorietate în 2012).
Ar însemna a le închide căile pentru recuperarea unui drept legitim, și a judecat fără a ține cont de scopul legii 18, acela de reconstituire/constituire/retrocedare a dreptului de proprietate și nu de obstrucționare procedurală a acestuia, cu atât mai mult cu cât terenul e în proprietatea lor.
Aplicarea art.53 legea 18/1991 suportă discuții cu privire la natura termenului respectiv și dacă, fiind o lege specială, instanța poate sau nu invoca din oficiu o excepție procedurală de drept comun.
Această aplicare intră în contradicție cu însăși practica și doctrina juridică. În aplicarea legilor de proprietate s-a stabilit că dreptul de proprietate al omului există, și că măsurile de cooperativizare, preluare a ternului, nu înseamnă că acest drept a trecut la altcineva, ci se păstrează de către proprietar.
Ei au construcțiile lor pe acest teren dinainte de 1959, fiind înscris în RA 59-62 și din 1990 până la zi, plătind impozitele. Anterior parte din teren a fost la CAP.
De altfel comisiile nu au invocat nimic din ce a reținut instanța, mergând pe principiul indicat de legea 18/1991 de reconstituire a dreptului de proprietate, pe care omul nu l-a pierdut niciodată.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedire, au depus la dosar înscrisuri ( f.9-13).
Deși legal citată, intimata nu s-a prezentat în fața instanței și nu a formulat întâmpinare.
Examinând recursul ce se subsumează prevederilor art. 304 pct. 9, art. 3041 din vechiul cod de procedură civilă prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor formulate, tribunalul reține următoarele:
Corect a reținut prima instanță tardivitatea plângerii, văzând că hotărârea Comisiei Județene contestată a fost comunicată reclamanților la data de 4 octombrie 2012, aspect necontestat de recurenți.
Reclamantul, prezent în instanță, a confirmat ( f.29, judecătorie) că a primit hotărârea anul trecut.
Conform prevederilor art. 53 al. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată, împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere în termen de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ contestat. Termenul de 30 de zile în care trebuie introdusă plângerea are caracterul unui termen procesual de decădere, a cărui nerespectare atrage sancțiunea pierderii dreptului de a introduce plângerea.
Rezultă că introducerea plângerii la 4 decembrie 2012 s-a făcut cu depășirea termenului legal.
Nu se poate lua în considerare cererea de repunere în termen. Aceasta a fost formulată prima dată în recurs, nefiind supusă analizei primei instanțe. Astfel, constituie o cerere nouă, contrară prevederilor art.294 alin.1, art.316 vechiul Cod de procedură civilă.
Scopul Legii 18/1991 este, într-adevăr, de a asigura recuperarea unui drept legitim, de reconstituire/constituire/retrocedare a dreptului de proprietate, însă în limitele de procedură prevăzute de aceasta.
Nu se poate vorbi de o „obstrucționare procedurală” abuzivă, impunerea unor termene procedurale înăuntrul cărora se pot face anumite cereri fiind vitale pentru a reglementa situația juridică a imobilelor într-un termen rezonabil, pentru a înlătura starea de incertitudine. Și jurisprudența CEDO a admis în mod constant în jurisprudența sa ca dreptul la acces la un tribunal nu este unul absolut, ci unul compatibil cu limitări implicite, statele contractante dispunând în aceasta materie de o anumita marja de apreciere. Ele pot institui, prin legislația lor interna, limitări ale dreptului de acces la un tribunal, cu condiția sa nu fie atins în substanța sa dreptul în discuție, sa urmărească un scop legitim si sa existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite si scopul urmărit. Protecția oferita de art.1 din Primul protocol adițional la Convenție se întinde doar la bunurile actuale si nu garantează dreptul de a dobândi altele, neputându-se vorbi despre o procedura referitoare la un „bun actual” în sensul CEDO si nici de încălcarea dreptului de proprietar al reclamanților(cauza Brezuy si Brezuy c. Slovaciei, Malhous c. Republicii Cehe, G. c. României).
Recurenții arată că terenul este în proprietatea lor. În cazul constituirii dreptului de proprietate, conform art.24 Legea 18/1991, recunoașterea acestuia presupune parcurgerea etapelor prealabile în fața comisiilor de fond funciar, și depunerea plângerii în termen legal la instanță, conform capitolului IV Legea 18/1991.
Natura termenului prevăzut de art.53 alin.2 Legea 18/1991 nu comportă discuții, fiind un termen procesual de decădere, a cărui nerespectare atrage sancțiunea pierderii dreptului de a introduce plângerea. Chiar dacă este prevăzut de o lege specială, încălcarea lui atrage aceeași sancțiune, decăderea, fiind corect invocată de prima instanță excepția tardivității. Aceasta, fiind de ordine publică, poate fi invocată și din oficiu de către instanță.
Practica și doctrina juridică interne sunt unanime în acest sens, inclusiv jurisprudența CEDO, s-a detaliat mai sus.
Recurenții invocă aspecte de fond: efectul măsurilor de cooperativizare, de preluare, care nu ar fi translatat dreptul de proprietate, că acesta nu s-a pierdut, existența construcțiilor, înscrierea în registrul agricol, plata impozitelor, etc…, care nu pot fi luate în considerare, față de tardivitatea plângerii, care, conform art.137 alin.1 Vechiul Cod de procedură civilă, face de prisos cercetarea în fond a pricinii, având caracter prioritar.
Chiar dacă comisiile de fond funciar nu au invocat excepția tardivității, fiind o chestiune de ordine publică, putea fi invocată și de instanță, din oficiu.
În consecință, în baza art.312 alin.1 vechiul Cod de procedură civilă, Tribunalul va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții reclamanți I. D. D. și I. L.. Ambii domiciliați în Siminicea, jud S. în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. JUDEȚEANĂ S.- P. REPREZ.LEGAL- S., ., nr.36, jud S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Octombrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
A. I. M. V. O. D. L. A. L. A.
Red A.I.M
Jud.fond C. A.
Tehnored.L.A.
2 ex./ 05.11.2013
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 1390/2013. Tribunalul SUCEAVA | Uzucapiune. Decizia nr. 2325/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
