Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2327/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2327/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 2327/2013
Dosar nr._ revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2327
Ședința publică de la 22 octombrie 2013
Președinte: G. D.
Judecător: I. M.
Judecător: I. G.
Grefier: D. E. M.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanții H. V. și H. V., respectiv de reclamantul H. P. împotriva sentinței civile nr. 913 din 04.03.2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, intimată fiind pârâta ..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reclamanții recurenți, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reclamantul recurent H. P. depune la dosar chitanța nr. 1177/21.10.2013 cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 81,5 lei și timbru judiciar de 3 lei.
Întrebați fiind, reclamanții recurenți au arătat că nu mai au alte cereri de formulat și probe de solicitat.
Instanța, constatând probatoriul administrat în cauză epuizat și recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Reclamantul recurent H. P. a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, motivat de faptul că terenul proprietatea sa a fost trecut în domeniul public.
Reclamanții recurenți H. V. și H. V. au solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.Fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți sub nr._ din 15 mai 2012 reclamanții H. V., H. V. și H. P. au chemat-o în judecată pe pârâta . să o oblige pe aceasta să le predea în deplină proprietate suprafața totală de 372 mp teren.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt proprietarii a două parcele de teren învecinate, în baza contractului de donație autentificat cu nr.7132/25.10.1993 de notariatul de Stat Local Rădăuți și a sentinței civile nr.5924/26.11.1993 a Judecătoriei Rădăuți. La o extremitate a acestor parcele pârâta a amenajat, în mod abuziv și fără consimțământul lor, un drum lat de 6 m și lung de 62 m, ocupând astfel, în mod nelegal, 234 mp din proprietatea reclamanților H. V. și H. V. și 138 mp din proprietatea reclamantului H. P..
Deși a fost legal citată, pârâta nu a fost reprezentată la judecată și nici nu și-a formulat apărările în scris.
În vederea soluționării cauzei reclamanții au depus la dosar înscrisuri.
P. sentința civilă nr. 913 din 04.03.2013, Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea având ca obiect „revendicare” formulată de către reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Pentru ca o acțiune în revendicare imobiliară să fie admisă, este necesar ca reclamanții să facă dovada dreptului lor de proprietate asupra imobilelor din litigiu. Atunci când reclamanții se prevalează de acte juridice civile translative de proprietate, este necesar – în principiu – să se facă dovada că transmițătorii erau proprietarii imobilelor de care au dispus.
În speță, reclamanții H. V. și H. V. au invocat sentința civilă nr.5924/1993 a Judecătoriei Rădăuți (fila 7), prin care numita Cotos Albina le-a vândut o suprafață de 4.113 mp, iar reclamantul H. P. invocă contractul de donație autentificat cu nr.7132/25.10.1993 de Notariatul de Stat Local Rădăuți (fila 6), prin care tatăl său H. V. i-a donat o suprafață de 2.220 mp. Deși instanța le-a pus expres în vedere reclamanților să prezinte actele de proprietate ale transmițătorilor (încheierea de ședință din 19 noiembrie 2012), aceștia nu au putut prezenta înscrisurile cerute.
În această situație, instanța a apreciat că:
- sentința civilă nr.5924/26.11.1993 a Judecătoriei Rădăuți, fără să fie dublată de un act de proprietate al promitentei vânzătoare Cotos Albina, nu are nicio valoare juridică;
- donatarul H. P. nu poate fi considerat proprietarul terenului primit ca donație pentru simplu fapt că donatorul H. V. nu era proprietarul terenului (chiar dacă donatarul, în baza unei practici nelegale, dar des întâlnite în perioada 1991 – 1994, și-a înscris în cartea funciară pretinsul drept de proprietate). Astfel, chiar în cuprinsul contractului de donație se menționează că donatorul ar fi proprietar „în baza adeverinței nr.1997/1993 eliberată de Primăria . P. a refuzat să prezinte această adeverință, dar este evident că, indiferent care ar fi fost conținutul său, ea nu poate constitui un titlu de proprietate pentru donator. Ori, este de neacceptat ca, printr-o „jonglerie” juridică făcută între tată și fiu (chiar dacă îmbracă forma unui contract autentic de donație), fiul să „dobândească” un drept pe care tatăl său nu îl avea.
Chiar dacă s-ar admite că sentința judecătorească și contractul de donație au valoarea juridică a unor titluri de proprietate, se observă din planul de situație de la fila 29 că reclamanții pretind că ar trebui să dețină, împreună, o suprafață de 6.650 mp, din care pârâta le-ar fi uzurpat 226 mp (80 mp de la H. P. și 146 mp de la H. V. și H. V. – deci oricum mai puțin decât au pretins aceștia în cererea de chemare în judecată). Dar, însumând suprafețele menționate în sentință și în contract (4.113 mp + 2.220 mp), rezultă că reclamanții ar fi îndreptățiți să dețină o suprafață totală de 6.333 mp, iar nicidecum 6.650 mp.
Mai mult, din planul de situație sus-menționat rezultă că reclamanții dețin efectiv, împreună, o suprafață totală de 6.424 mp (6.650 – 226 mp), deci mai mult decât suprafața de 6.333 mp pe care ar fi îndreptățiți să o dețină, astfel încât pretențiile lor asupra terenului cu destinație de drum nu au nicio justificare.
Împotriva sentinței civile nr. 913 din 04.03.2013 a Judecătoriei Rădăuți au declarat recurs reclamanții H. P., H. V. și Hsna V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său, reclamantul H. P. a arătat că a depus la dosar acte de proprietate și nejustificat instanța a respins acțiunea, inclusiv capătul de cerere cu privire la revendicarea suprafeței de 138 mp.
Instanța folosește cuvinte jignitoare la adresa sa și a tatălui său. Arată că la B. cărțile funciare au fost distruse în timpul și din cauza războiului și în prezent există doar evidențe funciare și se formează acum cărți funciare.
Dovada dreptului de proprietate se face cu dovada din registrul agricol, posesia de fapt, planul de situație și cu acțiuni în constatare.
În speță nu există nici o “jonglerie" cum reține instanța de fond, care nu a analizat corect speța și superficial și abuziv i-a respins acțiunea.
H. V. a fost intabulat în CF conform adeverinței Primăriei B. nr. 1997 din 18.10.1993 și cu planuri de situație la care se adaugă posesia de fapt.
El s-a intabulat corect în CF și de atunci și până în prezent nu au fost deranjați în posesia de fapt.
Unde există cărți funciare, cum este în speță, noul certificat tabular face dovada deplină a dreptului de proprietate.
H. V. este intabulat în CF (pag. 23 și 24) pe . în suprafață de 2220 mp și în noua configurație pe p.f. 1113 (pag 26 dosar).
El este proprietar și face dovada deplină a dreptului de proprietate, care are efect "ergo omnes".
Legal și cu bună credință, fără nici o "jonglerie", în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 7132 din 25.10.1993 autentificat de Notariatul de Stat Rădăuti H. V. i-a vândut terenul său.
El este intabulat corect, este proprietar și solicită să fie înlăturată expresia neprincipială de "jonglerie" și să fie considerat proprietar.
Față de cele de mai sus, soluția instanței de fond, superficială și jignitoare, trebuie obligatoriu casată, cu îndrumările necesare, iar pe fondul cauzei, admiterea acțiunii în parte față de el și obligarea pârâtei să-i predea în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 138 mp cu care este intabulat în CF.
Recursul nu a fost motivat în drept.
P. recursul lor, reclamanții H. V. și H. V. au criticat soluția primei instanței, ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și obligarea pârâtei să le predea suprafața de 234 mp teren. pentru următoarele motive:
Dovada dreptului de proprietate unde nu au existat cărți funciare, care au fost distruse, s-a făcut cu registrul agricol, posesia de fapt și cu evidența din registrul agricol.
Din . la C. Albina, pârâta le-a ocupat 234 mp teren.
Nu interesează suprafața ei pentru că este bine delimitată și așa cum a dobândit-o ei de la C. Albina.
Instanța a reținut greșit că ei nu sunt proprietari și le-a respins acțiunea.
F. proprietară Cotos Albina a fost înregistrată în registrul agricol, a deținut terenul și l-a transmis lor.
P. sentinta civilă 5924 din 26.11.1993 s-a admis actiunea în constatate a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 4113 mp teren cu care s-au intabulat.
Greșit reține instanța că nu șunt proprietari.
Ori predecesorii lor au fost proprietari întrucât Cotos Albina, care le-au înstrăinat terenul, era înregistrată în registrul agricol, îl deținea și în mod legal l-au înstrăinat.
Titlurile de proprietate au fost verificate de către instanță și legal și temeinic sentința civilă nr. 5924 din 26.11.1993 a rămas definitivă și cu autoritate de lucru judecat și produce efecte "erga omnes".
De atunci și până în prezent nimeni nu îi deranjează în exercitarea dreptului de proprietate, în afară de pârâtă.
Greșit instanța a reținut o altă situație.
În prezent, predecesorii lor au fost proprietari, ei sunt intabulați, sunt proprietari și cum pârâta le-a ocupat suprafața de 234 mp se impune a le-o retroceda. . . .
Cu rea credință, instanța de fond face o adunare a parcelelor, socoate că există teren în plus și dă o soluție ilegală .
Recursul nu a fost motivat în drept.
Examinând recursurile în raport de motivele invocate, de dispozițiile art. 304 ind. 1 C., de actele și lucrările dosarului și de considerentele sentinței civile atacate, tribunalul reține următoarele:
P. cererea formulată, reclamanții H. V., H. V. și H. P., au solicitat obligarea pârâtei . predea în deplină proprietate suprafața de 372 mp teren, invocând ca temei al admiterii acțiunii, sentința civilă nr. 5924/26.12.1999 a Judecătoriei Rădăuți prin care s-a constatat că reclamanta H. V. a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 4113 mp teren fâneață, prin cumpărare de la C. Albina ( fila 7 dosar fond) și contractul de donație autentificat sub nr. 7132/25.10.1993 prin care H. V. a donat reclamantului H. P. suprafața de 2220 mp teren fânaț, identic cu pf 1138 din CF 590 B. ( fila 6 dosar fond).
Regula înscrisă în art. 1169 cod civil referitoare la sarcina probei își găsește aplicarea și în materia acțiunii în revendicare, deci reclamantul care pretinde că este proprietar trebuie să facă dovada dreptului de proprietate.
Pentru rezolvarea dificultăților de ordin juridic ale probei dreptului de proprietate, în doctrină și în jurisprundența s-a încercat să se contureze, pe de o parte, noțiunea de titlu, iar pe de ală parte, să se stabilească o . reguli în funcție de situațiile posibile în cadrul acțiunii în revendicare.
Astfel, prin titlul de proprietate în această materie se înțelege actul juridic, actul jurisdicțional sau chiar actul administrativ translativ ori chiar declarativ de proprietate, care generează o prezumție de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă.
Se includ în această noțiune, spre exemplu: toate contractele translative de proprietate ( în care se include și contractul de donație), legatul cu titlu particular, convenția sau hotărârile de partaj, tranzacția convențională sau judiciară, hotărârea judecătorească care ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare pronunțată în temeiul art. 1073-1077 Cod civil, etc.
Efectul ce i se atribuie titlului, în accepțiunea mai sus arătată, este acea de a crea o prezumție simplă în legătură cu calitatea de proprietar al persoanei ce-l invocă, prezumție relativă de proprietate care poate fi răsturnată de partea adversă prin opunerea unui titlu de proprietate de natură să genereze în favoarea sa o prezumție de proprietate mai puternică, însă tot susceptibilă de a fi combătută.
Din această perspectivă, reținerea de către prima instanță a faptului că sentința civilă nr. 5924/26.11.1993 a Judecătoriei Rădăuți și contractul de donație autentificat sub nr. 7132/25.10.1993 invocate de reclamanți ca temei al admiterii acțiunii, nu constituie titluri de proprietate, este greșită și urmează a fi înlăturată.
Pentru aceleași considerente, anume că titlurile de proprietate constituie mijloace de probă ce creează în favoarea părții ce-l invocă o prezumție relativă de proprietate și care poate fi răsturnată de partea adversă, susținerea reclamanților recurenți în sensul că titlurile lor de proprietate sunt opozabile „ erga omnes”, nu poate fi reținută, fiind în mod evident eronată.
Cât privește proveniența titlurilor de proprietate, aceasta se are în vedere la soluționarea acțiunii în revendicare, atunci când ambele părți prezintă titluri de proprietate, adică atât reclamantul cât și pârâtul se pretind a fi proprietari asupra terenului revendicat, ceea ce nu este cazul în speță, întrucât pârâta . opus reclamanților nici un titlu de proprietate.
În cazul în care numai reclamantul are titlu de proprietate, acțiunea acestuia nu poate fi respinsă, astfel că și din acest punct de vedere, soluția primei instanței de respingere a acțiunii este greșită.
De asemenea, în mod greșit prima instanță a respins acțiunea reținând că însumând suprafața de teren menționată în hotărârile judecătorești și în contractul de donație ( 4.113 mp plus 2220 mp) și având în vedere planul de situație aflat la fila 29 dosar fond, reclamantul ar fi îndreptățit să dețină o suprafață totală de 6333 mp, iar nicidecum 6650 mp, în condițiile în care porțiunea de teren revendicată nu a fost identificată și nu s-a stabilit dacă aceasta este sau nu inclusă în titlurile de proprietate invocate de reclamanți, acest din urmă aspect fiind relevant pentru soluționarea acțiunii.
Pentru aceste considerente, tribunalul apreciază că fondul cauzei nu a fost cercetat și văzând că pentru soluționarea acțiunii este necesară administrarea probei cu expertiză topo cadastrală, probă ce nu poate fi administrată în recurs ( art. 305 C.), tribunalul, în baza art. 312 alin. 5 C., va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții H. V. și H. V., ambii domiciliați în ., respectiv de reclamantul H. P., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 913 din 04.03.2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, intimată fiind pârâta ., jud. Suceava.
Casează sentința civilă nr. 913 din 04.03.2013 a Judecătoriei Rădăuți și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
G. D. I. M. I. G. D. E. M.
Red. I.G.
Jud. B. B.
Tehnored. D.E.M.
2 ex/ 18.11.2013.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 2325/2013. Tribunalul SUCEAVA | Grăniţuire. Decizia nr. 372/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
