Fond funciar. Decizia nr. 33/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 33/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 33/2015
Dosar nr._ - fond funciar – rejudecare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 33
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15 IANUARIE 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M. N.
JUDECĂTOR: G. F. F.
JUDECĂTOR: F. L.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul C. ORĂȘENEASCĂ P. STABILUIREA D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR L., județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 2920 din data de 24 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. _ în contradictoriu cu intimații pârâți C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA, cu sediul în Suceava, ., nr. 36, județul Suceava, P. ORAȘULUI L. – ÎN C. DE PREȘEDINTE AL C. LOCALE DE FOND FUNCIAR, cu sediul în orașul L., județul Suceava, T. G., domiciliat în Suceava, .. 1, ., ., D. P., domiciliată în G. – Țiglina II, ., ., . și S. M., domiciliată în oraș L., . și intimata reclamantă B. S., domiciliată în ., județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata reclamantă asistată de avocat D. N. în substituirea apărătorului titular al acesteia, avocat A. L., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se faptul că prin serviciul de arhivă s-a depus la dosar (în dublu exemplar) întâmpinarea formulată de intimata reclamantă B. S. la recursul promovat în cauză ( filele 18,19).
Avocat D. N. depune la dosar atât împuternicirea avocațială din care rezultă că avocat A. L. D. reprezintă în instanță interesele intimatei reclamante cât și delegația de substituite a apărătorului titular pentru termenul de astăzi de către acesta ( filele 20,21).
Instanța constată că intimata reclamantă a formulat în termenul legal întâmpinare, după care, văzând că nu mai sunt alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea cauzei în fond.
Avocat D. N. pentru intimata reclamantă solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Astfel, apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut că potrivit adeverinței nr. 247 din 28.08.1991 emisă de C. comunală L. s-a reconstituit dreptul de proprietate prin hotărârea comisiei județene nr. 2315 din 20.08.1991 pentru suprafața totală de 2,37 ha prevăzută în tabelul anexa nr. 3, adeverința constituind dovada dreptului de proprietate până la eliberarea titlului de proprietate.
Ulterior, s-a emis titlul de proprietate nr. 3154 din 01.03.2010 pe numele moștenitorilor defunctei Ș. N. M., reconstituindu-se dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,2497 ha teren în ., jud. Suceava.
De altfel, în procesul verbal de punere în posesie cu terenul în suprafață de 2,2497 ha la fila 27 dosar fond pe verso, se menționează că reclamanta nu renunță la suprafața de 203 mp teren care face obiectul cauzei pendinte.
În cauză a fost întocmit un raport de expertiză topografică de către expert P. C. în cadrul căruia a fost identificat terenul pentru care intimata reclamantă a solicitat punerea în posesie, stabilindu-se că acesta, deși, scriptic, era de 203 mp, este, în fapt, în suprafață de 189 mp și că terenul în litigiu nu face parte din drumul public, din domeniul public al U.A.T. L..
În consecință, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței civile pronunțate de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 18.03.2010 sub nr. de dosar_, reclamanții B. S., Ș. C., Ș. A. și Ș. au chemat în judecată pe pârâții C. locală de fond funciar a localității L., județul Suceava, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Suceava și P. orașului L. în calitate de președinte al C. locale de fond funciar, solicitând punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanții au arătat că prin cererea depusă la C. locală L. au solicitat să fie puși în posesie conform adeverinței nr. 247 din 28.08.1991. Cu toate că au făcut nenumărate demersuri la C. locală L. pentru a fi puși în posesie conform adeverinței și a înainta documentația la C. județeană Suceava în vederea eliberării titlului de proprietate.
În drept reclamanții au invocat prevederile Legii nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, respectiv art. 27, art. 66, art. 32, art. 64 din Legea susmenționată.
În dovedire reclamanții au depus la dosar înscrisuri (filele 4, 66-73, 79-82
Pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Suceava a formulat întâmpinare (filele 10, 11) prin care a arătat că titlurile de proprietate se emit de către comisia județean de fond funciar, pe baza documentațiilor întocmite de către comisiile locale de fond funciar, care cuprind analizele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor.
La termenul de judecată din data de 21.01.2011, instanța a admis excepția lipsei calității de reprezentant a d-lui av. P. C. pentru reclamanții Ș. C., Ș. A. și Ș. D. și pe cale de consecință a anulat cererea formulată de către aceștia, iar la termenul din 25.02.2011, instanța a dispus citarea în calitate de reclamantă a numitei S. M., care la termenul din 01.04.2011 a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâți a numiților D. P. și T. G..
La data de 01.07.2011, întrebați fiind, reclamanta S. M. și pârâtul T. G., având pe rând cuvântul, au arătat că sunt de acord cu acțiunea și nu au nici o pretenție cu privire la terenul pentru care se solicită eliberarea titlului de proprietate.
La solicitarea instanței au fost înaintate relații de către C. locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 L. (filele 8, 9, 26-28, 50-53, 97) și Primăria L. (fila 45).
Prin sentința civilă nr. 832 pronunțată la data de 17.02.2012 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta B. S., în contradictoriu cu pârâții S. M., C. locală de fond funciar L., C. Județeană Suceava, P. or. L., D. P. și T. G., ca nefondată.
Împotriva sentinței nr. 832 pronunțată la data de 17.02.2012 s-a formulat recurs de către reclamanta B. S., iar prin decizia nr. 759 pronunțată la data de 18.03.2013 de către Tribunalul Suceava a fost admis acest recurs cu consecința casării sentinței menționate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanție.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 19.04.2013 sub nr._ .
La solicitarea instanței cu fost înaintate relații de către Primăria orașului L. (filele 32, 33, 71, 72, 112-115).
Reclamanta B. S. a depus la dosar o . înscrisuri (41, 42, 61) și a solicitat, iar instanța a încuviințat, administrarea probei cu expertiză topografică fiind întocmit un raport de către expert P. C. (filele 93-102).
Prin sentința civilă nr. 2920 din data de 24 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ , s-a admis, în parte, acțiunea civilă având ca obiect „fond funciar” formulată de reclamanta B. S., domiciliată în ., județul Suceava, în contradictoriu cu pârâții C. locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 L., cu sediul în orașul L., județul Suceava, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, cu sediul în Suceava, ., nr. 36, județul Suceava, P. orașului L. – în calitate de președinte al comisiei locale de fond funciar, cu sediul în orașul L., județul Suceava, T. G., domiciliat în Suceava, .. 1, ., ., D. P., domiciliată în G. – Țiglina II, ., ., . și S. M., domiciliată în oraș L., ..
Obligă pârâta C. locală de fond funciar L. să întocmească documentația necesară emiterii titlului de proprietate pentru moștenitorii lui Ș. N. M. pentru diferența de 189 mp din suprafața de 2,37 ha teren menționată în adeverința de proprietate nr. 247 din 28.08.1991 și să înainteze această documentație C. Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.
Obligă pârâtul P. orașului L. la punerea în posesie a moștenitorilor lui Ș. N. M. cu suprafața de teren menționată anterior sub sancțiunea de daune cominatorii în cuantum de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Respinge cererea formulată în contradictoriu cu pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava ca neîntemeiată.
Obligă pârâții C. locală de fond funciar L. și P. orașului L. la plata către reclamantă a sumei de 2838 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
P. a hotărî astfel, examinând actele și lucrările dosarului prin prisma cererii formulate, instanța de fond a reținut:
Conform adeverinței nr. 247 din 28.08.1991 emisă de C. comunală L. (fila 4 dosar_ al Judecătoriei Suceava), în favoarea reclamantei B. S. și a numiților Ș. C., Ș. A. și Ș. D., s-a stabilit dreptul de proprietate prin hotărârea comisiei județene nr. 2315 din 20.08.1991 pentru suprafața totală de 2,37 ha prevăzută în tabelul anexa nr. 3, adeverința constituind dovada dreptului de proprietate până la eliberarea titlului de proprietate.
Ulterior, s-a emis titlul de proprietate nr. 3154 din 01.03.2010 pe numele persoanelor menționate anterior, în calitate de moștenitori ai defunctei Ș. N. M., reconstituindu-se dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,2497 ha teren în ., jud. Suceava (fila 9 dosar_ al Judecătoriei Suceava). În procesul verbal de punere în posesie cu terenul în suprafață de 2,2497 ha(fila 27 dosar_ al Judecătoriei Suceava), pe verso, se menționează că reclamanta este de acord ca suprafețele de 1000 mp și 203 mp să nu fie trecute în procesul verbal, întrucât pentru suprafața de 1000 mp teren s-a emis T.P. nr. 3143/2009 pe numele lui B. M., iar suprafața de 203 mp este ocupată de drumul de exploatare nr. 623, reclamanta arătând, totodată, că nu renunță la această din urmă suprafață de teren.
În cadrul prezentei cauze reclamanta a solicitat să fie pusă în posesie cu suprafața de teren ce face parte din drumul de exploatare, care nu a fost inclusă în titlul de proprietate menționat anterior, întocmirea de către C. locală de fond funciar L. a documentației pentru emiterea titlului de proprietate și înaintarea acesteia către C. județeană C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.
Pârâta C. locală pentru aplicarea Legii 18/1991 L. a arătat că nu s-a realizat punerea în posesie a reclamantei cu suprafața de 203 mp teren, întrucât aceasta face parte din drumul public, înscris în Planul Urbanistic General.
În cadrul prezentei cauze a fost întocmit un raport de expertiză topografică de către d-l expert P. C. (filele 93-99), în cadrul căruia s-a identificat terenul pentru care reclamanta solicită punerea în posesie, stabilindu-se că acesta, deși, scriptic, era de 203 mp, este, în fapt, în suprafață de 189 mp. De asemenea, expertul a arătat că terenul în litigiu nu face parte din drumul public, din domeniul public al U.A.T. L..
Instanța reține că, în cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul. Dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 64 din Legea nr. 18/1991.
Potrivit art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
În cauza de față instanța constată că pârâta C. locală pentru aplicarea Legii 18/1991 L. nu a dovedit că au existat motive temeinice pentru care nu a finalizat demersurile necesare eliberării titlului de proprietate moștenitorilor lui Ș. N. M., pentru care s-a emis adeverința de proprietate nr. 247 din 28.08.1991, pentru întreaga suprafață de teren menționată în aceasta. Astfel, pârâta a refuzat, în mod nejustificat, să pună în posesie reclamanta și ceilalți moștenitori indicați în adeverință cu suprafața de 203 mp teren, arătând că acest teren face parte din drumul public, deși nu a dovedit acest lucru. Chiar în situația în care cei 203 mp teren ar fi făcut parte din domeniul public, potrivit art. 10 din HG nr. 890/2005, care prevede că în situațiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi, un alt amplasament situat în aceeași localitate sau într-o localitate învecinată, pârâta nu putea refuza punere în posesie a reclamantei și a celorlalți moștenitori cu diferența de 203 mp teren din suprafața totală de 2,37 ha teren pentru care s-a emis adeverința nr. 247/1991. Mai mult decât atât, chiar pârâta C. locală pentru aplicarea Legii 18/1991 L. a arătat, în cadrul adresei nr. 4430/27.05.2014 că deține teren pentru punerea în posesie a reclamantei și celorlalți moștenitori ai lui Ș. N. M. în rezerva de terenuri a C. locale (fila 112).
Pe cale de consecință, instanța va admite, în parte, acțiunea, astfel cum a fost precizată și va obliga pârâta C. locală de fond funciar L. să întocmească documentația necesară emiterii titlului de proprietate pentru moștenitorii lui Ș. N. M. pentru diferența de 189 mp din suprafața de 2,37 ha teren menționată în adeverința de proprietate nr. 247 din 28.08.1991 și să înainteze această documentație C. Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.
În ceea ce privește capătul de cerere constând în obligarea pârâtului P. orașului L. să plătească daune cominatorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere în îndeplinirea obligațiilor stabilite prin prezenta sentință, instanța îl va admite, în parte, în conformitate cu dispozițiile art.64 alin.1 și 2 din Legea nr.18/1991. Condiția esențială pentru admiterea acțiunii reclamantei o reprezintă pasivitatea comisiei locale ori refuzul nejustificat al acesteia de a-și îndeplini atribuțiile ce îi revin în virtutea legii.
Instanța constată că i se poate imputa comisiei locale de fond funciar rămânerea în pasivitate în contextul în care aceasta avea la dispoziție teren, atât pe vechiul amplasament, cât și în rezerva de terenuri a comisiei și, totuși nu a realizat punerea în posesie a moștenitorilor lui Ș. N. M. cu întreaga suprafață de teren menționată în adeverința de proprietate nr. 247 din 28.08.1991.
Prin urmare, instanța va obliga pârâtul P. orașului L. la punerea în posesie a moștenitorilor lui Ș. N. M. cu suprafața de teren menționată anterior sub sancțiunea de daune cominatorii în cuantum de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere(considerând că acest cuantum este suficient de mare pentru a corespunde scopului pentru care este instituită această sancțiune pecuniară), începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În ce privește cererea formulată împotriva C. Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, instanța o va respinge ca neîntemeiată, întrucât acesteia nu îi este imputabilă neîndeplinirea obligației de emitere a titlului de proprietate, care poate fi realizată numai după ce s-a efectuat punerea în posesie și s-a înaintat documentația de către comisia locală, ceea ce nu s-a întâmplat. Așadar, nefiind vorba de un refuz al pârâtei de a-și îndeplini obligația de emitere a titlului de proprietate, nu este necesară constrângerea acesteia, prin intermediul prezentei sentințe, de a emite titlul de proprietate.
Față de soluția dată în cauză, în baza art. 274 C.p.c., instanța va obliga pârâții C. locală de fond funciar L. și P. orașului L. la plata către reclamantă a sumei de 2838 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu expert și onorariu avocat, conform înscrisurilor de la filele 49, 103 și 117 dosar).
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs C. ORĂȘENEASCĂ P. STABILUIREA D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR L., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza în fond, respingerea acțiunii din următoarele motive:
În fapt, suprafața de 189 metri pătrați din suprafața de 2,37 ha teren înscrisă în adeverința de proprietate nr. 247 din 28 august 1991, emisă de C. locală de fond funciar L., reprezintă drum public înscris în Planul Urbanistic General al localității L..
Din totalul suprafeței de 2,37 ha teren înscris în adeverință este emis Titlul de proprietate nr. 3154 din 1 martie 2010 pe care reclamanții în special B. S. a refuzat să semneze de primire și s-a folosit în timpul judecății numai de adeverința de proprietate și procesul verbal de punere în posesie, unde pe verso este notat că Borfan S. renunță la punerea în posesie a suprafeței de 189 metri pătrați, proces verbal care a stat la baza eliberării titlului de proprietate.
În timpul judecății C. locală de fond funciar a comunicat că este acord cu punerea în posesie a suprafeței de 189 metri pătrați pe numele moștenitorilor înscriși în adeverința de proprietate nr. 247/1991 pe un alt amplasament și nu pe terenul care este drum public, din rezerva aflată la dispoziția C. Locale de fond funciar, lucru de care instanța nu a ținut cont și în dispozitivul sentinței nu este prevăzut acest lucru.
De asemenea, recurenta nu este de acord cu plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2838 lei, deoarece de suprafața de 189 metri pătrați teren drum se folosește și reclamanta B. S..
Menționează faptul că B. S. se află în dușmănie de mai mulți ani cu vecinul său Ș. V. (moș) și profită că moștenitorii S. M., T. G. și D. P. nu dețin nici o suprafață de teren grădină care se învecinează cu terenul ce constituie drum unde au și ei dreptul în calitate de coproprietari.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 456 și 483 - 502 din Codul de Procedură Civilă.
Intimata reclamantă B. S. a formulat întâmpinare la recursul promovat în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Astfel, a arătat că, în mod corect prima instanță a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta C. locală de fond funciar L. să întocmească documentația necesară emiterii titlului de proprietate pentru moștenitorii lui Ș. N. M. pentru diferența de 189 mp din suprafața de 2,37 ha teren menționată în adeverința de proprietate nr. 247 din 28.08.1991 și să înainteze această documentație C. Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, a obligat pârâtul P. orașului L. la punerea în posesie a moștenitorilor lui Ș. N. M. cu suprafața de teren menționată anterior sub sancțiunea de daune cominatorii în cuantum de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
P. aceasta a reținut just instanța de fond că, potrivit adeverinței nr. 247 din 28.08.1991 emisă de C. comunală L. (fila 4 dosar_ al Judecătoriei Suceava), s-a reconstituit dreptul de proprietate prin hotărârea comisiei județene nr. 2315 din 20.08.1991 pentru suprafața totală de 2,37 ha prevăzută în tabelul anexa nr. 3, adeverința constituind dovada dreptului de proprietate până la eliberarea titlului de proprietate.
Ulterior, s-a emis titlul de proprietate nr. 3154 din 01.03.2010 pe numele moștenitorilor defunctei Ș. N. M., reconstituindu-se dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,2497 ha teren în ., jud. Suceava (fila 9 dosar_ al Judecătoriei Suceava). în procesul verbal de punere în posesie cu terenul în suprafață de 2,2497 ha (fila 27 dosar_ al Judecătoriei Suceava), pe verso, se menționează că în calitate de reclamantă ea nu înțelege să renunțe la suprafața de 203 mp teren care face obiectul dosarului.
Recurenta C. locală pentru aplicarea Legii 18/1991 L. a arătat la fondul cauzei și prin motivele de recurs că nu s-a realizat punerea în posesie cu suprafața de 203 mp teren, întrucât aceasta face parte din drumul public, înscris în Planul Urbanistic General, nefăcând însă dovada în acest sens.
În cauză a fost întocmit un raport de expertiză topografică de către expert P. C. (filele 93-99 fond), în cadrul căruia s-a identificat terenul pentru care ea a solicitat punerea în posesie, stabilindu-se că acesta, deși, scriptic, era de 203 mp, este, în fapt, în suprafață de 189 mp și că terenul în litigiu nu face parte din drumul public, din domeniul public al U.A.T. L..
P. aceste motive instanța a constatat corect că pârâta C. locală pentru aplicarea Legii 18/1991 L. nu a dovedit că au existat motive temeinice pentru care nu a finalizat demersurile necesare eliberării titlului de proprietate moștenitorilor lui Ș. N. M., pentru care s-a emis adeverința de proprietate nr. 247 din 28.08.1991, pentru întreaga suprafață de teren menționată în aceasta și a refuzat, în mod nejustificat, să o pună în posesie cu suprafața de 203 mp teren, considerente pentru care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimații pârâți deși legal citați nu s-au prezentat în instanță și nici nu au formulat întâmpinare la recursul promovat în cauză.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate de recurentă motive ce pot fi încadrate în cele prev. de art. 304 pct.9 C.pr.civ., a actelor și lucrărilor dosarului precum și a textelor de lege incidente în speță, tribunalul reține că recursul este fondat pentru următoarele argumente:
În mod corect prima instanță a respins ca nefondată apărarea pârâtei-recurente potrivit căreia nu și-ar fi îndeplinit obligația de punere în posesie a reclamantei cu suprafața de teren aflată în litigiu pe motiv că aceste face parte din drumul public înscris în fondul urbanistic general.
În speță a fost administrată proba cu expertiza topografică, iar expertul a concluzionat că din examinarea documentației pusă la dispoziția sa de către cele două părți în litigiu nu reiese că terenul în litigiu ar face parte domeniul public al Orașului L. și ar avea destinația de drum public al UAT L., neexistând astfel nici un impediment legal de punere în posesie a petentei.
Neexistând motive temeinice care să justifice nefinalizarea demersurilor necesare eliberării titlului de proprietate în favoarea moștenitorilor defunctei Ș. N. M. și nefinalizarea procesului de punere în posesie a acestora pentru suprafața de teren înscrisă în adeverința de proprietate nr. 247/28.08.1991, în mod temeinic și legal instanța de fond a obligat primarul orașului L. la punerea în posesie sub sancțiunea de daune cominatorii pentru fiecare zi întârziere până la îndeplinirea obligației.
Ca părți căzute în pretenții, în mod corect pârâții-recurenți au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată avansate de reclamantă, culpa procesuală a acestora fiind evidentă.
Față de considerentele susarătate, în temeiul disp. art. 312 C.pr.civ. rap. la art. 304 pct.9 și 3041 C.pr.civ, recursul urmează a fi respins ca nefondat iar hotărârea instanței de fond va fi menținută ca fiind temeinică și legală.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge recursul formulat de pârâta C. ORĂȘENEASCĂ P. STABILUIREA D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR L., județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 2920 din data de 24 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. _ în contradictoriu cu intimații pârâți C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA, cu sediul în Suceava, ., nr. 36, județul Suceava, P. ORAȘULUI L. – ÎN C. DE PREȘEDINTE AL C. LOCALE DE FOND FUNCIAR, cu sediul în orașul L., județul Suceava, T. G., domiciliat în Suceava, .. 1, ., ., D. P., domiciliată în G. – Țiglina II, ., ., . și S. M., domiciliată în oraș L., . și intimata reclamantă B. S., domiciliată în ., județul Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 IANUARIE 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. M. G. F. F. L.
N. F.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. C.M.N.
Jud. fond A. C.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.2./19.02.2015.
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 226/2015. Tribunalul SUCEAVA | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 1372/2015. Tribunalul... → |
|---|
