Rezoluţiune contract. Sentința nr. 226/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 226/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 1444/2015
Dosar nr._ - rezoluțiune contract -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1444
Ședința publică din 19 noiembrie 2015
Președinte: M. C. - G.
Judecător: G. – P. V.
Grefier: V. C. P.
Pe rol, judecarea apelului formulat de pârâtul B. S. - I. împotriva sentinței civile nr. 226 din 06.03.2015 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._, intimați fiind reclamanta C. E. și pârâtul V. S..
Dezbaterile asupra prezentei cauze au avut loc în ședința publică din data de 30 octombrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 13 noiembrie 2015, iar ulterior pentru data de astăzi, 19.11.2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față constată:
Prin acțiunea civilă promovată la Judecătoria Gura Humorului și înregistrată sub nr._ din 3 martie 2014, reclamanta C. E. i-a chemat în judecată pe pârâții B. S. și V. S., solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună rezilierea contractului de antrepriză încheiat cu ea și pârâți, obligarea acestora la restituirea sumei de 48.000 lei actualizată cu indicele de inflație, începând cu data de 5.09.2012 (pentru suma de 15.000 lei) și data de 27 martie 2013 (pentru suma de 33.000 lei) și până la data restituirii, la plata prejudiciului în cuantum de 3.286 lei, actualizată cu indicele de inflație, începând cu data de 10 octombrie 2013 și până la data plății.
A mai solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că, la data de 05.09.2012, a încheiat, cu pârâtul V. S., o convenție prin care acesta se obliga să execute, pe proprietatea reclamantei, lucrarea unei fântâni, prin forare, la o adâncime de 120 m, iar pentru executarea acestei lucrări, a achitat un avans în sumă de 15.000 lei, așa cum rezultă din înscrisul redactat la acea dată.
Potrivit reclamantei, în acea perioadă pârâtul V. S. lucra la fântâna unui vecin, iar, în luna decembrie 2012, i l-a prezentat pe pârâtul B. S., care urma să se ocupe de lucrările pentru realizarea fântânii.
A mai arătat că, până la sfârșitul lunii martie 2013, acesta a executat lucrări de foraj până la o adâncime de 120 m, a introdus parțială o coloană PVC 160, iar când a încercat să introducă o coloană PVC 120, aceasta s-a prăbușit în interiorul forajului.
A menționat că, la data de 27 martie 2013, i-a achitat pârâtului B. S. suma de 33.000 lei, iar, după această plată, lucrările au fost abandonate, că, de mai multe ori, le-a solicitat, telefonic, remedierea forajului și finalizarea lucrărilor, că a depus petiție și la Poliția orașului Gura Humorului, care, prin adresa nr. 83.150 din 26 iunie 2013, i-a comunicat faptul că trebuie să se adreseze instanței civile.
Reclamanta a mai făcut referire la faptul că, pentru a verifica starea lucrărilor de foraj, în luna septembrie 2013, a contractat, prin fiul său, o firmă specializată, în domeniu – E G B Company SRL C. – care a efectuat investigații video și a încheiat un proces verbal de constatare și evaluare riscuri, în urma informațiilor obținute pe baza investigației video.
D. fiind că, fără justificare, pârâții nu au executat lucrările pentru realizarea fântânii, iar ceea ce s-a executat este necorespunzător, reclamanta a arătat că a promovat prezenta acțiune, astfel că, în temeiul prev. art. 1872, rap. la art. 1516 alin.2 și 1549 NCC, a solicitat rezilierea contractului de antrepriză și restituirea sumelor achitate de ea (15.000 și 33.000).
În temeiul art. 1530 NCC, reclamanta a arătat că solicită daune interese compensatorii echivalente ratei inflației, calculate începând cu data de 5 septembrie 2009( pentru suma de 5000 lei) și începând cu data de 27 martie 2013, pentru suma de 33.000 lei și până la data restituirii acestor sume.
În temeiul prevederilor art. 1531 NCC, reclamanta a arătat că solicită ca pârâții să fie obligați la plata sumei de 3286 lei, actualizată cu indicele de inflație, începând cu data de 10 octombrie 2013, sumă achitată firmei E G B Company SRL C., care a efectuat investigații video la forajul executat de pârâți, întocmind procesul verbal de constatare din 8 octombrie 2013.
A mai solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194 și 453 C., art. 1872, 1549, 1530 – 1531, 1516 NCC.
Reclamanta a depus la dosar, în copie sau în original, următoarele acte: împuternicire avocațială, dovada de plată a taxei judiciare de timbru, proces verbal de informare privind evaluare riscuri, proces verbal de informare privind avantajele încheierii.
Pârâtul B. S. – I. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată și nesusținută, întrucât nu a existat un contract de antrepriză încheiat între reclamantă și el, că a primit suma de 33.000 lei de la reclamantă, în momentul în care a finalizat acea fântână, care corespunde înțelegerii verbale, respectiv, la o adâncime de minim 120 m, fapt care reiese și din înscrisul trimis de către reclamantă la adresa sa.
Potrivit aceluiași pârât, în mod intenționat, reclamanta a uitat să precizeze faptul că, în momentul finalizării lucrării, a măsurat în prezența sa și a altor persoane (vecinii reclamantei) adâncimea forajului, întrucât plata se face pentru fiecare metru liniar efectuat, că, după finalizarea lucrării, a efectuat cu o echipă de constructori, un cămin de mari dimensiuni din beton, cu o adâncime de aproximativ 250 cm în pământ, că au tăiat țeava din plastic montată de către el (care era mai înaltă față de sol cu aproximativ 30 -40 cm și era acoperită cu un capac de plastic care putea fi demontat foarte ușor, că, din punctul său de vedere, este posibil ca, în momentul în care acele persoane au tăiat țeava, să fi săpat în interior resturi de beton, piatră, fapt ce a condus la blocajul interior al fântânei forate de către el.
A susținut că reclamanta nu a precizat faptul că, în momentul în care a venit instalatorul să monteze pompa, aceasta s-a gândit să aducă un vecin care avea o ancoră metalică prinsă cu o cordelină, pe care a introdus-o în fântână, pentru a scoate bucata de funie rămasă de la foraj, în interior.
A susținut că tubulatura de plastic se îmbină la aproximativ 4 m (388 mm) în momentul în care introduce asemenea cârlige sau ancore prinse cu o sfoară, în interiorul țevi și încerci să o scoți, acestea se pot bloca la îmbinarea țevilor, fapt ce s-a și întâmplat, întrucât s-a folosit un ATV pentru scoaterea ancorei, că aceasta (având vârfuri metalice și ascuțite), în momentul în care s-a încercat extragerea ei forțată cu ajutorul unui ATV, a dus la ruperea țevilor, întrucât din cauza greutății, nu are un echilibru stabil, că, pe porțiunea ruptă din țeavă intră in interiorul ei un timp, prin infiltrare, mal, pământ din exterior și care blochează accesul în fântână (foraj) dată fiind și distanța mare unde aceasta a rămas blocată în țeavă, că, din înregistrarea video, rezultă, cu certitudine, că, in talpa forajului, există bucăți de plastic, dar și o parte dintr-o piatră (lespede) care obturează forajul.
În opinia pârâtului, având în vedere că există apă în foraj de la adâncimea de 27 mp și 90 cm în momentul în care introduci în spațiu închis cu o apă o piatră (lespede), aceasta se oprește și blochează spațiul datorită presiunii apei.
A mai arătat că, deși a executat lucrarea, banii au fost predați administratorului de la C. Fundații S. SRL, solicitând introducerea acesteia în cauză, în calitate de intervenient, că este de acord să remedieze curățarea forajului efectuat, după ce vor fi scoase acele obiecte din țeavă pe cheltuiala reclamantei, efectuarea unei noi inspecții video, însă în prezența sa, prin care să poate adeveri faptul că țeava introdusă de el nu a fost deteriorată prin scoaterea acestor obiecte metalice, care să fie scoase în prezența sa.
A susținut că, potrivit înțelegerii verbale avute cu reclamanta, el urma să fie chemat în momentul venirii instalatorului, pentru a putea remedia în timp util unele defecțiuni care ar fi putut apare, dar nu a fost anunțat de aceasta, că solicită respingerea pretențiilor cu titlu de dobândă, cât timp nu a încheiat un contract scris cu clauze.
Pentru aceste considerente, a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, atașând documentația despre care a făcut vorbire în cuprinsul întâmpinării.
Ulterior, același pârât a depus precizări, prin care a arătat că solicită introducerea în cauză a S.C. C. Funații S. SRL, cu sediul în municipiul București, în calitate de chemat în garanție, sens în care s-a dispus de către instanță, prin Încheierea din 10 iunie 2014.
Prin Încheierea din 24 octombrie 2014 a Judecătoriei Gura Humorului s-a dispus disjungerea cererii de chemare în garanție și formarea unui nou dosar.
În cauză, la propunerea părților, s-au administrat probe, respectiv s-au depus înscrisuri, s-a luat interogatoriu părților și s-au audiat martorii G. C. A., Faliosa I. și B. D..
Prin sentința civilă nr. 226 din data de 06.03.2015, Judecătoria Gura Humorului a admis acțiunea privind pe reclamanta C. E. și pe pârâții B. S. și V. S., având ca obiect rezoluțiune contract și în consecință: a reziliat contractul de antrepriză încheiat între reclamantă și pârâți; a obligat pe pârâți, în solidar, să restituie reclamantei suma de_ lei, actualizată cu indicele de inflație; a obligat pe pârâți, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 3286 lei, reprezentând prejudiciu, actualizat cu indicele de inflație; a obligat pe pârâți, în solidar, să plătească reclamantei cheltuielile de judecată în cuantum de 4280 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 5 septembrie 2012, reclamanta a încheiat cu pârâtul V. S. o convenție, prin care aceasta din urmă se obliga să execute pe proprietatea reclamantei lucrarea unei fântâni, prin forare la o adâncime de 120 m.
Din luna decembrie 2012, această lucrare a fost preluată de către pârâtul B. S..
Reclamanta a achitat un avans în cuantum de 15.000 lei, la data de 5 septembrie 2012, iar la data de 27 martie 2013, a achitat pârâtului B. S. suma de 33.000 lei.
Conform probelor administrate, pârâtul a introdus parțial coloană PVC 160, care s-a blocat la o anumită adâncime, după care a încercat să introducă prin interiorul acesteia o coloană de PVC 120, care, în urma ruperii cordelinei de susținere, s-a prăbușit în interiorul forajului.
La sfârșitul lunii martie 2013, lucrările au fost abandonate, iar pârâtul nu a mai revenit pentru remedierea forajului și finalizarea fântânii, ceea ce a determinat-o pe reclamantă să formeze plângere la Poliția Orașului Gura Humorului, conform adresei nr. 83.150 din 26 iunie 2013.
Din procesul verbal de constatare și evaluare riscuri, întocmit de E G B Company SRL C. la data de 8 octombrie 2013, reiese că s-a constatat o adâncime a forajului de 55, 08 m, din 120 m, obturarea forajului cu argilă nisipoasă, cu nisip foarte fin slab argilos gălbui și cu o bucată de metal, accesul liber al turbidității, argile nisipoase, mal în interiorul coloanei tubate a forajului de apă, în absența oricărei acțiuni de presiune/depresiune pe intervalele 32, 93 mi, 41,60-42, 9; 43, 80-43, 90 m, vizibilitatea redusă în anumite zone se interceptează accesul turbidității în interiorul forajului pe intervalul 32, 93 – 37, 40 m, particule în cădere (mică, argilă nisipoasă, mâl), pe intervalul 32- 55 m, talpa forajului găsită la adâncimea de 55, 081 m, construită din argilă nisipoasă, nisip foarte fin, slab argilos și o bucată metalică.
La data de 3 martie 2014, pentru motivele mai sus arătate, reclamanta a promovat prezenta acțiune prin care a solicitat rezilierea contractului de antepriză încheiat între ea și pârâți, obligarea acestora la restituirea sumei de 48.000 lei, actualizată cu indicele de inflație, începând cu data de 5 septembrie 2012 (pentru suma de 15.000 lei) și data de 27 martie 2013 (pentru suma de 33.000 lei) și până la data restituirii; la plata prejudiciului în cuantum de 3.286 lei, actualizată cu indicele de inflație, începând cu data de 10 octombrie 2013 și până la data plății, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul B. S. I. a solicitat respingerea acțiunii, pentru motivele arătate în cuprinsul acesteia.
Conform art. 1872 NCC, beneficiarul are dreptul să obțină rezilierea sau, după caz, rezoluțiunea contractului în cazurile în care, fără justificare, respectarea termenului convenit pentru recepția lucrării a devenit vădit imposibilă; lucrarea sau serviciul nu se execută în mod convenit și într-un termen stabilit de beneficiar potrivit cu împrejurărilor, antreprenorul nu remediază lipsurile constatate și nu schimbă pentru viitor modul de executare a lucrării sau serviciului; nu se execută altă obligație ce revine anteprenorului, potrivit legii sau în temeiul contractului.
Art. 1873 NCC stipulează rezoluțiunea sau rezilierea contractului imputabilă beneficiarului, potrivit cărora dacă antreprenorul nu poate începe sau continua executarea contractului din cauza neîndeplinirii fără justificare de către beneficiar a propriilor obligații, antreprenorul este îndreptățit să obțină rezoluțiunea ori rezilierea contractului, cu daune – interese, dacă este cazul.
Conform art. 1516 alin.2 NCC, atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune interese, dacă i se cuvin, să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației, să obțină, dacă obligația este contractuală ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative, să folosească atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.
Art. 1549 NCC stipulează că, dacă nu cere executarea silită a obligațiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezoluțiunea sau, după caz, rezilierea contractului, precum și la daune – interese, dacă i se cuvin, că rezoluțiunea poate avea loc pentru o parte a contractului, numai atunci când executarea sa este divizibilă, că, în cazul contractului plurilateral, neîndeplinirea de către una dintre părți a obligației nu atrage rezoluțiunea contractului față de celelalte părți, cu excepția cazului în care pretenția neexecutată trebuia, după circumstanțe, să fie considerată esențială, că dacă nu se prevede altfel, dispozițiile referitoare la rezoluțiune se aplică și în cazul rezilierii.
Prin contractul încheiat, pârâții s-au obligat ca, pe rândul lor, să execute lucrarea mai sus arătată, în schimbul unui preț, care este esențialmente esențial al contractului de antrepriză, conform prev. art. 1851 alin.1 NCC.
Conform prevederilor legale, beneficiarul are dreptul ca, pe propria sa cheltuială, să controleze lucrarea în cursul executării ei, fără a-l stânjeni în mod nejustificat pe antreprenor, precum și să-i comunice acestuia observațiile sale, dacă a fost înștiințat, în condițiile art. 1859 CC, trebuie să ia măsurile necesare pentru înlăturarea deficiențelor semnalate care primejduiesc normala executare a lucrării, trăinicia sau folosirea acesteia potrivit destinației sale; să recepționeze (să verifice) și să ia în primire lucrarea după terminarea ei integrală, să plătească prețul lucrării odată cu recepția și cu luarea în primire a acesteia, în măsura în care părțile nu au convenit altfel.
La rândul său, antreprenorul este obligat să execute lucrarea comandată la termenul și potrivit caracteristicilor stabilite prin contract, să îl informeze fără întârziere pe beneficiar prin contract, să îl informeze, fără întârziere, pe beneficiar dacă normala executare a lucrării, trăinicia ei sau folosirea potrivit cu destinația acesteia ar fi primejduită din cauza materialelor procurate sau a celorlalte mijloace pe care, potrivit contractului, beneficiarul le-a pus la dispoziție; instrucțiunilor necorespunzătoare date de beneficiar; existenței sau ivirii unor împrejurări pentru care anteprenorul nu este ținut să răspundă (art. 1858), ca după terminarea lucrării să o predea, după verificare (recepție) clientului; de garanție contra viciilor ascunse ale lucrării.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, din care rezultă că pârâții nu au finalizat lucrările la care s-au angajat, privind realizarea fântânii, calitatea necorespunzătoare a lucrărilor executate, dată fiind culpa pârâților, dovedită cu înscrisuri și depoziții de martori, în temeiul prevederilor legale mai sus arătate, instanța a dispus rezilierea contractului de antrepriză încheiată între reclamantă și pârâți, precum și obligarea pârâților, în solidar, la restituirea sumei de 48.000 lei, reprezentând contravaloarea prețului plătit, actualizată cu indicele inflației, precum și a sumei de 3.286 lei, cu titlu de prejudiciu, actualizat cu indicele de inflație.
Instanța a avut în vedre că antreprenorul are obligația de garanție contra viciilor ascunse ale lucrării și pentru calitățile convenite potrivit dispozițiilor lor privind garanția contra viciilor lucrului vândut, care se aplică în mod corespunzător (art. 1863 NCC), că răspunderea pentru vicii aparente există numai dacă potrivit legii sau contractului antreprenorul datorează garanție și aceasta într-un anumit termen, că antreprenorul va răspunde în toate cazurile pentru viciile ascunse ale materialelor procurate într-un anumit termen, că antreprenorul va răspunde în toate cazurile pentru viciile ascunse al materialelor procurate de către el și ale lucrării după recepționarea lucrării de către client și chiar în situația în care lucrarea a fost executată de către subantreprenori sau de persoane angajate de către el, că viciile ascunse ale unei lucrări executate se prescriu prin împlinirea unui termen de 3 ani, care curge de la data descoperirii viciilor, dar nu mai târziu de la împlinirea unui an de la predarea lucrării sau recepției finale a lucrării sau a bunului, iar în cazul unei construcții, de la împlinirea a trei ani de la data predării sau recepției finale a lucrării.
Termenul de 1 an de la predarea lucrării, respectiv, de 3 ani de la recepția construcției sunt termene de garanție legală, care pot fi prelungite prin acordul părților, adică printr-o garanție convențională.
În temeiul art. 453 NCPC, instanța i-a obligat pe pârâți să-i plătească reclamantei cheltuieli de judecată, în cuantum de 4.280 lei, justificate cu plata taxei judiciare de timbru și onorariu avocat, conform înscrisurilor depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel pârâtul B. S., apreciind-o ca fiind nemotivată și nefondată.
În dezvoltarea motivelor de apel, a învederat căi de judecata, a apreciat in mod greșit probele depuse la dosar si a dispus rezilierea contractului de antrepriză.
Mai mult de atat, instanța de judecata a aplicat greșit dispozițiile art. 1872, art. 1873, art. 1549 alin. 2 din NCC, întrucât din nici un înscris depus ca proba la dosar, nu rezultă obligația acestuia contractuală, sens în care a învederat faptul, că deși a executat lucrarea ca muncitor, suma de 33.000 lei a fost predată administratului de la . SRL.
În mod intenționat, intimata reclamantă C. E. "a omis" sa precizeze în acțiunea formulata, faptul ca in momentul in care a finalizat lucrarea fântânii, prin forare, la o adâncime de 120 m, a efectuat măsurătorile în prezența acesteia și a altor persoane (vecinii ei), respectiv adâncimea forajului, întrucât plata se face pentru fiecare metru linear efectuat, acest fapt rezultând din notificarea expediată de către intimata - reclamanta către apelantul parat.
Instanța de judecata a fost indusa în eroare, în mod intenționat, de către intimata - reclamanta, care fiind de rea credința, "a omis" de asemenea sa precizeze în acțiune, faptul că, după finalizarea lucrării efectuate de către apelant, aceasta a efectuat cu o echipa de constructori un cămin din beton (de mari dimensiuni), de o adâncime de aproximativ 250 cm în pământ și au tăiat țeava din plastic montată de către apelant - care era cu aproximativ 30-40 cm mai înaltă față de sol și era acoperită cu un capac de plastic, care putea fi demontat foarte ușor. Din punctul acestuia de vedere, este posibil ca în momentul în care acele persoane au tăiat respectiva țeava să fi scăpat în interior resturi de beton, piatră, fapt ce a dus la blocajul interior al fântânei forate de către acesta.
Mai mult de atât, instanța de judecată nu a ținut cont nici de faptul ca intimata - reclamanta, în momentul în care a venit instalatorul să monteze pompa, acesta a adus un vecin care avea o ancora metalica prinsa cu o cordelina, pe care a introdus-o în respectiva fântâna pentru a scoate o bucată de funie rămasă de la foraj în interior. Deoarece tubulatura de plastic folosită se îmbină la aproximativ 4m (388mm) lineari în momentul în care introduci asemenea cârlige sau ancore prinse cu o sfoara, in interiorul țevii și încerci să o scoți acesta se poate bloca la îmbinarea țevilor fapt ce s-a si întâmplat deoarece s-a si folosit un ATV pentru scoaterea ancorei. Mai mult de atât, ancora (cu vârfuri metalice ascuțite) folosită în momentul în care s-a încercat extragerea ei forțată cu ajutorul unui ATV a dus la ruperea țevilor, deoarece din cauza greutății ei nu are un echilibru stabil. Pe porțiunea ruptă din țeavă intra in interiorul ei în timp prin infiltrare mal, pământ din exterior și care blochează accesul in fântână (foraj) data fiind si distanta mare de unde aceasta a rămas blocată în țeava.
După cum se poate observa din înregistrarea video din CD-ul depus ca proba la dosar, rezulta cu certitudine faptul ca la talpa forajului există bucăți de plastic dar se poate observa și o parte dintr-o piatra (lespede) care opturează forajul. Având în vedere că există apă în foraj de la adâncimea de 27 metri si 90 cm în momentul in care introduci in spațiu închis cu apa o piatra (lespede ) acesta se oprește si blochează spațiu datorita presiunii apei.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 470 Cod procedură civilă.
Legal citată, reclamanta intimată C. E. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, a învederat că, așa cum a recunoscut și pârâtul apelant prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei, inițial între aceasta și pârâtul V. S. a fost încheiată o convenție pentru lucrarea unei fântâni prin forare la o adâncime de 120 m,lucrare care ulterior a fost preluată de pârâtul B. S.-I..
Faptul că nu a fost încheiat un înscris în acest sens nu poate duce la inexistența contractului, atât timp cât, prețul a fost plătit, iar pârâtul apelant a recunoscut încheierea acestei convenții, redactarea înscrisului fiind necesară doar ad probationem nu ad validitatem.
A apreciat că în mod corect instanța a dispus rezilierea contractului de antrepriză, pe baza probelor administrate în cauză. Nu este obligatorie întocmirea înscrisului pentru existența contractului de antrepriză, iar în condițiile în care înscrisul nu există existența contractului se poate proba prin orice mijloc de probă.
Nici susținerile pârâtului apelant cum că ar fi executat lucrarea ca un simplu muncitor nu au nici un fundament atât timp cât nu a prezentat un contract de muncă cu . SRL, sau alte documente justificative. Înțelegerea a fost făcută cu acesta, el a adus utilajele, s-a ocupat de lucrare și a încasat prețul. Că ulterior ar fi dat sau nu banii altei persoane cum susține acesta nu are relevanță pentru aceasta, deoarece nu a avut nici o înțelegere nici cu . SRL nici cu altcineva.
Sub un alt aspect, a învederat că nu s-a omis în nici un fel faptul că pârâtul a efectuat „măsurătorile" puțului forat. Așa cum a arătat la fond această așa zisă măsurătoare a fost efectuată cu o funie. Aceasta nu poate fi o măsurătoare exactă, având în vedere lungimea forării și faptul că funia fiind ușoară se putea bloca oriunde de a lungul forării adunându-se acolo.
Pârâtul apelant este cel care a omis să arate că la data când au fost introduse tuburile, pentru partea din jos a forării, funia cu care au fost legate s-a rupt și a rămas în interiorul forajului.
Forajul a fost înfundat în momentul în care apelantul a decis introducerea pentru ultima parte din foraj a unei țevi mai înguste decât țevile normale pentru care se înțeleseseră.
În mod normal lucrarea ar fi trebuit să se realizeze astfel: se efectua forarea până la 12m, la o dimensiune suficientă pentru a încăpea țevile cu diametru de 12, ulterior se băgau țevile în - foraj (fiecare țeava introdusă ulterior împingându-le pe cele introduse anterior spre talpa forajului, ajungând ca prima țeava introdusă să fie prima de la talpa forajului în sus) astfel realizându-se și măsurătoarea corectă a adâncimii forajului, determinată de lungimea țevilor introduse, apoi se introduce pompa și se scoate apă, doar în acel moment lucrarea fiind finalizată.
În cazul de față inițial s-au introdus aproximativ 40-60 metri din țeava cu diametru de 12 cm care ulterior s-a blocat. Apelantul a spus că nu este nici o problemă și a adus alte țevi mai subțiri și mai înguste pe care le-a introdus prin interiorul celor introduse inițiale încercând a le baga direct în talpa forajului.
Lucrarea s-a efectuat cu o frânghie de aproximativ 100 m care la un moment dat s-a rupt cu tot cu țeava introdusă, iar mai bine de jumătate din aceasta a rămas în interiorul forajului.
Deși pârâtul apelant a susținut că nu este nici o problemă și că lucrarea este finalizată, nu s-a mai prezentat și nu a mai răspuns la telefon când a fost momentul introducerii pompei pentru scoaterea apei.
Când s-a încercat introducerea pompei s-a constat că fântâna este blocată pe la jumătatea acesteia, lucru care reiese destul de evident și din expertiza video realizată.
Pentru toate aceste motive a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, întâmpinarea nu a fost motivată.
Legal citat, intimatul pârât V. S. nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și exprima un punct de vedere față de prezentul apel.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat de pârâtul apelant, acesta a solicitat respingerea apărărilor intimatei reclamante și admiterea apelului cum a fost formulat.
Examinând apelul de față, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței atacate și a criticilor formulate, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta C. E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. S. și V. S., rezilierea contractului de antrepriză încheiat cu pârâții, obligarea acestora la restituirea sumei de 48.000 lei actualizată cu indicele de inflație, începând cu data de 05.09.2012 (pentru suma de 15.000 lei) și data de 27 martie 2013 (pentru suma de 33.000 lei) și până la data restituirii, la plata prejudiciului în cuantum de 3.286 lei, actualizată cu indicele de inflație, începând cu data de 10 octombrie 2013 și până la data plății.
Față de raporturile contractuale dintre părți, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1872 Cod civil, potrivit cărora beneficiarul are dreptul să obțină rezilierea sau, după caz, rezoluțiunea contractului în cazurile în care, fără justificare: (a) respectarea termenului convenit pentru recepția lucrării a devenit vădit imposibilă; (b) lucrarea sau serviciul nu se execută în mod convenit și într-un termen stabilit de beneficiar potrivit cu împrejurărilor, antreprenorul nu remediază lipsurile constatate și nu schimbă pentru viitor modul de executare a lucrării sau serviciului; (c) nu se execută alte obligații ce revin antreprenorului potrivit legii sau în temeiul contractului, solicitând rezilierea contractului de antrepriză motivat de faptul că pârâții, fără justificare, nu au executat lucrările pentru realizarea fântânii, iar ceea ce s-a executat este necorespunzător.
Prin sentința apelată, instanța de fond a admis în totalitate acțiunea reclamantei, reținând că din actele și lucrările dosarului rezultă că pârâții nu au finalizat lucrările la care s-au angajat privind realizarea fântânii, calitatea necorespunzătoare a lucrărilor executate, precum și culpa acestora dovedită cu înscrisuri și martori.
Reanalizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul constată că este întemeiată susținerea apelantului pârât B. S.-I. privind finalizarea și predarea lucrării.
În acest sens, tribunalul reține că deși între părți nu s-a încheiat un proces-verbal sau alt înscris din care să rezulte recepția lucrării, acest aspect rezultă din probele administrate și alte împrejurări ale cauzei.
Astfel, din declarația martorului G. C. A. rezultă că după finalizarea fântânii respective, aceasta a fost măsurată de către apelantul pârât B. S.-I. cu o funie cu greutate, rezultând o adâncime de peste 100 m, după care, a strâns sculele, utilajele și a plecat.
În plus, tot la acel moment, intimata reclamantă nu a refuzat recepționarea lucrării, ci din contra, a achitat apelantului pârât diferența de preț în sumă de 33.000 lei, cu mențiunea „pentru fîntîna ce s-a făcut în locuința mea”.
Ulterior, intimata reclamantă a apelat la o echipă de instalatori pentru a monta o pompă, ocazie cu care s-a constatat că aceasta nu poate coborî mai jos de adâncimea de 54 m.
Având în vedere aceste împrejurări, tribunalul constată că lucrarea a fost finalizată și recepționată de către intimata reclamantă, neexistând nicio justificare pentru achitarea integrală a prețului lucrării și montarea ulterioară a pompei, în cazul în care fântâna nu ar fi fost finalizată și predată.
Deși intimata reclamantă a constatat ulterior recepționării fântânii că aceasta nu corespunde condițiilor stabilite prin contract, în cauză nu mai poate interveni rezilierea contractului de antrepriză în conformitate cu art. 1872 cod civil întrucât aceasta poate opera până la momentul recepționării lucrării și pentru motivele prevăzute de aceste dispoziții legale, ci eventual răspunderea pentru vicii potrivit art. 1863, art. 1879 Cod civil.
Întrucât în cauză nu mai poate interveni rezilierea, pe cale de consecință, tribunalul constată că sunt neîntemeiate și celelalte capete de cerere privind obligarea pârâților la restituirea sumei de 48.000 lei și a prejudiciului în sumă de 3.286 lei.
Mai constată tribunalul că prin sentința apelată, instanța de fond a reținut și obligația antreprenorului de garanție contra viciilor ascunse ale lucrării și pentru calitățile convenite prevăzute de art. 1863 Cod civil, cu toate că nu a fost învestit cu această cauză de răspundere și nici nu a fost pusă în discuția părților pe parcursul judecății. În plus, nici măcar nu a fost motivată reținerea răspunderii contra viciilor ascunse, iar reținerea acesteia este în contradicție cu cele expuse anterior de instanța de fond și soluția pronunțată având în vedere că această răspundere operează după finalizarea și recepționarea lucrării, iar instanța de fond a reținut că pârâții au abandonat lucrările și nu le-au finalizat. Prin urmare, tribunalul va înlătura aceste considerente.
Pentru toate considerentele expuse anterior, constatând că în cauză nu poate opera rezilierea contractului de antrepriză întrucât lucrarea a fost recepționată și nici garanția antreprenorului pentru vicii, întrucât instanța nu a fost învestită cu o asemenea cauză, tribunalul nu va mai analiza celelalte critici invocate de apelantul pârât în susținerea apelului.
Față de cele reținute, tribunalul va admite apelul formulat de apelantul pârât B. S. – I. și va schimba în tot sentința civilă nr. 226/06.03.2015, pronunțată de Judecătoria Gura Humorului, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată, urmând a obliga reclamantaC. E. să achite pârâtului B. S. - I. suma de 2.000 de lei reprezentând cheltuieli de judecată de la fond, constând în onorariu redus de avocat în conformitate cu art. 451 alin 2 Cod procedură civilă, raportat la complexitatea cauzei și circumstanțele cauzei, precum și activitatea desfășurată de avocat.
Față de soluția pronunțată în apel, în temeiul art. 451 alin 1 Cod procedură civilă, tribunalul va obligă pe intimata - reclamantă să achite apelantului pârât B. S. - I. și suma de 1.140 lei, reprezentând cheltuieli de judecată din apel reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite apelul formulat de pârâtul B. S. – I., CNP_, domiciliat în comuna/. împotriva sentinței civile nr. 226 din 06.03.2015 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._, intimați fiind reclamanta C. E., CNP_, domiciliată în orașul Gura Humorului, ., județul Suceava, și pârâtul V. S.. domiciliat în comuna Vorona, ..
Schimbă în tot sentința civilă nr. 226/06.03.2015, pronunțată de Judecătoria Gura Humorului, în sensul că:
Respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta să achite pârâtului B. S. - I. suma de 2.000 de lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu redus de avocat.
Obligă pe intimata - reclamantă să achite apelantului pârât B. S. - I. suma de 1.140 lei, reprezentând cheltuieli de judecată din apel reprezentând taxă judiciară de timbru.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. C. G. G. – P. V. V. C. P.
Red/Tehn.M.G.
Tehn./ V.C.P.
2 ex./22.12. 2015
Jud. fond:E. S.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1436/2015. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 33/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
