Pretenţii. Decizia nr. 1335/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1335/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 30-10-2015 în dosarul nr. 1335/2015
Dosar nr._ Pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1335
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30 OCTOMBRIE 2015
PREȘEDINTE V. O. D.
JUDECĂTOR A. I. M.
GREFIER S. A.-M.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de către pârâtul L. C. G., împotriva sentinței civile nr. 1201 din data de 5 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._, intimați fiind reclamanții I. C., I. N. F., O. A., A. D., M. Ș. D. și Porcoș D. C..
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 23 octombrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 30 octombrie 2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
Prin acțiunea civilă promovată la Judecătoria Gura Humorului și înregistrată sub nr._ din 4 iulie 2014, reclamanții I. C., I. N. F., O. A., A. D., M. Ș. D., Porcoș D. C. l-au chemat în judecată pe pârâtul L. C. G., solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 3000 lei, actualizată cu rata inflației, la plata sumei de 6000 lei (1000 lei pentru fiecare reclamant) cu titlu de daune materiale și morale.
Au solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare au arătat că în luna decembrie a anului 2013 s-au hotărât să petreacă revelionul împreună cu familiile lor, la o pensiune din localitatea Mănăstirea Humorului, jud. Suceava, motiv pentru care au căutat, pe internet, o pensiune și în urma vizualizării pensiunii proprietatea pârâtului prezentată de acesta pe site, l-au contactat telefonic pe pârât, stabilind asupra prețului și a altor detalii, convenindu-se achitarea unui avans, în cuantum de 3000 lei (din totalul de 6500 lei) aferentă perioadei 29.12.2013 – 04.01.2014.
Potrivit reclamanților, la data de 12 decembrie 2013, reclamantul I. N. F. a depus în cont, pe numele pârâtului L. G. C., suma de 3000 lei, conform chitanței anexate, urmând ca diferența de 3500 lei, să o achite în momentul prezentării la pensiune.
Au mai arătat că la data de 29 decembrie 2013 s-au prezentat la domiciliul pârâtului, unde au fost dezamăgiți de condițiile de cazare găsite în raport cu prezentarea de pe site, motiv pentru care i-au solicitat pârâtului returnarea avansului de 3000 lei, întrucât nu puteau petrece revelionul în acele condiții, datorită mirosului de igrasie, aerului închis și a lenjeriilor murdare găsite la cazare.
Întrucât se făcuse destul de târziu și copiii erau obosiți după atâta drum, reclamanții au susținut că au fost nevoiți să găsească o cazare în altă parte, fără a mai avea posibilitatea negocierii, din cauza lipsei de timp.
Reclamanții au susținut că au formulat sesizare atât la Protecția Consumatorului, cât și la organele de poliție, primind răspuns doar din partea IPJ Suceava
Referitor la daunele materiale, au susținut că acestea constau în sumele cheltuite cu deplasarea de la G. la Mănăstirea Humorului cu autoturismele proprietate personală, precum și cu deplasările făcute cu scopul de a găsi o altă cazare în miezul nopții, la care se mai adaugă cheltuielile făcute în plus pentru asigurarea mesei de seară a reclamanților și a familiilor acestora.
În ceea ce privește daunele morale, au arătat că acestea constau în prejudiciul moral suferit de reclamanți și familiile acestora care, în preajma revelionului, nu s-au putut bucura de odihnă și relaxare, au trebuit să petreacă o după amiază plină de stres cu discuții în contradictoriu cu pârâtul, solicitându-i înapoierea banilor achitați în avans, pentru a putea căuta o altă cazare, în timp ce pârâtul, în bătaie de joc și cu rea credință, a refuzat acest lucru, că pârâtul le-a produs o dezamăgire prin condițiile de cazare oferite și care nu corespundeau cu cele prezentate pe site, la care s-au mai adăugat și zilele pierdute pentru a face sesizare la Direcția de Protecție a Consumatorului și ulterior la Postul de Poliție Mănăstirea Humorului.
În drept, cererea nu a fost motivată.
La data de 15 septembrie 2014, pârâtul L. G. C. a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamanților, că aspectele invocate de către aceștia sunt de natură a-l denigra și nu sunt reale, că reclamanții urmau să-și petreacă revelionul la casa sa și nu la pensiune, întrucât nu era înregistrat, că el le-a explicat reclamanților condițiile de cazare, că numărul maxim putând fi de 14 persoane, că el i-a rugat să se deplaseze la fața locului pentru a vedea condițiile de cazare, că au stabilit, de comun acord, plata avansului și a diferenței, că reclamanții nu s-au deplasat la fața locului, că au fost mulțumiți cu ce au văzut în fotografii, că le-a făcut primire reclamanților conform obiceiului locului, că, la sosire aceștia au fost mulțumiți de camere, însă numărul persoanelor sosite era mai mare (26 – 28 de persoane), depășind posibilitățile sale de cazare, că le-a pus la dispoziție paturi pliante și chiar saltele, că după rezolvarea acestui neajuns, le-a solicitat reclamanților plata diferenței, pe care au încercat să o eschiveze prin indiferență, că o parte din persoane au venit și i-au spus că nu pot sta în acel loc, fiind prea mulți, solicitând restituirea avansului.
Potrivit pârâtului, orice învoială făcută, scrisă sau nescrisă, cu nerespectarea condițiilor învoielii, conduce la pierderea avansului, fiind vina reclamanților, că el, pârâtul, era în pagubă, întrucât nu mai avea pe nimeni, iar reclamanții s-au hotărât să plece la altă pensiune, unde exista spațiu de cazare și mâncare pentru toate persoanele, că el a refuzat restituirea avansului, întrucât a respectat înțelegerea, iar banii de avans au fost cheltuiți pentru lenjerii și pături, că el i-a rugat să nu plece de la el, cu condiția de a-i da restul de bani și să stea în condițiile în care el le-a stabilit, dar nu au fost de acord, amenințându-l cu reclamații la Poliție și OPC Suceava, că a fost clasată reclamația de la Poliție, iar cei de la OPC au constatat că nu este o pensiune sau locație autorizată și nu avut voie să intre într-o locuință particulară, că locația sa este înregistrată cu certificat de înregistrare PFA din 15 mai 2014, dată cu care a intrat în circuit, iar pe site s-a înscris din 19 iunie 2014.
Reclamanții au depus răspuns la întâmpinare arătând că pârâtul nu a depus-o în termen de 15 zile de la primirea cererii de chemare în judecată, solicitând decăderea pârâtului din dreptul de a mai depune întâmpinarea.
Au susținut că aspectele invocate de pârât nu corespund realității, că acesta a prezentat locația ca fiind cazare – pensiune și nu ca fiind casă particulară, că nu i-ar fi deranjat acest lucru, dacă ar fi avut condițiile prezentate în ofertă, că le-a arătat imagini de la o pensiune care nu avea nici o legătură cu locația în cauză, că grupul a fost compus din 7 familii, fiecare cu copii minori, că pârâtul a cunoscut aceste aspecte încă din momentul primelor discuții, când s-a stabilit că nu se plătește cazare pentru aceștia, că nu sunt reale susținerile pârâtului privind plecarea la o altă pensiune, întrucât era mai ieftină, mai ales că erau în preajma revelionului și nu poți găsi cazări mai ieftine fără rezervare prealabilă din timp, că era important pentru ei să fi găsit la fața locului condiții optime pentru ei și copii lor, de petrecere a unui sejur normal pentru un concediu.
La rândul său, pârâtul a susținut că reclamanții nu și-ar fi complinit lipsurile cererii de chemare în judecată, conform art.200 al.2 NCPC, solicitând a se face aplicarea dispozițiilor art.200 al.3 NCPC și în consecință să fie dispusă anularea cererii de chemare în judecată, astfel că nu se poate invoca tardivitatea depunerii întâmpinării.
Întâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul se apără, în fapt și în drept, față de cererea de chemare în judecată.
Conform art.208 NCPC, întâmpinarea este obligatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel, iar nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică dacă legea nu prevede altfel.
În speță, pârâtului – la data de 28 iulie 2014 – i s-a comunicat cererea de chemare în judecată, cu mențiunea ca, în termen de 25 de zile de la primirea acestei comunicări, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a depune probe și de a invoca excepții (în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel), obligația de a depune întâmpinarea, termenul de depunere a acesteia fiind stabilit la 25 august 2014.
Pârâtul a depus întâmpinarea la data de 15 septembrie 2014 drept pentru care instanța a constatat tardivitatea depunerii întâmpinării și decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
În același timp, față de prev. art.200 NCPC, actele și lucrările dosarului, instanța a respins ca inadmisibilă cererea pârâtului de anulare a cererii de chemare în judecată, conform art.200 al.3 NCPC.
Prin sentința civilă nr. 1201 din data de 5 decembrie 2014, Judecătoria Gura Humorului a admis, în parte, acțiunea civilă privind pe reclamanții I. C., I. N. F., O. A., A. D., M. Ș. D., Porcoș D. C. și pe pârâtul L. C. G., având ca obiect pretenții, a obligat pe pârât să plătească reclamanților, în solidar, suma de 3000 lei, reprezentând avans cazare pensiune, actualizată cu rata inflației și până la data plății efective, precum și a câte unei sume de 500 lei, cu titlu de daune materiale, pentru fiecare reclamant și a câte unei sume de 300 lei, pentru fiecare reclamant, cu titlu de daune morale și a obligat pe pârât să plătească reclamanților, în solidar, cheltuieli de judecată, în cuantum de 3064 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în luna decembrie 2013, reclamanții și familiile lor s-au hotărât să petreacă revelionul la o pensiune din ., jud. Suceava.
În urma vizualizării locației pârâtului, prezentată pe un site, despre care reclamanții au înțeles că este vorba de o pensiune, l-au contactat pe pârât telefonic, stabilindu-se prețul și alte detalii, convenindu-se achitarea unui avans în sumă de 3000 lei, din totalul sumei de 6500 lei, aferentă cazării pentru perioada 29.12.2013 – 4 ianuarie 2014, sumă depusă la data de 12 decembrie 2013, de către reclamantul I. N. F., în contul pârâtului (conform chitanței anexate) urmând ca diferența de 3500 lei să fie achitată la data prezentării la pensiune.
Pe data de 29 decembrie 2013, reclamanții și familiile lor s-au prezentat la domiciliul pârâtului, unde au fost nemulțumiți de condițiile de cazare (în raport de prezentarea de pe internet), motiv pentru care i-au solicitat pârâtului returnarea avansului, susținând că nu puteau să-și petreacă în acea locație (miros de igrasie, aer închis și lenjerie murdară).
Fiind târziu, având și copiii obosiți, reclamanții au susținut că au fost nevoiți să-și găsească o altă cazare, fără posibilitatea de negociere, întrucât timpul nu le permitea.
Cu privire la această situație, reclamanții au sesizat atât Postul de Poliție Mănăstirea Humorului, cât și OPC Suceava.
Cu adresa nr._ din 10 ianuarie 2014, Postul de Poliție M-rea Humorului a comunicat reclamanților că s-au confirmat aspectele privind înțelegerea verbală cu pârâtul, privind oferirea de către acesta a unei cazări, în perioada 29.12.2013 – 4 ianuarie 2013, în schimbul sumei de 6500 lei, că s-a achitat avansul de 3000 lei, în data de 12 decembrie 2013, că la data de 29 decembrie 2013, s-au prezentat la domiciliul pârâtului, dar au fost nemulțumiți de cazarea oferită, solicitând restituirea avansului, că pârâtul a refuzat acest lucru, stabilindu-se că aspectele sesizate de reclamanți, sunt de natură civilă, fiind îndrumați să se adreseze instanței de judecată competente în soluționarea acestei cauze, dispunându-se clasarea reclamației și a materialului de verificare la această subunitate de poliție.
La rândul său, petentul a susținut că s-a înțeles cu reclamanții și le-a adus la cunoștință că aceștia urmau să fie cazați la domiciliul său, că nu era vorba de o pensiune, aceasta nefiind înregistrată la data respectivă, că numărul persoanelor venite a depășit înțelegerea avută, că toate aceste persoane au dorit să fie cazate în același loc, drept pentru care au refuzat să rămână în locul stabilit, că reclamanții au fost cei care nu au respectat înțelegerea astfel că a refuzat restituirea avansului, că banii de avans au fost cheltuiți pentru lenjerii și pături.
Martorul reclamanților a arătat că reclamanții i-au spus că nu au putut să stea în imobilul pârâtului, întrucât nu existau condiții, băile erau comune, lipsea apa caldă, iar apa rece era pusă într-un butoi, că reclamanții au fost nevoiți să facă cheltuieli suplimentare cu drumurile la Poliție, în alte părți, că nu are cunoștință de prețul cazării, dar fiind în preajma Revelionului, obligat au plătit mai mult pentru cazare, că nu exista apă caldă pentru toate familiile, că pârâtul a cerut diferența de bani pentru a pune un alt boiler, ca să se asigure apă caldă pentru toate familiile, că a văzut fotografiile cu pensiunea, înainte de C..
A mai arătat că nu are cunoștință dacă pârâtul le-a cerut reclamanților să vină la fața locului, pentru a vedea condițiile de cazare, că nu îți convine acest lucru, că reclamanții au mai fost nemulțumiți de faptul că grătarul era prea mic, că nu exista foișorul unde li s-a spus că este amplasat grătarul, că exista mucegai în camere, că reclamanții, când au ajuns la locație, erau înghețați de frig, flămânzi și nu știau unde să meargă.
Din vizionarea înregistrărilor pe suport electronic făcute de către reclamanți chiar în seara sosirii la locația pârâtului, a rezultat igrasie în camere, mirosul de mucegai, pânze de păianjen, lenjerie murdară, la care s-a adăugat comportamentul necorespunzător al familiei pârâtului (atunci când li s-au reproșat condițiile de cazare „te rog să pleci”, „ nu te mai rețin”, ești liber profesionist”), nelăsându-i să filmeze condițiile de cazare, limbajul și tonul care au depășit limitele celui civilizat, de bun simț, refuzând dialogul pe tema restituirii avansului, în condițiile în care reclamanții nu au fost mulțumiți de condițiile oferite.
Pârâtul a motivat refuzul restituirii avansului prin aceea că s-ar fi prezentat mai multe persoane, că reclamanții nu au respectat termenii înțelegerii, că banii de avans au fost cheltuiți pentru lenjerii și pături.
Avansul plătit pârâtului a purtat mențiunea „pentru cazare pensiune”, așa cum le-a indicat telefonic pârâtul.
Conform art.1350 NCC, orice persoană trebuie să-și exercite obligațiile pe care le-a contractat, iar atunci când fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu în condițiile legii.
Răspunderea contractuală este acea formă a răspunderii civile ce decurge din neexecutarea unor obligații contractuale, care constă în repararea de către debitor în natură sau prin echivalent a prejudiciului cauzat creditorului.
În speță, pârâtul debitor contractual, prin convenția încheiată cu reclamanții și urmată de plata avansului pentru cazare și-a asumat obligația de a le asigura, conform înțelegerii condițiile corespunzătoare pentru cazare și petrecerea Revelionului 2013 – 2014, dar aceste condiții, conform probelor administrate, nu au fost cele prezentate pe site și discuțiilor purtate cu reclamanții, fiind necorespunzătoare calitativ, condiții pe care reclamanții, fiind necorespunzătoare calitativ, nu erau obligați să le accepte și nici nu li se putea impune acest lucru, cât timp putea fi de natură a afecta viața sau sănătatea acestora, față de condițiile igienico sanitare existente în locația pârâtului, încălcând normele în vigoare, fiind vorba de un serviciu defectuos prestat.
Mai mult, pârâtul și-a prezentat locația ca fiind pensiune, deși, în realitate, nu era vorba de această situație.
În aceste condiții, față de culpa pârâtului în modalitatea de executare a obligațiilor asumate, dovedită prin probele administrate, instanța l-a obligat pe pârât să le plătească reclamanților, în solidar, suma de 3000 lei, reprezentând avans cazare pensiune, actualizată cu rata inflației și până la data plății efective.
Potrivit art. 1357 NCC, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu intenție este obligat să îl repare.
Având în vedere prevederile legale mai sus arătate, precum și cele ale art.1358 NCP, actele și lucrările dosarului, instanța l-a obligat pe pârât să plătească fiecărui reclamant, cu titlu de daune materiale, câte o sumă de 500 lei, reprezentând cheltuielile efectuate cu diferențele pentru plata cazării, deplasările pentru formularea sesizărilor și restituirea avansului achitat pârâților dovedite prin probele administrate.
În același timp, din probele administrate, instanța a reținut existența unor prejudicii cauzate reclamanților, constând în suferințe de ordin psihic.
Normele eticii și echității interzic în principiu acordarea de despăgubiri materiale pentru daune morale, întrucât durerea sufletească este incompatibilă cu un echivalent bănesc.
Este însă justificată acordarea unor compensații materiale acelor persoane ale căror posibilități de viață familială și socială au fost alterate ca urmare a faptelor ilicite săvârșite de alte persoane.
Aceste compensații sunt destinate să creeze condiții de viață care să aline într-o oarecare măsură suferințele psihice ale victimei.
Cuantificarea valorică, materială – conform ICCJ - S.C. și de proprietate intelectuală – Dosar nr.1657/24.02.2011 – trebuie admisă printre măsurile de reparare a prejudiciilor morale, în virtutea acelorași rațiuni, pentru care sunt admise și așa zisele mijloace adecvate de natură nepatrimonială, adică pentru faptul că, deși nu compensează nimic, în sensul propriu al termenului, aceasta poate oferi persoanei lezate o anumită compensație pentru răul suferit, o anumită satisfacție sau ușurare a suferințelor suportate, care poate fi nu atât un efect al cuantumului sumei acordate, deși nici acest aspect nu este de neglijat – cât al simplului fapt că despăgubirea i-a fost recunoscută și acordată.
Față de actele și lucrările dosarului, în temeiul art.1391 NCC, instanța l-a obligat pe pârât să le plătească reclamanților, cu titlu de daune morale, câte o sumă de 300 lei, oferindu-le în limita acestei sume, o anumită compensație pentru răul suferit, disconfortul psihic creat, atât prin condițiile necorespunzătoare calitativ, cât și prin modul de comportare, lipsa de respect, stresul în vederea găsirii unei noi locații, în timpul serii și al revelionului, după un drum lung, în condițiile în care ar fi trebuit să li se asigure condițiile prezentate și anume, confortul normal petrecerii sărbătorilor, dată fiind respectarea de către reclamanți a obligației de plată a avansului și disponibilitatea de plată a diferenței, dacă ar fi găsit condițiile corespunzătoare.
Respectul trebuie să fie reciproc, în relațiile asumate, ceea ce nu s-a realizat în speță.
La stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța a avut în vedere că ICCJ prin D.C. nr.1179 din 11 februarie 2011, a statuat principiul judecării în achitate, că atât instanțele naționale cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei, în funcție de care se stabilește întinderea reparației pentru prejudiciul suferit.
În temeiul art.453 NCPC, instanța l-a obligat pe pârât, să le plătească reclamanților, în solidar, cheltuielile de judecată în sumă de 3064 lei, justificate cu plata taxei judiciare de timbru, onorariu avocat și deplasări la instanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs (calificat apel la termenul de judecată din data de 4.09.2015) pârâtul prin care a arătat următoarele:
Așa cum a arătat și în întâmpinarea depusă la dosar, reclamantul I. C. a fost cel cu care a discutat și a negociat la telefon privind cazarea pentru Revelionul 2014, fără masă sau alte obligații. În discuțiile avute cu acesta s-a specificat faptul că la data convorbirii pârâtul nu avea locație, pensiune înregistrată la Oficiul Juridic, însă locația avea condiții de primire decente pentru 14 persoane.
Reclamantul I. C., deși s-a discutat că pentru a se conveni la această cazare este necesară prezența la fața locului pentru a se vedea locația și cu această ocazie dacă se ajungea la acordul ambelor părți, era necesară întocmirea unui contract care prevedea un avans stabilit de către ambele părți și bineînțeles că, dacă una din părți nu respecta condițiile, avansul se pierdea pentru nerespectarea acestuia.
Deși pârâtul a insistat pe acest contract, reclamantul a spus de fiecare dată că nu sunt oameni de „bucluc”, sunt oameni onești, cu frica lui Dumnezeu și se mulțumeau cu câteva poze făcute de pârât cu telefonul, spunându-i și asigurându-l că nu o să fie probleme cu ei.
Reclamanții au luat legătura cu pârâtul prin intermediul altei pensiuni cu rugămintea de a face și el revelionul 2014, bineînțeles după primirea sumei pe care aceștia i-o datorau prin tăierea bonului fiscal cu pensiunea cu care pârâtul a luat legătura.
La venirea acestui grup pentru revelion, în loc de 14 persoane s-au prezentat circa 26-28 de persoane dintre care și adulți și copii, un număr prea mare pentru cazarea pe care pârâtul o avea și pe drept cuvânt unii din acest grup au avut discuții contradictorii cu reclamantul I. C. și s-au iscat unele certuri în grup. Aceștia din urmă au scos autoturismele din curte și au căutat altă cazare pentru tot grupul de această dată.
Observând acest lucru, familia pârâtului a cerut explicații pentru faptul că au venit mai mulți decât era necesar și totuși pentru că erau veniți de la o așa distanță, soția lui a suplimentat locurile cu paturi pliante și cu lenjeriile aferente acestor paturi. După circa două ore, timp în care grupul s-a așezat în locație, au desfăcut bagajele, s-au făcut comozi, soția pârâtului a cerut restul de bani pentru cazare și darea bonului fiscal. Reclamantul I. C., pârâtul menționându-l pe acesta pentru că înțelegea telefonică s-a făcut numai cu acesta, a tot amânat restituirea restului de plată, până când s-au înapoiat mașinile plecate de circa două ore în urmă. După câteva minute de la sosirea mașinilor au venit la bucătărie unde se aflau un grup de circa 4-5 persoane motivând faptul că au găsit altă locație unde aveau toți cazare și datorită faptului că era prea în scurt și această locație nu a reușit să fie dată au rezervat-o cu un preț foarte mic.
A arătat pârâtul că aceste persoane au făcut presiuni să le dea avansul înapoi, amenințându-i, jignindu-i în toate felurile și precis în acele momente de furie, poate, a răspuns cu aceeași monedă, dar în nici un caz în felul în care i-a vorbit și au început să-i spargă paharele și lucrurile din locuință. La aceste fapte bineînțeles că i-a invitat să părăsească curtea și să se ducă unde doresc să reclame.
După cum a rezultat din cele două acte depuse la dosar de către Polițai Mănăstirea Humorului și OCPI Suceava, în urma investigațiilor făcute, sesizările nu au fost relevante și s-a răspuns că locuința pârâtului nu era înregistrată ca pensiune, nu era site de promovare, așa cum au mințit reclamanții, aceștia fiind întrebați dacă există și un contract de închiriere a acestei locații. Răspunsul verbal de la aceste instituții a fost acela că cercetarea unui caz se face pe înscrisuri, nu prin vorbe și ca atare asumându-și acest risc pot primi și mai rău.
Este adevărat că toate înscrisurile depuse la dosar s-au făcut după 25 de zile lucrătoare de la înștiințare, însă trebuia să fie luate totuși în calcul documentele depuse de el și astfel se putea observa minciuna spusă de reclamanți și anume faptul că pârâtul avea pensiune înregistrată, că avea site cu numele lui și multe alte lucruri neadevărate spuse numai prin vorbe.
Deși pârâtul a avut apărător, acestuia nu i s-a dat dreptul de a lua cuvântul, nu i s-a dat dreptul la proba cu martori, deși partea adversă a adus un martor numit în ziua respectivă, neanunțându-i-se nici numele din timp, au depus întâmpinări și acte după termenul de 25 de la înștiințare.
Martorul părții adverse (singura probă administrată) s-a dovedit a fi un martor imparțial, acesta a declarat în fața instanței că nu a luat parte activ la acest conflict, ci practic știe ce au povestit reclamanții acasă.
Neavând posibilitatea de a se apăra și refuzându-i-se toate cererile de apărare, practic a fost victimă sigură, toți încercând să îl încolțească, să-i aducă acuze și să îl jignească mai răi „ca la ușa cortului”.
Pârâtul, ca o ultimă rugăminte a sa, a fost aceea de a veni la fața locului și de a vedea că cele spuse de reclamanți nu sunt adevărate, refuzându-i-se și acest drept. A invitat instanța să vizioneze și site-ul său și anume pe portalul „Turist Info” - Pensiuni în Bucovina – „Pensiunea I.” Mănăstirea Humorului sau pe facebook L. I., condițiile de cazare fiind grăitoare și spun totul.
Pensiunea are 6 camere, cu pat matrimonial în fiecare cameră, iar o cameră are 2 paturi matrimoniale, cu 6 băi în cameră și nici într-un caz după cum se va putea observa, nu sunt condiții improprii.
De asemenea, dispune de o bucătărie cu salon de mese, cu baie proprie și o bucătărie de tranzit, plus două terase, un grătar și un loc de agrement în grădină.
În acest an, după plângerea depusă de reclamanți la ANAF Suceava privind faptul că are condiții necorespunzătoare turismului și că se sustrage taxelor fiscale, a avut un control foarte amănunțit și a rezultat faptul că nu sunt adevărate cele spuse de reclamanți. Tot în acest an a fost și Comisia locală pentru acordarea dreptului de funcționare și a întrunit un punctaj maxim. În anul 2015 a obținut punctajul maxim de 3 stele pentru clasificarea pensiunii.
Această pensiune are două surse de apă, una curentă și una de rezervă în caz de deranjament la prima, deține o fântână echipată cu aparatură modernă și cu o rezervă de 4 tone de apă.
În ceea ce privește încălzirea, aceasta este făcută cu centrală termică pe lemne, cu radiatoare din fontă și aluminiu. Apa caldă este obținută din 2 surse: una prin panouri solare care încălzește și iarna, făcută prin programul „Casa V.” și cea de-a doua sursă prin boiler electric în fiecare cameră.
Toată pensiunea este mobilată cu mobilier din stejar masiv, are parchet masiv din stejar, iar cei care au beneficiat de cazare au fost foarte mulțumiți.
A mai arătat pârâtul că sumele pe care instanța le-a acordat sunt exagerate, foarte mari.
La ultimul termen când au fost prezenți și cei doi apărători, instanța i-a invitat să iasă pe hol și să încerce o negociere, apărătorul reclamanților a solicitat suma de 4000 lei, dar el a oferit 2000 lei având în vedere că reclamanții au făcut totuși revelionul în condiții foarte bune și că practic pârâtul a fost cel afectat, întrucât a rămas fără oameni.
Apărătorul reclamanților a recunoscut că pretențiile acestora sunt mult prea mari și că reclamanții se mulțumesc cu suma de 4000 lei, martor îi este avocatul la cele menționate.
Reclamanții au formulat întâmpinare prin care au arătat următoarele:
1. În temeiul art. 483 (2) NCPC, calea de atac este apelul și nu recursul, apreciind că prezenta cerere are ca obiect pretenții evaluate în bani în valoare de până la 500.000 lei, așa cum prevede textul de lege mai sus precizat.
2. Dacă se va aprecia că sentința civilă atacată este susceptibilă de apel și de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 495 (2)NCPC, au precizat că sunt de acord cu exercitarea directă a căii de atac a recursului „pentru încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".
3. Au solicitat a i se pune în vedere pârâtului să timbreze acțiunea, în cazul în care nu a timbrat-o.
4. Reclamanții au înțeles să-l felicite pe pârât că a înțeles ce înseamnă un turism normal și corect din partea atât a furnizorului de servicii, cât și a turistului și a investit pentru asigurarea condițiilor de cazare civilizate, conform ofertei de promovare, dar la ora contractării revelionului 2013, condițiile de cazare erau cele prezentate și în înregistrările video, chiar pârâtul recunoscând că din banii de avans a cumpărat „lenjerii și pături" (fila 4, alin 1 sentință), cu toate că ei au găsit la fața locului lenjerii și pături vechi și neigienizate.
În plus, când și-au arătat nemulțumirea că nu au apă caldă, le-a declarat că urmează să achiziționeze un boiler cu diferența de bani pe care urma să i-o achite ei.
Au apreciat că toate probele pârâtului în sensul că și-a rezolvat problemele de igienă, confort și legalitate ale pensiunii sunt aspecte ce au fost rezolvate ulterior incidentului în care s-au aflat reclamanții, motiv pentru care au solicitat ca instanța de control să nu le aibă în considerare la momentul hotărârii pe care o va da.
După cum se poate observa la fila 2, alin. ultim din cererea de apel, chiar pârâtul a recunoscut că reclamanții au vizionat pe site o pensiune care avea condițiile agreate de ei, însă nu au fost înștiințați la acel moment că vor fi cazați în cu totul altă locație, fără condițiile prezentate. Acest aspect a fost sesizat abia în acea seară, când s-a ajuns la fața locului.
Practic, conform celor precizate de părât în acest alineat, se poate observa că este vorba și de o înșelăciune, prin prezentarea unui fapt neadevărat ca fiind adevărat.
5. Susținerea pârâtului cum că ei au fi sesizat ANAF-ul nu a fost reală, așa cum a rezultat și din procesul-verbal din data de 30.07.2014, anexat cererii de apel, în care s-a precizat că verificarea ANAF-ului a fost în baza unor aspecte prezentate în adresa nr._/02.07.2014 a IPJ Suceava - Serviciul de Investigare a Fraudelor la PFA L. C. G., la peste 7 luni de la incident.
Este evident faptul că pârâtul a mai păcălit și alte persoane și că situația lor nu a fost un caz singular, iar în zonă acesta este cunoscut ca practicând astfel de înșelăciuni, aspecte recunoscute de organele de control la care s-au prezentat pentru a face sesizările din acele zile.
Față de aceste aspecte, au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii de fond ca fiind temeinică și legală.
Pârâtul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat, în esență, motivele de apel formulate în cauză.
La data de 31 august 2015 pârâtul a depus la dosar detaliere a motivelor de apel atât pe fondul cauzei, cat si sub aspectul procedural efectuat la instanța de fond.
1. Referitor la calea de atac a sentinței pronunțata in cauza, a arătat ca aceasta este apelul conform dispozițiilor art.466-482 Cod procedura civila.
2.Pe fondul cauzei.
2.1. Prin acțiunea promovata la instanța, reclamanții au solicitat obligarea lui la plata unei sumei totale de 9000 lei (3000 lei avans cazare + 6000 daune morale si material), precum si cheltuieli de judecata in cuantum de 3064 lei, pentru neasigurarea condițiilor de cazare prezentate pe un site publicitar de servicii cazare pensiune.
In fapt, reclamanții, asa cum au arătat si s-a consemnat in partea introductiva a sentinței, "in luna decembrie a anului 2013 s-au hotărât împreuna cu familiile lor sa petreacă revelionul la o pensiune din localitatea Mănăstirea Humorului". "Potrivit reclamanților, la data de 12 decembrie 2013, reclamantul I. N. F. a depus in cont pe numele paratului Leustean C. G. suma de 3000 lei", mai exact la jumatatea lunii decembrie a fost contactat telefonic de reclamantul I. N., el fiind recomandat de o pensiune pe care aceștia au vizionat-o pe situl publicitar si avea locurile ocupate insa, fara a indica numele pensiunii in scopul inducerii in eroare a instanței precum ca l-au contactat de pe site-ul publicitar. De reținut ca, daca ar fi avut publicitate pe un site cum au susținut aceștia, anterior datei de 01.01.2014, proba cea mai importanta ar fi trebuit sa fie pagina printata cu datele de identificare ale lui, imaginile prezentate pe acest site la care sa se raporteze ceea ce au susținut ca au găsit in neregula prin imaginile depuse de aceștia.
Chiar si daca s-ar admite denegarea de dreptate cu privire la apărarea paratului si probatoriul solicitat, instanța era obligata sa aibă in vedere cele de mai sus, la dosar neexistand nicio pagina printata a vreunui site publicitar cu referire la locația paratului pentru ca nu a existat.
Intre el si reclamanți a existat o convenție civila in sensul tezei a II-a din art.1851 NCC, fiind o prestație ocazionala, limitata ca durata in timp si care nu a fost executata in exercitarea unei profesii sau meseri, motiv pentru care venitul incasat de la reclamanți a fost si impozitat in baza codului fiscal conform procesului verbal emis de ANAF-IASI la inspecția efectuata in data de 30.07.2014, in urma sesizării cu rea credința a reclamanților, unde a fost precizat ca "contribuabilul are ca obiect principal de activitate 5520-Facilitati de cazare pentru vacante si perioade de scurta durata", modalitățile de executare fiind stabilite prin telefon.
Conform probelor reclamanților, a rezultat ca aceștia au inteles sa achite avansul de 3000 lei stabilit prin intelegerea convenita fara a vedea imobilul unde vor fi cazați, interpretând "a contrario" lipsa probei - pagina printata de pe site-ul de publicitate care sa identifice imobilul in cauza si spatiile supuse cazării.
Riscul fiind astfel suportat in parti egale in cazul in care vreuna din parti intrerupe intelegerea din orice motiv.
In speța, reclamanții au achitat avansul de 3000 lei fara a vedea daca imobilul este conform cerințelor lor si îl pierd daca se răzgândesc, iar el pierde cealaltă diferența de 3000 lei pe care ar fi incasat-o daca acestora nu le-ar fi convenit condițiile, cum s-a si intamplat.
Riscul neexecutarii înțelegerii convenite fiind in sarciana ambelor parti, in cote de 50% si nicidecum in sarcina sa exclusiva cum greșit a interpretat instanta de fond, cunoscut fiind faptul ca orice intelegere materializata printr-o convenție sau contract se interpretează in sensul celui ce se oblige.
In susținea celor de mai sus, a solicitat a se vedea si adresa adresata reclamantului de către Politia Mănăstirea Humorului nr._ din 10.01.2014, de unde a rezultat nemulțumirea si refuzul reclamanților.
Faptul ca reclamanții nu si-au motivat cererea in drept nu poate duce la alta concluzie decât la intarirea convenției ce avea ca obiect cazare pentru vacante si perioade de scurta durata.
Instanța nu a ținut cont de dispozițiile art.255 alin (3) NCPC, uzanțele si practicile statornicite intre parti trebuiesc probate, iar in speța probele se completează si cu prezumțiile arătate mai sus, prezumții (art.327-329 NCPC) care nu au fost răsturnate printr-o proba contrarie.
Instanța, avea obligația sa verifice existenta actului juridic supus judecații pe suport informatic, respectiv ceea ce au susținut reclamanții, faptul ca au luat de pe un site datele de contact si au vizualizat condițiile de cazare care le-au convenit anterior datei de plata a avansului art. 282 NCPC, document ce nu exista.
Instanța de fond trebuia sa observe ca prezenta cerere nu a fost altceva decât o acțiune in care reclamanții s-au folosit de dovezi intocmite ”pro causa” (martorul a aratat ca stie de la ei, iar imaginile cu igrasie si mucegai au fost efectuate in alta parte - acesta fiind si motivul pentru care nu au solicitat o proba cu expertiza de identificare a încăperilor unde s-a efectuat fotografierea/filmarea, proba care ar fi dovedit ca cea ce au filmat/fotografiat nu a fost surprins in încăperile proprietatea sa.
2.2.Un alt aspect de unde a rezultat reaua credința a fost acela ca, reclamanții s-au prezentat in număr mai mare decât putea sa le asigure cazarea desi in discuția telefonica a precizat ca poate asigura cel mult 14 locuri ceea ce includea si copii, instanța consemnând in considerentele hotărârii ca aceștia s-au prezentat in număr de 7 familii cu copii, ceea ce depășea cu mult condițiile de cazare.
Sub pretextul ca nu le convin condițiile i-au solicitat avansul pe care îl plătise, avans cheltuit cu pregătirea sejurului a 14 persoane.
Este de notorietate faptul ca in ziua de 29 decembrie nu mai poate exista cazare libera, fie si pentru 14 persoane-cati ar fi trebuit sa fie- la nicio pensiune decât daca aveau rezervare cu mult timp inainte, lucru care s-a si intamplat pentru ca au petrecut sejurul la o pensiune tot in localitatea Mănăstirea Humorului asa cum a rezulta si din lucrările dosarului.
F. de acest aspect, operează prezumția ca reclamanții aveau rezervat in alta parte cu mult inainte, asa cum au susținut "la un tarif mai mare", prezumție ce nu este contrazisa de o proba contrara (cerere de oferta si acceptare a pensiunii unde au fost cazați, inregistrata la data de 29.12.2013, data la care au susținut ca au găsit o cazare mai scumpa sau chitanțe).
Or, la dosarul cauzei nu exista un astfel de inscris, cu excepția dovezii înregistrării pe Turist Info la 19.06.2014 a pensiunii înființate la data de 15.05.2014 cu mult timp ulterior datei convenției ce formează obiectul dosarului.
Dovada depusa de el la data de 16.04.2015 a fost constituita de factura proforma nr.3670 din 19.06.2014 emisa de Turis Info.
2.3.Instanța le-a acordat reclamanților daune morale care in condițiile riscului neexecutarii convenției este suportat in cuantum de 50%, dand astfel dovada de tratare cu superficialitate a cauzei pentru ca in cazul unui risc de neexecutare in proporție de 50% suportat de ambele parti nu se justifica daunele morale, cu atat mai mult cu cat reclamanții au invocat "propria turpitudine" in neexecutarea convenției. De asemenea, daunele morale nu pot fi acordate pentru faptul ca reclamanții au alergat sa depună plângeri la toate instituțiile statului care au atribuții de control civil mai ales daca acestea le-au dat satisfacție efectuând controalele.
Nici daunele material nu au fost justificate tot din aceleași considerente de mai sus.
3. Pe aspectele procedurale efectuate la instanța de fond.
3.1. Desi instanța de fond era obligata in virtutea rolului activ la judecarea cauzei in mod imparțial si echitabil, a procedat total contrar, incalcand astfel art. 6 CEDO-judecarea . a cauzei precum si art. 6 NCC, astfel:
Reclamanți nu si-au motivat acțiunea in drept, paratul neputand sa facă apărările sub toate aspectele prevăzute de art.205, respectiv alin.(2) lit. c) NCPC, fiind practic o cerere nemotivata pentru care instanta avea obligația sa le puna in vedere sa-si motiveze cererea si nu sa se subroge in drepturile acestora prin a le motiva acțiunea in considerentele sentinței, mai ales ca au avut avocat.
Instanța de fond nu a pus in discuția părtilor acest aspect desi i s-a solicitat si chiar a consemnat in considerentele hotărârii.
Instanța de fond l-a decăzut din dreptul de a mai propune probe desi conform art.254 alin. (2) pct. 4 NCPC aceasta era obligată, in virtutea rolului activ la aflarea adevărului, la administrarea probelor care nu duceau la amânarea judecații cum se poate observa din lucrările dosarului.
Instanța nu i-a admis proba contrara prin aceleași probe si pe aceleași aspect cu ale reclamanților.
Instanta a luat in considerare declarația martorului care a declarat ceea ce i-au spus reclamanți si nu ca ar fi fost o persoana prezenta la fata locului, situație in care imprejurarea prin care a luat cunoștința nu este de natura a dovedi existenta situației supuse judecații
F. de motivele de fapt si de drept arătate, a solicitat admiterea apelului si schimbarea in tot a hotărârii atacate, in sensul respingerii actiunii ca netemeinica si legala.
In drept, a invocat dispozițiile art.466-482 NCPC si celelalte dispoziții legale arătate in cuprinsul prezentei detalieri.
La data de 23 octombrie 2015, reclamanții au depus la dosar punct de vedere față de detalierea motivelor de apel, depuse de pârât la data de 31.08.2015.
Au arătat reclamanții următoarele:
I.Un prim aspect, au solicitat instanței să dea eficiență disp. art. 471 alin. 3 NCPC, în sensul că „... completarea sau modificarea cererii se va face înăuntrul termenului de apel, sens în care au solicitat a se avea în vedere doar aspectele ce țin strict de motivele invocate prin cererea principală/recurs, iar instanța să nu rețină aspectele cu care pârâtul a încearcat să-și completeze/modifice cererea.
II.Nu a fost adevărată susținerea apelantului în sensul că reclamanții ar fi înțeles de la bun început să achite avansul de 3.000 lei fară a vedea imobilul unde vor fi cazați și nici că ar fi cunoscut faptul că pârâtul nu deține cazare în regim de pensiune, sens în care au solicitat a se avea în vedere toate aspectele precizate de reclamanți prin cererea de chemare în judecată, răspunsul la întâmpinare formulat la fondul cauzei, concluziile scrise și depuse la fond cât și aspectele precizate prin întâmpinarea la apel, pe care le reiterează și prin acest punct de vedere.
Astfel, au mai adus la cunoștința instanței încă o dată, faptul că, reclamanții, au procedat așa cum se procedează în mod normal și la fel ca marea majoritate a persoanelor care doresc să-și petreacă un sejur la mare/munte în sensul că, au accesat internetul unde au vizualizat mai multe pensiuni, oprindu-se la o locație din Gura Humorului, sens în care la apelul telefonic efectuat de unul dintre reclamanți, i-a fost dat un număr de contact telefonic pentru stabilirea detaliilor privind costurile cazării.
În niciun caz, la celălalt capăt al firului, nu a fost explicată situația de fapt care a fost găsită la fața locului și nu s-a precizat că locația în care vor fi cazați reclamanții ar fi alta decât pensiunea vizualizată pentru care s-a făcut apelul telefonic.
Singurul aspect precizat la telefon de persoana care a răspuns la numărul afișat pe site-ul accesat, a fost acela că, vă dau numărul de telefon al persoanei cu care o să stabiliți prețul.
Acest lucru a reieșit și din modul în care reclamanții și-au motivat cererea de chemare în judecată prin care s-a precizat că pârâtul a afișat pe site o pensiune care nu era aceeași cu ceea ce au găsit când s-au prezentat la locația indicată telefonic de către pârât.
Reclamanții nu au cunoscut alte amănunte în afara celor prezentate pe site de către prietenul pârâtului, proprietar de pensiune, iar faptul că telefonic li s-a recomandat un număr de telefon pentru stabilirea prețului, nu putea conduce la ideea că ar fi vorba de o altă locație ci că a fost vorba despre o altă persoană de contact cu care trebuia stabilit prețul sejurului și celelalte detalii.
Același lucru a rezultat și din factura cu care s-a plătit avansul de 3.000 lei în care s-a precizat că suma este „pentru cazare pensiune", așa cum a solicitat pârâtul.
Pârâtul a recunoscut faptul că a avut o înțelegere cu un proprietar al unei pensiuni afișate pe site pentru a-i găsi clienți, însă, modul de desfășurare a acestei operațiuni a fost cu scopul ca aceștia să fie duși internare, crezând că merg la pensiunea vizualizată pepite, realitatea fiind cea găsită de intimați.
Restul aspectelor precizate de pârât cu privire la condițiile pe care le are în prezent, nu sunt relevante în prezenta cauză deoarece acestea au fost făcute ulterior incidentului și în urma unor controale efectuate de persoanele abilitatea în baza unor reclamații făcute nu numai de către reclamanți, ci și de alte persoane așa cum au fost informați, pârâtul fiind cunoscut în zonă cu practici de acest gen.
III. Prin motivele depuse în martie 2015, pârâtul a recunoscut că, la momentul venirii reclamanților la pensiune, au avut loc discuții în contradictoriu, că s-a spart un pahar, că s-au făcut presiuni să returneze avansul, aspecte care au rezultat fară niciun dubiu și din convorbirea înregistrată pe CD-ul depus la dosar.
Cu toate acestea, prin detalierea motivelor de apel depuse în august, pârâtul și-a schimbat punctul de vedere afirmând că înregistrarea a fost efectuată în altă parte decât la proprietatea sa, sens în care, au solicitat a se avea în vedere nesinceritatea pârâtului având în vedere că, din discuțiile înregistrate, a rezultat fară niciun dubiu că, acestea erau între reclamanți și familia pârâtului iar remarcile făcute cu privire la condiții erau strict pentru proprietatea pârâtului care la rândul său, împreună cu soția și fiica acestuia răspundeau în contradictoriu.
Această minciună grosolană a pârâtului din detalierea motivelor de apel cum că, imaginile nu sunt de la locația sa, aspect nesusținut la instanța de fond și nici prin primele motive de apel, au solicitat a fi sancționară prin respingerea apelului ca nefondat.
IV. Un alt aspect nereal, cu titlu de noutate, susținut de către pârât prin detalierea motivelor de apel este acela că, rezervarea pentru altă locație ar fi fost făcută cu mult timp înainte, ceea ce ar conduce la ideea că solicitarea returnării avansului din cauza lipsei condițiilor de cazare ar fi fost o găselniță a reclamanților.
Acest aspect a fost contrazis chiar de pârât prin primele motive de apel/recurs (pag. 3 din motive) în care acesta a detaliat și de această dată nereal cum că, o parte dintre reclamanți ar fi plecat prin Gura Humorului și după circa 2 ore s-ar fi întors „motivând faptul că ar fi găsit altă locație... la un preț foarte mic".
Au solicitat a se observa cum pârâtul și-a schimbat motivele, astfel că în primele motive de apel a susținut că reclamanții și-au găsit cazare în acea seară, iar în detalierea motivelor a precizat că ar fi avut o cazare cu mult timp înainte.
V. Daunele morale sunt justificate având în vedere că reclamanții nu au avut parte de liniște și voie bună în preajma sărbătorilor de iarnă, fiind obligați să umble după o altă cazare, să meargă pe la instituțiile statului pentru a sesiza aspectele trăite. în plus, alături de reclamanți au suferit atât soțiile cât și copiii acestora și nu în ultimul rând trebuie avut în vedere că trei familii erau venite din alte țări special pentru a petrece revelionul în acest grup.
Practic, suferința a fost cauzată atât reclamanților cât și familiilor acestora.
Pârâtul este cunoscut în Gura Humorului cu astfel de practici, instituțiile la care s-au depus sesizări au recunoscut acest lucru iar în sala de judecată de la Judecătoria Gura Humorului au existat persoane care se bucurau că acesta a fost chemat în judecată, felicitându-i atât pe reclamanți cât și pe avocat că au apelat la instanță pentru sancționarea acestuia.
Suma acordată cu titlu de daune este rezonabilă comparativ cu tensiunea existentă la acel moment, dar și ulterior, cât și pentru stresul psihic creat deoarece atât pentru reclamanți dar în special pentru copiii acestora a fost un coșmar aceea seară când, după un drum atât de lung, în loc de relaxare au avut parte de discuții în contradictoriu și de un tratament vulgar din partea pârâtului și în special al soției și fiicei acestuia.
În practică, se apreciază că daunele morale nu se dovedesc cu probe materiale ci judecătorul trebuie să aprecieze că a existat un prejudiciu moral și să stabilească o anumită sumă cu titlu de reparație având în vedere că au fost dovedite indicii de fapt cu privire la prejudiciul moral apărut și legătura sa de cauzalitate cu acțiunile întreprinse de către pârât, sens în care au solicitat a se avea în vedere și DC nr. 1179/11.02.2011 a ÎCCJ.
Față de aceste aspecte, au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală,
În cazul în care se vor aproba administrarea altor probe cerute de către pârât, au solicitat să le fie aduse la cunoștință la adresa cabinetului de avocat.
Examinând apelul, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor formulate, tribunalul reține următoarele:
Despăgubirile materiale și morale pretinse de către reclamanți vizează prejudiciul încercat de către aceștia cu ocazia sărbătorilor de iarnă 2013-2014 din cauza condițiilor necorespunzătoare găsite la pensiunea pârâtului și care i-au determinat să părăsească respectiva locație, să-și găsească în pripă o altă locație pentru petrecerea sărbătorilor, ceea ce a implicat costuri materiale semnificative, dar și un consum psihic, impunându-se repararea acestor daune de către pârât.
Din punct de vedere al calificării juridice a acțiunii, ne aflăm în situația unei răspunderi pentru o pretinsă faptă ilicită săvârșită cu prilejul executării unui contract de prestări servicii, cum corect a reținut și prima instanță și față de care nicio parte nu a formulat obiecții în calea de atac
Astfel, motivându-și în fapt acțiunea, reclamanții au arătat că: În luna decembrie a anului 2013 s-au hotărât să petreacă revelionul împreună cu familiile lor, la o pensiune din localitatea Mănăstirea Humorului, jud. Suceava, motiv pentru care au căutat, pe internet, o pensiune și în urma vizualizării pensiunii proprietatea pârâtului prezentată de acesta pe site, l-au contactat telefonic pe pârât, stabilind asupra prețului și a altor detalii, convenindu-se achitarea unui avans, în cuantum de 3000 lei (din totalul de 6500 lei) aferentă perioadei 29.12.2013 – 04.01.2014.
Potrivit reclamanților, la data de 12 decembrie 2013, reclamantul I. N. F. a depus în cont, pe numele pârâtului L. G. C., suma de 3000 lei, conform chitanței anexate, urmând ca diferența de 3500 lei, să o achite în momentul prezentării la pensiune.
Au mai arătat că la data de 29 decembrie 2013 s-au prezentat la domiciliul pârâtului, unde au fost dezamăgiți de condițiile de cazare găsite în raport cu prezentarea de pe site, motiv pentru care i-au solicitat pârâtului returnarea avansului de 3000 lei, întrucât nu puteau petrece revelionul în acele condiții, datorită mirosului de igrasie, aerului închis și a lenjeriilor murdare găsite la cazare.
În răspunsul la întâmpinare (fila 58), reclamanții au invocat că apărările pârâtului nu corespund realității, că acesta a prezentat locația ca fiind cazare – pensiune și nu ca fiind casă particulară, că nu i-ar fi deranjat acest lucru dacă ar fi avut condițiile prezentate în ofertă, că pârâtul le-a arătat imagini de la o pensiune care nu avea nicio legătură cu locația în cauză.
De asemenea, cu prilejul concluziilor orale și scrise au reclamat aceleași aspecte, că oferta prezentată de către pârât pe internet s-a dovedit a nu fi cea găsită la fața locului (filele 101, 104).
În fine, aceleași susțineri le-au reiterat în apel, arătând că „(…) În niciun caz, la celălalt capăt al firului, nu a fost explicată situația de fapt care a fost găsită la fața locului și nu s-a precizat că locația în care vor fi cazați reclamanții ar fi alta decât pensiunea vizualizată pentru care s-a făcut apelul telefonic( fila 79).
Așadar, ceea ce impută reclamanții pârâtului este nerespectarea înțelegerii prealabile dintre ei, cu privire la condițiile de locuit din respectiva locație, arătând că le-au găsit mult inferioare față de cele acceptate inițial în urma discuțiilor telefonice cu pârâtul și a fotografiilor pe care acesta le-a postat pe site-ul de socializare.
Numai că, așa cum corect a semnalat pârâtul prin motivele de apel (filele 61-64), reclamanții nu au dovedit termenii înțelegerii inițiale. Aceștia au făcut referire în mod constant la imaginile vizionate pe site-ul de socializare, postate de pârât ca fiind condițiile de cazare pe care le oferă, fără însă a le depune la dosar, astfel că instanța nu poate ști în concret ce condiții de locuit au acceptat reclamanții.
Nici declarația martorului propus de către reclamanți, C. M. (fila 100), nu este edificatoare în privința înțelegerii părților, martorul făcând referire la aceleași poze vizionate pe internet, fără a da detalii în privința lorși care însă lipsesc de la dosar.
Reclamanții s-au preocupat a evidenția condițiile de cazare găsite în respectiva locație, sens în care au depus la dosar răspunsuri de la autorități-Postul de Poliție Mănăstirea Humorului (fila 6), un CD cu imagini filmate cu ocazia deplasării lor la respectiva locație, însă aceste aspecte nu interesează câtă vreme instanța nu cunoaște în ce mod s-au înțeles părțile.
Reclamanții pretind că au fost dezamăgiți de condițiile găsite față de prezentarea de pe site (a se vedea acțiunea introductivă), or, instanța nu poate verifica aceste susțineri dacă nu are nici cea mai vagă idee despre ce condiții de locuit a etalat pârâtul pe site-ul de socializare.
Fără temei a admis prima instanță acțiunea, imputând pârâtului că a oferit reclamanților condiții necorespunzătoare în raport de prezentarea de pe site, această comparație neavând suport probator, așa cum s-a arătat.
De asemenea, fără temei prima instanță a făcut o prezentare detaliată a ceea ce au găsit reclamanții deplasându-se la fața locului, acele elemente de fapt neavând nicio semnificație dacă nu se cunosc termenii înțelegerii dintre părți, întrucât ceea ce se pretinde este tocmai încălcarea acelei înțelegeri.
Practic, reclamanții pretind că au convenit cu pârâtul asupra unui anumit standard de calitate a serviciilor de cazare și pe care pârâtul nu l-ar fi respectat, astfel că numai în raport de acel standard s-ar putea vorbi despre caracterul corespunzător sau nu al condițiilor găsite; or, în speță acel standard de calitate nu a fost dovedit.
Pentru toate considerentele învederate, care fac de prisos cercetarea celorlalte critici și apărări ale părților, reținând în cauză prevederile art. 249 din noul cod de procedură civilă, conform căruia cel care face o susținere în fața instanței trebuie să o dovedească, tribunalul, în baza art. 480 alin. 2 din același act normativ, va admite apelul, va schimba în totalitate sentința, iar în rejudecare va respinge acțiunea ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite apelul declarat de către pârâtul L. C. G., domiciliat în Mănăstirea Humorului, ., nr. 42, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1201 din data de 5 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._, intimați fiind reclamanții I. C., I. N. F., O. A., A. D., M. Ș. D. și Porcoș D. C., toți cu domiciliul ales la av. T. T. – G., ., ..
Schimbă în totalitate sentința civilă nr. 1201/5.12.2014 a Judecătoriei Gura Humorului, iar în rejudecare:
Respinge ca nefondată acțiunea privind pe reclamanții I. C., I. N. F., O. A., A. D., M. Ș. D., Porcoș D. C. și pe pârâtul L. C. G., având ca obiect pretenții.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 30.10.2015
Președinte, Judecător, Grefier,
V. O. D. A. I. M. S. A.-M.
Red./Tehnored. V.O.D.
Judecător fond S. E.
9 ex./10.11.2015
| ← Prestaţie tabulară. Decizia nr. 1405/2015. Tribunalul SUCEAVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 518/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
