Fond funciar. Decizia nr. 388/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 388/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 388/2014
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 388
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 29.04.2014
PREȘEDINTE I. G.
JUDECĂTOR IGNAR M.
GREFIER S. A.
Pe rol, judecarea apelului declarat de C. Județeană pentru S. D. de P. asupra Terenurilor Suceava, cu sediul în ., nr. 36,județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1040/24.10.2013 a Judecătoriei Vatra Dornei, pronunțată în dosarul nr._, intimații fiind C. V. domiciliat în oraș Broșteni, ., județul Suceava, cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „Țiganeta A.”, cu sediul în .. 766, . C. Orășănescă de F. F. Broșteni.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare cu părțile,legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că prin cererea de apel formulată apelanta C. Județeană pentru S. D. de P. asupra Terenurilor Suceava a solicitat judecarea cauzei în lipsă, introducerea în cauză în calitate de pârât și a Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva – Direcția Silvică Suceava care este administratorul terenului cu vegetație forestieră precum și suspendarea judecății cauzei până la soluționarea sesizării adresată Î.C.C.J București în dosarul nr._ al Tribunalului Suceava.
Având în vedere dispozițiile art. 478 al. 1 Cod procedură civilă care prevăd că „prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe”, tribunalul respinge solicitarea apelantei privind introducerea în cauză în calitate de pârât și a Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva – Direcția Silvică Suceava .
În ceea ce privește cererea de suspendare a judecății cauzei până la soluționarea sesizării adresată Î.C.C.J București, tribunalul o respinge ca fiind rămasă fără obiect dat fiind faptul că asupra acestei sesizări Î.C.C.J București s-a pronunțat prin decizia nr.2 din data de 17.02.2014 în dosar nr._ /HP, dispozitivul deciziei aflându-se în copie la fila 39 dosar și văzând că apelanta a solicitat judecarea în lipsă, reține cauza spre soluționare.
Declarând dezbaterile închise,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la data de 18 aprilie 2013 sub nr._, așa cum a fost precizată, petentul C. V. a chemat în judecată pe intimatele C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. orășenească de fond funciar Broșteni, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună desființarea, în parte a Hotărârii nr. 2 din 28.02.2013 a Comisiei Județene Suceava cu privire la anexa 48 poziția 78 și constituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 4,75 ha. teren cu vegetație forestieră, în calitate de fiu după veteranul de război C. M..
În motivarea cererii de chemare în judecată, petentul a arătat în esență că prin Hotărârea nr.2 din 28.02.2013 a Comisiei Județene Suceava s-a invalidat propunerea Comisiei orășenești de fond funciar Broșteni, pe motiv că cererea depusă de mama sa C. A., decedată la 27.03.2011, în calitate de soție după veteranul de război C. M. este tardivă.
Astfel, C. Județeană a apreciat că, în condițiile în care Legea nr. 212/2008 nu prevede un termen de depunere a cererilor, ar fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 1/2000, care reglementează un termen de 60 de zile de la publicare în Monitorul Oficial.
Față de această interpretare, petentul arată că atâta timp cât legiuitorul nu a prevăzut în mod expres în textul de lege un termen înlăuntrul căruia trebuie formulată cererea, este inadmisibil ca autoritatea obligată să aplice legea să impună alte dispoziții prin interpretare.
De asemenea, referitor la motivul tardivității s-a arătat că toate legile succesive ale fondului funciar au acordat noi termene de introducere a cererilor, cu excepția Legii nr.212/2008, ceea ce conduce la concluzia că termenul este nelimitat iar legiuitorul, prin finalitatea urmărită de recompensare a veteranilor de război pentru contribuția acestora adusă la independența țării, nu a mai prevăzut un termen.
Referitor la motivarea hotărârii Comisiei Județene Suceava, în sensul că județul Suceava are un deficit de 4050 ha terne pădure, s-a arătat că această susținere nu are corespondent în realitate câtă vreme orașul Broșteni are disponibil teren cu vegetație forestieră, situație față de care C. orășenească Broșteni, în procedura prealabilă înaintării documentației către C. Județeană Suceava a validat cererea.
Pe fondul pretențiilor petentul a arătat că prin adeverința depusă la dosar a făcut dovada participării autorului său la război, iar în procedura de împroprietărire reglementată de Legea 187/1945, acesta a beneficiat de 0,25 ha teren, astfel încât pentru întregirea lotului de 5 ha, solicită să i se constituie dreptul de proprietate pentru diferența de 4,75 ha teren.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.212/2008, Legii nr.1/2000 și Legea nr.187/1945.
În dovedirea acțiunii s-a solicitat proba cu înscrisuri și relații de la intimate privind întreaga documentație care a stat la baza emiterii hotărârii contestate.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform prevederilor art.42 din Legea nr. 247/2005.
Intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii petentului.
În motivarea acestei poziții procesuale intimata a arătat că cererea formulată de petent a fost depusă tardiv față de momentul publicării Legii nr. 218/2008 în Monitorul Oficial din 30.10.2008 și termenele prevăzute de art. 33 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, 30 noiembrie 2005 inclusiv, termen prevăzut de legiuitor cu sancțiunea decăderii, iar orice modificare a termenului de depunere a cererilor în baza legilor de fond funciar se poate face numai prin lege, și nu de către C. Județeană sau instanța de judecată.
Faptul că Legea nr. 212/2008 nu a prevăzut un termen de depunere a cererilor nu înseamnă că un asemenea drept poate fi exercitat sine die, întrucât un asemenea efect nu a fost avut în vedere de legiuitor.
Astfel, câtă vreme în titlul actului normativ, ca și tehnică legislativă se arată că se modifică o normă juridică a altui act normativ, în speță Legea nr. 1/2000, se prezumă că este aplicabil termenul de 60 de zile prevăzut de art. 33 din Legea 1/2000, astfel cum a fost modificată, termen ce se calculează de la data intrării în vigoare a Legii 212/2008, respectiv 2.11.2008 până la 27.01.2009, dată față de care cererea petentului a fost depusă după această dată.
Pe fondul pretențiilor petentului intimata a arătat că petentul a fost împroprietărit în baza Legii nr. 187/1945; în conformitate cu prevederile art. 61 din HG 890/2005, contrar solicitărilor petentului, „terenurile forestiere nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate”; iar la nivelul județului Suceava există un deficit de 4050 ha teren pădure pentru executarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile.
Intimata a anexat la întâmpinare întreaga documentație care a stat la baza emiterii hotărârii contestate.
Prin completările la întâmpinare, intimata a arătat că de la momentul formulării prezentei cereri și până în prezent au intervenit dispozițiile Legii nr. 165/2013 care în art. 7 alin. 1 stabilește că până la întocmirea situației centralizate la nivel local se suspendă emiterea hotărârilor de validare de către Comisiile județene de fond funciar, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către Comisiile locale de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar.
Prin răspunsul la întâmpinare, petentul a arătat că în lipsa stipulării de către legiuitor a unui termen de depunere a cererilor în temeiul Legii 212/2008, nu se poate recurge la analogie, întrucât s-ar adăuga la lege și mai mult decât atât, termenul invocat de intimată, de 30.11.2005 nu are nici o relevanță câtă vreme dreptul de constituire al petentului s-a născut odată cu . Legii nr. 212/2008.
De asemenea, invocarea de către intimată a prevederilor H.G. 890/2005 nu au relevanță câtă vreme cererea petentului se întemeiază pe o lege ulterioară, 212/2008, care prevede în mod expres că poate fi constituit dreptul de proprietate atât pentru terenuri agricole cât și pentru terenuri forestiere.
Referitor la deficitul de 4050 ha teren pădure invocat de intimata C. județeană Suceava, petentul a arătat că această susținere este nefondată câtă vreme pe raza localității Broșteni există o disponibilitate de 35.807 ha teren pădure, aspect dovedit prin tabelul privind situația fondului forestier, proprietatea Statului român.
Intimata C. locală de fond funciar Broșteni, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezenta în instanță pentru a combate susținerile petentului.
S-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.1040 din 24.10.2013 Judecătoria Vatra Dornei a admis plângerea având ca obiect „fond funciar” formulată de petentul C. V. în contradictoriu cu intimatele C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. orășenească de fond funciar Broșteni, așa cum a fost precizată. și în consecință, a desființat în parte Hotărârea Comisiei Județene Suceava nr. 2/28.02.2013, poziția 78 anexa 48, a constituit în favoarea petentului dreptul de proprietate asupra suprafeței de 3,5 ha teren cu vegetație forestieră, pe raza loc. Broșteni, în limita suprafețelor disponibile sau despăgubiri.
P. a hotărî astfel prima instanță a reținut că, din certificatul nr. C 168 din 11.02.2004 emis de Ministerul Apărării Naționale, UM_ Pitești, rezultă că autorul petentului C. M., născut la data de 22.09.1901, a fost identificat cu următoarea situație militară: 25.07._42 – concentrat la Regimentul 15; 28.02._43- infanterie, unitate operativă; 4.10.1943-4.12.1943 în perioadele: 4.03.1944-5.11.1944, 17.08._43, 28.03.1944-1.08.1944, 23.08.1944-9.05.1945, iar la Notă a fost menționat: În documentele cercetate a fost identificat cu prenumele L. M., conform actului de naștere nr. 69/1901. Neidentificat decorat..
C. M. a decedat la data de 28.08.1968, iar din actele de stare civilă depuse la dosar rezultă că petentul este fiul acestuia.
Din lista definitivă a împroprietăriților din localitatea Broșteni rezultă că la nivelul anului 1945 autorul petentului avea în proprietate suprafața de 1 ha teren și a mai fost împroprietărit cu suprafața de 0,5 ha teren.
În baza Legii nr. 212/2008, autoarea petentului, C. A., decedată 27.03.2011, a formulat cerere la C. locală de fond funciar Broșteni prin care a solicitat să i se constituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,75 ha teren agricol/forestier.
C. orășenească de fond funciar Broșteni ca urmare a documentației depusă la dosar a solicitat validarea cererii acestuia, iar din tabelul privind situația fondului forestier, proprietatea Statului român rezultă că la nivelul orașului Broșteni există disponibilă suprafața de 35.807 ha teren pădure.
Prin hotărârea nr. 2/28.02.2013, intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a invalidat propunerea Comisiei locale de fond funciar Broșteni cu motivarea că cererea a fost depusă tardiv, terenurile forestiere nu fac obiectul constituiri dreptului de proprietate potrivit art. 61 alin. 2 din HGR 890/_, iar petentul a beneficiat de prevederile legii de împroprietărire nr. 187/1945.
În termenul legal de 30 de zile, petentul a formulat plângere împotriva hotărârii nr. 2/28.02.2013 la Judecătoriei Vatra Dornei.
În drept, potrivit art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008 „persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.”
Practic Legea nr. 212/2008 modifică art. 36 din Legea nr. 1/2000, în sensul că include încă o categorie de persoane îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate în condițiile Legii Reformei agrare nr. 187/1945, respectiv aceea a veteranilor de război.
În cauza de față, cererea de constituire adresată Comisiei locale de fond funciar Broșteni a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 212/2008, astfel încât instanța va analiza materialul probator administrat în cauză prin prisma tezei introduse de Legea nr. 212/2008, respectiv situația persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite.
Din analiza textului de lege menționat rezultă în primul rând faptul că legiuitorul nu a prevăzut un termen înlăuntrul căruia persoanele care se consideră îndreptățite, se pot adresa cu o cerere la comisiile locale de fond funciar.
În ceea ce privește importanța acestui termen, așa cum rezultă din întreaga reglementare a legilor de fond funciar 18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 193/2007, Legea nr. 247/2005, sancțiunea pentru nerespectarea termenului de depunere a cererilor este aceea a decăderii cu efectul juridic al pierderii dreptului substanțial prevăzut de lege.
Prin urmare, în lipsa unei reglementări exprese de către legiuitor a termenului de formulare a cererii, instanța a constatat că orice fel de interpretare prin trimitere la forma inițială a art. 33 din Legea 1/2000, la dispozițiile Legii nr. 247/2005, sau HG 890/2005, reprezintă o adăugare la lege și implicit o încălcare a principiului de drept potrivit căruia „unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem” (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).
Distinct de acest aspect, susținerile intimatei C. județeană Suceava în sensul că cererile întemeiate pe art. 36 din Legea nr. 212/2008 ar fi trebuit să fie formulate conform art. 33 din Legea nr. 1/2000 în forma inițială, respectiv în termen de 60 de zile de la . Legii 212/2008, sunt inadmisibile întrucât vizează aplicarea unui text de lege care la momentul de referință a anului 2008 când a intrat în vigoare Legea 212 era abrogat (modificat prin art. III Titlul VI din Legea 247/2005).
Astfel, art. 33, forma inițială, din Legea nr. 1/2000 a fost modificat prin art. III Titlul VI din Legea nr. 247/2005, care prevedea o prelungire a termenului de depunere a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor de fond funciar, până la data de 30 noiembrie 2005.
În același context, instanța a constatat că lipsa stipulării de către legiuitor a unui termen pentru categoriile de persoane prevăzute de art. 36 din Legea nr. 212/2008 ar putea fi analizată și prin prisma scopului urmărit de legiuitor prin acest text de lege.
Astfel, dintr-o interpretare teleologică a art. 36 din Legea nr. 212/2008, rezultă că prin includerea în acest articol și a categoriei veteranilor de război ca persoane îndreptățite la împroprietărire cu trimitere la prevederile Legii nr. 187/1945, legiuitorul a avut în vedere, pe de o parte o continuare a procesului de împroprietărire și față de aceste persoane care conform art.12 din Legea 187/1945 „aveau întâietate”, iar pe de altă parte, a avut în vedere un aspect moral de recompensare a acestor categorii de persoane pentru contribuția adusă pe câmpul de luptă în apărarea independenței țării.
P. aceste considerente, instanța a constatat că în mod netemeinic și nelegal, cu consecința pierderii de către petent a dreptului substanțial ce i-a fost conferit de lege, intimata C. Județeană Suceava, prin adăugare la lege, și încălcarea unui principiu de drept a reținut ca fiind tardivă și a invalidat cererea.
Pe fond, din analiza prevederilor art. 36 din Legea nr. 212/2008, rezultă că pentru admisibilitatea cererii petentul trebuie să facă dovada îndeplinirii a două condiții cumulative: autorul său să fi luptat pe front, aspect dovedit cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării, precum și faptul că îndeplinea condițiile de împroprietărire prevăzute de Legea nr. 187/1945.
Din analiza Legii nr. 187/1945 rezultă că scopul Reformei Agrare stabilit prin art. 2 a fost acela de a de a mări suprafețele arabile ale gospodăriilor țărănești care au mai puțin de 5 ha, sau de a crea noi gospodării țărănești individuale pentru muncitorii agricoli fără pământ, formarea unor loturi tip de 5 ha.
P. aplicarea reformei agrare, art. 19 din Legea nr. 187/1945, stabilește data de 23 August 1944 ca dată pentru analiza situației juridice a proprietăților. Cu alte cuvinte, pentru a îndeplini condițiile de împroprietărire în accepțiunea Legii 187/1945, la nivelul datei de 23 August 1944, era necesar ca petent să nu dețină nici o suprafață de teren, sau să dețină o suprafață mai mică de 5 ha.
În speță, prin documentația depusă la dosar, instanța a constatat că față de autorul petentului a fost începută procedura de împroprietărire în sensul că, așa cum rezultă din tabelul persoanelor împroprietărite depus la dosar, acesta avea în proprietate suprafața de un ha teren și a beneficiat conform Legii nr. 187/1945 de suprafața de 0,5 ha teren.
Prin urmare, pentru constituirea lotului tip de 5 ha teren, instanța a constatat că în aplicarea art. 36 din Legea nr. 212/2008 petentul justifică constituirea dreptului de proprietate pentru diferența de 3,5 ha.
A admite punctul de vedere al Comisiei județene Suceava în sensul că în speță nu mai sunt aplicabile prevederile art. 36 din Legea nr. 212/2008 întrucât petentul a beneficiat de dispozițiile Legii nr. 187/1945 prin împroprietărire cu suprafața de 0,25 ha teren, ar însemna o aplicare discriminatorie a legii în raport de persoanele care au aceeași calitate ca și petentul, aceea de veteran de război și cărora li s-ar constitui dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de 5 ha teren prevăzută de Legea nr. 187/1945. Ori, așa cum s-a reținut și în practica CEDO, orice discriminare în domeniul restituirii sau constituirii dreptului de proprietate potrivit legilor de fond funciar este inadmisibilă.
Față de cele reținute mai sus, instanța a constatat că petentul a făcut dovada îndeplinirii condițiilor cumulative reglementate de art. 36 din Legea 212/2008 respectiv că autorul său a luptat pe front precum și îndeplinește condițiile de împroprietărire prevăzute de Legea nr. 187/1945, pentru diferența de 3,5 ha teren.
De asemenea, apărările intimatei în sensul că potrivit prevederilor art. 61 alin. 2 din HG 890/2005, cererea petentului nu ar putea să aibă ca obiect terenuri forestiere iar la nivelul județului Suceava există un deficit de 4050 ha teren pădure sunt neîntemeiate câtă vreme pe de o parte Legea 212/2008, care este ulterioară HG 890/2005, reglementează în mod expres posibilitatea constituirii dreptului de proprietate și pentru terenuri forestiere, iar pe de altă parte, existența unui anume deficit nu are relevanță întrucât textul de lege prevede atât posibilitatea constituirii în natură a dreptului de proprietate în limita suprafețelor disponibile, sau posibilitatea acordării de despăgubiri.
Din tabelul din tabelul privind situația fondului forestier, proprietatea Statului român rezultă că la nivelul orașului Broșteni există disponibilă suprafața de 35.807 ha teren pădure.
P. aceste considerente, instanța a admis plângerea, așa cum a fost precizată și în conformitate cu prev. art. 58 din Legea 18/1991 a desființat în parte Hotărârea Comisiei Județene Suceava nr. 2/28.02.2013, poziția 78 anexa 48 și pe cale de consecință a constituit în favoarea petentului dreptul de proprietate asupra suprafeței de 3,5 ha teren cu vegetație forestieră, pe raza loc. Broșteni, în limita suprafețelor disponibile sau despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin care a solicitat admiterea acestuia, schimbarea în totalitate a sentinței apelate, iar pe fond, după rejudecare, respingerea plângerii formulată de petentă, ca nefondată.
A solicitat suspendarea judecății cauzei până la soluționarea sesizării adresată înaltei Curți de Casație și Justiție în dosar nr._ al Tribunalului Suceava, având în vedere faptul că în dosarul nr._ al Tribunalului Suceava s-a constatat admisibilă sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept „cum se interpretează și se aplică prevederile art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2008, în corelare cu prevederile art. 33 din Legea nr. 1/2000", dispozițiile art. 519 din Noul Cod de procedură civilă potrivit cărora „dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată", dispozițiile art. 520 din Noul Cod de procedură civilă potrivit cărora „sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă nici unei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților.
Prin încheierea prevăzută la alin. 1, cauza va fi suspendată până la pronunțarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept.
După înregistrarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, încheierea de sesizare se publică pe pagina de internet a acestei instanțe.
Cauzele similare, aflate pe rolul instanțelor judecătorești, pot fi suspendate până la soluționarea sesizării (...)".
A anexat încheierea pronunțată la data de 22.11.2013 în dosarul nr._ al Tribunalului Suceava - Secția civilă.
S-a solicitat instanței ca judecarea prezentei cauze să se facă si în contradictoriu cu Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică Suceava care este administratorul terenului cu vegetație forestieră.
Administrarea fondului forestier, indiferent de forma de proprietate, publică sau privată, revine unei instituții de interes național, Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, menită să ocrotească un interes general, tocmai în virtutea obiectului său de activitate constând în aplicarea strategiei naționale în domeniul silviculturii, apărarea, conservarea și dezvoltarea durabilă a fondului forestier proprietatea statului, pe care îl administrează.
Principiul disponibilității în procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii, inclusiv cu privire la persoanele cu care înțelege să-și discute obiectul procesului.
În conformitate cu dispozițiile art. 22 alin 2 NCPC judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale
În conformitate cu dispozițiile art. 22 alin (3) NCPC judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condițiile legii".
În multe spețe, privind chiar litigii de fond funciar, vizând reconstituirea dreptului de proprietate a unor suprafețe de pădure, în situația în care în fond și chiar și în recurs Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - prin Direcția Silvică Suceava nu a fost chemată în judecată și deci nu a figurat ca parte, în fond, respectiv în recurs, instanțele au purces la introducerea în cauză și la casarea cu trimitere pentru ca pricina să se judece începând de la fond, în contradictoriu cu toate părțile pentru a asigura opozabilitatea hotărârii.
Or, Regia Națională a Pădurilor - Romsilva este singurul organ administrativ care reprezintă Statul Român în sectorul silvic si, prin urmare, are dreptul si obligația să vegheze la respectarea legalității reconstituirii dreptului de proprietate.
Regia Națională a Pădurilor este instituția care administrează dreptul de proprietate al Statului asupra terenurilor forestiere.
Totodată, în argumentarea acestei opinii, instanțele au mai reținut și că toate reconstituirile dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră se efectuează din suprafețele de terenuri cuprinse în amenajamentele silvice, terenuri pe care direcțiile silvice județene, aflate în structura regiei, le administrează și le gestionează, astfel încât, aceasta din urmă este direct interesată și răspunzătoare, atât de modalitatea în care se realizează reconstituirea dreptului de proprietate, cât și de legalitatea acestei operațiuni.
Legitimarea procesuală a regiei în astfel de cauze este justificată și prin prisma atribuțiilor sale, exercitate prin unitățile subordonate, de a certifica situația faptică a terenului, de a aviza planurile de situație, de a pune suprafețele de teren asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate la dispoziția comisiilor locale și de a depune documente relevante atunci când se solicită reconstituirea dreptului de proprietate privată potrivit dispozițiilor art. 24 alin.(4)-(5) din Legea nr.1/2000 și art.71-74 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și a modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.890/2005, modificată și completată.
Pe de altă parte, Legea nr. 18/1991 a prevăzut de asemenea, prin art. 35, coroborat cu art. 5 că terenurile care figurau în amenajamentele silvice până la data de 1 ianuarie 1990 sunt proprietatea statului, iar Codul silvic, prin art. 35 și următoarele, a interzis reducerea fondului forestier național instituind și o procedură specială pentru ocuparea/scoaterea definitivă a unor terenuri din acest fond, de regulă pe bază de schimb și numai în mod excepțional cu plata contravalorii lor, a taxei legale pentru folosirea definitivă a terenului forestier în alte scopuri decât producția silvică, precum și contravaloarea pierderii de creștere dacă terenul este acoperit de pădure.
Toate aceste prevederi legale îi conferă Regiei Naționale a Pădurilor prin Direcțiile Silvice atribuții importante în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere.
Prin Hotărârea nr. 2 din 28.02.2013 C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a invalidat poz.13 din anexa 48, având în vedere că cererea formulată a fost depusă tardiv; a fost modificată data depunerii cererii și prenumele; moștenitoarea este căsătorită cu U.; a primit despăgubiri pentru suprafața de 1,00 ha teren agricol prin Hotărârea nr. 977/23.06.2005 a comisiei județene, în conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr. 44/1994, republicată cu modificările și completările ulterioare; în conformitate cu prevederile art. 61 alin (2) din HGR nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare „terenurile forestiere nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate",iar la nivelul județului Suceava există un deficit de 4.050 ha teren cu vegetație forestieră pentru executarea hotărârilor judecătorești, definitive și irevocabile.
Potrivit Legii nr. 212 din 24 octombrie 2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din 30 octombrie 2008, art. 36 „persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri."
Referitor la tardivitatea depunerii cererii prin Legea nr. 212/2008 nu s-a prevăzut un termen pentru depunerea cererilor de către persoanele beneficiare introduse prin această lege, aceasta nu poate fi mai mic, în lipsă de dispoziție contrară, care să facă posibilă aplicarea sa directă, decât termenele anterioare prevăzute în legile anterioare.
Astfel, conform art. 10 alin. 1 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 în forma inițială, termenul de introducere a cererii de reconstituire a fost de 30 de zile, acest termen a fost prelungit cu 90 zile prin art. 9 alin.3 din Legea nr. 169/1997 și cu 60 zile prin art. 33 din Legea nr. 1/2000, iar prin Legea nr. 247/2005 a intervenit o prelungire a termenului.
Potrivit prevederilor art.3 din O.U.G. nr. 127/2005 privind modificarea art. 33 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, precum și a art. III al titlului VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente „persoanele fizice și persoanele juridice pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite conform prezentei legi, vână la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv."
Având în vedere că termenul stabilit de Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente nu permite tuturor persoanelor îndreptățite să depună cererile de retrocedare, însoțite de actele doveditoare, la comisiile locale de aplicare a legilor fondului funciar s-a creat o situație extraordinară, prin O.U.G. nr. 127/2005 s-a stabilit un nou termen care să permită tuturor cetățenilor valorificarea dreptului lor fundamental la reconstituirea dreptului de proprietate.
Având în vedere că legiuitorul a prevăzut sancțiunea decăderii din termen pentru nerespectarea lui, rezultă că depunerea cererilor pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu depășirea datei de 30 noiembrie 2005 are ca efect pierderea dreptului subiectiv însuși, în contextul în care acest termen nu poate fi suspendat sau întrerupt și nici nu se poate opera repunerea, modificarea termenului de depunere a cererilor în baza legilor fondului funciar se poate face numai prin lege și nu prin comisia județeană sau instanța de judecată.
C. locală a analizat cererile prin prisma dispozițiilor Legii nr. 212/2008, propunând admiterea, iar C. Județeană a respins solicitarea ca tardivă.
Legea nr. 212/2008, care a modificat art. 36 din Legea nr. 1/2000 în sensul includerii în categoria îndreptățiților la împroprietărire și a persoanelor fizice care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din 30.10.2008, intrând în vigoare la trei zile de la publicare, anume la data de 02.11.2008,
Faptul că noua reglementare legală nu a prevăzut un termen de depunere a cererilor formulate în baza acestei prevederi legale, nu înseamnă că un asemenea drept poate fi exercitat sine die.
Un asemenea efect nici nu a fost avut în vedere de legiuitor care în titlul actului normativ, ca și tehnică legislativă, a arătat că actul modifică o normă juridică a altui act normativ, în speță Legea nr. 1/2000, privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.
Prin urmare este aplicabil termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată, termen ce se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008, respectiv 02.11.2008, ultim termen de depunere a cererilor este 27.01.2009.
Or, cererea formulată de C. V. are număr de înregistrare 13 din 12.06.2010.
Prin urmare această cerere este depusă în afara termenului prevăzut de legile fondului funciar, și termenul de 30 noiembrie 2005 inclusiv și termenul de 27.01.2009 inclusiv.
P. a fi incidente prevederile dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008, trebuie să se facă dovada îndeplinirii a două condiții cumulative: autorul său să fi luptat pe front, precum și a faptului că acesta îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărit.
În mod corect a fost invalidata propunerea comisiei locale de fond funciar Broșteni privind poziția 13 din anexa 48, întrucât autorul petentului nu s-a încadrat în nici una dintre categoriile de persoane prevăzute în mod expres de art. 36 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008, care prevede că persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri."
În drept, a invocat dispozițiile art. 466 și urm. NCPC; Legea nr. 1/2001; Legea nr. 18/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare; HGR nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 212/2008.
Petentul C. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat si menținerea sentinței civile atacate ca legală și temeinică, pentru că instanța de fond corect a reținut ca Legea nr. 212/2008 nu prevede un termen de depunere a cererilor celor îndreptățiți la C. locala de fond funciar, nu s-a putut retine apărarea Comisiei județene de fond funciar, care a invocat tardivitatea depunerii cererilor celor îndreptățiți la C. locala de fond funciar, stipulând în acest sens că, în condițiile în care Legea nr. 212/2008 nu prevede un termen de depunere a cererilor, atunci ar fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 1/2000, adică 60 de zile de la publicarea sa în Monitorul Oficial, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, deci până la data de 30 noiembrie 2005, sau până la data de 27.01.2009, adică 90 de zile de la data publicării Legii nr. 212/2008 în Monitorul Oficial. Petentul nu a putut fi de acord cu aceasta susținere, întrucât atâta timp cât legiuitorul nu a prevăzut un termen în textul de lege nu este posibil ca autoritatea obligată să aplice dispozițiile acestei legi să îi impună alte dispoziții decât cele prevăzute expres de textul de lege, astfel ajungându-se la încălcarea principiului fundamental de drept „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", cu atât mai mult cu cât dreptul de constituire a dreptului de proprietate s-a născut o dată cu . acestei legi, respectiv 30.10.2008. Astfel, Legea nr. 212/2008 prevede aceleași dispoziții ca și art. 36 din Legea nr. 1/2000 și în plus față de acesta că au dreptul la constituirea dreptului de proprietate și persoanele îndreptățite la împroprietărire, înscrise in tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, respectiv nu aveau pământ, sau dețineau mai puțin de 5ha, cărora li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri, în aceste condiții petentul nu ar fi putut să depună cerere de constituire a dreptului de proprietate, pentru autorul C. M., veteran de război, atâta timp cât nu avea acest drept în baza reglementarilor prevăzute de Legea nr. 1/2000.
De asemenea, privind al doilea motiv de apel, acela ca autorul său s-a regăsit pe Lista definitivă a împroprietăriților din ., astfel că nu a îndeplinit condițiile de împroprietărire reglementate de Legea nr. 187/1945 și Legea nr. 212/2008 întrucât pentru egalitate de tratament, toți cei care se încadrează in aceasta situație trebuie sa beneficieze de aceleași drepturi, astfel ca petentul a solicitat constituirea dreptului de proprietate pentru diferența de teren pana la 5 ha, lotul tip stipulat de L. 187/1945.
Referitor la apărarea intimatei că la nivelul județului Suceava există un deficit de 4050 ha teren cu vegetație forestiere, a solicitat a fi înlăturată ca nefondată, întrucât nu s-a făcut dovada acestui fapt, și așa cum a arătat și în plângere, doar pe raza localității Brosteni sunt_ ha teren vegetație forestieră, proprietatea Statului Român, lucru dovedit cu Tabelul terenurilor proprietatea statului de pe raza localității Brosteni, iar Legea nr. 212/2008 prevede alternativ atribuirea terenului in natura sau acordarea de despăgubiri.
Referitor la apărarea intimatei că terenurile forestiere nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate, a arătat ca temeiul legal al acestei prevederi este anterior Legii nr. 212/2008, care prevede în mod expres că pot fi primite în proprietate atât terenuri agricole cât și forestiere.
În ceea ce privește introducerea în cauză a RNP, a arătat că lasă la aprecierea instanței această solicitare.
Cu privire la solicitarea suspendării cauzei, in baza art. 520 al. 4, a arătat că este de acord cu aceasta.
Intimata C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat suspendarea judecății cauzei până la soluționarea sesizării adresată Înaltei Curți de Casație de Justiție în dosar nr._ al Tribunalului Suceava, având în vedere faptul că în dosarul nr._ al Tribunalului Suceava s-a constatat admisibilă sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept „cum se interpretează și se aplică prevederile art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.212/2008, în corelare cu prevederile art. 33 din Legea nr. 1/2000? ", iar potrivit prevederilor art. 520 alin 4 din Codul de procedură nou „cauzele similare, aflate pe rolul instanțelor judecătorești, pot fi suspendate până la soluționarea sesizării”
În raport de motivele invocate, de susțineri sale, de înscrisurile ce se află la dosarul de fond, punctul de vedere al judecătorilor raportori referitoare la rezolvarea de principiu a chestiunii de drept supuse analizei în dosar nr._ /HP al Înaltei Curți de Casație și Justiție, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței apelate, iar pe fond, după rejudecare, respingerea plângerii formulată de petent ca nefondată.
În caz de casare cu reținere, a solicitat ca judecarea prezentei cauze să se facă și în contradictoriu cu Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică Suceava care este administratorul terenului cu vegetație forestieră.
Instanțele de judecată au reținut și că toate reconstituirile dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră se efectuează din suprafețele de terenuri cuprinse în amenajamentele silvice, terenuri pe care Direcțiile Silvice Județene, aflate în structura regiei, le administrează și le gestionează, astfel încât, aceasta din urmă este direct interesată și răspunzătoare, atât de modalitatea în care se realizează reconstituirea dreptului de proprietate, cât și de legalitatea acestei operațiuni.
În multe spețe, privind chiar litigii de fond funciar, vizând reconstituirea dreptului de proprietate a unor suprafețe de pădure, în situația în care în fond și chiar și în recurs Regia Națională a Pădurilor -Romsilva - prin Direcția Silvică Suceava nu a fost chemată în judecată și deci nu a figurat ca parte, în fond, respectiv în recurs, instanțele au purces la introducerea în cauză și la casarea cu trimitere pentru ca pricina să se judece începând de la fond, în contradictoriu cu toate părțile pentru a asigura opozabilitatea hotărârii.
Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul reține că prin cererea adresată Judecătoriei Vatra Dornei, petentul C. V. a formulat, în baza Legii nr. 212/2008, plângere împotriva Hotărârii nr. 2 din data de 28.02.2013 emisă de C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin care i s-a respins cererea de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră, ca tardiv formulată, solicitând desființarea în parte a acestei hotărâri cu privire la Anexa nr. 48, poziția 78 și, pe cale de consecință, constituirea dreptului de proprietate pentru terenul susmenționat, în calitate de moștenitor al defunctului C. M., veteran de război.
Prin Hotărârea nr. 2 din data de 28.02.2013, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a invalidat propunerea Comisiei locale de fond funciar Broșteni de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,75 ha teren cu vegetație forestieră în favoarea petentului C. V. din anexa nr. 48, poziția nr. 78, cu motivarea că cererea a fost depusă tardiv, iar terenurile forestiere nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate potrivit art. 61 al. 2 din H.G. nr. 890/2005.
Din dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000 rezultă că persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.
Referitor la motivul de apel privind tardivitatea cererii de constituire, reținută de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava prin Hotărârea nr. 2 din data de 28.02.2013 și de către prima instanță, tribunalul reține că această chestiune de drept nouă a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 2 din data de 17 februarie 2014 dată în dosarul nr._ /H.P care a admis sesizarea formulată de Tribunalul Suceava, Secția civilă, în dosarul nr._ privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și a stabilit că în acest caz, cererile de constituire sunt supuse termenului de 60 de zile prevăzut de art. II din Legea nr. 193/2007 privind modificarea și completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, termen care se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008, respectiv 02.11.2008.
În argumentarea soluției sale, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că în ceea ce privește termenul de formulare a cererilor de constituire de către categoria de beneficiari prevăzută expres de Legea nr. 212/2008 privind modificarea art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, acest aspect trebuie abordat prin prisma modificării anterioare a textului de lege vizat, adusă prin Legea nr. 193/2007 privind modificarea și completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997. Astfel, prin această lege, la art. I s-a prevăzut introducerea unui nou alineat, alin. (2^1), la art. 3, după alin. (2) din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, precum și modificarea art. 36 din aceeași lege, în sensul că, față de forma anterioară a textului, a fost adăugată o nouă categorie de beneficiari, respectiv persoanele îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, cu ocazia aplicării Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare. La art. II din Legea nr. 193/2007 s-a stipulat că „persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare și cu cele aduse prin prezenta lege, pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite, conform prezentei legi, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia”.
A mai reținut Înalta Curte de Casație și Justiție că din modul de redactare a acestei norme, se constată că dispozițiile cuprinse în art. II din Legea nr. 193/2007 fac trimitere atât la art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000, nou-introdus, cât și la art. 36 din Legea nr. 1/2000, modificat prin aceeași lege. Din expunerea de motive a inițiatorilor Legii nr. 212/2008 rezultă că la întocmirea proiectului de act normativ s-a urmărit eliminarea unei discriminări în aplicarea art. 36 din Legea nr. 1/2000, creată prin Legea nr. 193/2007, în sensul că unele persoane care aveau dreptul la împroprietărire, conform Legii nr. 187/1945, nu au fost cuprinse în tabelele nominale, din mai multe cauze obiective, iar persoanele respective demonstrează cu acte eliberate de Arhiva Națională a Armatei că au fost concentrate, mobilizate și că au luptat împotriva Germaniei hitleriste. Ca atare, se poate constata că Legea nr. 212/2008 a venit în completarea Legii nr. 193/2007, conținând o normă clarificatoare, față de insuficiența și forma inadecvată a textului de lege existent anterior.
Această soluție legislativă a fost menită să acopere întreaga problematică a situațiilor ce reprezintă obiectul de reglementare al art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru a se înlătura lacunele legislative, cu luarea în considerare a diferitelor ipoteze ivite odată cu aplicarea actului normativ.
Cum Legea nr. 193/2007 a rămas în vigoare, nefiind abrogată, înseamnă că termenul de 60 de zile prevăzut la art. II din această lege își găsește aplicabilitatea și în cazul noii categorii de persoane îndreptățite la împroprietărire, prevăzute expres prin Legea nr. 212/2008. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că dispozițiile art. II din Legea nr. 193/2007 privitoare la termenul de 60 de zile se referă inclusiv la forma modificată prin Legea nr. 212/2008 a art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel că dispozițiile acestui text de lege nu se corelează sub acest aspect cu prevederile art. 33 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare și că față de caracterul completator și clarificator al Legii nr. 212/2008, în raport cu reglementarea cuprinsă în Legea nr. 193/2007, printr-o interpretare logico-juridică, urmează a se constata că termenul de 60 de zile prevăzut la art. II din Legea nr. 193/2007 se aplică și cererilor de constituire formulate de persoanele fizice introduse ca beneficiari prin Legea nr. 212/2008, termen care se calculează de la data intrării în vigoare a acestei legi, respectiv 2 noiembrie 2008, având în vedere că drepturile și obligațiile prevăzute de lege nu pot fi exigibile înainte ca subiecții de drept să poată afla conținutul acestora iar dezlegarea dată chestiunilor de drept prin hotărârea prealabilă de către Î.C.C.J. este obligatorie pentru instanțe, după cum rezultă din dispozițiile art. 521 al. 3 Cod procedură civilă.
În cazul de față, cererea de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,75 ha teren în calitate de moștenitor după defunctul C. M. formulată de către petentul - apelant a fost depusă la data de 25.06.2010 la comisia locală de fond funciar, fiind înregistrată sub nr. 80 din data de 25.06.2010 pe rolul Comisiei orășenești pentru stabilirea dreptului de proprietate Broșteni, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de art. II din Legea nr. 193/2007 privind modificarea și completarea Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, termen care se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr.212/2008, respectiv 2 noiembrie 2008, cererea de constituire fiind tardivă, atât C. județeană Suceava, cât și prima instanță făcând o corectă interpretare a dispozițiilor legale menționate mai sus, astfel că acest motiv de apel este neîntemeiat.
În doctrina și practica judiciară, s-a statuat că natura juridică a termenelor prevăzute de art. 9 al. 3 din Legea nr. 18/1991 și de art. II din Legea nr. 193/2007 este aceea a unor termene de decădere, iar termenul de depunere a cererii de constituire de către petent are o natură juridică mixtă, atât de drept substanțial, cât și de drept procesual, iar ca termen de drept procesual, nerespectarea lui atrage stingerea dreptului procesual de a solicita și obține analiza, și prin aceasta, rezolvarea favorabilă a cererii sale de constituire.
În acest context, ca efect a depunerii tardive a cererii sale de constituire, petentul este decăzută din dreptul procesual de a solicita și obține analiza, și prin aceasta, rezolvarea favorabilă a cererii sale de constituire.
Prin urmare, în mod corect a invalidat C. județeană Suceava propunerea de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,75 ha în favoarea petentului prin actul administrativ-jurisdicțional contestat în prezenta cauză, ca efect al depunerii tardive a cererii de constituire.
Având în vedere că s-a reținut excepția de tardivitate a introducerii cererii de constituire, iar nerespectarea termenului de depunere a cererii de constituire de către petent atrage stingerea dreptului procesual de a solicita și obține analiza, și prin aceasta, rezolvarea favorabilă a cererii sale de constituire, este nelegală soluția primei instanțe de analizare pe fond a cererii de constituire a petentului asupra suprafeței de 3,5 ha.
P. considerentele expuse în temeiul art. 480 al. 2 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul, va schimba în tot sentința civilă nr. 1040 din 24.10.2013 a Judecătoriei Vatra Dornei în sensul că, va respinge acțiunea ca nefondată.
P. aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite apelul declarat de C. Județeană pentru S. D. de P. asupra Terenurilor Suceava, cu sediul în ., nr. 36,județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1040/24.10.2013 a Judecătoriei Vatra Dornei, pronunțată în dosarul nr._, intimații fiind C. V. domiciliat în oraș Broșteni, ., județul Suceava, cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „Țiganeta A.”, cu sediul în .. 766, . C. Orășănescă de F. F. Broșteni.
Schimbă în totalitate sentința civilă nr. 1040 din 24.10.2013 a Judecătoriei Vatra Dornei, în sensul că:
Respinge plângerea ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29.04.2014.
Președinte, Judecător, Grefier, I. G. I. M. S. A.
Red. I.M.
Tehnored. S.A./6ex/12.05.2014
Judecător fond M. F.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3442/2014. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Decizia nr. 939/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
