Pretenţii. Decizia nr. 939/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 939/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 28-04-2014 în dosarul nr. 939/2014
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.939
Ședința publică din data de 28 aprilie 2014
Completul compus din:
Președinte: S. A.
Judecător: C. L.
Judecător: V. E. L.
Grefier: N. A.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții B. G. L., B. C. A.( asistat de mama sa C. G.), B. M. E.( asistat de mama sa C. G.), B. P. C.( asistat de mama sa C. G.), B. P. E.( asistat de mama sa C. G.) împotriva sentinței civile nr. 946 din data de 1 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul B. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, au lipsit părțile.
Instanța având în vedere lipsa părților, a lăsat cauza la a doua strigare, la sfârșitul ședinței de judecată.
La a doua strigare a cauzei, în ordinea listei de ședință, la sfârșitul ședinței de judecată, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, din oficiu, invocă excepția de perimare a recursului și rămâne în pronunțare cu privire la excepția invocată.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față, constată :
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 19 ianuarie 2012, reclamanții B. G.-L., B. C.-A. - asistat de mama sa C. G., B. M.-E. - asistată de mama sa C. G., B. P.-C. -asistat de mama sa C. G. și B. P.-E. - asistat de mama sa C. G. l-au chemat în judecată pe pârâtul B. V., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 300.000 lei, cu titlu de daune morale, precum și a cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces.
În motivarea plângerii, reclamanții au arătat că sunt copiii rezultați din căsătoria dintre mama lor - C. G. și B. V.,căsătorie din care au rezultat 12 copii (ei fiind cei mai mici), încheiată la data de 27.01.1979 și desfăcută, din vina exclusivă a tatălui lor, prin sent.civ.nr.2011 din 24.08.2004 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă și irevocabilă.
Acțiunea de divorț a fost introdusă de mama lor la data de 14 mai 2004, ca urmare a descoperirii faptei oripilante săvîrșite de către tatăl lor asupra surorii -B. M. E. (care avea 8 ani la data săvîrșirii faptei de tentativă de viol), faptă ce s-a produs la data de 22.09.2003.
Prin sen.pen.nr. 52 din 10.03.2004 a Tribunalului Suceava, definitivă și irevocabilă, tatăl a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. 1, 2 lit. b ind.l și 3 C.penal la pedeapsa de 5 ani închisoare cu executare în regim privativ de libertate.
Cu acest prilej, "eliberate" de frica față de amenințările tatălui, B. G. Rut și B. V. D. au avut curajul să relateze faptele groaznice de perversiuni sexuale și raporturi sexuale, minore fiind și ele, la care au fost supuse mulți ani la rând de propriul lor tată.
Odată cu B. M. E. au fost și ele analizate d.p.d.v. medico- legal, constatându- se că prezintă deflorări vechi, situație reținută prin adresele nr. 115 și 116/0 din 23.10.2003.
Aceste împrejurări au dus la descoperirea vieții de coșmar pe care au trăit-o din cauza comportamentului excesiv de agresiv al tatălui lor, din cauza viciului de consum permanent de băuturi alcoolice.
Până la arestarea pârâtului au fost traumatizați de numeroasele scandaluri și bătăi care erau în casa lor și la care erau supuși mama, frații mai mari cât și ei cei mai mici. Erau bătuți toți, și mari și mici, pentru lucruri de nimic, erau înjurați, fugăriți de acasă flămânzi, dar nu puteau spune nimic pentru că situația lor devenea și mai rea. Cei mai mari erau forțați să neglijeze de multe ori scoală și cerințele ei pentru că tatăl îi trimitea la munca cîmpului împreună cu mama, el fiind cel care rămânea acasă să doarmă sau de cele mai multe ori cutreiera circiumele din oraș.De multe ori, chiar în timpul nopții erau treziți din somn de răcnetele și țipetele fraților și surorilor mai mari. Fugeau și se ascundeau pe unde puteau: prin pod, pe sub scările casei si de multe ori pe sub paturi, de frica tatălui.
Odată cu arestarea lui, acest tip de traumă a luat sfârșit, dar a fost înlocuită de alt tip de traumă, de rușinea pe care le-a lăsat-o prin faptele sale săvârșite asupra familiei, rușine cu care rămân pe toată viața, față de colegii, vecinii si cunoscuții, de rușinea față de colegi pentru multele lipsuri: materiale de îmbrăcăminte, în rechizite și în multe activități școlare(excursii sau diferite vacanțe) și extrașcolare.
În perioada cît pârâtul a fost arestat, nu au primit niciun ajutor bănesc din partea lui sau familiei lui, iar după ieșirea din penitenciar, când instanța hotăra o pensie de întreținere, el imediat introducea o acțiune de reducere a pensiei de întreținere, cu toate că era destul de mică. Și în acest caz, s-a adunat o restanță de peste 5.000 lei, pe care acesta o are de plătit.
În 1997, casa în care locuiau a ars și a fost nevoie să se construiască o nouă casă. în acest context, datorită mamei lor și a fraților de credință, au primit ajutoare în bani, bunuri, materiale de construcție și forță de muncă. Pe de altă parte, toate persoanele care au lucrat la edificarea acestei gospodăriei au fost șocați de atitudinea pârâtului, care era mai mult timp beat decât treaz, conform declarației numitului P. C.:"... din păcate în tot acest timp reclamantul B. V. era mai mult timp beat decât treaz, de multe ori nici nu aveam cu cine vorbi, ba din contră se și certa cu noi, cei care lucram. Din acest motiv îl evitam și nu de puține ori l-am trimis la culcare să ne lase să lucrăm, colaborând mai mult cu soția lui.". Dovada faptului că pârâtul a avut tot timpul o atitudine iresponsabilă o fac și caracterizările date de S.C. ROSAR S.A. Rădăuți și S.C. MOBAR S.A. Rădăuți, preum și de Poliția mun. Rădăuți, din care rezultă că pârâtul a fost sancționat pentru comportare necorespunzătoare în familie și la serviciu de nenumărate ori.
Pe lângă toate aceste fapte, sunt și amenințați de pericolul că într-o zi vor fi dați afară din casă, rămânând pe drumuri, pe motivul imposibilității mamei lor de a plăti partea ce i se cuvine tatălui lor, în cuantum de 164.752,8 lei, sumă obținută prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin decizia nr.317 din 24.11.2010, în urma procesului de partaj intentat de pârât în anul 2004.
În drept, s-au invocat prev. art.1349 al.i, 2 Cod civil, art.274 Cod procedură civilă, dispozițiile Legii nr.272/2004.
În întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
În vederea soluționării cauzei, părțile au depus înscrisuri.
Din oficiu, a fost invocată excepția prescripției dreptului la acțiune.
Prin sentința civilă nr. 946/01.03.2012, prima instanță a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins acțiunea civilă, prind pe reclamanții B. G.-L., B. C.-A. - asistat de mama sa C. G., B. M.-E. - asistată de mama sa C. G., B. P.-C. - asistat de mama sa C. G. și B. P.-E. - asistat de mama sa C. G. și pe pârâtul B. V., având ca obiect pretenții, ca prescrisă din punct de vedere extinctiv.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că acțiunea în repararea patrimonială a unui prejudiciu moral, fiind o acțiune în justiție prin care se valorifică un drept de creanță, deci o acțiune patrimonială și personală, atrage incidența dispozițiilor legale care guvernează prescripția extinctivă în materia drepturilor de creanță și, în consecință, este prescriptibilă extinctiv, conform art.i al.i din Decretul nr.167/1958, aplicabil față de dispozițiile cuprinse în art.201 din Legea nr.71/2011, în termenul general de 3 ani instituit prin art.3 al.i din Decret, care începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, anume de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia ori putea să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea, în cazul acțiunii în repararea pagubei pricinuite printr-o faptă ilicită, conform art. 8 al.i din Decret.
În cauză, s-a invocat prejudicierea reclamanților, atât prin acte de violență fizică și psihică săvârșite de pârât - ascendent de gradul I al reclamanților, anterioare condamnării acestuia prin sentința penală nr.52/10.03.2004 a Tribunalului Suceava, definitivă la data de 24.03.2005, prin decizia penală nr.2014/24.03.2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol prev. de art.20 rap. la art.197 al.i, 2 lit.b1 și al.3 Cod penal, cât și prin săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat - faptă din 22.09.2003, ori anterior, respectiv de la această dată a început să curgă termenul de prescripție a dreptului la acțiune în răspundere civilă delictuală pentru repararea patrimonială a prejudiciului moral împotriva reclamanților, inclusiv a celor cu capacitate de exercițiu restrânsă sau fără capacitate de exercițiu, căci aveau reprezentant legal pe mama lor, C. G., considerent pentru care instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune.
Împotriva sentinței civile sus-menționate, au declarat de reclamanții B. G. L., B. C. A.( asistat de mama sa C. G.), B. M. E.( asistat de mama sa C. G.), B. P. C.( asistat de mama sa C. G.), B. P. E.( asistat de mama sa C. G.), recurs ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava la data de 28.05.2012.
Prin încheierea de ședință din data de 8 ianuarie 2013, în baza art. 242 al.1 pct. 2 C.pr.civ., Tribunalul Suceava a suspendat judecarea cauzei.
În data de 28 aprilie 2014, instanța a invocat din oficiu excepția de perimare a recursului declarat în cauză și a rămas în pronunțare pe excepția invocată.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele cu privire la excepția invocată:
După cum rezultă din dispozițiile art. 137 al. 1 Cod pr. civilă, instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
După cum rezultă din dispozițiile art. 248 al. 1 Cod pr. civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an iar potrivit dispozițiilor art. 252 Cod pr. civilă, perimarea se poate constata și din oficiu.
Din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 8 ianuarie 2013, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 al.1 pct. 2 Cod pr. civilă pentru lipsa nejustificată a părților iar de la data încheierii de suspendare, prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, neîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii de către partea care justifică un interes, iar în cauză nu s-a dovedit existența unui caz de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare.
Prin urmare, în temeiul art. 252 Cod pr. civilă, instanța va admite excepția de perimare invocată din oficiu, excepție de procedură, absolută și peremptorie și, în temeiul art. 248 al. 1 Cod pr. civilă, va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de perimare a recursului.
Constată perimat recursul declarat de reclamanții B. G. L., B. C. A.( asistat de mama sa C. G.), B. M. E.( asistat de mama sa C. G.), B. P. C.( asistat de mama sa C. G.), B. P. E.( asistat de mama sa C. G.) toți domiciliați în municipiul Rădăuți, .. 28, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 946 din data de 1 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul B. V. domiciliat în comuna Mălini, ., jud. Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 aprilie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
S. A. C. L. V. E. L. N. A. N.
Red.VEL
Jud.fond G. P.
Tehnored.N.A.N.
2 ex. /
| ← Fond funciar. Decizia nr. 388/2014. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 389/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
