Obligaţie de a face. Decizia nr. 107/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 107/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 107/2014
Dosar nr._ - contestație în anulare –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 107
Ședința publică din data de 15 MAI 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. F. F.
JUDECĂTOR: C. M. N.
JUDECĂTOR: F. L.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulate de pârâtul G. V., domiciliat în mun. F., . B, județul Suceava, împotriva deciziei civile nr.2176 din data de 08 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția Civilă în dosar nr. _, în contradictoriu cu intimații intervenienți D. V., domiciliat în mun. Suceava, ..7, ., K. C., domiciliată în mun. Timișoara, ., nr.1 A, județul Țimiș, I. D., domiciliat în mun. C., ..101, ., etaj1, ., I. F., domiciliat în mun. F., ., scara D, etaj 1 . și P. L., domiciliată în mun. F., ..37, județul Suceava și intimatul reclamant M. F. P. P., cu sediul în F., ., județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul pârât asistat de avocat N. L. și consilier juridic S. C. pentru intimatul reclamant, lipsă fiind părțile intimate.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se faptul că prin serviciul de arhivă s-a depus la dosar un înscris emanând de la intimatul intervenient D. I. J. ( fila 53).
Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri probe de solicitat sau excepții de invocat, constată contestația în anulare în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat N. L. pentru contestatorul G. V. solicită admiterea contestației în anulare motivat de faptul că deși s-a admis recursul promovat în cauză instanța de control judiciar a omis să cerceteze motivele de nelegalitate invocate.
Astfel, recursul promovat a vizat necercetarea fondului cauzei de către instanța de fond motivat de faptul că, nu s-a identificat terenul în litigiu și nici nu s-au administrat probe.
În ceea ce privesc concluziile instanței de fond, acestea au făcut referire la calitatea contestatorului de constructor de rea credință, acesta fiind obligat să ridice pe cheltuiala sa imobilele edificate pe suprafața de 1450 mp teren, invocându-se apartenența acestei suprafețe la domeniul privat al mun. F..
În ceea ce privește raportul de expertiză întocmit în cauză acesta nu poate fi valorificat motivat de faptul că nu este opozabil contestatorului.
Referitor la problema bunei sau relei sale credințe în edificarea construcțiilor în litigiu, instanța de recurs a considerat nefondate criticile sale, apreciind că este dată reaua sa credință pe considerentul că din raportul de expertiză întocmit de expert Răchitneanu I. rezultă că pe suprafața de 1520 mp teren de pe amplasamentul în litigiu există mai multe construcții edificate ulterior anului 1996, pentru care nu au fost prezentate autorizații de construcție.
Conform susținerilor expertei Răchitneanu I. din raportul de expertiză întocmit în cauză și având în vedere faptul că în ceea ce privește amplasamentul în discuție au existat mai multe litigii între contestator și foștii proprietari începând cu anul 1995, tribunalul a apreciat că nu se justifică reținerea calității sale de constructor de bună credință și că rejudecarea pricinii se impune doar pentru identificarea în concret a construcțiilor ce urmează a fi ridicate și amplasamentului acestora.
De asemenea este de reținut faptul că, prin memoriul de recurs contestatorul a arătat faptul că momentul edificării construcțiilor în litigiu nu poate fi stabilit doar pe baza mențiunilor din planurile de situație anexă la raportul de expertiză întocmit de expert Răchitneanu I. în dosarul nr. 4/2003 deoarece acele planuri de situație nu au fost întocmite în condiții de opozabilitate față de acesta, el neavând calitatea de parte în dosarul respectiv, aceste planuri de situație nefiind întocmite în condiții de opozabilitate față de pârât.
Apreciază că în cadrul expertizei topo se impunea a fi făcute probe și cu privire la vechimea construcțiilor, precum și orice alte probe care puteau stabili vechimea imobilelor.
Astfel, apreciind că în cauză sec impune desființarea deciziei civile pronunțate de Tribunalul Suceava, solicită admiterea contestației în anulare și în rejudecare admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu consecința casării sentinței civile pronunțate de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Consilier juridic S. C. pentru intimatul reclamant solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
P. cererea adresată Judecătoriei F. și înregistrată la data de 04.08.2009 sub nr._, reclamantul M. F. – prin primar, în contradictoriu cu pârâtul G. V., a solicitat, ca în urma probelor ce vor fi administrate, să se dispună ridicarea construcțiilor edificate fără autorizație, pe suprafața de 1600 mp. teren situat în mun. F., .. 120, jud. Suceava, teren aflat în proprietatea municipiului F., construcțiile fiind compuse din: gard din scândură cu acoperiș din tablă, cu temelie de beton în lungime de 29,83 ml, între vecinii: . M., A. N.; magazie lipită de gard, construită din lemn și acoperită cu azbociment, în suprafață de 40 mp. fântână amplasată pe suprafața de 225 mp. și orice alte construcții edificate pe suprafața de 1600 mp. situată în mun. F., .. 120, jud. Suceava.
În fapt, a arătat că, suprafața de 1600 mp. situată în mun. F., .. 120, jud. Suceava este proprietatea municipiului F., conform fișelor de mijloace fixe anexate și care urmează a fi retrocedată în natură numitei I. E., conform deciziei nr. 93/11.11.2003 a Curții de Apel Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă, pentru 650 mp. Teren, conform Deciziei nr. 1668/1998 a Tribunalului Suceava pentru suprafața de 150 mp. și 800 mp., conform adeverinței de proprietate nr. 1376/20.11.1991(în total 1600 mp.), că acest teren, este ocupat fără drept de către pârât, care refuză să-și ridice construcțiile edificate pe acesta, existând totodată hotărâri judecătorești care trebuie puse în executare.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. Legii 50/1991, privind autorizarea construcțiilor.
P. întâmpinare, pârâtul G. V. a solicitat respingerea acțiunii (f.39-42 dosar f).
În fapt, pârâtul a arătat că a fost proprietarul unui imobil situat în F., .. 43, jud. Suceava, dobândit prin cumpărare, potrivit contractelor de vânzare-cumpărare din 27.09.1969 și din 19.10.1972, că în anul 1997, cu ocazia sistematizării mun. F. și în vederea edificării unui ansamblu de locuințe pe amplasamentului imobilului proprietatea sa, i s-a impus să demoleze construcțiile, sens în care i s-a eliberat autorizația de demolare nr. 21/1078, iar terenul aferent, în suprafață de 2342 mp. a fost preluat de stat, fiind întocmit un act de donație pentru suprafața de 976 mp. aprobat prin decizia nr. 319/1977 a fostului Consiliu Popular al jud. Suceava, iar 1366 mp. teren a fost preluat de autoritățile locale, fără niciun titlu.
Apoi, a arătat că, pentru imobilele preluate i s-a predat în fapt în folosință, o suprafață de 2142 mp. teren proprietatea statului în ., pe care acesta și-a edificat locuința în anul 1990, că pentru acest teren a formulat cerere de reconstituire în baza Legii 18/1991, ce formează obiectul dosarului nr._/227/2008, cu termen la 04.12.2009.
S-a adresat Tribunalului Suceava cu o contestație împotriva dispoziției nr. 1043/2009 a Primarului mun. F., solicitând să i se atribuie, ca măsură reparatorie în echivalent, suprafața de 2342 mp. situată în F. ., această contestație formând obiectul dosarului_, cu termen la 08.12.2009.
A solicitat în temeiul art. 244 pct.1 Cod proc.civ. suspendarea judecății până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarelor indicate.
În subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A solicitat a se reține că la edificarea imobilelor în litigiu, a avut calitatea de constructor de bună credință, întrucât a avut convingerea că terenul îi aparține, fiindu-i atribuit în compensarea imobilului preluat abuziv și demolat în anul 1977.
A invocat astfel disp. art. 494 alin.3 teza a-II-a Cod Civil, potrivit cărora: „ dacă plantațiile, clădirile și operele au fost făcute de o a treia persoană de bună credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus ziselor plantații, clădiri și lucrări”.
În ce privește hotărârile judecătorești invocate de către reclamant, a arătat că doar pentru decizia nr. 1668/1998 a Tribunalului Suceava, prin care s-a recunoscut dreptul de reconstituire al foștilor proprietari pentru o suprafață de 150 mp. pe amplasamentul în litigiu, există posibilitatea atribuirii acestei suprafețe, fără a fi demolate construcțiile proprietatea sa, fapt ce rezultă din planul de situație pe care reclamantul l-a depus la dosar.
Totodată, a precizat că foștilor proprietari ai căror autori au deținut terenul în litigiu anterior cooperativizării, le-a fost respinsă acțiunea în revendicare, prin decizia nr. 1283/1999 a Curții de Apel Suceava și că prin sentința 1404/1997 a Judecătoriei F. - irevocabilă, s-a constatat că este îndreptățit la atribuirea unei suprafețe de 650 mp. teren în condițiile art. 35 alin.3 din Legea 18/1991.
În cauză, au formulat cerere de intervenție în interes propriu numiții: D. V., K. C., I. D., I. F. și P. L..
P. Sentința civilă nr. 614 din data de 12 martie 2013 Judecătoria F. a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M. F. - prin P., cu sediul în F..
A obligat pârâta să ridice pe propria cheltuială imobile edificate pe terenul în suprafață de 1450 m.p., proprietatea reclamantului.
A anulat ca netimbrată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții: D. V., K. C., I. D., I. F., și P. L..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În speță, conform sentinței civile nr. 1404 din 15 mai 1997 pronunțată în dosarul nr. 454/1996 a Judecătoriei F., sentință rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 1668 din 09 octombrie 1998 a Tribunalului Suceava ( filele 5-9 dosar f) ,în contradictoriu cu G. V. (intimat), s-a dispus reconstituirea în favoarea petenților (intervenienții), în indiviziune a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 150 m.p. teren situat pe raza Municipiului F., ..120, județul Suceava, iar pentru diferența de 650 m.p., constatându-se aplicabile dispozițiile art. 35 alin.3 din Legea nr.18/1991.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 378 din 04 iunie 2003 definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 93 din 11 noiembrie 2003 ambele pronunțate de Tribunalul Suceava (filele 78 – 81 dosar f), în contradictoriu cu M. F. – prin P., s-a dispus restituirea în natură, către petenta I. E., a suprafeței de 650 m.p., în același loc.
Anterior, pârâtului G. V., prin Ordinul nr. 594 din 22 iunie 1994, emis de instituția Prefectului, i-a fost constituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 976 m.p., în același loc(Municipiului F.,..120, județul Suceava).
S-a formulat acțiune în contencios administrativ de către D. V. și potrivit sentinței civile nr. 509 din 18 octombrie 1996, a Curții de Apel Suceava, definitivă și irevocabilă potrivit deciziei nr. 979 din 28 mai 1997 a Curții Supreme de Justiție ( prin respingerea recursului), a fost dispusă anularea parțială a ordinului sus menționat, în limita suprafeței de 619,23 m. p., în loc de 976 m.p. (filele 92 – 95 dosar f).
De asemenea, potrivit sentinței civile nr. 2916 din 20 decembrie 1999 a Judecătoriei F., definitivă conform deciziei civile nr. 1430 din 16 iunie 2000 a Tribunalului Suceava, Comisia de fond funciar F., a fost obligată să procedeze la punerea în posesie a reclamanților D. V. și I. E., cu suprafața de 800 m.p., conform adeverinței de proprietate nr. 1376/1991 și să procedeze la întocmirea și înaintarea documentației premergătoare eliberării titlului de proprietate ( fila 84 dosar f).
Mai mult, potrivit Somației nr._ din 24 iunie 2009( fila 24, 134 și urm. Dosar f), pârâtului i s-a adus la cunoștință obligația ce-i incumbă, respectiv, eliberarea suprafețelor ce le ocupă în mod nejustificat.
De măsurile reparatorii a dispozițiilor Legii nr. 187 1991, modificată și republicată, cât și ale Legii nr.10/2001, beneficiază toți cei îndreptățiți, cu respectarea condițiilor și termenelor impuse de textele legale sus menționate.
P. urmare, ocuparea suprafețelor de teren atribuite în mod irevocabil intervenienților, de către pârât, cu motivarea că, i-a fost preluată de către stat în anul 1977, suprafața de 2342 m.p., nu a putut fi reținută, atâta timp cât, această situație litigioasă a fost rezolvată irevocabil, potrivit sentinței nr. 322 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Suceava, definitivă și irevocabilă prin nerecurare (filele110 – 112 dosar f).
Or, așa cum rezultă din considerentele sentinței, aceasta a făcut dovada dreptului de proprietate doar pentru suprafața de 976 m.p ( fila 111 verso), pentru diferența solicitată, … ,, nu a operat transferul dreptului de proprietate..”
Cu toate că s-a încercat rezolvarea amiabilă a litigiului atât anterior introducerii prezentei acțiuni, de către reclamant, cât și-n cursul derulării prezentei cauze, pârâtul nu a răspuns pozitiv acestei solicitări și nici nu a opus un just titlu, în conformitate și cu respectarea dispozițiilor art. 480, 494 cod civil.
Or, în condițiile în care pârâtul, nu opune un titlu de proprietate care să justifice ocuparea suprafeței de teren în litigiu, iar pe de altă parte, reclamantul, opune un drept de proprietate recunoscut prin hotărâri judecătorești irevocabile, atitudinea agresivă și de nerespectare a unor dispoziții obligatorii, a pârâtului, se circumscrie noțiunii de rea-credință.
Cu toate că, reclamantul a solicitat ridicarea imobilelor de pe suprafața de 1600 m.p., potrivit celor două hotărâri, a rezultat o suprafață mai mică, respectiv de 1450 m.p. ( 150 + 650 m.p., conform sentinței civile nr. 1404 din 15 mai 1997 fila 7 dosar, respectiv, 650 m.p., conform deciziei nr. 93 din 11 noiembrie 2003, fila 80 dosar f).
Așa fiind, pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 493, 494 cod civil instanța a admis acțiunea în parte, și a obligat pârâtul să ridice pe propria cheltuială, imobilele edificate pe terenul proprietatea reclamantului, respectiv suprafața de 1450 m.p.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții: D. V., K. C., I. D., I. F., și P. L., la instanța de fond, aceasta, a admis excepția netimbrării cererii de interveniție și a anulat-o ca netimbrată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul – pârât solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare a arătat că prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, întrucât nu a lămurit aspectele esențiale a le pricinii vizând identificarea terenului proprietatea reclamantului și a construcțiilor identificate de acesta pe acest teren și nu a examinat problema bunei sau rele credințe a reclamantului în edificarea construcțiilor, raportat la momentul și împrejurările în care acestea au fost realizate.
A mai arătat reclamantul că, prin cererea dedusă judecății la instanța de fond, intimatul – pârât Mun. F. a solicitat să se dispună ridicarea construcțiilor edificate fără autorizație, pe suprafața de 1600 mp. teren situat în mun. F., .. 120, jud. Suceava, teren aflat în proprietatea municipiului F..
Prima instanță, a arătat reclamantul, l-a obligat să ridice pe cheltuiala sa construcțiile amplasate pe o suprafață de 1450 mp teren, fără a indica configurația și amplasamentul suprafeței respective și nici identitatea construcțiilor ce ar urma să fie ridicate.
Din planul de situație întocmit de expert Răchiteanu I. în dosarul nr. 4/2003 al Tribunalului Suceava, a arătat recurentul – pârât, rezultă că suprafața totală deținută de acesta pe amplasamentul în litigiu este de 2142 mp teren, pe această suprafață fiind amplasate mai multe construcții, și anume: o casă de locuit, două anexe (magazii), un grajd, o bucătărie, garaje, o anexă din lemn, cămine de apă menajeră, garduri.
Totodată, a arătat recurentul – pârât că, lipsa autorizației de construcție nu justifică prin ea însăși calificarea unui constructor ca fiind de rea credință, întrucât existența sau neexistența unei astfel de autorizații vizează raporturile constructorului cu autoritatea administrativă locală, iar nu pe cele dintre constructor și proprietarul terenului, fapt reținut și prin Decizia nr. 1764/2012 a Curții de Apel Suceava.
În consecință, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În drept a invocat art. 315 alin. 5 rap. la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Intervenientul – intimat D. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, motivat de faptul că, prin dispozițiile Legii nr. 18/1991, republicată i s-a reconstituit dreptul de proprietate împreună cu restul intervenienților intimați pentru suprafața de 650 mp, teren situat în mun. F., .. 120, consemnați în adeverința de proprietate nr. 1376 din 20.11.1991 și decizia nr. 93 din 11.11.2003 a Curții de Apel Suceava pentru 150 mp prin sentința civilă nr. 1404 din 15.05.1997 a Judecătoriei F., definitivă și irevocabilă, împreună cu 800 mp, reconstituiți prin adeverința de proprietate nr. 1397/1991.
Față de aceste aspecte, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
P. decizia civilă nr. 2176 din data de 08 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția Civilă în dosar nr._, s-a admis recursul formulat de pârâtul – recurent G. V., cu domiciliul în F., . B, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 614 din 12 martie 2013, pronunțată de Judecătoria F., în contradictoriu cu intimatul – reclamant M. F. – prin primar, cu domiciliul în mun. F., ., jud. Suceava și intimații – intervenienți D. V., cu domiciliul în mun. Suceava, .. 7, ., cu mun. În Timișoara, ., nr. 1A, jud. T., I. D., cu dom. În mun. C.. .. 101, ., ., jud. C., I. F., cu dom. în mun. F., ., ., ., și P. L., cu dom. în mun. F., .. 37, jud. Suceava.
S-a casat sentința civilă nr. 614 din data de 12 martie 2013 a Judecătoriei F. (dosar nr._ ) și trimite cauza primei instanțe, Judecătoria F. pentru rejudecarea cererii de chemare în judecată.
S-a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate care nu sunt contrare prezentei decizii, referitoare la soluția de anulare ca netimbrată a cererii de intervenție în interes propriu.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare pârâtul G. V., arătând că, în fapt, prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei F. a fost chemat în judecată de reclamantul M. F.-prin primar, care a solicitat să fie obligat să ridice, pe cheltuiala sa, construcțiile edificate pe suprafața de 1600 mp teren situată în mun. F., .. 120, invocându-se apartenența acestei suprafețe la domeniul privat al mun. F. și calitatea sa de constructor de rea credință.
P. sentința civilă nr. 614 din 12 martie 2013 a Judecătoriei F. acțiunea dedusă judecății a fost admisă în parte, iar el a fost obligat să ridice pe cheltuiala sa imobilele edificate pe suprafața de 1450 mp teren proprietatea reclamantului, prin aceeași sentință fiind anulată ca insuficient timbrată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții D. V., K. C. ș. a.
Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs, în motivarea căruia a invocat excepția necercetării fondului motivat de faptul că nu au fost lămurite aspecte esențiale ale pricinii vizând identificarea terenului proprietatea reclamantului, a construcțiilor edificate de el pe acest teren și nu a fost examinată problema bunei sau relei sale credințe în edificarea construcțiilor raportat la momentul și împrejurările în care acestea au fost realizate. De asemenea, a criticat aprecierea instanței de fond în sensul că ar fi avut calitatea de constructor de rea credință si am arătat că toate construcțiile de pe amplasamentul în litigiu au fost edificate anterior anului 1990, că nu s-au administrat probe care să releve o altă situație și că mențiunea din planurile de situație anexă la raportul de expertiză întocmit de expert Răchitneanu I. în dosarul nr. 4/2003 al Tribunalului Suceava nu infirmă apărările sale cu privire la data edificării construcțiilor, aceste planuri de situație nefiindu-i opozabile întrucât nu a fost parte în dosarul în care a fost întocmit acel raport de expertiză.
P. decizia nr. 2176 din 8 octombrie 2013 a Tribunalului Suceava a fost admis recursul meu, a fost casată hotărârea primei instanțe iar cauza a fost trimisă spre rejudecare în vederea individualizării în concret a suprafeței de 1452 mp teren și indicării în concret a construcțiilor ce se găsesc pe această suprafață pentru a se dispune ridicarea lor.
În considerentele deciziei sus menționate s-a reținut ca fiind întemeiată doar critica din recursul meu privind necercetarea fondului, apreciindu-se că omisiunea primei instanțe de a identifica precis suprafața de 1450 mp teren în litigiu și de a individualiza în concret imobilele edificate pe această suprafață echivalează cu necercetarea fondului.
În schimb, în ceea ce privește problema bunei sau relei sale credințe în edificarea construcțiilor în litigiu, instanța de recurs a considerat nefondate criticile sale, apreciind că este dată reaua sa credință pe considerentul că din raportul de expertiză întocmit de expert Răchitneanu I. rezultă că pe suprafața de 1520 mp teren de pe amplasamentul în litigiu există mai multe construcții edificate ulterior anului 1996, pentru care nu au fost prezentate autorizații de construcție. Pornind de la această statuare a expertei Răchitneanu I. și având în vedere faptul că în ceea ce privește amplasamentul în discuție au existat mai multe litigii între el și foștii proprietari începând cu anul 1995, tribunalul a apreciat că nu se justifică reținerea calității sale de constructor de bună credință și că rejudecarea pricinii se impune doar pentru identificarea în concret a construcțiilor ce urmează a fi ridicate și amplasamentului acestora.
Față de considerentele deciziei criticate rezultă că recursul său a fost admis numai în parte, respectiv numai sub aspectul criticii ce viza lipsa identificării concrete a terenului proprietatea reclamantului și a construcțiilor a căror ridicare, în timp ce critica referitoare la greșita stabilire a calității sale de constructor de rea credință a fost înlăturată fără a fi fost cercetate toate motivele de casare invocate de mine.
În acest sens, a solicitat a se avea în vedere faptul că excepția necercetării fondului a fost invocată de acesta nu numai din perspectiva neidentificării terenului proprietatea reclamantului și a construcțiilor a căror ridicare s-a solicitat, ci și din perspectiva faptului că nu a fost stabilit momentul edificării construcțiilor în litigiu, moment în raport de care putea fi apreciată buna sau reaua sa credință în edificarea construcțiilor. Totodată, a mai susținut prin memoriul de recurs că momentul edificării construcțiilor în litigiu nu poate fi stabilit doar pe baza mențiunilor din planurile de situație anexă la raportul de expertiză întocmit de expert Răchitneanu I. în dosarul nr. 4/2003 deoarece acele planuri de situație nu au fost întocmite în condiții de opozabilitate față de acesta, el neavând calitatea de parte în dosarul respectiv ( pag. 3 și 4 din memoriul de recurs).
Instanța de recurs a reținut că toate construcțiile de pe amplasamentul în litigiu ar fi fost edificate anterior anului 1996 și că această împrejurare rezultă din raportul de expertiză întocmit de expert Răchitneanu I. însă a omis să examineze critica potrivit căreia acel raport de expertiză nu îi este opozabil și că ci nu poate fi valorificat împotriva sa în condițiile în care, el neavând calitatea de parte în dosarul în care acel raport a fost întocmit, nu a avut posibilitatea să conteste sau să combată concluziile expertizei respective.
Critica sus menționată era esențială în cauză întrucât, în măsura în care instanța de recurs a înțeles să se raporteze la lucrarea întocmită de experta Răchitneanu I. în dosarul nr. 4/2003 a Tribunalului Suceava, aceasta avea obligația de a verifica și stabili motivat valoarea probatorie a acestei lucrări față de susținerile sale din memoriul de recurs în sensul că ea nu a fost întocmită în condiții de contradictorialitate. Dacă această critică ar fi fost examinată și reținută, singurul argument al instanței de recurs privind edificarea construcțiilor în litigiu anterior anului 1996 ar fi fost înlăturat, iar în absența oricăror altor probe administrate cu privire la momentul edificării construcțiilor se impunea trimiterea cauzei spre rejudecare și pentru lămurirea acestui aspect, respectiv pentru a se verifica dacă, așa cum a susținut, construcțiile în discuție au fost realizate anterior anului 1990 (caz în care litigiile survenite ulterior edificării construcțiilor nu au relevanță din perspectiva bunei mele credințe) sau dacă, așa cum a susținut reclamantul, acele construcții au fost realizate ulterior anului 1996.
Totodată, aceeași critică se justifica a fi reținută întrucât, nefiindu-i opozabil și nefiind întocmit în contradictoriu cu acesta, raportul de expertiză la care s-a referit instanța de recurs nu are valoare probatorie din perspectiva momentului edificării construcțiilor, această concluzie fiind justificată și prin prisma faptului că expertiza în discuție a fost efectuată în
specialitatea topografie, în scopul identificării unei suprafețe de teren, ori problema stabilirii datei la care au fost edificate construcțiile de pe terenul identificat nu este de competența expertului topo.
Față de cele anterior arătate a apreciat că în cauză sunt incidente disp. art. 318 alin. 1 teza a doua Cod procedură civilă anterior, în temeiul cărora a solicitat admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei nr. 2176/2013 a Tribunalului Suceava, iar în rejudecare admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu consecința casării hotărârii primei instanțe și trimiterii cauzei spre rejudecare în vederea identificării terenului și construcțiilor în litigiu dar și în vederea administrării de probe pentru stabilirea momentului edificării construcțiilor în litigiu.
Deși legal citați intervenienții nu s-au prezentat în instanță și nici nu au formulat întâmpinare.
Examinând contestația în anulare prin prisma motivului invocat de conetstator, ce se încadrează în prev. art. 318 Teza I C.pr.civ., a actelor și lucrărilor dosarului precum și a textelor de lege incidente în speță, tribunalul reține că, contestația în anulare este nefondată pentru următoarele argumente:
Conform precizărilor fila 19 dosar, contestatorul invocă faptul că prin decizia contestată respectiv nr. 2176/08.10.2013, Tribunalul Suceava a admis recursul său, a casat hotărârea primei instanțe iar cauza a fost trimisă spre rejudecare în vederea individualizării în concret a suprafeței de 1452mp teren și indicării în concret a construcțiilor ce se găsesc pe această suprafață pentru a se dispune ridicarea lor.
Față de considerentele deciziei criticate rezultă că recursul său a fost admis numai în parte, respectiv numai sub aspectul criticii ce viza lipsa identificării concrete a terenului proprietatea reclamantului și construcțiilor a căror ridicare se impune, în timp ce critica de rea credință a fost înlăturată fără a fi cercetate toate motivele de casare contestatorul le-a invocat în cadrul recursului.
Această susținere a contestatorului este însă nefondată întrucât din considerentele deciziei contestate reiese că instanța de recurs a analizat și s-a pronunțat asupra acestui aspect.
Astfel, reține instanța de control judiciar că întemeiat a reținut instanța de fond prin sentința civilă nr. 614/12.03.2013 reaua credință a pârâtului G. Casile la edificarea construcțiilor situate pe terenul în litigiu, reclamantul, prin probele administrate reușind să răstoarne prezumția bunei-credințe reglementate de art. 1899 Cod civil.
Instanța de recurs face trimitere la concluziile raportului de expertiză efectuat de expert Răchitneanu I. arătând că pentru ca numitei I. E. să i se predea suprafața de 1520 mp. teren la care este îndreptățită, ar fi necesar ca pârâtul G. V. să-și ridice grajdul, bucătăria, anexa din lemn, anexele - cotețe, . vizitare ale apei menajere și gardul de beton edificat, toate acestea fiind construite după anul 1996 și pentru care nu a prezentat autorizații de construcții la fața locului în momentul efectuării măsurătorilor necesare expertizei.
Față de această constatare a expertului, că anexele au fost edificate după anul 1996, cum pentru terenul în litigiu, astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 509/1996 a Curții de Apel Suceava (fila 230 dosar fond), părțile se judecă din anul 1995, cum pârâtul G. V. a fost anterior anului 1990 proprietar al imobilului din M. F., . preluat la stat, iar terenul din . B, pentru care se judecă în prezent, i-a fost predat numai în folosință (fila 39 întâmpinare, fila 46 46-47 dosar fond), Tribunalul nu poate primi motivațiile recurentului, că ar fi avut convingerea că edifică (realizează) construcțiile (anexele) pe un teren ce îi aparține și că, prin urmare, ar fi un constructor de bună credință.
În atare condiții rezultă că instanța de recurs, prin decizia contestată a analizat cu prisosință și motivul de recurs – critica contestatorului privind greșita stabilire a calității dale de constructor de rea credință argumentând în fapt și în drept această constatare.
P. urmare soluția ce se impune asupra contestației în anulare este cea de respingere ca nefondată, în temeiul disp. art. 318 al.1 teza a II-a din vechiul C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulate de pârâtul G. V., domiciliat în mun. F., . B, județul Suceava, împotriva deciziei civile nr.2176 din data de 08 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția Civilă în dosar nr. _, în contradictoriu cu intimații intervenienți D. V., domiciliat în mun. Suceava, ..7, ., K. C., domiciliată în mun. Timișoara, ., nr.1 A, județul Țimiș, I. D., domiciliat în mun. C., ..101, ., etaj1, ., I. F., domiciliat în mun. F., ., scara D, etaj 1 . și P. L., domiciliată în mun. F., ..37, județul Suceava și intimatul reclamant M. F. P. P., cu sediul în F., ., județul Suceava, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 MAI 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. F. C. M. F. L.
F. N.
Pentru președinte aflat în C.O.
semnează Președintele instanței
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. C.M.N.
Jud. recurs V.E.L. + C.L. + S.A.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex..2./09.07.2014
| ← Fond funciar. Hotărâre din 06-05-2014, Tribunalul SUCEAVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 80/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
