Fond funciar. Decizia nr. 414/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 414/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 23-02-2012 în dosarul nr. 414/2012
DOSAR_ -fond funciar-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 414
Ședința publică din data de 23.02.2012
PREȘEDINTE: | V. E. L. |
JUDECĂTOR | G. F. F. |
JUDECĂTOR | C. N. M. |
GREFIER: | G. F. |
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta C. Orășenească D. pentru aplicarea legilor fondului funciar D., jud. S., împotriva sentinței civile nr. 945 din 12.04.2011 pronunțată de către Judecătoria Fălticeni, în dosar nr._, intimați fiind reclamantul G. M. M. și pârâții G. M. G., G. M. C., G. M. P., B. A., S. A., P. P., R. L., N. GH. G., P. Orașului D., Jud. S. și C. Județeană S. pentru stabilirea D. de Proprietate Privată asupra terenurilor.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat P. M. pentru recurenta-pârâtă, care depune delegație de substituire pentru avocat D. N., intimatul-reclamant, asistat de avocat N. L., avocat B. Aristeia pentru intimații-pârâți G. M. P. și R. L., care depune delegație de substituire pentru avocat S. S. și intimatul-pârât N. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită .
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că la dosar s-a depus de către intimații-pârâți G. M. P. și R. L., întâmpinare, după care,
Instanța procedează la comunicarea duplicatului întâmpinării către apărătoarea recurentului-pârât.
Instanța procedează la identificarea intimatului-pârât N. G., care se legitimează cu C.I. . nr._ și intimatului-reclamant G. M., care se legitimează cu C.I. . nr._.
Întrebate fiind, apărătoarele părților arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat.
Instanța, constatând că în cauză nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătoarea recurentei-pârâte solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, respingerea cererii intimatului-reclamant de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, fără cheltuielilor de judecată. Susține că, prin întâmpinare, recurenta-pârâtă a recunoscut pretențiile reclamantului cu privire la primele două capete de cerere. În mod greșit, prima instanță a dispus obligarea la plata cheltuielilor de judecată întrucât C. locală D. nu are patrimoniu propriu și nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătoarea intimatului-reclamant solicită respingerea recursului, în tot, ca nefondat, fără plata cheltuielilor de judecată. Susține că prin încheierea de la instanța de fond C. D. nu a recunoscut pretențiile reclamantului cu privire la punerea în posesie. Apărările pârâtei-recurentei din întâmpinare nu sunt recunoașteri și este dată culpa procesuală a recurentei care nu a făcut nici un demers pentru timp de aproape 20 de ani în vederea punerii în posesie a moștenitorilor. Conform disp. art. 52 din legea 18/1991, Comisiile locale au calitate procesuală pasivă.
Apărătoarea intimaților-pârâți G. M. P. și R. L., a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate. Susține că în speță nu sunt aplicabile disp. art. 275 Cod procedură civilă și nu ne aflăm în situația reglementată de aceste dispoziții. Susține că nu este vorba despre o recunoaștere ci doar poate parțială în raport de obiectul acțiunii. Disp. art. 274 Cod procedură civilă au fost corect aplicate de prima instanță.
Intimatul-pârât N. G. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr._ din 17 iulie 2009, reclamantul G. M. M. a chemat în judecată pentru: obligare la punere în posesie și constatare nulitate absolută titlu de proprietate, pe pârâții: G. M. G., G. M. C., G. M. P., B. A., S. A., P. P., R. L., N. GH. G., C. ORĂȘENEASCĂ D. pentru aplicarea legilor de fond funciar, P. ORAȘULUI D. - în calitate de președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar și C. JUDEȚEANĂ S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța: obligarea Comisiei orășenești D. de aplicare a L. fondului funciar să procedeze la punerea în posesie a sa și a pârâților G. M. G., G. M. C., G. M. P., B. A., S. A., P. P. - cu suprafața de 2,46 ha teren evidențiată în adeverința de proprietate nr. 4279/ 1991, pe vechile amplasamente care au aparținut autorului G. C. M., precum și întocmirea și înaintarea către C. Județeană S. a documentației prealabile în vederea emiterii titlului de proprietate cu privire la suprafața de 2, 46 ha teren mai sus menționată; obligarea P. orașului D., în calitate de președinte al Comisiei locale, la plata unor daune cominatorii în sumă de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere în îndeplinirea obligației de punere efectivă în posesie, începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la data executării obligației; constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate nr. 3416/ 2000 (emis în favoarea pârâtei R. L.) și nr. 809/ 1995 (emis în favoarea pârâtului N. Gh. G. pentru suprafața de 570 m.p. teren intravilan); cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, arată că împreună cu pârâții G. M. G., G. M. C., G. M. P., B. Auria, S. A. și P. P., - sunt moștenitorii defunctului G. C. M. după cum urmează: reclamantul și pârâții G. M. G., G. M. C., G. M. P. în calitate de fii ai defunctului, pârâtele B. M. și S. A. în calitate de nepoate ale defunctului G. C. M. - după fiica postdecedată a acestuia - S. A., și pârâtul P. P. în calitate de nepot al aceluiași defunct în calitate de nepot după fiica postdecedată P. V..
Menționează că anterior cooperativizării, autorul comun a avut în proprietate (după ce și-a înzestrat parte din copii) o suprafață de 2,46 ha teren care a fost evidențiată în rolul său agricol din perioada 1959- 1962.
În urma cererilor de reconstituire formulate în temeiul Legii nr. 18/ 1991, prin adeverința de proprietate nr. 4279/1991, emisă în baza hotărârii Comisiei Județene nr._/ 1991, i s-a reconstituit în indiviziune cu pârâții G. Gheoghe, G. P., G. C., P. P. și cu defuncta S. A. (autoarea pârâtelor B. M. și S. A.) dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,46 ha teren, astfel cum a fost evidențiată în rolul agricol al autorului comun.
Deși au trecut mai mult de 18 ani de la data validării reconstituirii dreptului de proprietate, C. locală D. nu a procedat nici până în prezent la punerea efectivă în posesie conform adeverinței sus-menționate și nu a întocmit și nici nu a înaintat Comisiei Județene S. documentația prealabilă în vederea emiterii titlului de proprietate, ignorând atribuțiile care îi revin conform art. 5 lit. c, f, h, i din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 18/ 1991, aprobat prin HG 890/ 2005.
Solicită totodată, obligarea primarului orașului D. - în calitate de președinte al Comisiei locale - la plata unor daune cominatorii în sumă de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere în îndeplinirea obligației de punere în posesie, începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii ce se va pronunța.
Referitor la constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate nr. 3416/ 2000 și 809/ 1995, arată că:
Potrivit mențiunilor din registrul agricol al anilor 1959- 1962, defunctul G. C. M. a avut în proprietate o suprafață de 2.100 m.p. teren curte, arabil și livadă situată în intravilanul orașului D., suprafață care face parte dintr-o parcelă mai mare dobândită de defunct prin testamentul nr. 154/1953 și prin contractele de vânzare-cumpărare nr. 247/175 și nr. 1096/803 din 1956 (cu mențiunea că parte din această parcelă mai mare a fost transmisă cu titlul de zestre unor descendenți).
Precizează că pentru o suprafață de 1.000 m.p. ce face parte din vechiul amplasament al autorului G. C. M., a fost emis titlul de proprietate nr. 3416/ 2000 prin care s-a constituit în favoarea pârâtei R. L. (fiica pârâtului G. P.) dreptul de proprietate asupra suprafeței susmenționate.
Consideră că această pârâtă nu era îndreptățită la constituire întrucât ea și-a edificat o construcție pe terenul în litigiu în anul 1993 și nu se încadrează în nici una din ipotezele de constituire expres și limitativ prevăzute de Legea 18/1991, potrivit căreia dreptul de constituire pentru terenul aferent construcțiilor se face numai în favoarea persoanelor care au edificat astfel de construcții anterior intrării în vigoare a legii, pârâta R. L. nejustificându-și dreptul de constituire pentru suprafața pe care și-a edificat construcția în anul 1993, cu atât mai mult cu cât, anterior edificării construcției și eliberării titlului de proprietate contestat, moștenitorii defunctului G. C. M. solicitaseră și obținuseră reconstituirea dreptului de proprietate pentru amplasamentul respectiv conform adeverinței nr. 4279/ 1991.
Referitor la pârâtul N. Gh. G., precizează că acesta a dobândit în perioada cooperativizării, prin cumpărare de la numitul P. M., casa de locuit și anexele gospodărești care au aparținut defunctului G. C. M., cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare privitor la construcții trecând în proprietatea statului suprafața de 250 m.p. aferentă acestora, care a fost atribuită în folosință dobânditorului.
Consideră că nici acest pârât nu este îndeptățit a i se constitui dreptul de proprietate pentru terenul aferent construcțiilor, preluat de stat, în condițiile în care dobânditorii construcțiilor sunt îndreptățiți la constituirea dreptului de proprietate doar asupra terenurilor atribuite în folosință.
Astfel, pârâtul N. Gh. G. putea beneficia de constituirea dreptului de proprietate numai în limita suprafeței de 250 m.p. teren trecută în proprietatea statului și atribuită în folosință dobânditorului, nejustificându-se emiterea titlului de proprietate nr. 809/1995 pentru o suprafață de 820 m.p. care, potrivit planului de situație anexat, se suprapune în totalitate cu vechiul amplasament al autorului reclamantului.
În drept, a invocat dispozițiile: art. 14 alin. 2, art. 27 alin. 1, art. 64 din Legea 18/ 1991, art. 2 alin. 1 din Legea 1/ 2000, art. 5 din HG 890/ 2005, art. III alin. 1 lit. a subpct. ii din Legea nr. 169/_, art. 274 cod proc. civilă.
În dovedire, a anexat la cerere înscrisuri, respectiv: acte de stare civilă (filele 6-8), adeverințe de proprietate (filele 9-10), schițe ale terenurilor (filele 11-12), Testamentul autentificat sub nr. 154/9 mai 1953 la notariatul de Stat al Raionului Fălticeni (fila 13), contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 247/175 din 13 martie 1956 și nr. 1096/803 din 04 decembrie 1956 la același Notariat de Stat al Raionului Fălticeni (filele 14-15), copia după R.A. al autorului G. C. M. (fila 16), T.P. nr. 3416/10.03.2000 (fila 17) și nr. 809/23.01.1995 (fila 18).
Prin întâmpinarea formulată în temeiul art. 115 Cod procedură civilă (filele 33 și 88 dosar), pârâta C. Județeană S. a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în contradictoriu cu comisia locală de aplicare a legilor de fond funciar, aceasta fiind în măsură să comunice relații privind situația juridică a terenurilor în litigiu, precizând că documentațiile care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate se rețin și se depzitează la arhiva Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară S..
În drept, a invocat dispozițiile art. 5 lit.”i” și art.75 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată a terenurilor, aprobat prin HG nr.890/2005, precum și cele ale art.52 alin.2 din Legea 18/1991, republicată și modificată prin Titlul IV al Legii 247/2005.
Totodată, a mai solicitat în temeiul art. 242 cod procedură civilă ca judecarea cauzei să se facă și în lipsa sa.
Pârâtul G. M. P., a solicitat prin întâmpinare (fila 55 dosar), a i se atribui cota ce-i revine din moștenire, în natură, iar în situația în care se va impune, diferența de suprafață, ocupată de gospodăria fiicei sale R. L. să fie atribuită tot în lotul său, dat fiind acordul a o parte din ceilalți moștenitori.
Pârâta R. L., prin întâmpinarea depusă la filele 64-65 dosar, a solicitat respingerea capătului de cerere privind nulitatea absolută a T.P. nr. 3416/2000 emis în favoarea sa pentru suprafața de 1000 m.p.
În motivare a invocat Decizia nr. 81/20.11.1990 a Primăriei comunei D. prin care i-a fost atribuită suprafața de 250 m.p. în folosință pe durata construcțiilor.
A precizat că susținerile reclamantului privind anul edificării construcțiilor ca fiind 1993, nu sunt adevărate.
A mai solicitat ca în situația în care capătul de cerere privind nulitatea titlului de proprietate va fi admis, diferența de 750 m.p. teren ocupată de gospodăria sa, să fie atribuită în lotul tatălui său, pârâtul G. P..
În dovedire a anexat la întâmpinare – Decizia nr. 81/20.11.1990 emisă de Primăria comunei D., județul S. (fila 66).
Pârâții B. A., S. A. și G. M. C., au înțeles să solicite prin întâmpinările depuse la filele 114, 115 și respectiv 116 dosar, ca pârâtei R. L. să-i fie atribuit terenul aferent construcțiilor prevăzut de lege, diferența de teren deținută de aceasta să fie atribuită în lotul tatălui pârâtei, respectiv fratelui lor, G. P., conform dorinței mamei lor.
Pârâtul G. G., a solicitat prin întâmpinarea depusă la fila 122 dosar, a solicitat anularea ca ilegale a tuturor titlurilor de proprietate emise în favoarea pârâților, pentru terenurile ce fac parte din masa succesorală rămasă după autorul comun.
Prin întâmpinarea formulată (filele 68-69 dosar), pârâta C. Orășenească D. de aplicare a legilor de fond funciar, a arătat că este de acord cu capătul de cerere privind punerea în posesie a moștenitorilor defunctului G. C. M., precizând că s-a încercat aceasta, cu terenul pe care îl dețin în fapt, aceștia refuzând întrucât punerea în posesie propusă nu s-a efectuat și cu suprafața deținută de pârâta R. L. și pârâtul N. G..
Referitor la capătul de cerere privind anularea titlurilor de proprietate în litigiu, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat, întrucât emiterea titlurilor s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legii de fond funciar, în cauză nefiind dat niciun caz de nulitate prevăzut de art. III din Legea 167/1997.
În drept, a invocat dispozițiile art. 23, 36 și 64 din Legea 18/1991.
În dovedire, a anexat la întâmpinare înscrisuri (filele 70-74).
Prin întâmpinarea formulată (fila 271 dosar), pârâtul P. orașului D. - C. M., a solicitat respingerea cererii privind obligarea primarului orașului D. la plata daunelor cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, în sumă de 50 lei, în favoarea reclamantului de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la punerea efectivă în posesie.
În motivare, a arătat că daunele cominatorii reprezintă o sancțiune pecuniară, ce se aplică de instanțele de judecată în vederea asigurării executării unei obligații de a face sau de a nu face, determinată prin hotărâre judecătorească, iar rațiunea acordării unor astfel de daune o constituie exercitarea efectului lor de constrângere asupra debitorului care persistă în neexecutarea obligației pe care și-a asumat-o, prin silirea lui la plata către creditor a unor sume calculate în raport cu durata întârzierii îndeplinirii obligației de a face sau de a nu face.
Precizând că s-a încercat punerea în posesie a moștenitorilor defunctului G. C. M. cu terenul pe care aceștia îl dețin în fapt, aspect refuzat de aceștia întrucât punerea în posesie nu s-a efectuat și cu suprafața deținută de pârâta R. L. și pârâtul N. G..
Astfel încât, considerând ca nefiind întrunite condițiile cerute de dispozițiile art. 64 din Legea nr. 18/1991, în cauză nefiind dat un refuz nejustificat din partea Comisiei de Fond Funciar, solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de C. Orășenească D. de aplicare a legilor de fond funciar (filele 89-92), reclamantul a precizat că susținerile acestei pârâte nu sunt întemeiate, invocând în susținere, textele Legii 18/1991.
A solicitat în completarea probatoriului, efectuarea unei expertize măsurători agricole prin care să se identifice terenurile evidențiate în adeverința de proprietate nr. 4279/1991 și să se stabilească dacă există impedimente pentru efectuarea operațiunii de punere în posesie.
Totodată, a mai solicitat ca Primăria orașului D. să comunice relații privind emiterea în favoarea pârâtei a vreunei autorizații de construire.
În cauză au fost întocmite de către ing. Jureschi M., un raport de expertiză tehnică judiciară de specialitate măsurători agricole (filele 177-208 și 303-340 dosar) și un supliment la raport (filele 245-253 dosar) și au fost audiați în calitate de martori: L. Adeluța (fila 140 dosar) – propusă de pârâta R. L., și B. O. (fila 223 dosar) - propus de reclamant.
La termenul de judecată din 28 februarie 2011, instanța a admis excepția de lucru judecat invocată de pârâta C. Orășenească D., pe capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a T.P. nr. 809/1995 emis în favoarea pârâtului N. G. pentru suprafața de 570 m.p. teren intravilan (filele 359-360 dosar).
Excepției de lucru judecat pe capătul de cerere privind constatarea nulității T.P. nr. 3416/2000 emis în favoarea pârâtei R. L., invocată de aceeași pârâtă, a fost pusă în discuție la termenul de judecată din 29 martie 2011 când, aceasta a fost unită cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 945/ 12.04.2011, prima instanță a admis excepția autorității de lucru judecat pe capătul de cerere privind constatarea nulității T.P. nr. 3416/2000 emis în favoarea pârâtei R. L., a admis în parte cererea formulată de reclamantul G. M. M. în contradictoriu cu pârâții: G. M. G., G. M. C., G. M. P., B. A. –S. A., P. P., R. L., N. GH. G., C. ORĂȘENEASCĂ D. pentru aplicarea legilor de fond funciar, P. ORAȘULUI D. - în calitate de președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar și C. JUDEȚEANĂ S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a obligat pârâta C. Locală D. să procedeze la punerea în posesie a reclamantului și pârâților: G. G., G. C., G. P., B. Auria, S. A. și P. P. – pe suprafața de 2,25 ha teren situată în extravilanul localității D., pe vechile amplasamente și pe suprafața de 1030 m.p. în intravilanul localității D., pe vechiul amplasament, a obligat C. Locală D. să procedeze la întocmirea documentației în vederea emiterii titlului de proprietate cu privire la suprafețele de teren menționate, a respins cererea de obligare a pârâtului P. orașului D. la plata daunelor cominatorii, ca nefondată., a respins cererea formulată față de pârâta R. L. pentru existența autorității de lucru judecat, a respins capătul de cerere formulat împotriva pârâtului N. G. pentru existența autorității de lucru judecat și a obligat pârâții C. Locală D., G. G., G. C., G. P., B. A., S. A., P. P. – să plătească reclamantului suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 1201 Cod civil: „Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate”.
Potrivit Sentinței Civile nr.865/2001 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă și irevocabilă (filele 348-349 dosar) s-a dispus anularea parțială a T.P. nr. 3416/2000 prin care s-a constituit dreptul de proprietate pârâtei R. L. asupra suprafeței de 1.000 m.p. teren în sensul excluderii de pe titlu a suprafeței de 750 m.p. teren.
Asupra legalității titlului de proprietate instanța s-a pronunțat și, în mod definitiv și irevocabil instanța a statuat că pârâta este îndreptățită la doar 250 m.p. în raport cu dispozițiile art. 36 alin.2 din Legea 18/1991.
În atare condiții nu se mai poate analiza în prezenta cauză legalitatea titlului, fiind îndeplinită astfel tripla identitate de părți, obiect și cauză.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că prin adeverința de proprietate nr. 4279/1991 s-a reconstituit în indiviziune reclamanților și pârâților G. G., G. P., G. C., P. P. și cu defuncții S. A. (autoarea pârâtelor B. M. și S. A.), dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,46 ha teren extravilan și intravilan pe raza localității D..
De la data emiterii adeverinței de proprietate și până în prezent nu s-a procedat la întocmirea documentației în vederea emiterii titlului de proprietate și la punerea în posesie a părților.
Prin raportul de expertiză întocmit de expert Jureschi M. a fost identificată suprafața de teren și s-a concluzionat că este posibilă punerea în posesie pe vechile amplasamente, o parte din suprafața de teren extravilan fiind ocupată chiar de unii dintre coindivizari.
Totodată, a fost identificată și suprafața de 2100 m.p. intravilan, concluzionându-se că suprafața de 1000 m.p. din T.P. nr. 3416/2000 emis pe numele pârâtei R. L. și suprafața de 820 m.p. din T.P. nr. 809/1995 al pârâtului N. G. se suprapune peste suprafața de 2100 m.p. la care sunt îndreptățite părțile.
În condițiile în care, definitiv și irevocabil, prin sentințele evocate mai sus s-a stabilit că T.P. nr. 809/1995 este legal emis pentru suprafața de 820 m.p. iar T.P. nr. 3416/2000 este legal emis doar pentru 250 m.p., instanța va dispune obligarea pârâtei C. locală de fond funciar la punerea în posesie a părților pentru suprafața de 1030 m.p. teren intravilan pe vechiul amplasament.
În temeiul art. 64 din Legea 18/1991, va admite în parte cererea și va obliga pârâta C. Locală D. să procedeze la punerea în posesie a reclamantului și pârâților: G. G., G. C., G. P., B. Auria, S. A. și P. P. – pe suprafața de 2,25 ha teren situată în extravilanul localității D., pe vechile amplasamente și pe suprafața de 1030 m.p. în intravilanul localității D., pe vechiul amplasament, și va dispune să procedeze la întocmirea documentației în vederea emiterii titlului de proprietate cu privire la suprafețele de teren menționate.
În ce privește cererea de obligare a pârâtului P. Orașului D. la plata daunelor cominatorii, aceasta va fi respinsă ca nefondată întrucât nu s-a constatat o culpă din partea acestuia.
Astfel, susținerile pârâtului P. Orașului D., potrivit cărora punerea în posesie și imposibilitatea întocmirii documentației s-a datorat neînțelegerilor dintre moștenitori aspect necontestat de celelalte părți, persoane fizice.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta C. Orășenească D. pentru aplicarea legilor fondului funciar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, modificarea în partea a hotărârii atacate în sensul de a respinge cererea petentului intimat de a obliga recurenta la plata, în solidar a cheltuielilor de judecată. În motivare a arătat că prima instanță a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legii fondului funciar și a apreciat, în mod greșit, probele administrate în cauză.
Pârâta-recurentă a recunoscut pretențiile reclamantului și a fost de acord cu admiterea primelor două capete de cerere așa cum a fost investită instanța .
Cererea reclamantului-intimat a fost admisă în parte, respectiv doar primele capete de cerere cu privire la obligarea recurentei la punerea în posesie și întocmirea documentației în vederea emiterii titlului de proprietate.
Aceste pretenții ale reclamantului-intimat au fost recunoscute de recurentă, la prima zi de înfățișare, în mod greșit aceasta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
C. locală de fond funciar D. nu are patrimoniu propriu, fiind înființată pentru buna desfășurare a proceduri de constituire și reconstituire a dreptului de proprietate.
Prin întâmpinarea formulată intimații- pârâții R. L. și G. P., au solicitat respingerea recursului ca și menținerea S.C. nr. 945/12.04.2011 (Dosar nr._ ) a Judecătoriei Fălticeni, ca fiind legală și temeinică, sub aspectul obligării în solidar a părților căzute în pretenții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei. Corect instanța de fond a dispus obligarea la plata cheltuielilor de judecată și a Comisiei locale de fond funciar D..
În fapt judecarea în fond a cauzei pentru obligarea la punere în posesie și constatare nulitate titlu de proprietate s-a desfășurat având ca părți pe reclamantul G. M. M., subsemnații intimați alături de pârâții G. M. G., G. M. C., BIănariu A., S. A., P. P., N. Gh. G. și C. orășenească D. pentru aplicarea legilor de fond funciar.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, C. Orășenească D. de aplicare a legilor de fond funciar a arătat că este de acord cu capătul de cerere privind punerea în posesie a moștenitorilor defunctului G. C. M., dar, totodată, a solicitat respingerea ca nefondat a capătului de cerere privind anularea titlurilor de proprietate în litigiu, arătând că emiterea acestor titluri s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legii fondului funciar, în cauză nefiind dat nici un caz de nulitate dintre cel prevăzute de art. III din Legea 167/1997.
În raport de poziția sa procesuală și de măsura admiterii acțiunii, instanța de fond a făcut aplicarea art. 274 C.pr.civ. față de toți pârâții căzuți în pretenții.
Cât privește apărările pârâtei-recurente invocate în calea de atac, acestea nu pot fi primite având în vedere următoarele aspecte: sub un prim-aspect, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de disp. art. 275 C.pr.civ., potrivit căruia pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemare în judecată.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că numai recunoașterea în totalitate a pretențiilor rec1amantului are drept consecințe exonerarea pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată.
Or, așa cum a arătat și cum rezultă și din sentința instanței de fond, pârâta-recurentă nu a achiesat în totalitate la pretențiile reclamantului, dispozițiile art. 275 C.pr.civ. nefiind aplicabile. Sub un al doilea aspect, invocă pârâta-recurentă prin recursul declarat că în mod greșit s-a dispus obligarea la cheltuieli de judecată motivat de faptul că această structură nu are patrimoniu propriu, fiind înființată pentru buna desfășurare a procedurii de constituire și reconstituire a dreptului de proprietate. Art. 52 alin. 3 din L. 18/1991 face trimitere la art. 274 C.pr.civ., în temeiul acestui text de lege existând posibilitatea de obligare a comisiilor locale la plata cheltuielilor de judecată, funcție de soluția pronunțată în cauză și de calitatea de reclamant sau pârât a comisiei în litigiile de fond funciar. Apreciază că în mod corect s-a dispus obligarea pârâtei-recurente la plata cheltuielilor de judecată, în solidar cu părțile persoane fizice căzute în pretenții.
In drept a invocat disp. art. 115, 118 și 308 al. 2 C.pr.civ., art. 274 C.pr.civ.
Ceilalți intimați nu au formulat întâmpinare dar apărătoarea intimatului-reclamant, prezentă în instanță la termenul de judecată din data de 29.03.2012, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate ce se încadrează în disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, tribunalul reține că recursul formulat de recurenta C. Orășănească D. pentru aplicarea legilor fondului funciar, prin reprezentanți legali este, în parte întemeiat, pentru următoarele argumente:
Într-adevăr, așa cum rezultă din cuprinsul întâmpinării depuse de recurenta-intimată în fața instanței de fond (fil.68 dosar), aceasta a fost de acord cu admiterea primului capăt de cerere formulat de petenți respectiv punerea lor în posesie cu terenurile în litigiu, pe vechile amplasamente.
În cuprinsul sentinței pronunțate de instanța de fond rezultă însă din cele trei capete de cerere îndreptate împotriva Comidsiei Locale D., că instanța a admis două, respectiv obligarea punerii în posesie și întocmirea documentației cu privire la terenul în litigiu, fiind respinsă cererea de obligare a Primarului . daunelor cominatorii.
Din interpretarea dispozițiilor art.275 Cod procedură civilă, coroborate cu disp.art.276 Cod procedură civilă rezultă că, pentru a nu fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, pârâtul trebuie să recunoască integral pretențiile reclamantului.
Dacă pretențiile care formează obiectul cererii au fost admise în parte, instanța urmează să acorde reclamantului numai partea din cheltuielile de judecată corespunzătoare pretențiilor admise.
Așadar, în speță, se impune o modificare a cuantumului cheltuielilor de judecată la care recurenta-pârâtă a fost obligată alături de ceilalți pârâți, de la suma de 600 lei la suma de 500 lei.
P. aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta C. Orășenească D. pentru aplicarea legilor fondului funciar D., jud. S., împotriva sentinței civile nr. 945 din 12.04.2011 pronunțată de către Judecătoria Fălticeni, în dosar nr._, intimați fiind reclamantul G. M. M., domiciliat în D., jud. S. și pârâții G. M. G., domiciliat în D., jud. S. G. M. C., domiciliat în D., jud. S., G. M. P., domiciliat în D., jud. S., B. A., domiciliată în D., jud .S., S. A., domiciliată în D., C. Morii, jud. S., P. P., domiciliat în Sireței, jud .Iași, R. L., domiciliată în D. la fam. G. M. P., jud. S., N. GH. G., domiciliat în D., jud. S., P. Orașului D., Jud. S. și C. Județeană S. pentru stabilirea D. de Proprietate Privată asupra terenurilor, ., jud. S..
Modifică în parte sentința civilă nr. 945/12.04.2011, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în sensul că, pârâții C. Locală D., G. G., G. C-tin, G. P., B. A., B. A., P. P., vor fi obligați să plătească reclamantului G. M.M., suma de 500 lei în loc de 600 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23.02.2012.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
V. E. L. G. F. C. N. G. F.
Red. C.N.
Jud fond E. G.
Tehnored. G.F.
2 ex. / 21.03.2012
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 342/2012. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 378/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
