Acţiune în constatare. Decizia nr. 376/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 376/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 21-02-2012 în dosarul nr. 376/2012
Dosar nr._ - acțiune în constatare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
S E C Ț I A C I V I L Ă
DECIZIA NR. 376
Ședința publică din 21 FEBRUARIE 2012
Președinte: S. A.
Judecător: C. L.
Judecător: G. D.
Grefier: P. I.
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanții Z. V. și Z. E. domiciliați în .. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 2380 din 13 mai 2011 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul civil nr._ – pârâți intimați fiind S. M. domiciliată în mun. Suceava, ., ., S. A.-L. domiciliat în mun. Suceava, ., .. A, . și C. M. domiciliat în mun. Suceava, ., .. A, ..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns reclamanții recurenți asistați de avocat Dusceac V. și avocat M. M. pentru pârâții intimați, care au lipsit.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, apărătoarea reclamanților recurenți a solicitat atașarea spre consultare a dosarului nr. 5510/2002 al Judecătoriei Suceava, motivând că această probă este utilă soluționării cauzei, pentru a dovedi convenția încheiată de părți.
Apărătoarea pârâților intimați a considerat că nu se impune atașarea spre consultare a dosarului nr. 5510/2002, solicitând respingerea cererii.
Instanța, a respins cererea de atașare în vederea consultării a dosarului nr. 5510/2022, ca neutilă soluționării cauzei, având în vedere că instanța de fond a soluționat cererea pe excepția inadmisibilității.
Întrebate fiind, apărătoarele părților, au precizat că nu mai au de formulat cereri prealabile ori alte cereri, iar instanța constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Apărătoarea reclamanților recurenți, considerând că nu este dată excepția inadmisibilității reținută de prima instanță, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Apărătoarea pârâților intimați a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Suceava sub nr._, reclamanții Z. V. D. și Z. E. au chemat în judecată pe pârâții S. M., S. A. L. și C. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate că imobilul pe care ei, reclamanții l-au vândut pârâtei S. M. și numitului S. L., decedat, a cărui moștenitor este pârâtul S. A. L., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2258/2 septembrie 1998 de Biroul Notarului Public O. B. și pe care pârâta S. M. și soțul ei S. L. l-au vândut pârâtului C. M. prin contractul autentificat sub nr.734 din 30 decembrie 1999 de Biroul Notarului Public A. I., compus din 2.500 mp teren curți-construcții, pe care le-au dobândit prin cumpărare, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8451 din 11.06.1993 de fostul notariat de Stat Județean și prin construire, conform autorizației nr.6 din 31.05.1995 al . identifică cu p. clădire 1025 și nr. topo 479/2 din CF 2956 a ., în loc de 479/3 din CF 2957 a . cum eronat s-a trecut în cele doua contracte de vânzare-cumpărare.
Au mai solicitat să se dispună rectificarea CF 2957 a ., în sensul radierii dreptului de proprietate a pârâtei S. M. și a numitului S. L., intabulați în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2258/2 septembrie 1998 de Biroul Notarului Public O. B., precum și a dreptului de proprietate a pârâtului C. M. intabulat în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.734 din 30.12.1999 asupra acestui corp funciar, precum și obligarea pârâtului C. M. la plata cheltuielilor de judecată .
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8451 din 11 iunie 1993 de fostul Notariat Județean Suceava au cumpărat de la numita Z. Ilaria, mama prim-reclamantului, cota de 1/4 din suprafața de 2.600 mp cu 5/8 părți indivize din construcții, identic cu . grădină în suprafață de 2.300 mp și ., cu casă și anexe, situate în vatra satului Mitocul Dragomirnei, între vecinii: Z. Ilaria, C. D., drum comunal și cărare exploatare, înscrisă în CF 2956, dobândite de vânzătoare parte prin aport propriu și parte prin moștenire, conform certificatului de moștenitor nr.565/1993 al Notariatului de Stat Suceava. De asemenea, au mai cumpărat suprafața de 2.500 mp teren, identică cu . grădină din CF 2957 a ., situat în vatra aceluiași ., imobil dobândit de vânzătoare prin sentința civilă nr.7740/1992 a Judecătoriei Suceava și al procesului verbal de punere în posesie încheiat de Comisia comunală din mai 1993. La baza încheierii acestui contract a stat planul de situație întocmit la 01.06.1993 de ing. G. Feudrihan prin care p.f. 479/1 din CF 746 a . s-a divizat în p.479/1, 479/2 și 479/3 iar din o parte a p.f. 479/2 s-a format p. clădire 1025 teren cu casă și anexe.
După încheierea acestui contract, au demolat imobilele casă și anexe gospodărești construite pe p. clădire 1025 din CF 2956 de numiții Z. P. și Ilaria, părinții prim-reclamantului, iar pe locul acestora, am început construcția unei case noi, în anul 1995 în baza autorizației nr.6/31.05.1995.
S-a mai arătat că din planul de situație întocmit la data de 1.06.1993 de ing. G. Feudrihan care a stat a baza dobândirii acestor imobile de către ei, reclamanții de la numita Z. Ilaria, rezultă că p. clădire 1025 și p. grădină 479/2, face obiectul certificatului de moștenitor nr.565/6 mai 1993 al Notariatului de Stat Județean Suceava, pe acest teren fiind construcțiile edificate de autorii prim-reclamantului Z. P. și Z. Ilaria, construcții pe care noi le-am demolat și am început edificarea unei noi construcții în anul 1995.
Ori, din conținutul contractului autentificat sub nr. 2258 din 2.09.1998 încheiat cu pârâta S. M. și soțul ei S. L. rezultă că i-au vândut teren curți-construcții împreună cu o casă de locuit aflată în stadiul de construcție, teren care conform planului de situație din 1.06.1993 se identifică cu p. clădire 1025 și ./2, învecinată cu p. 479/1 deținută de Taruic F. și . cu terenul proprietatea noastră, singura casă în construcție fiind ce de pe p. 1025 și 479/2.
La rândul lor soții S. au vândut aceleași imobile pârâtului prin contractul autentificat sub nr.734 din 30 decembrie 1999 de Biroul Notarului Public A. I..
Reclamanți au mai menționat că după aceste vânzări succesive s-au judecat cu pârâții în dosarul nr.5510/2000 al Judecătoriei Suceava și nr.454/2002 al Tribunalului Suceava, pentru niște materiale de construcții rămase pe terenul respectiv, soluționat printr-o tranzacție intitulată convenție din 27.08.2003, în care pârâții au recunoscut înscrierea eronată în cele două contracte a parcelei funciare și pârâtul C. M. s-a angajat să perfecteze schimbarea parcelelor nr. 479/2 și 479/3, în realitate modificarea numărului parcelei funciare.
Cu toate acestea, nu s-a putut efectua pe cale amiabilă rectificarea cărții funciare și a parcelei vândute, iar ulterior pârâtul C. M. i-a chemat în judecată pentru ieșire din indiviziune asupra p.f. 479/2 pe care eu în prezent mi-am edificat o altă casă, motivând că a cumpărat cotele succesorale de la frații mei acțiune, admisă în dosarul nr._ al Judecătoriei Suceava, în care s-a partajat terenul bunul nostru, vecin cu terenul în litigiu, care a fost vândut și pe care în 2004 ne-am edificat o altă casă.
În ce privește al doilea capăt de cerere, ca o consecință a admiterii primului capăt de cerere privind corectarea numărului parcelei topo și a cărții funciare din cele două contracte de vânzare-cumpărare menționate în precedent, au solicitat rectificarea CF 2957 a . în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților intabulați în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2258/2.09.1998 de B.N.P. O. B. și respectiv a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.734/30.12.1999 de Biroul Notarului Public A. I. din această carte funciară, nr. topo 479/3.
În drept au fost invocate prevederile art.111 și 274 Cod procedură civilă și art.34 din Legea nr.7/1996 modificată.
Pârâții, legal citați, au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția inadmisibilității acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 2380 din 13 mai 2011, Judecătoria Suceava a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâți prin întâmpinare și a respins acțiunea, ca inadmisibilă, obligând reclamanții la plata către pârâți a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în motivare următoarele:
În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8451 din 11 iunie 1993 de fostul Notariat Județean Suceava reclamanții Z. V. D. și Z. E., au cumpărat de la numita Z. Ilaria, mama prim-reclamantului, cota de 1/4 din suprafața de 2.600 mp cu 5/8 părți indivize din construcții, identic cu . grădină în suprafață de 2.300 mp și ., cu casă și anexe, situate în vatra satului Mitocul Dragomirnei, între vecinii: Z. Ilaria, C. D., drum comunal și cărare exploatare, înscrisă în CF 2956, dobândite de vânzătoare parte prin aport propriu și parte prin moștenire, conform certificatului de moștenitor nr.565/1993 al Notariatului de Stat Suceava
De asemenea, reclamanții au mai cumpărat de la numita Z. Ilaria suprafața de 2.500 mp teren, identică cu . grădină din CF 2957 a ., situat în vatra aceluiași ., imobil dobândit de vânzătoare prin sentința civilă nr.7740/1992 a Judecătoriei Suceava și al procesului verbal de punere în posesie încheiat de Comisia comunală din mai 1993.
În anul 1998, reclamanții Z. V. D. și Z. E. au vândut pârâtei S. M. și soțului acesteia S. L., (în prezent decedat, al cărui moștenitor este pârâtul S. A. L., în calitate de fiu) prin contractul autentificat sub nr.2258/2.09.1998 de Biroul Notarului Public O. B. suprafața de 2.500 mp teren curți-construcții, împreună cu una casă de locuit, dobândite prin cumpărare conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8451 din 11.06.1993 de fostul Notariat de Stat Județean Suceava și prin construire conform autorizației nr.6/31.05J995, identic cu nr. topo 479/3 din C.F. 2957 a ..
La rândul lor, pârâta S. M. și soțul ei S. L., au vândut aceste imobile pârâtului C. M. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.734/30.12.1999 de Biroul Notarului Public A. I..
La termenul din 6.05.2011 pârâții au invocat excepția inadmisibilității acțiunii învederând, în esență, că reclamanta avea posibilitatea formulării unei acțiuni în realizare, iar o acțiune în constatare nu este admisibilă.
Reclamanții Z. V. D. și Z. E. au solicitat, în principal, să se constate că imobilele pe care le-au vândut pârâților S. și pe care fam. S. le-a vândut, la rândul său, pârâtului C. M. se identifică cu p. clădire 1025 și ./2 din CF 2956 a . și nu cu . din CF 2957 a . cum în mod greșit s-a trecut în cele două contracte, iar în subsidiar să se radieze dreptul de proprietate al pârâților intabulați.
În raport de obiectul dedus judecății astfel cum a fost acesta conturat de către reclamanți instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâți, considerând-o întemeiată.
Astfel, sub un prim aspect, instanța a remarcat faptul că reclamanții au recurs la o acțiune în constatare deși aceștia aveau la dispoziție o acțiune în realizare.
Potrivit art. 111 Cod procedură civilă, partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Inadmisibilitatea se referă la neîndeplinirea condițiilor prescrise de lege pentru exercițiul dreptului la acțiune .Or, solicitarea reclamanților constituie, în realitate, o încercare de rescriere, prin intermediul instanței, a dispozițiilor contractuale cu încălcarea principiului ”mutus consensus, mutus disensus”. În contextul în care părțile nu sunt, practic, de acord cu privire la obiectul convenției intervenite între ele reclamanții aveau posibilitatea de a-și valorifica pretențiile prin promovarea unei acțiuni în desființarea (totală sau parțială) a contractului. Interpretarea clauzelor contractuale și voinței părților nu se poate realiza pe calea unei acțiuni în constatare, nu aceasta fiind calea procedurală la care trebuia să recurgă partea.
Mai mult, reclamanții Z. V. D. și Z. E. aveau la îndemână pentru clarificarea situației parcelelor înstrăinate și acțiunea având ca obiect partaj judiciar. De altfel, instanța a observat că părțile (Z. V. D. și Z. E. și C. M.) au utilizat această cale, existând pe rolul instanței dosarul nr._ finalizat prin sentința civilă nr. 4602/21.10.2010 împotriva căreia s-a exercitat cale de atac, recursul fiind în curs de soluționare. În cadrul acestui dosar reclamanții Z. V. D. și Z. E. au suspus analizei instanței aceleași împrejurări și critici ca și cele expuse mai sus, pentru rezolvarea judicioasă a cărora instanța a administrat și proba cu expertiza judiciară, concluziile acesteia nefiindu-le, însă, favorabile.
Acțiunea promovată de reclamanții Z. V. D. și Z. E. nu a putut fi primită întrucât deși este intitulată „în constatare” reclamanții Z. V. D. și Z. E., urmăresc, de fapt, să li se constituie un nou drept de proprietate asupra parcelei pe care au înstrăinat-o și obligarea pârâților să suporte consecințele acestui lucru. Nu în ultimul rând, trebuie subliniat că repercusiunile admiterii unei astfel de acțiuni ar fi suportate atât de pârâții - dobânditori inițiali, cât și de pârâții dobânditori - subsecvenți, întrucât contractul intervenit între reclamanții Z. V. D. și Z. E. și pârâta S. M. și-a produs efectele, astfel cum a fost încheiat, . în circuitul civil.
Prin urmare, în speță, nefiind vorba despre o acțiune în constatare care să fie admisibilă, în accepțiunea art. 111 Cod procedură civilă, instanța a reținut excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâți prin întâmpinare.
În ceea ce privește radierea dreptului de proprietate al pârâților intabulați, instanța a constatat că nici în această situație nu sunt îndeplinite cerințele admisibilității acțiunii.
Potrivit art. 34 pct. 4 din Legea 7/1996 orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a făcut înscrierea nu a fost valabil; dreptul înscris a fost greșit calificat; nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală, actuală a imobilului.
De precizat că acțiunea în rectificare carte funciară este admisibilă doar în situația în care anterior s-a pronunțat o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care s-a constatat existența uneia dintre situațiile enumerate în art. 34. Această concluzie se bazează pe dispozițiile din partea introductivă a acestui text care impun, ca o condiție sine qua non, pentru admiterea acțiunii în rectificare, existența unei dispoziții pronunțate anterior de către instanța de judecată (fie în cadrul unei hotărâri judecătorești separate, fie în aceeași hotărâre care statuează asupra acțiunii în rectificare).
Or, în speță, nu s-a putut reține existența unei hotărâri precum cea impusă de textul de lege sus enunțat.
Pe cale de consecință, instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâți prin întâmpinare și a respinge acțiunea formulată de reclamanții Z. V. D. și Z. E., în contradictoriu cu pârâții S. M., S. A. L., și C. M., ca inadmisibilă.
Întrucât, în cauză, reclamanții Z. V. D. și Z. E. se afla în culpă procesuală, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, a dispus obligarea acestora la plata către pârâți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei.
Împotriva sentinței au formulat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare au arătat că, această sentință este vădit nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, cu aplicarea art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă
De asemenea, această sentință nefiind supusă apelului, solicită a se face aplicarea art. 3041 Cod procedură civilă, examinând cauza sub toate aspectele.
Consideră că, în mod nelegal le-a respins prima instanță acțiunea ca inadmisibilă, motivând că au la dispoziție calea acțiunii în realizare sub forma anulării parțiale sau totale a contractului de vânzare-cumpărare sau a acțiunii de partaj, reținând fără temei că în speță se încearcă, prin intermediul instanței, o rescriere a dispozițiilor contractuale cu încălcarea principiului „mutus consensus, mutus disesnsus”, fără să observe că în fapt atât prim-pârâții S., cât și secund-pârâtul C. M., de la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 2258/2.09.1998 și respectiv nr. 734/30.12.1999 stăpânesc în fapt suprafața de teren identică cu .. 1025 și . cartea funciară 2956 a comunei cadastrale Mitocul Dragomirnei, pe care este situată casa construită în baza autorizației nr. 6/3L05.1995, casă care s-a construit în locul casei bătrânești, care a fost demolată, aspect recunoscut de pârâți prin întâmpinare.
De asemenea, prima instanță nu a observat că în înscrisul sub semnătură privată intitulat „convenție civilă” din 12.06.1998 încheiat între recurenți și pârâții S. și care a precedat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2258/2.09.1998 rezultă că imobilul dat în schimb pârâților S. se învecinează cu Ț. L. și Z. V.. Ori, conform planului de situația din 01.06.1993 întocmit de ing. G. Fendrihan recepționat la Oficiul Județean de cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava rezultă că Ț. F. este proprietarul parcelei 479/1 iar ./2 este vecină cu . o latură, iar pe cealaltă latură se învecinează cu . reclamanților recurenți.
Rezultă cu evidență că, imobilul casă pe care l-au vândut pârâților S. odată cu terenul este amplasată pe . care la rândul lor pârâții S. au vândut-o pârâtului C. M..
Susțin reclamanții recurenți că, toți pârâții au recunoscut această situație de fapt în dosarul nr. 454/2002 al Tribunalului Suceava (5510/2000 al Judecătoriei Suceava) în care s-au judecat pentru imobilul casă vândut acestora și care s-a încheiat printr-o tranzacție, intitulată convenție din 27.08.2003 convenție prin care au convenit „perfectarea schimbării parcelelor 479/2 și 479/3”.
Cum în speță se pune în discuție corectarea situației scriptice la situația reală, din teren, singura cale este cea a acțiunii în constatare și nu a anulării contractului, deoarece pârâții stăpânesc efectiv parcelele 1025 și 479/2, cu casa de pe . .>
Consideră că, nu este posibilă soluționarea acestei acțiuni nici pe calea partajului, deoarece în dosarul de partaj aflat pe rolul Tribunalului Suceava partajarea s-a făcut tot pe baza situației scriptice și nu faptice, partajându-se . are alt amplasament și pe care, după ce au vândut casa cu terenul pârâților S., și-au edificat o nouă casă, pârâtul C. M. urmând să devină proprietarul parcelei 479/3, cât și a parcelei 479/2 și 1025.
Ca urmare, nu aveau la dispoziție nici o acțiune în realizare, cum a motivat eronat instanța, câtă vreme urmăresc doar aducerea situației scriptice la cea existentă în fapt, recunoscută de toți pârâții prin convenția din 27.08.2003.
Totodată, recurenții consideră că nu se pune în discuție interpretarea clauzelor contractuale, câtă vreme nu urmăresc modificarea situației de fapt din teren, care rămâne neschimbată, ci corectarea situației scriptice la nivelul celei de fapt.
Fiind soluționat, eronat, pe excepția inadmisibilității acțiunii primul capăt de cerere și capătul de cerere nr. 2 privind rectificarea tabulară a fost greșit respinsă ca inadmisibilă.
Pentru motivele expuse solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 2380 din 13 mai 2011 a Judecătoriei Suceava și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se pronunța pe fondul cauzei.
Pârâții intimați au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanții urmăresc practic îndreptarea unei erori materiale produse în cuprinsul celor două contracte de vânzare-cumpărare încheiate succesiv – cu S. M. și S. L. și, ulterior, între aceștia și pârâtul C. M. – cu privire la identificarea cadastrală a parcelelor ce au făcut obiectul acestor convenții, identificarea corectă în opinia reclamanților fiind . nr. topo 479/2 din cartea funciară 2956 a comunei cadastrale Mitocu Dragomirnei, în loc de 479/3 din cartea funciară 2957 a comunei cadastrale Mitocu Dragomirnei, cum în mod eronat s-ar fi trecut în cele două contracte de vânzare-cumpărare.
Tribunalul reține că art. 942 din vechiul cod civil definește contractul ca fiind acordul între două sau mai multe persoane, spre a constitui sau stinge între dânșii un raport juridic. Această definiție cuprinde elementele esențiale pentru precizarea noțiunii de contract, hotărâtor fiind acordul de voință al părților, care dă naștere drepturilor și obligațiilor părților.
Totodată, art. 977 din vechiul Cod civil, sub imperiul căruia au fost încheiate contractele invocate în prezenta cauză, prevede că interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor, de unde rezultă că interpretarea ce urmează a se da contractului trebuie să se facă pornindu-se de la voința reală, de la acordul real al voinței părților și nu de la cuvintele în care acest acord a fost exprimat.
Deși textul de lege anterior menționat nu are aplicabilitate directă în speță, întrucât contractele de vânzare-cumpărare anterior menționate nu cuprind clauze neclare, ce se impune a fi interpretate, tribunalul le-a enunțat pentru a sublinia prioritatea voinței reale a părților în derularea convențiilor.
Astfel, reclamanții urmăresc prin prezenta acțiune să se constate că voința reală a părților la data încheierii convenției inițiale a fost de a vinde, respectiv de a cumpăra o parcelă de teren cu construcțiile aferente, dar care poartă o altă identificare cadastrală decât cea menționată în cuprinsul convenției și de a se constata astfel care este identificarea cadastrală corectă a parcelei ce a făcut obiectul contractului și al cărui drept de proprietate a fost transmis din patrimoniul vânzătorilor în cel al cumpărătorilor.
Tribunalul apreciază că demersul reclamanților este admisibil, aceștia neavând la îndemână, așa cum a reținut instanța de fond o acțiune în realizare, întrucât nu este vorba de o eroare cu privire la obiectul contractului sau un alt viciu de consimțământ care să atragă anularea acestuia, ci doar o eroare materială determinată de o identificare cadastrală eronată ce a stat la baza încheierii convenției, astfel încât, situația scriptică nu corespunde cu ce existentă în fapt.
Dacă în urma administrării probatoriului necesar (eventual expertiză topo, probe testimoniale), se constată incidența unei astfel de erori, contractul părților poate fi corectat, în lipsa acordului ambelor părți, prin hotărârea instanței.
În consecință, întrucât instanța de fond a soluționat procesul pe o excepție, care nu era dată în cauză, fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a admite recursul, a casa sentința recurată și a trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanții Z. V. și Z. E. domiciliați în .. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 2380 din 13 mai 2011 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul civil nr._ – pârâți intimați fiind S. M. domiciliată în mun. Suceava, ., ., jud. Suceava, S. A.-L. domiciliat în mun. Suceava, ., .. A, . și C. M. domiciliat în mun. Suceava, ., .. A, ..
Casează sentința civilă nr. 2380/2011 a Judecătoriei Suceava și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
S. A. C. L. G. D. P. I.
Red. G.D.
Jud. L.-I. C.
Tehnored. I.P./2 ex./13.03.2012
| ← Fond funciar. Hotărâre din 16-02-2012, Tribunalul SUCEAVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 342/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
