Obligaţie de a face. Decizia nr. 342/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 342/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 16-02-2012 în dosarul nr. 342/2012
Dosar nr._ obligația de a face
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 342
Ședința publică din data de 16 februarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. N. M.
Judecător: V. E. L.
Judecător: G. F.
Grefier: D. E. M.
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul C. G. împotriva sentinței civile nr. 921 din 01 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, în dosar nr._, intimat fiind reclamanta C. A. Viruța.
La apelul nominal făcut în ședință publică pârâtul recurent C. G. și mandatar L. V. pentru reclamanta intimată C. A. Viruța, asistat de avocat A. L., lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că la dosarul cauzai au fost depuse – prin serviciu arhivă – de către recurent chitanța nr. 2517/13.02.2012 cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei și de către apărătoarea intimatei întâmpinare, înmânându-i un exemplar de pe aceasta pârâtului recurent C. G..
Întrebat fiind, pârâtul recurent arată că insistă în cererea de suspendare a prezentei cauze până la soluționarea dosarului civil nr._, având ca obiect anulare titlu de proprietate, sens în care a depus copia sentinței nr. 1861/16.05.2011 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ).
Avocat A. L., pentru intimată, depune la dosar împuternicire avocațială și precizează că, prin decizia civilă nr. 1410 din 19.10.2010, Tribunalul Suceava a admis recursul declarat de clienta sa împotriva încheierii din 15 aprilie 2010 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, casând-o și trimițând cauza spre continuarea judecății. Totodată, precizează că hotărârea pe care a depus-o recurentul la dosar are ca obiect anulare act, iar în motivele de recurs face referire la un alt dosar, respectiv nr._, având ca obiect anulare titlu de proprietate .
În replică, recurentul precizează că dosarul nr._, având ca obiect anulare titlu de proprietate, în rejudecare, după casare, are fixat termen de judecată, la data de 02 martie 2012 la Judecătoria Rădăuți, unde urmează să se administreze proba cu o expertiză topo.
Apărătoarea intimatei precizează că a fost angajată la acest termen de judecată, însă are cunoștință că s-a mai formulat cerere de suspendare și la instanța de fond.
Instanța, analizând cererea de suspendare, o respinge, întrucât această cerere a fost analizată și de către instanța de fond, care s-a pronunțat prin încheierea din data de 15 aprilie 2010: Încheiere mai sus menționată care a fost atacată cu recurs, iar prin decizia nr. 1410/19.10.2010 Tribunalul Suceava a fost admis recursul, casată încheierea recurată și trimisă cauza pentru continuarea judecății, în cauză fiind autoritate de lucru judecat în ceea ce privește această cerere de suspendare.
Instanța a verificat aspectele invocate de către recurent cu privire la rejudecarea cererii de anulare titlul de proprietate, motiv pentru care pune în vedere recurentului să depună la dosar un certificat de grefă privind dosarul nr._ .
Recurentul arată că insistă în cererea de suspendare formulată.
Avocat A. L., pentru intimată, arată că nu se impune suspendarea cauzei. Mai mult, clienta sa nu poate intra în posesia terenului, deși deține o hotărâre definitivă și irevocabilă încă din anul 2008.
Instanța, analizând cererea de suspendare a prezentului dosar, motivat de faptul că pe rolul Judecătoriei Rădăuți se află în curs de judecare o acțiune având ca obiect anulare titlu de proprietate, în al doilea ciclu procesual, constată că nu sunt date cerințele textului de lege, această judecată ce se desfășoară după casare, nu reprezintă o chestiune prejudicială de care să depindă judecarea sau dezlegarea prezentului dosar, motiv pentru care respinge cererea de suspendare formulată de către recurentul C. G..
Recurentul solicită acordarea unui termen de judecată scurt pentru a depune la dosar raportul de expertiză efectuat într-o altă cauză.
Instanța pune în discuție cererea formulată de către recurent.
Apărătoarea intimatei arată că nu este de acord cu cererea formulată de către recurent, întrucât nu există o altă expertiză efectuată, decât cea depusă la dosar.
În replică, recurentul arată că înțelege să se folosească de expertiza O..
Instanța apreciază că nu se justifică acordarea unui alt termen de judecată, motiv pentru care respinge cererea formulată de către recurent.
Întrebat fiind, recurentul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Pârâtul recurent C. G. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat pentru motivele arătate în petiția de recurs.
Avocat A. L., pentru intimată, solicită respingerea recursului ca nefondat, motivat de faptul că reclamanta intimată deține o hotărâre definitivă și irevocabilă din anul 208, însă la momentul când s-a încercat punerea sa în posesie au constatat că terenul este îngrădit. Cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Rădăuți la data de 05 octombrie 2009, reclamanta C. A.-Viruța l-a chemat în judecată pe pârâtul C. G., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâtul la ridicarea gardului, iar dacă refuză, să dispună să-l ridice ea pe cheltuiala pârâtului.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 4323 din 30 octombrie 2008 a Judecătoriei Rădăuți, i s-a admis acțiunea în revendicare cu privire la suprafața de 186 mp teren, în contradictoriu cu pârâtul, a încercat punerea în executare a hotărârii, însă executorul nu poate executa hotărârea, deoarece pârâtul a construit un gard care împiedică accesul la teren.
Acțiunea nu a fost motivată în drept.
Pârâtul nu a depus întâmpinare, însă s-a prezentat în instanță și a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, arătând că nu cunoaște al cui gard trebuie dărâmat, întrucât nu se învecinează cu reclamanta.
În vederea soluționării cauzei instanța a ținut seama de înscrisurile depuse la dosar, a efectuat o cercetare la fața locului, fiind încheiat în acest sens și un proces-verbal și a fost atașat și dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți.
Prin sentința civilă nr. 921 din 01 martie 2011, Judecătoria Rădăuți a admis acțiunea, a obligat pârâtul să ridice gardul cu fundație de ciment și plasă de sârmă ce delimitează pe două laturi, respectiv lățimea de 2,50 m dinspre terenul proprietatea reclamantei și lungimea dinspre vecinul B. Gh., terenul în suprafață de 186 mp teren intravilan, situat pe raza comunei A., astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți, fila 96 și în baza art. 274 Cod procedură civilă, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 8,3 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4323 din 30 octombrie 2008 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă și irevocabilă, prin care s-a soluționat acțiunea în revendicare, în dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți, pârâtul a fost obligat să-i predea reclamantei suprafața de 186 mp teren intravilan, situat pe raza comunei A. (fila 4), terenul fiind înscris în titlul de proprietate nr. 1483/1999.
S-a încercat punerea în executare a acestei hotărâri judecătorești, prin intermediul executorului judecătoresc, însă după cum a rezultat și în urma cercetării judecătorești, pârâtul a executat o lucrare de împrejmuire, fără a avea autorizație de construire (fila 42), chiar pe terenul pe care a fost obligat să îl predea reclamantei, îngrădind accesul acesteia la terenul proprietatea sa.
Nu are nici o relevanță faptul că pârâtul nu este mulțumit de acea hotărâre judecătorească, de expertiza întocmită în cauză, sens în care a formulat și plângeri penale, dar și acțiuni în anularea titlului de proprietate de care se prevalează reclamanta, precum și pentru anularea raportului și, respectiv suplimentului de expertiză întocmite în dosarul de revendicare nr._ al Judecătoriei Rădăuți. Cert este faptul că există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, care trebuie respectată.
În consecință, pârâtul trebuie să recunoască și să respecte dreptul de proprietate al reclamantei asupra suprafeței de 186 mp teren intravilan, situat pe raza comunei A., în condițiile în care, în acțiunea având ca obiect revendicare, soluționată definitiv și irevocabil, s-a clarificat situația juridică a acestui teren, iar pârâtul au fost obligat să-i predea reclamantei această suprafață.
Instanța a mai reținut că s-a dovedit, și rezultă și din planșele fotografice depuse la dosar, precum și din schițele cadastrale și procesul-verbal de cercetare la fața locului, că terenul din litigiu este îngrădit și împiedică accesul reclamantei la această parcelă, împrejmuind un capăt al terenului atribuit reclamantei prin hotărâre judecătorească.
În condițiile în care reclamantei îi aparține dreptul de proprietate asupra suprafeței de 186 mp, așa cum a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, terenul fiind identificat prin raportul de expertiză întocmit în cauza de revendicare, aceasta trebuie să-și exercite acest drept de proprietate, cu toate atributele sale. Or, pârâtul, ridicând acel gard, o împiedică pe reclamantă să exercite posesia și folosința terenului, reaua-credință a pârâtului rezultând din faptul că a ridicat acel gard în luna august 2008, cu toate că știa că se află în litigiu cu reclamanta în dosarul de revendicare nr._ al Judecătoriei Rădăuți, soluționat în primă instanță în luna octombrie 2008.
Reținând dispozițiile art. 480 Cod civil, precum și dispozițiile art. 494 Cod civil, potrivit cărora construcțiile făcute de către o a treia persoana cu materialele ei, “proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoana să le ridice”, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtul să ridice gardul ce delimitează pe două laturi, respectiv lățimea de 2,50 m dinspre terenul proprietatea reclamantei și lungimea dinspre vecinul B. Gh., terenul în suprafață de 186 mp teren intravilan, situat pe raza comunei A., astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți, fila 96.
În cazul în care pârâtul va refuza ridicarea gardului și dacă vor fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 580 2 Cod procedură civilă, reclamanta va avea posibilitatea de a solicita să ridice gardul pe cheltuiala pârâtului.
Împotriva sentinței civile mai sus menționate a declarat recurs pârâtul C. G..
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că, gardul care face obiectul prezentului litigiu a fost ridicat împreuna cu casa si anexele gospodărești in jurul anilor 1938 (va rog sa observați gardul care este un gard vechi) de către părinții reclamantului.
Proiectul depus la dosar de subsemnatul, proiectant S.C. ATELIER 2005 S.R.L., beneficiar Cotlet G., demonstrează ca in anul 2008 împrejmuirea terenului exista in acel an, obiectul proiectului 1-a reprezentat • refacere împrejmuire proprietate.
In mod eronat s~a constatat si menționat de judecătorul de la instanța de fond, in procesul verbal de constatare de la fata locului, ca acel gard a fost ridicat in anul 2008, fără sa se cerceteze proiectul in cauza, sa se administreze probe cu privire la vechimea gardului, buna sau reaua-credință in ridicarea acestui gard, motiv pentru care se impune casarea prezentei sentințe judecătorești si trimiterea cauzei spre rejudecare, in vederea administrării probei cu martori pentru a demonstra buna credința in ridicarea gardului a proprietarilor terenului.
Sentința civila nr.4323 din 3.10.2008 a Judecătoriei Rădăuți, rectificată prin încheierea din 28.11.2008, pronunțata in dosarul nr._/2005, paratul - recurent a fost obligat sa predea suprafața de 186 m.p. teren - parte din suprafața de 300 m.p. teren neagricol, situate in intravilanul comunei A. la locul Gradina, înscrisă in titlul de proprietate nr.1483/1999 (poziția B-2-1) identic cu p.f. 1471/2 din CF 823 A., p.f._ din CF 3260 A. si parte din p.f. 1333/1 așa cum este redata in planul de situație al amplasamentului din litigiu, anexa la raportul de expertiza întocmit de expert S. E..
Prin rezoluția din 15.01.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți dată în dosarul nr.2143/P/2008 s-a dispus in baza disp.art.10 lit.d) Cod pr.pen. neînceperea urmăririi penale față de expertul S. E. si L. V., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasa (art.260 alin.l si 4 C penal) respectiv instigare la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasa, întrucât faptelor le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv vinovăția făptuitorului.
În declarația dată la urmărirea penala, expertul
recunoaște faptul că în realitate este vorba de o suprapunere de
teren și arată „comisia locală de aplicare a legii fondului funciar
a comis" o eroare reconstituind numitei C. Agafia
(autoarea intimatei Cimpan A. Virata), dreptul de
proprietate pentru suprafața de 300 m peste proprietatea
tabularaanumiteiCotletFloarea.
„După măsurătorile efectuate parte din suprafața trecuta in titlul lui C. Agafia se suprapune peste proprietatea tabulara a numitei Cotlet F.".
In suplimentul raportului de expertiza tehnica judiciara se arata ca „in loc de . va citi pf 7475/3 din CF, 2070 a corn. cadastrale A. după cum s~a notat in planul de amplasament si delimitarea corpului de proprietate recepționat la O.C.P.I. Suceava nr. 4075 din 24.03.2004".
Prin adresa_/05.01.2010 data de O.C.P.I. Suceava se arata in mod cert ca in planul de situație nr. 4075 din 24.03.2004 este înscrisă . nu 7475/3 așa cum greșit a reținut expertul S. E. in suplimentul raportului de expertiză ce a stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 4323/30.10.2008. Menționez ca . înscrisă in CF 2050 si este proprietatea exclusiva a mamei mele Cotlet F..
P. parata nu are suprafața de 300 mc. teren înscrisa in registrul agricol. In registrul agricol din anii 1959 - 1963 la nr. de casa 303, pirita este înscrisa la locui numit „Livada de Jos" cu suprafața de 40 ari teren arabil si 0,5 ari „curți construcții" (total 40,5 ari), iar prin titlul de proprietate nr. 1483/1999 i s~a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafața mal mare de teren respectiv 5200 mp. la locul numit „Gradina de jos" din care in mod greșit i s~a reconstituit dreptul de proprietate pentru 300 mp. .drumusor".
In alta ordine de idei in dosarul_ a Judecătoriei Radauti ce are ca obiect anularea parțiala a titlului de prcirtetâte nr. 1483/1999 s~a întocmit un raport de expertiza in care expertul O. F. concluzionează ca este vorba de o dubLa reconstituie si s~a afectat atât dreptul de proprietate al proprietarului pf. 4775/8 cat si dreptul de proprietate al proprietarilor pf 1471/1, pf 1471/2 si pf 1333/2 aflate in zona litigiului.
Din titlul de proprietate nr. 1483/1999 se arata ca terenul drumusor se învecinează la Sud si Vest cu Cotlet F., iar din titlul de proprietate al subsemnatei nr. 1905/2004 rezulta ca nu ma învecinez cu Cimpan A. Viruta ci cu B. T. si Buiiga I..
Faptul ca in acel loc nu exista nici un drumusor si ca terenul este proprietatea mea rezulta si din declarația data de R. C. - sora cu Ciobaca Agafia (autoarea pentru care-i s~a reconstituit dreptul de proprietate pentru 300 mp. drumusor) prin care recunoaște ca pentru a ajunge la terenul lor, i~am dat voie sa treacă pe terenul proprietatea mea si a soțului decedat - Cotlet S., „Insa pentru a ajunge la aceasta cale de acces trebuia din drumul comunal sa treacă prin curtea locuinței numitului Cotlet S.". Declarația a fost data in dosarul penal nr. 2812/P/2006 a Parchetului de pe langa Judecătoria Radauti pe care va solicitam sa-l atașați.
Rezulta din aspectele menționate mai sus, ca in dosarul nr._ al Judecătoriei Radauti, ce are ca obiect anulare parțiala a titlului de proprietate nr.1483/1999 eliberat pe numele defunctei C. Agafia, acest titlu de proprietate se va anula, fiind lovit de nulitate absoluta pentru suprafața de 300 m.p. teren, situat intravilan la locul numit Gradina in jos drumusor, fapt ce rezulta din evidentele Registrului Agricol in perioada 1959 - 1962 al Comunei A., C. Agafia nu figurează Înscrisa cu terenul in litigiu.
Pe acest titlu de proprietate se afla terenul de 186 m.p. cu care a fost obligat piritul-recurent Cotlet G. sa-1 predea reclamantei. Daca acest titlu de proprietate se anulează, cum in mod corect se va in timpi a, sentința de revendicare va fi revizuita si implicit are efect total si asupra procesului in cauza, de ridicare gard.
Pentru acest motiv, solicit in baza art244 pctl Cod proc. civila suspendarea prezentei cauze până la soluționarea dosarului civil nr._, avind ca obiect anulare titlu de proprietate, care este hotărâtor in prezenta cauza
Prin întâmpinare, reclamanta intimată C. A. Viruța a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat că prima instanță i-a admis acțiunea și l-a obligat pe pârât să ridice gardul cu fundație de ciment și plasă de sârmă ce delimitează pe două laturi, respectiv lățimea de 2,50 m dinspre terenul proprietatea reclamantei și lungimea dinspre vecinul B. G., terenul în suprafață de 186 m.p. -teren intravilan, situat pe raza comunei A., astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți, fila 96, reținând just că prin sentința civilă nr. 4323 din 30 octombrie 2008 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă și irevocabilă, prin care s-a soluționat acțiunea în revendicare, în dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți, pârâtul a fost obligat să-mi predea mie, reclamantei, suprafața de 186 m.p. teren intravilan, situat pe raza comunei A. (fila 4), terenul fiind înscris în titlul de proprietate nr. 1483/1999.
A mai arătat că, încercând să pună în executare această hotărâre judecătorească prin
intermediul executorului judecătoresc, acest lucru nu s-a putut realiza întrucât
pârâtul-recurent a executat o lucrare de împrejmuire, fără a avea autorizație de
construire (f. 42), chiar pe terenul pe care a fost obligat să i-l predea ei,
îngrădind accesul la terenul proprietatea sa.
Analizând recursul prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
Pârâtul recurent C. G. este nemulțumit de soluția primei instanțe, arătând că aceasta a avut în vedere numai expertiza efectuată în dosarul_, necercetând fondul cauzei; că gardul ce face obiectul prezentului litigiu a fost ridicat împreună cu casa și anexele în anii 1938, astfel că instanța eronat a reținut că gardul a fost ridicat în anul 2008, iar pentru elucidarea acestui aspect se impune o casare cu trimitere, pentru administrarea probei testimoniale.
Tribunalul reține că prezentul demers judiciar a fost inițiat de reclamanta C. A., având ca obiect obligarea pârâtului recurent C. G., la ridicarea gardului de pe terenul reclamantei sau autorizarea reclamantei să ridice gardul pe cheltuiala pârâtului.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar copia sentinței 4323 din 30 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, instanța dispunând atașarea dosarului menționat.
La rândul său, pârâtul a depus titlul de proprietate 1095/20 ianuarie 2004, schițe cadastrale, plan de amplasament, copii după declarația expertului S. E., dată de acesta în fața organelor de cercetare penală, în cadrul cercetărilor efectuate în scopul soluționării plângerii penale formulată de pârâtul recurent împotriva acestuia.
Mai reține tribunalul, că între părți mai există un dosar nr._, trimis spre rejudecare, înregistrat sub nr._, având ca obiect anulare titlu de proprietate, motiv pentru care de altfel, la fond, această cauză a fost suspendată, astfel cum rezultă din încheierea de ședință din 15 aprilie 2010.
Tribunalul constată că între cele două părți există o situație conflictuală generată de dreptul de proprietate cu privire la un teren de 186 mp; că pentru rezolvarea acestei stări, părțile au avut pe rol mai multe litigii, ultimul având ca obiect revendicare, și fiind înregistrat sub nr._ . Este de precizat că s-a efectuat și o cercetare la fața locului de către prima instanță.
În cadrul acestei acțiuni în revendicare, instanța a procedat la compararea titlurilor opuse de cele două părți, iar pentru a se clarifica situația juridică a imobilului, s-a efectuat expertiza criticată de pârâtul recurent.
Prin sentința civilă 4323 din 30 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în acel dosar, recurentul a fost obligat să predea reclamantei intimate suprafața de 186 mp teren intravilan, pe raza comunei A., terenul fiind înscris în titlul de proprietate al reclamantei, nr. 1483/1999 – fila 79 dosar fond.
Trebuie de precizat că sentința a rămas irevocabilă, instanțele statuând cu autoritate de lucru judecat, că dreptul de proprietate pentru terenul de 186 mp aparține reclamantei intimate.
Acest lucru a fost corect reținut de către instanța de fond, care a arătat că în atare împrejurări, reclamanta trebuie să-și exercite toate atributele dreptului de proprietate pentru imobilul identificat în expertiză.
Atâta timp cât pârâtul recurent ridicase gard pe acest teren, este evident că reclamantei i s-a limitat exercițiul dreptului de proprietate, prin aceea că i-a fost împiedicat accesul, folosința la . class="Style1"> Tribunalul nu poate reține criticile aduse de către pârât, referitoare la faptul că prima instanță a apreciat greșit vechimea gardului. În acest sens, s-a efectuat și o cercetare la fața locului, prilej cu care s-a constatat (procesul verbal din 11 martie 2010 – fila 49 dosar fond), că gardul a cărui ridicare se solicită este construit din plasă de sârmă, cu fundație de ciment; că pornește de la terenul reclamantei, situat în spatele casei recurentului pârât, până în apropierea porții acestuia, continuându-se cu gard de lemn.
Se mai consemnează că ambele părți au indicat locul în care era amplasată poarta anterior colectivizării; borna ce indică limita celor 186 mp teren proprietatea reclamantei intimate.
Se mai precizează că gardul delimitează partea dreaptă a fâșiei de 186 mp, cu o lățime de 2,50 m, și că apare astfel, în curtea pârâtului; că în spate gardul delimitează curtea acestuia de terenul arabil al reclamantei, reținându-se că aceasta nu are acces la terenul arabil de 186 mp.
Consemnările din acel proces verbal relevă că însuși recurentul a recunoscut edificarea gardului în luna august 2008. De asemenea, la fila 50 dosar se regăsește planul de situație întocmit cu acest prilej.
În condițiile în care instanța de fond a constatat personal situația, prin efectuarea cercetării la fața locului, în condițiile în care însuși recurentul pârât a recunoscut edificarea gardului în condițiile descrise de instanță în anul 2008, este evident că nu se impune completarea probatoriului cu declarații de martori care să demonstreze vechimea acestuia, astfel că solicitarea recurentului pârât de casare cu trimitere spre rejudecare în scopul administrării acestei probe testimoniale nu este întemeiată.
Nici criticile aduse de recurentul pârât referitoare la necercetarea fondului nu se dovedesc a fi întemeiate, căci așa cum arătam, corect judecătorul fondului a dispus atașarea dosarului_ ; a procedat la administrarea probei cu înscrisuri; a dispus chiar, suspendarea judecării cauzei, apreciind că dosarul având ca obiect anularea titlului de proprietate al reclamantei este chestiune prejudicială.
Nu are relevanță că recurentul a depus, în susținerea recursului, copie după sentința civilă 1861/16 mai 2011, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, având ca obiect anulare act.
Prin această sentință s-a dispus anularea raportului de expertiză efectuat de expert S. E. în dosar nr._, însă motivarea sentinței face referire doar la faptul că s-a produs o confuzie între parcelele 7475/3 și 7475/8, fiind vorba de o eroare materială între cifra 3 și 8, eroare recunoscută de expert în cadrul procesului penal.
Ceea ce are în vedere tribunalul în soluționarea prezentului recurs, este faptul că, la data promovării acestei acțiuni având ca obiect ridicare gard, respectiv la data de 13 noiembrie 2009, acest raport de expertiză nu era anulat, sentința recurată având în vedere situații juridice și raporturi juridice stabilite cu autoritate de lucru judecat.
Acțiunea în anularea actului, respectiv a raportului de expertiză întocmit de S. E. a fost inițiată de pârât la data de 21 februarie 2011, adică în timp ce prezenta cauză se afla în curs de soluționare pe rolul instanței de fond, chiar înainte cu câteva zile de a fi soluționată pricina.
Ori, raporturile juridice și situațiile juridice deduse judecății sunt analizate, cercetate, verificate prin raportare la împrejurările existente în momentul promovării acțiunii a căror obiect îl constituie, prin raportare la legile de drept material aflate în vigoare la acel moment.
De asemenea, nu în ultimul rând, tribunalul reține și faptul că sentința civilă 1861/16 mai 2011, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, având ca obiect anularea raportului de expertiză efectuat de expert S. E. în dosar nr._ nu este irevocabilă, nefiind stabilit astfel, cu autoritate de lucru judecat, că se impune anularea acestei expertize.
În situația în care această soluție ar rămâne irevocabilă, recurentul are la dispoziție alte mijloace procedurale prin care să valorifice această sentință.
Cum instanța de fond a reținut în mod corect împrejurările concrete ale cauzei, pronunțând o soluție temeinică și legală, ca rezultat al interpretării corecte a probelor și a aplicării corespunzătoare a dispozițiilor legale, tribunalul constată că motivele de recurs invocate de pârât nu se circumscriu cazurilor de casare sau de modificare ale unei hotărâri, astfel cum au fost prevăzute în art. 304 cod procedură civilă.
Față de cele ce preced, prin raportare la dispozițiile art. 304 ind. 1 coroborat cu art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat, recursul formulat de pârâtul C. G. împotriva sentinței civile nr. 921 din 01 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, în dosar nr._ .
De asemenea, tribunalul, în considerarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, raportat la art. 316 și art. 298 Cod procedură civilă, va obliga recurentul-pârât C. G. să plătească intimatei-reclamante suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul C. G. împotriva sentinței civile nr. 921 din 01 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, în dosar nr._, intimat fiind reclamanta C. A. Viruța.
Obligă recurentul-pârât C. G. să plătească intimatei-reclamante suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.02.2012.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. G.F.
Jud. V. G.
Tehnored. D.E.M.
2 ex.
28.02.2012
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 376/2012. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 414/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
